Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moto: “ Toți oamenii au fost la început copii, dar puțini își mai amintesc”
Antoine de Saint-Exupery”
Prima zi din viață, prima zi în grădiniță, prima zi de școală, sunt evenimente pe care părinții și în
unele cazuri copiii le le țin minte. Ele sunt de multe ori înregistrate in “documente oficiale de
suflet” – fotografiile.
Primul contact mai lung cu mediul social este acela din grădiniță cu colegii și cu educatoarea.
Este locul unde își va petrece jumatate de zi, alături de alți copii și de o persoană adultă. În primii
ani de viață formarea copilului se realizează mai ales sub influența părinților. Ei sunt primii
agenți de modelare a copilului. Mai târziu crește rolul celor apropiați ca vârstă : colegii de grupă
de la grădiniță, colegii de clasă, copiii din vecinătatea locuinței, prietenii. Deoarece, în orice
împrejurare cei din jur supun copilul unui adevărat examen privind comportamentul, de la cele
mai mici vârste asupra copilului acționează doua tipuri de influențe: unele neintenționate,
spontane si altele intenționate reprezentînd educația propriu-zisă.
Atunci când copilul vine la grădiniță, pentru el există mai multe necunoscute, dar și pentru
părinții lor. Părinții pot avea multe întrebări despre programul din grădiniță. De aceea nu trebuie
să-i înlăturăm pe părinți deoarece copilul pe care îl educăm este copilul lor. Dreptul
părinților este de a lua parte la activitățile copiilor.
În mediul rural pentru a mări frecvența copiilor în grădință, părinții trebuie încurajați să o
viziteze, să-i cunoasca programele desfășurate, dar și să se simtă bineveniti. Dacă părintele va fi
multumit de ceea ce i se oferă, această mulțumire se va transmite și copilului, și el va fi bucuros
să o frecventeze.
Vârsta preșcolară este, fără îndoială, temelia educativă a întregii vieți. Datorită vârstei mici,
educația preșcolară capată caracter specific. Această perioadă, ca îngrijire și educație, formeaza
temelia întregii vieți de mai târziu.
Asigurarea unui parteneriat real între aceștia, implicarea tuturor în realizarea unei unități de
cerințe va duce implicit la o educație corectă a copiilor, la evitarea erorilor în educație și la
soluționarea problemelor care apar.
Temele alese în cadrul lectoratelor pot fi stabilite de educatoare, în urma celor constatate sau pot
fi alese la propunerile părinților.
Este necesară încurajarea participării „taților” la astfel de activități, deoarece sunt familii unde
acesta este considerată „treaba femeilor”. Se poate proiecta o întalnire numai „pentru tați” și
o alta numai „pentru mame”. În timpul acestor activități se pot prezenta activități desfășurate la
grădiniță pentru ca părinții să le continuie acasă. Părinții pot fi învățați să se joace jocuri diferite
cu copii lor, dar și cum să le citească o poveste.
La sfârșitul activității părinții pot completa diverse chestionare. Întâlnirile se pot concretiza în
fișe de observație pe care educatoarea le poate completa, pentru fiecare copil.
Participarea părinților la unele activitati ale grădiniței (vizite, excursii, activități comune, lecții
deschise, expoziții ale copiilor) și chiar implicarea acestora în organizarea, desfășurarea lor le
vor permite o mai bună cunoaștere a particularităților propriilor copii, a dificultăților pe care
aceștia le întâmpină în activități.
Implicarea părinților în activitățile școlare ale copiilor pot merge și până la implicarea lor în
activitățile extrașcolare de organizare a unor serbări cu teme folclorice, dar și prezentarea unor
obiceiuri specifice anumitor zone geografice din România.
Un părinte se poate considera împlinit atunci când împreună cu grădinița ori școala reușesc să
educe copilul astfel încât el să aprecieze munca, să fie util în societate.
Prin toate activitățile realizate în grădinită urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de
rău, să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți atât cu ei cât și cu cei din jur.
De la simple cunoștințe și fapte de viață să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale
participative, să-i învățăm că nu pot să trăiască singuri, ci numai împreună cu ceilalți.
BIBLIOGRAFIE
1. Anton Moisin – Arta educării copiilor și adolescenților în familie și școală, 2001, E.D.P.
București.
2.Eduard Dăncilă și Ioan Dăncilă – Noi și copilul nostru ne pregătim pentru școală, 2003,
Editura Edid