Opinie publică și comunicare

Curs 5. 16 martie 2022

Formarea opiniei publice. Modelul explicativ al lui John Zaller

Lucrarea în care profesorul American de la Universitatea din California își expune modelul
este: The Nature and Origins of Mass Opinion (1992), c a r e e s t e c o n s i d e r a t ă
”singura carte mai importanta asupra opiniei publice de la lucrarea lui V.O. Key” (1908-
1963), Public Opinion and American Democracy.

Cercetarile de OP, anterioare lui Zaller, pleaca de la asumptia ca oamenii au pareri relativ bine
formulate despre temele chestionate in sondajele de opinie, care pot fi clar cuantificate in
raspunsuri, si ca sondajele sunt doar masuratori pasive ale acestor atitudini.

Critica pe care Zaller o face modelelor anterioare de formare a OP are la baza cateva constatari
generale. S-a observat ca oamenii dau raspunsuri diferite la aceeasi intrebare, daca :
- Variaza contextul in care este adresata intrebarea (contextualizarea intrebarii semnifica
modul in care ea este precedata de intrebarile anterioare) (efectul de raspuns)
- Variaza ordinea in care sunt prezentate variantele de raspuns (efectul de lista)
- In functie de ordinea in care apar cuvintele in intrebare : Ajutarea refugiatilor din Ucraina
este o prioritate pentru Europa. Dvs sunteti de acord ca Romania sa se implice in criza
refugiatilor?
- Daca trece un anumit timp intre chestionari – la o distanta de 6 luni, raspunsurile oamenilor
la aceleasi intrebari sunt diferite, in proportie de 45-55% = ideea de instabilitate a
raspunsurilor

La ce se referă efectul de raspuns?

Efectul de răspuns (response effect) si importanta sa in sondajele de opinie.

- Intrebarile care preced intrebarile-cheie influenteaza semnificativ raspunsurile la

intrebarile-cheie: ex. cu experimentul cu reporterii comunisti rusi in SUA

1
 - Sondaje nu doar masoara opinia publica, ci o si formeaza si canalizeaza, prin modalitatea
de incadrare a temei, prin ordinea variantelor de raspuns sau prin contextul intrebarii
(intrebarile anterioare)

- Prin sondaje oamenii nu isi dezvaluie atitudinile preexistente, ci folosesc sondajul pentru
a decide care le sunt atitudinile, urmand etapele: 1. Oamenii decid care este problema; 2.
Cauta in mintea lor ideile relevante; 3. Combina aceste idei intr-o atitudine coerenta; 4.
Atitudinea rezultata o transforma in optiuni de raspuns.

Intrebările dintr-un sondaj nu măsoară pur și simplu opinia publică, ci o modelează și o

canalizează în funcție de modul în care sunt încadrate problemele, de modul în care sunt
ordonate alternativele și de contextul întrebării. Acest lucru i-a făcut pe autori să concluzioneze
faptul că oamenii nu dezvăluie doar atitudini preexistente în cadrul unui sondaj, ei folosesc
chestionarul respectiv și pentru a decide care sunt atitudinile lor.

La ce se referă instabilitatea răspunsurilor?

Instabilitatea răspunsurilor (parerea cercetatorilor anteriori lui Zaller) se referă la faptul
că atunci când acelorași indivizi le sunt adresate aceleași întrebări în cadrul unor interviuri
repetate, doar jumătate dintre aceștia vor da aceleași răspunsuri de fiecare dată. În articolul său,
intitulat ’’The Nature of Belief Systems in Mass Publics’’, Philip Converse susține că
instabilitatea răspunsurilor este specifică indivizilor care nu au o atitudine semnificativă (=
nonatitudine), ci le răspund intervievatorilor alegând între opțiunile de răspuns ce le sunt
acordate aproape într-un mod aleatoriu.

Ideea exprimată de Philip Converse in articolul ”The Nature of Belief Systems in Mass Publics”:

a. Instabilitatea raspunsurilor este o dovada a non-atitudinii. Atitudinile au grade

diferite de cristalizare, dar aceasta cristalizare este mai degraba o metafora, decat
un fenomen masurabil;
b. Instabilitatea raspunsurilor se datoreaza lipsei de atitudini formate , dar care totusi
raspund din politete la chestionar, alegand raspunsurile intr-o maniera aproape
aleatoare;

2
 c. Alti cercetatori combat ideea lui Converse, spunand ca fluctuatia raspunsurilor se
datoreaza erorilor de masurare.

Interpretarea lui Zaller pentru aceste neconformitati este ca oamenii au opinii schimbatoare (si nu
nontitudini) asupra subiectelor de interes public.
Concluzia : exista dubii serioase asupra a ceea ce masoara in realitate sondajele de opinie publica.
Oamenii detin un mix de idei partial consistente, pe care le readuc la suprafata in momentul
sondajului de opinie, in functie de gandurile/ideile cele mai accesibile lor in momentul sondajului.
(ultimele informatii de la stiri)

De unde porneste modelul alternativ propus de autor?

a. Intrebarea de plecare: daca oamenii nu au opinii fixe despre chestiunile din

sondaj, atunci cum selecteaza optiunile de raspuns?
b. Daca oamenii au oportunitatea de a da raspunsuri deschise, ei moduleaza,
nuanteaza, se razgandesc. Aceste manifestari ale incertitudinii sunt la fel de
interesante ca si raspunsurile finale ale unui sistem de credinte.
c. Ambivalenta respondentilor ii conduce la a se contrazice singuri (raspunsuri
instabile temporal in cursul unei singure conversatii).
d. Indivizii detin opinii multiple si deseori conflictuale despre chestiuni importante.

Considerații generale asupra modelului:

- Zaller argumenteaza că opinia publică este foarte mult influenţată de expunerea la

discursul elitelor despre problemele politice.
- Indivizii au sisteme structurate de credinte din care ei derivă preferinţele politice.
- Indivizii mai implicati politic sunt mai expusi la a primi mesajele elitei. Ei sunt,
deasemenea, mai putin dispusi sa accepte mesaje care sunt inconsistente cu atitutinile lor
anterioare – sunt mult mai selectivi. De aceea, argumenteaza Zaller, exista o corelatie
pozitiva intre constiinta politică şi consistenţa/stabilitatea opiniilor politice.
- Sondajele de opinie politica nu măsoara valid opinia publica, ci
doar aprecierile/consideratiile care sunt cele proeminente intr-un anumit
moment in viata publica/mass media.

3
 - Se face analogia cu o ~ cutie ~: informatiile se aduna in cutie (cap) si sunt extrase
dupa regula: ”ultimul intrat, primul iesit”
- Zaller nu este de acord cu afimaţia ca votantii au doar o preferinta
validă/adevarata. El spune ca indivizii au perspective conflictuale despre probleme
specifice, iar perspectiva castigatoare la un moment dat este determinata de
argumentele care apar primele in cap / sunt rememorate primele = sub influenţa
discursului elitelor, prin mass media. Zaller denumeste acest fenomen ambivalenta
raspunsurilor.

Ambivalența raspunsurilor presupune faptul că respondenții tind adesea să se contrazică pe ei

înșiși. Aceasta se referă la faptul că indivizii au opinii multiple și adesea conflictuale despre
anumite subiecte importante.
Care sunt sintagmele prin care este exprimata ambivalența?

a. ambele parti au dreptate,

b. este o intrebare dificila,
c. depinde,
d. amandoua sunt argumente valide etc.

Modelul lui J. Zaller este sintetizat de acronimul RAS: Receive, Accept, Sample (primire–
acceptare–multiplicare), care explica cum formeaza oamenii răspunsurile la sondajele de
opinie publică.
- primire : Opiniile individuale reflecta mesajele pe care le-au primit anterior
(condiţionate de gradul de constientizare politică (political awareness),
- acceptare : mesaje sunt acceptate (condiţionate de consistenta cu credintele anterioare)
- multiplicare : mesajele sunt multiplicate condiţionat de ceea ce este transmis in acel
moment in viata publica (mass media)

Modelul se bazeaza pe trei axiome:

a. Axioma ambivalentei: cei mai multi oameni au pareri (consideratii) opuse despre
diferite probleme, ceea ce-i determina sa se exprime in oricare mod la un sondaj.
Consideratia este diferita de schema, in sensul ca nu face nicio referire la structuri
mentale sau operatiuni mentale

4
 b. Axioma raspunsului: oamenii raspund la intrebarile din sondaj facand o medie a
consideratiilor care se intampla sa fie saliente (activate) in momentul adresarii
intrebarii. Salienta este determinata de axioma accesibilitatii.
c. Axioma accesibilitatii: accesibilitatea oricarei consideratii depinde de procesul de
alegere, unde o consideratie la care individul s-a gandit recent, are mai multe
sanse de a fi aleasa.

O persoana care rareori se gandeste la o anumita problema poate avea doar o singura consideratie
disponibila in memorie, caz in care se va aplica doar axioma 3, nu si 2 (a realizarii mediei intre
consideratii).

Care sunt cele două modalități de a răspunde la întrebări?

a. Modalitatea retrospectiva (2.9 raspunsuri in medie): Gandindu-va in continuare

la intrebarea la care tocmai ati raspuns, va rog sa-mi spuneti care au fost ideile
care v-au venit in minte in momentul in care raspundeati la intrebare. Care au fost
exact lucrurile care va treceau prin cap?
b. Modalitatea prospectiva sau modalitatea stop-and-think (3.7 raspunsuri in
medie): Se adreseaza intrebarea. Fara a se astepta raspunsul la intrebare, se cere
respondentului sa-si povesteasca reactia la subiectul principal al intrebarii.

Concepte-cheie ale modelului

Political awareness: (cons tiinta politica) receptiea şi intelegerea individuala a

comunicarii provenite din mediul politic. Este cel mai bine masurata prin teste simple de
cunoastere a informatiilor factuale, deoarece informatiile factuale sunt esentiale pentru
implicarea intelectuala in politica.
Political predispositions ( p r e d i s p o z i t i i p o l i t i c e ) : trăsaturi de nivel individual
care decid acceptarea sau nonacceptarea comunicarilor politice pe care persoanele le primesc.
Predispoziţiile sunt variabilele critice care intervin intre elitele ce se exprima prin mass
media si exprimarea preferintelor politice ale oamenilor.

Bibliografie:
John Zaller and Stanley Feldman, “A Simple Theory of the Survey Response: Answering
Questions versus Revealing Preferences,” American Journal of Political Science, 36 (August
1992)