Şcoala Ioan Duhovnicu

Localitatea Băneşti
Judeţul Prahova

Proiect didactic
Consiliere şi orientare

Profesor : Danciu Raluca - Ioana

Clasa : a VI-a A
Data : 7.XII.2007
Tema : Datinile la români
Obiective generale:
- educaţia artistică – estetică a elevilor;
- cunoaşterea valorilor reale, autentice ale folclorului nostru, şi a felului
în care se răsfrâng obiceiurile prilejuite de sărbătorile de iarnă în
sufletul poporului român .
Obiective operaţionale:
a) Cognitive:
- să definească şi să diferenţieze noţiunile de datină şi de obicei;
- să clasifice obiceiurile tradiţionale;
- să identifice perioada calendaristică numită “sărbători de iarnă”;
- să precizeze obiceiurile practicate în această perioadă;
- să specifice care sunt obiceiurile caracteristice regiunii în care trăim;
- să descrie sintetic cele mai cunoscute şi mai îndrăgite din aceste obiceiuri.
b) Afective:
- să distingă ceea ce este frumos de ceea ce este urât;
- să diferenţieze ceea ce este autentic de kitsch, valoarea de nonvaloare,
propagând conţinutul nealterat al datinilor strămoşeşti;
- să se manifeste cu respect şi admiraţie faţă de valorile patrimoniului naţional
Metode : convorbirea euristică, explicaţia, demonstraţia, problematizarea.
Materiale folosite :
a. Bibliografie: G. Călinescu , Istoria literaturii române ,Editura Minerva, Bucureşti,
1982; Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale la români; I. Drăgan, Educaţia noastră
cea de toate zilele, Editura Eurobit, Timişoara, 1992
b. Alte materiale: Cd-uri cu colinde, măşti, costume etc.

Desfăşurarea activităţii:
Moment organizatoric: elevii prezintă evenimentele petrecute în colectivul clasei, în
ultima săptămână, cu privire la învăţătură şi disciplină; se stabilesc cauzele şi măsurile ce
se impun pentru ameliorarea situaţiilor negative .
Anunţarea subiectului şi a obiectivelor operaţionale
Discuţii pregătitoare: se motivează alegerea temei în discuţii şi plasarea ei în a doua
perioadă a lunii decembrie – lună cu profunde semnificaţii pentru români: este luna cu
sărbători naţionale şi creştineşti .
Se clarifică noţiunile de datină şi obicei .
Obicei: deprindere câştigată prin repetarea aceleiaşi acţiuni şi caracteristica unui
individ
Datină: obicei păstrat din timpuri vechi la români; obiceiurile folclorice au fost şi
sunt cele mai rezistente în timp. Pentru cei ce le privesc din afară ele au valoare de
spectacol. Ele au însă înţelesuri şi semnificaţii mult mai profunde privitoare la relaţiile
omului cu lumea înconjurătoare, dar şi la relaţiile dintre oameni .
Obiceiurile, datinile, cântecele rituale însoţesc viaţa omului de la naştere până la
mormânt, prelungindu-se uneori, sub diferite aspecte, chiar şi după moarte.
O caracteristică a poporului român este şi bogăţia obiceiurilor tradiţionale.
Cele tradiţionale se cer a fi cunoscute, valorificarea lor să nu rămână la suprafaţă,
ci să încercăm să le cunoaştem sensurile şi semnificaţiile lor în profunzime .
Dezvoltarea subiectului
Folcloriştii împart obiceiurile în trei categorii :
 Obiceiuri legate (de) sau prilejuite de anotimpuri, concentrându-se în jurul celor
mai importante ;
 Obiceiuri care marchează evenimente importante din viaţa omului (naşterea,
căsătoria , moartea)
 Obiceiuri nelegate de date fixe.
Cel mai important ciclu de sărbători tradiţionale sunt obiceiurile de iarnă .
În ce perioadă se desfăşoară ele ? (24 XII – 7 I). Care sunt principalele sărbători
cuprinse între aceste date? (Crăciunul şi Anul Nou )
Multă vreme datinile legate de aceste evenimente nu au mai fost respectate .
Din anul 1989 avem libertatea să ne bucurăm de frumuseţile acestor sărbători, dar
avem şi datoria să scoatem la lumină nestematele lor rânduite de sărbători, aşa cum au
fost cântate şi rostite de veacuri , pe la casele româneşti .
În ce constă repertoriul cu care oamenii întâmpină aceste sărbători? ( colindele,
urarea cu pluguşorul, sorcova, jocuri de măşti, teatru popular).
Acestea sunt variate ca durată şi ca formă de realizare de la o regiune la alta .
Urarea cu pluguşorul: străvechi obicei agrar, declamată sau cântată, urarea este
un poem lung, ajungând până la 500 de versuri, cu un conţinut care redă succesiv
muncile agricole de la arat la semănat, până la secerat, recoltat şi chiar până la
împletirea colacilor. Se urează în versuri pline de vervă fiecărui gospodar fertilitate,
abundenţă, îmbelşugare. Exemplificaţi: Cine urează? (o ceată de flăcăi sau de elevi
(urători) urează sau hăiesc)
 Uneori pluguşorul este însoţit de dramatizarea momentului. Cei care urează poartă
pe braţe un plug în miniatură, un băţ cu două crăci reprezentând coarnele plugului.
Urarea cu pluguşorul este însoţită de buhai: un vas de lemn ca o putinică, prevăzut cu
un fund din piele de capră bine întinsă, prin mijlocul căreia trece o şuviţă de păr de cal.
Zgomotul produs de tragerea acestei şuviţe de degetele unui urător (înmuiate în borş)
imită mugetul taurului – simbol al fertilităţii, rodniciei.
Este un obicei care generează o veselie generală degajând o atmosferă de
optimism, atmosferă amplificată de clopoţei, tălăngi şi alte instrumente muzicale.
Uratul cu sorcova:
În ce constă acest obicei?
Purtând în mână o ramură de măr sau păr, împodobită cu hârtii colorate, trecând
prin casele oamenilor, copiii le urează ani mulţi, sănătate, tăria fierului, frumuseţea
trandafirului .
Capra: costumată şi jucată de un flăcău care imită mersul animalului în două sau
patru picioare, ascuns sub un cojoc, acesta ritmează jocul, acţionând botul de lemn
clănţănitor. Din combinaţia paşilor de dans cu loviturile lemnului, se obţine o poliritmie
cu efect deosebit. Acţiunile şi gestica personajelor care însoţesc capra anunţă sosirea
primăverii, reînvierea naturii şi ideea de fertilitate a câmpurilor.
Scenetă: Foaie verde si-o aluna / Buna ziua, ziua buna / Ia deschideti portile / Sa
intre capritele / ta, ta, ta, carpita ta / Nu te da nu te lasa / ta, ta, ta, carpita ta / Capra
noastra-i cu margei / Cu cercei cu catifeli / Joaca vesel caprita / Toti is bucurosi de ea. /
ta, ta, ta, carpita ta / Nu te da nu te lasa / ta, ta, ta, caprita ta / si plecai si eu la targ / Pe
caprita ce s-o vand / si mergand pe drum, mergand / Aud din urma strigand:
Cumparatorul: - De vanzare-i capra bade? / Ciobanul: - De vanzare! / Cumparatorul: - si
cat vrei pe ea? / Ciobanul: - 800 de lei! / Cumparatorul: - E blanda, nu impunge? /
Ciobanul: - E blanda, nu impunge. (capra il impunge pe cumparator) / Cumparatorul: - Eu
iti dau 400 de lei pe ea pentru ca impunge. / Ciobanul: - De cat sa-mi dai 400 de lei pe ea,
mai bine ii dau un par in cap. (o loveste cu batul, capra cade si nu mai misca) / Alaiul: -
Valeu, capra noastra a murit! / ta, ta, ta, carpita ta / Te-o lovit vreo boala grea / Sau pe
unde-i colindat / Veste rea tu ai aflat. / Ciobanul: - Baa ... da capra nu-i moarta si nu din
palitura a lesinat, ce din cele ce-o aflat. / Alaiul: Scoala tu caprita mea / Faptele s-or
indrepta si-acum haide sa plecam / si-alte case colindam / ta, ta, ta, carpita ta / Nu te da
nu te lasa / ta, ta, ta, carpita ta.
Colindele:
Prin numărul lor mare, prin frumuseţea muzicii şi poeziei, colindele domină
sărbătorile de iarnă.
Ce înseamnă a colinda? (a merge din casă în casă sau mai simplu a cânta un
colind)
Când se colindă? (în Ajunul Crăciunului, la Crăciun, în Ajun şi în ziua de Anul
Nou). Cum se colindă? (în cete). Ce vestesc ele? (sosirea crăciunului – “Bună dimineaţa
la Moş Ajun”; naşterea lui Iisus Hristos: “O, ce veste minunată”; Sosorea lui Moş
Crăciun: “Moş Craciun”; bucuria naşterii Domnului: “Trei păstori”)
 Poezia colindelor este de o mare frumuseţe, degajând o atmosferă plină de
entuziasm în care sunt exprimate dorinţele şi năzuinţele oamenilor.
Ascultăm împreună colinde imprimate pe CD.
Concluzie:
În fiecare an aşteptăm sărbătorile cu inimile pline de emoţie sfântă. Avem cele mai
frumoase colinde, cele mai frumoase datini de Anul Nou. Nimeni nu ne întrece.
Subiectul propus place mult copiilor, are un înalt grad de accesibilitate, antrenează
colectivul în discuţii.