Referat

La tema:,,Statul și dreptul”

Pregătit de :
Studeta Braila Adelia

1
Dreptul și Statul
1.Cauzele apariției statului
Oamenii primitivi trăiau în grupuri,dobîndeau împreună hrană și se
apărau de dușmani .Cel mai experimentat și mai înțeles dintre ei era
ales șef.El eraa cunoscut de fiecare ,deoarece grupul nu era
numeros.Membrii grupului se supuneau în toate ,îndeplinindu-i orice
poruncă.Șeful tribului nu era nevoit sî recurgă la violență sau
impunere ,fiind sufi-cientă autoritatea lui personală.Fiecare membru
al grupului său tribului înțelegea că anume munca în comun ,sub
conducerea celui mai experimentat ,îi va ajuta pe toți să sup-
ravețuiască .
Timpul trecea ,se schimbau generații ,societatea evolua .Treptat între
oameni s-a instaurat inegalitatea – au apărut bogați și săraci,unele
triburi și popoare le subjugau pe altele.Viața oamenilor a devenit mai
grea . În vremea aceea comunitatea umană a început să fie condusă nu
de cel mai demn,ci de cel care a preluat conducerea prin forță .Pentru
a-i determina pe ceilalți să îndeplinească voința sa el trebuia să
recurgă uneori la violență.
Afară de aceasta ,a conduce o colectivitate numeroasă a devenit mult
mai greu decît altă-dată. Se cerea creat un mecanism care să
îndeplinescă această sarcină complicată .Astfel a apărut STATUL.
Oamneii de știință n-au ajuns nici pînă azi la o concluzie unanimă
privind modul apariției statului.Există diverse teorii în acest
sens:teologică(statul a fost creat prin voința lui
Dumnezeu ),patriarhală(apariția statului se explică ca un rezultat al
dezvoltării și tranformării familiei )prin acord si psihologică(statul a
apărut în rezultatul unor înțelegeri între oameni),teoria violenței (statul
a apărut ca urmare a cuceririlor și a necesității de a ține în supunere
tribul sau ginta cucerite ),teoria social-econimică (statul a apărut ca
urmare a dezvoltării producției , a uneltelor de muncă și a
schimbărilor sociale ), cosmică (statul a fost creat pe palnea Pămînt de
extraterești)
2.Noțiune de ,,stat” și caracteristicile lui
Noținea de ,,stat”este una din cele fundamentale în jurisprudență.
Statul- este o formă de organizare a societății cu ajutorul unui apart de
conducere special,care apără interesele populției unui anumit teritoriu

2
și reglementează relțiile dintre membrii societății ,în particular ,prin
metode de constrîngere.
Să vedem care sunt caracteristicile statului ,ce îl face deosebit de alte
formațiuni umane sociale .
Obligatorie pentru orice stat este suveranitatea lui.Aceasta înseamnă
că el exercită puterea supremă pe teritoriul său ,paote emite legi și
dispoziții obligatorii pentru executare .Autoritatea statului se extinde
asupra întregului teritoriu al țării și asupra întregii ei populații.O
expresie a suveranitații este și înfăptuirea în numele statului a justiției
pe teritoriullui.Suveranitatea externă a statului dr rxprima prin
independența lui de alte state .
Suveranitatea – este capabilitatea statului de a rezolva de sine
stătător toate problemele vieții sale interne și pe cele ce țin de relațiile
externe ,de exercita autoritatea și justiția pe teritoriul său.
Numărul de state suverane pe glob este în cpntinuă
creștere.Înainte de al Doilea război mondial erau 71 de state
independente, în anul 1947-81, în anul 1995-aproape 190.După al
Doilea război mondial au devenit independente peste 100 de
teritorii.Laora actuală membre ale Organizației Națiunilor
Unite(ONU) sunt 193 de țări ,iar altele două (Vaticanul și
Palestina) sunt țări cu statul de observator.Însă și în prezent în
lume mai sunt teritorii care au suveranitate.ONU numește 16
teritorii aflate sub administrarea altor state ,între care Insulele
Bermude ,insula Monserrat sau Insulele Falkland etc.
În societatea primitivă toți membrii ei puteau să ia parte la activitatea
organului ce exercită puterea-adunarea populară ,la asigurarea
executării hotărîrilor acestui organ, la apărarea teritoriului.O dată cu
apariția statului apar și organe speciale ,care exercităputerea în numele
lui.Autoritatea se separă de o parte a societății și reprezintă în primul
rînd interesele unui anumit grup.Apariția aparatului de stat separat de
soccietate,care exercită numai conducerea statului și acționează în
interesele unei anumite părți a societății ,este și ea o caracteristică a
statului.Un asemenea aparat se numește autoritate publică.Pe măsura
dezvoștării statului funcțiile acestui aparat au cunoscut schimbări .În
multe țări el acționează în prezent în interesele majorității absolute a
oamenilor,dar aparatul de stat separat se menține .
Pentru a-și exercita funțiile statul trebuie să aibă organe care să
assigure realizarea funcțiilor de conducere-aparatul de constrîngere .El
este format din structurile de forță -judecătoria ,procuratura ,organele
de interne,serviciul securității etc.Pentrua a asigura executarea
hotărîrilor de stat ele foflosesc diferite mijloace ,în caz de necesitate și
constrîngere . Existența aparatului de constrîngere este și ea o
caracteristică a statului
Fiecare stat stabilește anumite norme și reguli sociale și
somportamentale obligatorii pentru toți .Aceste norme sunt numite

3
drept1;prezența sistemului de drept este încă o caracteristică
obligatorie a statului.Pînă la apariția statului oamenii erau împărțiți
dupăorigine ,apartenența la o anumită familie ,trib etc.După apariția
statului determinată a devenit apartenența persoanei la o comunitate ce
locuia pe un anumit teritoriu.Așadar ,caracteristică a statului este
împărțirea populației după principiul teritorial, existența unui teritoriu
cu granițe stabilite.În fiecare stat există un sistem fiscal care
organizează colectarea impozitelor ,pe contul cărora este finanțat
statul.
Majoritatea statelor au forțe armate, care asigură securitatea lor
externă ,adică apărarea de dușmanii din afară.Pentru statele actuale
este caracteristică și existența simboluriloe –drapelul, imnul, stema,
uneori și deviza statului. Majoritatea statelor au un sistem monetar
propriu și limbă de stat.
Din sitoria dreptului ucrainean
Iaroslav Cel Înțelept (circa 978-1054)a fost mare creaz al Kievului a
atins cel mai înalt nivel de dezvoltare .Sub conducerea lui a fost scrisă
prima culegere de norme juridice-,,Adevărul rus . ” Tot atunci a fost
înființată una dintre cele mai mari biblioteci ale lumii de atunci ,a fost
înălțată Catedrala ,,Sfînta Sofie’’, care dăinuie și azi .În prezent una
din cele mai înalte decorații ale Ucrainei este ordinul ce-i poartă
numele
3.Funcțiile statului
Principalele direcții ale activităților statului, care asigură înfăptuirea
sarcinilor pentru care este constituit el, se numesc Funcțiile statului
Funcţiile specifice ale statului şi multe dintre ele ar trebui luate în
considerare prin clasificarea lor în specii.
În general, funcțiile statului pot fi împărțite în astfel de grupuri.
-prin semnificație socială - de bază (absolut necesar oricărui stat,
pentru că îi caracterizează scopul) și nebază (sprijin pentru mișcările
sociale, organizațiile ecologiste);
-prin orientare teritorială - internă (se desfășoară pe teritoriul statului
și dezvăluie politica sa internă) și externă (care determină activitățile
statului pe arena internațională);
- în sfera vieții publice - economic (activități de stat în procesul de
reglementare a relațiilor economice), politic (activități de stat pentru
asigurarea integrității societății și dezvoltarea armonioasă a acesteia pe
baza democrației), social (activități de asigurare a sprijinului statului
pentru anumite grupuri), de mediu (mediu de protecție), etc.;
- după timpul de execuție - permanent (efectuat pe toată durata
existenței statului, de exemplu, reglementarea juridică a relațiilor
sociale), temporar (efectuat numai pe o anumită perioadă de existență
a statului, de exemplu, în timpul dezastrelor naturale, războaielor )
Funcțiile interne ale statului modern pot fi detaliate în sfera vieții
publice:
4
-economic - să creeze condiții pentru dezvoltarea afacerilor, să susțină
producătorii autohtoni, să stimuleze creșterea economică, să asigure
inviolabilitatea proprietății private, să combată inflația și șomajul, să
promoveze formarea unei economii de piață eficiente; politic - să
creeze condiții democratice pentru identificarea și luarea în
considerare a intereselor diverselor grupuri sociale, minorităților
naționale, să asigure conservarea și dezvoltarea națiunilor care trăiesc
în stat; pentru a proteja pacea, ordinea statului, legea și ordinea;
-social - pentru a asigura realizarea reală a drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, asistența socială a populației, îngrijirea
sănătății, crearea condițiilor de autorealizare a fiecărui individ,
asigurarea oportunităților de educație de calitate, stimularea cercetării,
sprijinirea dezvoltării culturale.Funcțiile externe care determină
activitățile statului modern în cooperare cu alți actori din relațiile
internaționale sunt: economice - participarea la crearea și dezvoltarea
sistemului economic mondial; participarea la rezolvarea problemelor
economice și științifice (cercetare și dezvoltare a Oceanului Mondial,
spațiu);
politic - asigurarea independenței, suveranității statului în cadrul
comunității mondiale; încheierea de acorduri interstatale; protecția
țării împotriva atacurilor externe (în special prin utilizarea mijloacelor
militare); participarea la asigurarea păcii în toate regiunile planetei;
participarea la lupta împotriva încălcărilor dreptului internațional
(terorism, crime împotriva umanității).social - participarea la
securitatea internaţională şi protecţia drepturilor omului; asistenta
materiala (umanitara) pentru populatia altor tari aflate in situatii de
criza; participarea la protecția mediului; participarea la cooperarea
culturală internațională;
4.Statul ca organizație are propriile sale caracteristici care îl
deosebesc de alte organizații. Semnele statului sunt:
• Teritoriu și populație. Statul este singura organizație universală,
specifică din țară. Întreaga populație este sub influența ei; statul
stabilește împărțirea administrativ-teritorială a țării, instituția
cetățeniei.
• Autoritate publica. Guvernul, care nu coincide cu populația, ci
acționează în numele acesteia, asigură constrângerea statului sub
forma autorităților publice (legislative, executive, judiciare...)
• Impozite. Plăți obligatorii către stat de la cetățeni, întreprinderi,
organizații, instituții necesare funcționării statului (întreținerea
aparatului de stat, medicină, educație, cultură etc.).
• Existența organelor de constrângere de stat (armata, poliția, serviciile
de securitate a statului etc.). Numai statul (organele sale) este
împuternicit să aplice constrângere tuturor, fără excepție, persoanelor
care se află pe teritoriul său: cetățeni, apatrizi, străini

5
.• Lege. Statul stabilește reguli de conduită universal obligatorii, le
aduce oamenilor, le pune în aplicare, le pune în aplicare și impune
constrângerea în cazul încălcărilor.
• Detalii formale - simboluri de stat (Simboluri de stat - un mijloc de
identificare a statului suveran și a subiectului puterii în sistemul
relațiilor interne și internaționale, care este un simbol statutar -
Emblema de stat, Drapelul național și Imnul național).
Astfel, având în vedere caracteristicile de mai sus ale definiției
statelor moderne, pot fi următoarele:
Statul este o organizație suverană, universală a puterii politice, menită
să asigure viața normală a oamenilor, care are propriul teritoriu, aparat
de constrângere, creează legea și colectează impozitele necesare
exercitării funcțiilor sale.
Statul este o integritate politică formată din comunitate, consacrată pe
un anumit teritoriu, unde se menține statul de drept.
Statul este o organizație specială a puterii politice care există în
societate, prin care gestionează treburile publice și locale.
Statul este o organizație specifică, politico-teritorială, care exprimă
interesele populației.
5.Puterea Statului
Puterea - capacitatea și posibilitatea unor persoane (grupuri de
oameni, partide...) de a-i influența pe alții prin diverse pârghii
(voință, autoritate, lege, violență).
Adică, este o oportunitate de a fundamenta teoretic gândurile și ideile
și implementarea lor practică. Cei de la putere își controlează
subordonații, dau ordine, își dirijează activitățile, iar în caz de
neascultare au posibilitatea de a folosi constrângerea (forța). Prezența
puterii în societate este un fenomen necesar destul de normal,
deoarece cu ajutorul puterii asigură funcționarea comunității umane,
statul, menține ordinea, legalitatea, reglementează o gamă largă de
relații. Exercitarea puterii este întotdeauna un proces bidirecțional, un
proces de interacțiune între cel de la putere și persoanele subordonate
acestuia.
Puterea care reglează relațiile dintre oameni se numește socială.
Varietățile puterii sociale sunt: religioasă, parentală, de partid, de stat,
politică, puterea populară, profesorii și așa mai departe. Un loc aparte
între tipurile de putere socială îl ocupă puterea de stat.Puterea statului
este conducerea societății de către organele de stat în competența lor.
Este o formă de putere socială care exprimă voința comunității
dominante economic și politic și se bazează pe un aparat special de
constrângere, are dreptul de monopol de a emite legi și alte
reglementări care sunt obligatorii pentru întreaga populație.
Principalele caracteristici ale puterii de stat sunt:

6
Supremația – ocupă locul cel mai înalt între toate celelalte tipuri de
guvernare și are o poziție dominantă (înzestrată cu funcții pe care nici
un alt guvern nu le are).Legitimitate - acționează pe temeiuri legale
(oamenii aleg în baza legilor electorale).Generalitate - se aplică tuturor
persoanelor aflate în hotarele acestui stat (cetăţeni ai statului, străini,
apatrizi).
Suveranitate - independență față de orice altă autoritate (capacitatea de
a adopta în mod independent legi, de a încheia tratate, programe etc.).
Publicitate - puterea este exercitată de organe special create
(parlamente, ministere, departamente, instanțe,
poliție...).Universalitatea – are impact asupra tuturor relațiilor majore
din societate.
Obligație – deciziile autorităților publice sunt obligatorii
(nerespectarea atrage după sine constrângere de stat – răspundere
juridică).
Termenii „autoritate publică” și „autorități publice” folosiți în
literatura științifică sunt interschimbabili. Când vine vorba de organele
statului, atenția este acordată organizării statului, dar când vine vorba
de autoritățile statului, ne referim la esența puterii - organizarea sa
structurală.
În consecință, într-o democrație, autoritățile publice sunt
împărțite în trei ramuri:
• legislativ,
• executiv,
• judiciar.
6.Forme de guvernare
Forma de guvernământ este organizarea puterii supreme de stat,
ordinea formării și activității acesteia, competența și interrelaționarea
organelor sale, precum și relațiile cu populația țării. După forma de
guvernare, în primul rând, există monarhii și republici.
Monarhie (monarhia greacă - monopol) - o formă de guvernare în care
puterea supremă aparține în totalitate sau în parte unei singure
persoane (rege, împărat, rege, sultan, emir).
Monarhia se caracterizează prin următoarele trăsături:monarhul
personifică puterea, acționează în implementarea politicii interne și
externe în calitate de șef al statului;puterea monarhului este ereditară,
nedefinită, independentă formal, dar teritoriu limitat al statului
monarhul nu răspunde legal față de supușii săi pentru deciziile
luate;efectuează o regulă unică, adică poate ține cont de orice
problemă și puterea sa se extinde în toate sferele vieții publice;
Monarhia absolută - o formă de guvernare în care puterea monarhului
este nelimitată, iar monarhul conduce toate ramurile puterii de stat, are
autoritatea exclusivă de a o exercita. Exemple de monarhii absolute
sunt Brunei, Qatar, Oman. Arabia Saudită și Vaticanul sunt monarhii

7
teocratice (adică atât puterea spirituală, cât și cea seculară sunt
concentrate în mâinile clerului).
Monarhie limitată - o formă de guvernare în care puterea monarhului
este limitată de parlament sau de Constituție. S-a format ca urmare a
evoluției monarhiei absolute, când puterea monarhului a fost limitată
și determinată de constituție
Republica (în latină respublica - afaceri publice) - formă de guvernare
în care puterea de stat este exercitată de organe reprezentative
(parlament, președinte), alese de populație pentru un mandat
determinat
Semnele republicii sunt:
• alegerea în autoritățile publice;
• exercitarea puterii pe baza principiului împărțirii acesteia în
legislativ, executiv, judiciar;
• poporul - singura sursă de putere exercitată de acesta în mod direct
sau în numele organelor reprezentative ale puterii de stat;
• posibilitatea încetării anticipate a atribuțiilor funcționarilor
guvernamentali.În funcție de sfera de aplicare a puterilor de stat ale
Președintelui și Parlamentului republicii sunt împărțite în:
Prezidențială
Parlamentară
Mixtă
O republică prezidențială este o formă de guvernare în care puterea
de stat este exercitată într-un mod care conferă președintelui o gamă
largă de puteri.
O republică parlamentară este o formă de guvernare în care puterea
de stat este exercitată sub conducerea parlamentului.
O republica mixtă îmbină caracteristicele republicii prezidențiale și
ale celei parlamentare. În prezent asta este cea mai răspîndită formă de
republică.
7.Forma orînduirii de stat
Orînduirea de stat -definește organizarea teritorială interna a
statului ,interacțiunele dintre organele centrale si cele locale a puterii.
Ca orînduire statele sunt simple și compuse
Un stat simplu (unitar) este un singur stat care nu are în cadrul său
formațiuni statale separate, care se bucură de o anumită independență.
Statele compuse se împart în:,federați, confederașii și imperii.
O federație este un stat complex (unional), care include în mod
voluntar mai multe formațiuni statale (subiecți ai federației), care au o
anumită independență politică definită legal.
Confederație - o asociație voluntară a statelor independente pentru
atingerea unui scop specific. Confederația nu are un singur sistem de
organe, legislație, teritoriu, cetățenie. Este o formă instabilă de

8
asociere care în cele din urmă fie se dezintegrează, fie devine o
federație.
Un imperiu este un stat complex format cu forța, de obicei prin
cucerirea unui popor de către altul, ale cărui părți depind în totalitate
de puterea supremă și sunt păstrate în componența sa pe bază de
constrângere.
9.Ce este dreptul
Unul dintre cele mai importante tipuri de norme sociale este dreptul.
El înlocuiește obiceiurile, tradițiile, normele religioase și devine
principalul regulator al relațiilor sociale. Dreptul ia naștere odată cu
apariția statului. În societatea primitivă, relațiile dintre membrii
familiei erau guvernate de obiceiuri, universalitatea lor era asigurată
de un sistem de interdicții religioase. Ca urmare a tranziției omenirii la
economia reproductivă și a apariției surplusului de produs, s-a
dezvoltat sistemul de interdicții. În plus, complexitatea vieții publice a
necesitat crearea unei noi organizări a administrației publice – precum
statul, și apariția unui tip eficient de reglementare socială sub forma
legii.
Formarea dreptului a avut loc în mai multe moduri.
- În primul rând, statul a sancționat obiceiurile care predominau în
societatea primitivă, obligând populația să le îndeplinească.
- În al doilea rând, statul a creat organe speciale (instanţele) care erau
responsabile de existenţa în societate a unor reguli de conduită
echitabile şi obligatorii şi asigură implementarea acestora. Instanțele
au jucat un rol important în crearea normelor juridice, adaptarea
obiceiurilor tribale la nevoile societății și stabilirea precedentelor
legale.
- În al treilea rând, statul însuși a format legea în modul de elaborare a
regulamentelor.
Pentru individ, valoarea dreptului este că el contribuie la crearea
condițiilor pentru viața normală și dezvoltarea cuprinzătoare a oricărui
membru al societății, consolidează și protejează drepturile și libertățile
individului, protejează individul de arbitrariul statului. Dreptul este un
fel de măsură a libertății umane în societate, stabilind limitele
comportamentului subiecților unii față de alții. Fiecare participant la
relațiile publice își poate atinge obiectivele folosind diferite
comportamente
Aceasta arată relativa independență și libertate. Legea, la rândul său,
reflectând interesele convenite ale societății în ansamblu, limitează
această alegere la limite cunoscute și pune obstacole în calea
comportamentului nedorit, dar nu impune subiectului unui anumit curs
de acțiune.
Întrebări:
1. Ce factori au influențat procesul de formare a statului și a dreptului?
2. Care este valoarea dreptului pentru societate?
9
Dreptul este un sistem de norme și reguli de conduită obligatorii
universal, definite formal, sancționate și garantate de stat.
Caracteristicele dreptului
Caracteristica sistematică-Dreptul este un ansamblu de elemente
interconectate și care interacționează: ramuri, instituții și norme de
drept
Normativitatea-dreptul constă din norme, reguli generale de conduită,
care se aplică tuturor cazurilor soluționate și în toate astfel de cazuri
acționează în mod egal.
Obligativitatea generelă-Normele de drept sunt obligatorii pentru toate
persoanele vizate de acestea.
Definirea formală-Normele juridice sunt consacrate în acte juridice
care au o formă și un conținut stabilit.
Securitatea statului-Respectarea legii este asigurată printr-un sistem
special de organe de stat, inclusiv prin utilizarea constrângerii.
Dintre întreaga paletă de norme sociale, normele juridice au o
importanță capitală, iar combinația lor poartă denumirea de
„drept”.Conceptul de „drept” este folosit în diferite contexte. În
jurisprudență, acest termen poate fi folosit în accepțiuni sociale și
juridice generale sau ca drept natural (social general) și pozitiv (social
special, juridic).
Dreptul natural aparține omului de la naștere. Acestea sunt dreptul la
viață, onoare, demnitate, hrană, integritate fizică și așa mai departe. Ea
derivă din însăși natura omului, inerentă organic oricărei ființe umane
doar pentru că el, ca organism viu, s-a născut de om. Dreptul natural
nu depinde de voința sau dorința umană, ea afirmă existența unor
concepte superioare, independente de stat - precum libertatea,
egalitatea, dreptatea. Prin urmare, dreptul natural este considerat ca un
set de principii și norme universale care ar trebui să stea la baza
tuturor sistemelor juridice ale civilizației mondiale.
Dreptul pozitiv (dreptul juridic) este privit ca un sistem funcțional de
norme juridice, o manifestare a voinței de putere a unor actori sociali
specifici, în special a statului. Statul transformă dreptul pozitiv într-un
sistem de legislație și îl sprijină prin propria sa putere. Dreptul legal
stabilit de stat se exprimă în legi și alte documente și devine un
reglementator normativ, de fapt tangibil (pozitiv) în acele cazuri în
care determină comportamente legal permise sau interzise de lege.
Dreptul pozitiv există ca lege subiectivă și obiectivă.
Dreptul juridic subiectiv este o posibilitate juridică specifică
(libertatea) consacrată în lege, care aparține subiectului (persoană sau
alt participant la viața publică). folosirea lor depinde de subiect, de
conștiința lui. De aceea sunt numite subiective. În engleză, termenul
„drept subiectiv” este tradus ca „un drept”, care poate însemna și
dreptate, corectitudine și ordine.

10
Dreptul juridic obiectiv este un reglementator al relațiilor publice care
operează în stat. Acesta este un sistem de astfel de norme, care sunt
criteriul comportamentului legal (permis) și ilegal (nepermis) al unei
persoane. Aceste reguli există indiferent de voința persoanelor (cu
excepția legiuitorului). Pentru a desemna acest fenomen în limba
engleză, se folosește cuvântul „o lege”, care este tradus și prin „lege”,
„regula”.
Aplicarea dreptului în fiecare caz este însoțită de trecerea de la
dreptul obiectiv la dreptul subiectiv. Adică, atâta timp cât statul de
drept este general și se aplică tuturor cazurilor dintr-o anumită sferă a
vieții, este obiectiv. Când această normă se aplică unei situații
specifice și este implementată în comportamentul subiectului, ea
devine subiectivă.
Care sunt principiile și funcțiile dreptului
În conformitate cu principiile dreptului, înțelegeți prevederile sale de
bază, cele mai generale, de bază, care determină conținutul și direcția
reglementării juridice a relațiilor sociale.
Principiile de drept au un impact direct asupra funcționării sistemului
juridic. Ele determină conținutul reglementărilor, procesul de creare și
implementare a acestora
Deși principiile dreptului sunt foarte stabile, ele nu sunt imuabile.
Principiile dreptului depind direct de dezvoltarea socio-economică a
societății, de sistemul politic și de condițiile istorice specifice. Astfel,
principiile de drept care au avut loc în statele sclavagiste nu pot fi
aplicate în statele moderne.
Principiile dreptului în statele totalitare și democratice diferă, de
asemenea, în mod semnificativ. Acest lucru se datorează faptului că
principiile dreptului reflectă sistemul de valori al societății în care
există.
Principiile de bază ale dreptului din Ucraina includ:
• Regula legii;
• legalitatea;
• egalitatea tuturor în faţa legii;
• responsabilitatea reciprocă a persoanei și a statului;
• răspunderea pentru vinovăţie.
Funcțiile dreptului.

Funcțiile dreptului sunt direcțiile principale de influență a dreptului

asupra conștiinței și comportamentului participanților la relațiile
publice în scopul soluționării problemelor specifice cu care se
confruntă dreptul. În funcțiile dreptului se manifestă esența și scopul
său social.Funcția principală a legii este de reglementare. Este că legea
este un mijloc normativ și universal obligatoriu de reglementare a
relațiilor publice.Totuși, aceasta nu este singura funcție a legii. Pentru

11
a înțelege esența dreptului, funcțiile sale sunt clasificate după diverse
criterii
După sfera de influență juridică .
• Economic
• Politic
• Ideologice
• De mediu
• Cultural și educațional
După natura impactului asupra conștiinței și comportamentului
subiecților relațiilor sociale.
• De reglementare
• Informație
• Comunicativ
• Orientare
• Educational
• Protectoare
Prin natura reglementării relaţiilor sociale
• Static
• Dinamic
• Constituent
• Integrativ
• Securitate
• Prevențional
Sistemul de drept
Sistemul juridic este o structură internă a dreptului care determină o
anumită interacțiune între elementele sale - industrii, instituții și
norme.Normele juridice consacrate în legislația care reglementează
relațiile publice sunt împărțite în ramuri pentru a facilita navigarea în
varietatea diferitelor cerințe legale. O industrie este un sistem de
instituții și norme de drept care reglementează relațiile publice de un
fel. Unele industrii diferă prin metodele de reglementare legală:
imperativă și dispozitivă.
Principalele ramuri ale dreptului - industrii care formează partea
principală a sistemului juridic al unui stat. În Ucraina, astfel de
industrii includ:

ConstituţionalStabilește bazele ordinii sociale și de stat, forma de

guvernare și sistemul de stat, mecanismul puterii de stat, statutul
juridic al individului.
AdministrativReglementează relațiile publice în domeniul
administrației publice, aplicarea sancțiunilor administrative.

12
CivilReglementează relațiile personale neproprietate și de proprietate
între persoane fizice și persoane juridice.
PenalDefinește tipurile de fapte (infracțiuni) periculoase din punct de
vedere social și pedepse aplicate persoanelor care le-au comis.
FamilieDefinește drepturile personale intangibile ale persoanelor și
reglementează relațiile lor de proprietate apărute în domeniul
căsătoriei și familiei și problemele de tutelă și custodie.
FinanciarReglementează activitățile băncilor și relațiile apărute în
procesul de primire și distribuire a fondurilor bugetului de stat.
LucrăriReglementează relațiile de muncă dintre salariat și
administrația întreprinderii, instituției.
EconomicReglează relațiile economice, care intră în organizații,
întreprinzători în activitățile lor economice.
LocuințeReglează relațiile cu locuința.
Un element structural al domeniului dreptului este o instituție juridică
care combină normele juridice conexe și se deosebește de domeniul
juridic în sfera raporturilor reglementate.
De exemplu, ramura dreptului civil cuprinde următoarele instituții de
drept: „cumpărare și vânzare”, „moștenire”, „despăgubiri”, etc.;
ramuri ale dreptului constituțional - institutul cetățeniei, institutul
votului; ramură a dreptului familiei - instituția logodnei, instituția
căsătoriei etc.

13
CONCLUZII
• Specificul și rolul dreptului, normelor juridice în viața societății și a
subiecților acesteia se datorează legăturilor strânse cu statul. Aceasta
este diferența dintre lege și alte sisteme normative care reglementează
viața publică: norme de moralitate, religie, forme tradiționale de
comportament și așa mai departe.
• Esența și scopul dreptului se manifestă în principiile și funcțiile sale.
Principiile de drept sunt prevederile de bază, cele mai generale,
inițiale, care determină conținutul și direcția reglementării juridice a
relațiilor sociale. Funcțiile dreptului sunt direcțiile principale de
influență a dreptului asupra conștiinței și comportamentului
participanților la relațiile publice în scopul soluționării problemelor
specifice cu care se confruntă dreptul.
• Formele de identificare şi consolidare a normelor juridice se numesc
izvoare ale dreptului. Există patru forme principale de drept: obiceiul
juridic, precedentul juridic, contractul juridic normativ și actul juridic
normativ. Sursele de drept, cum ar fi un act juridic internațional, un
act juridic normativ sau un acord juridic normativ, au forță juridică în
Ucraina.

14
Bibliografia
1.Manual de Fundamente ale Dreptului (Studiu Avansat). Clasa a 9-a.
Sviatokum - Program nou.Editura: ,,Dimineața”Anul: 2017
2.Manual de Fundamente ale Dreptului. Clasa a 9-a. Vasylkiv -
Program nou.Editura: Aston, TernopilAnul publicării: 2017
3.Manual de Fundamente ale Dreptului. Clasa a 9-a. Ratushnyak -
Program nou.Editura: Bogdan, TernopilAnul publicării: 2017
4.Manual de Fundamente ale Dreptului. Clasa a 9-a. Andrusishin -
Program nou.Editura: Perun, KievAnul publicării: 2017
5..Manual de Fundamente ale Dreptului. Clasa a 9-a.
O.D.Narovlyansky - Program nou .Manualul conține reglementări din
01.01.2017.Editura din Lviv „Lum

15
16
17