Tipurile de credit financiar de care poate beneficia o companie

Deschiderea unei afaceri noi, extinderea unei afaceri existente sau nevoia de numerar rapid pentru o
companie poate fi îndeplinită cu ajutorul creditelor pentru persoane juridice. Există diferite imprumuturi disponibile
la bănci, în timp ce unele platforme de împrumuturi online oferă mai multe tipuri de credite pentru persoane
juridice fără garanții. Tipurile principale de credite pentru persoane juridice sunt:
 Împrumuturi pentru afaceri mici
 Linii de credit pentru afaceri
 Finanțarea afacerii și finanțare pentru echipamente
 Împrumuturi pe termen lung sau scurt pentru afaceri
 Credit ipotecar pentru persoane juridice
Credit persoane juridice la termen
Cu un credit de afaceri tradițional, se poate împrumuta o sumă de bani cuprinsă intre 1.000 și 500.000 de
euro, rambursabilă în următorii câțiva ani. Termenul de rambursare este de obicei cuprins între 1 și 5 ani, deși există
creditori care oferă și altă perioadă. Rata medie a dobânzii este cuprinsă între 7% și 30%. Împrumuturile la termen
pot fi utilizate în orice scop pentru afaceri și nu necesita garanții. Acestea se bazează pe scorul de credit al afacerii,
veniturile medii anuale sau lunare și starea financiară generală.
Linie de credit pentru afaceri
O linie de credit pentru afaceri este comparabilă cu o carte de credit, dar este deschisă pentru
întreprinderile cu ratinguri de credit mai mici. Aprobarea se face pentru o sumă maximă de credit care poate fi
extrasă oricând este nevoie. După rambursarea banilor, se poate retrage mai mult, plătind doar dobândă pentru
banii împrumutați. Perioada de finanțare este scurtă, multe companii obținând aprobarea într-o zi. Dobânzile sunt
de la 7% până la 25%, iar condițiile de rambursare sunt de obicei intre 6 luni și 1 an, dar termenii exacți variază în
funcție de veniturile și scorul de credit al afacerii.
Finanțare pentru echipamente
Deși împrumuturile obișnuite de afaceri pot fi utilizate pentru achiziționarea de echipamente, un împrumut
dedicat pentru finanțarea echipamentelor folosește elementele achiziționate ca garanție pentru împrumut. Acest
tip de împrumut are dobânzi de 8% până la 30%, și este deschis și întreprinderilor cu ratinguri de credit slabe.
Sumele împrumutului depind de valoarea echipamentului, până la 100% din costul articolului, iar finanțarea durează
de obicei câteva zile. Termenul de rambursare este de obicei de 5 ani, dar variază în funcție de creditor.
Împrumuturi pe termen scurt
Unul dintre cele mai populare tipuri de împrumuturi și unul dintre cele mai rapide moduri de a obține
finanțare, este un împrumut pe termen scurt. Cu acest tip de împrumut, poți obține o anumită sumă de bani pe care
o plătești zilnic sau săptămânal pe parcursul a 3 până la 18 luni. Împrumuturile pe termen scurt au aplicații online
ușoare și cerințe de eligibilitate mai flexibile. În funcție de creditorul cu care lucrezi, poți obține aprobarea și
fondurile în aceeași zi în care aplici pentru împrumut. Dar, din moment ce finanțele pe termen scurt sunt atât de
convenabile, ele pot deveni și costisitoare. Rată dobânzii va fi mai mare decât cea a unui împrumut bancar.
Finanțarea pe termen scurt este într-adevăr o idee bună pentru împrumuturi ocazionale. Dar trebuie să te
asiguri atunci când evaluezi acest tip de împrumut de afaceri, că fluxul de numerar poate face față plăților zilnice și
că înțelegi cu adevărat costul împrumutului. Poți acoperi următoarele tipuri de cheltuieli cu un credit persoană
juridică pe termen scurt:
· Consumabile
· Acoperirea golurilor ocazionale de numerar
· Obținerea unui capital de lucru suplimentar
Există foarte multe tipuri de împrumuturi pentru afaceri, iar cel potrivit pentru o afacere se rezumă în cele
din urmă la o serie de factori. Trebuie luat în considerare istoricul de credit, finanțele afacerii, vechimea firmei și
motivul împrumutului, înainte de a restrânge opțiunile de căutare. După acești pași, ar trebui să rămână doar câteva
opțiuni de credite pentru care o companie poate aplica, și asta te poateaduce cu un pas mai aproape de obținerea
capitalului necesar pentru dezvoltarea afacerii.
 Lichiditatea și solvabilitatea unei companii
Problema lichidității și solvabilității firmei este suficient de complexă, deoarece tratată diferit în literatură
de specialitate, creându-se uneori confuzii.
Lichiditatea se referă la propietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi
și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț. Astfel în teorie și practica economică terminul de lichiditate se referă
la bilanțul contabil, la active. Lichiditatea bilanțului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și achita
datoriile pe termen scurt. Deci, lichiditatea reprezintă raportul între elementele de activ, în sensul că se poate stabili
cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești, și cât pot să devină lichide
imediat.
Solvabilitatea este o noțiune mai vastă și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor pe o
perioada mai lungă de timp. Aici, intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilitățile
și obligațiile. Solvabilitatea evidențiază capacitatea unei societăți de a face față scadențelor pe termen lung și mediu
și depinde de mărimea acestor datorii și de costul îndatorării. Prin urmare, în măsura în care activul real este
suficient ca să îi permită plata tuturor datoriilor, societatea este solvabilă. Astfel, solvabilitatea urmăreşte
capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile totale din resurse totale, pe baza acestui indicator putându-se evalua
riscul incapacităţii de plată pe termen lung (insolvabilitatea sau risc de faliment).
Este evident faptul că întreprinderea este solvabilă dacă are disponibilități de mijloace de plată. Pornind de
aici, s-au construit diferiți indicatori, care includ ambele noțiuni, fiind folosite în scopuri diferite. Așa de exemplu în
momentul declarării stării de faliment se poate calcula gradul de lichiditate existent, ca raport între activele lichide
și care pot deveni lichide către datoriilor totale.
Indicii lichidităţii măsoară capacitatea firmei de a-şi îndeplini obligaţiile pe termen scurt faţă de debitori pe
baza activelor sale circulante. Se utilizează 3 indici ai lichidităţii:
 indicele lichidităţii curente - exprimă faptul că orice element al activelor circulante (în afara
numerarului din casierie) poate fi rapid convertit în bani gheaţă (cash). Un indice al lichidităţii
curente egal cu 1 sau sub 1 este considerat de obicei necorespunzător şi indică dificultăţi financiare,
deoarece datoriile cresc mai repede decât activele circulante. O valoare foarte mare a acestui indice
arată un exces de active circulante, care este posibil să aibă un efect nefavorabil asupra
profitabilităţii firmei pe termen lung.
 indicele lichidităţii rapide - măsoară capacitatea firmei de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt pe
seama numerarului din casierie, a numerarului din contul deschis la bancă, a plasamentelor pe
termen scurt şi a sumelor de încasat de la clienţii firmei. Valoarea optimă a acestui indice este 1 și
îmbunătăţeşte modul de măsurare a lichidităţii firmei, prin eliminarea din activele circulante a
stocurilor care, adesea, nu sunt foarte lichide.
 indicele numerarului - arată dacă firma dispune de suficiente resurse lichide sub formă numerarului
în casierie şi în cont şi cvasinumerarului (titluri de plasament, constând din certificate de depozit,
etc) că să facă faţă datoriilor curente. Valoarea acestui indice este subunitară. O valoare prea mare
a indicelui situată undeva către valoarea 1, pune în evidenţă o gestionare discutabilă a numerarului
(trezoreriei), orientată spre o monetizare excesivă a activelor şi scoaterea fondurilor din circuitul
economic real al firmei. Numerarul deţinut de firmă trebuie să circule în mod continuu pentru ai
aduce acesteia cât mai mult profit.
În cadrul studiilor de evaluare economică, în special în cazul transmiterii dreptului de proprietate, practica
recomandă folosirea următorilor indicatori, în ceea ce privește solvabilitatea unei companii:
 indicele solvabilităţii generale - cuantifică riscul de incapacitate de plată a datoriilor în cazul unei
firme cu activitate corespunzătoare nivelul indicatorului trebuie să fie supraunitar
 indicele solvabilității globale – indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este
egală cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii.
 Indicele solvabilității patrimoniale - trebuie să aibă o valoare minimă cuprinsă între 0.3 si 0.5, iar
valorile mai mari de 0.5 reflectând o situație normală. Ratele de solvabilitate patrimonială și
generală cu valori peste limitele admisibile evidențiază un echilibru financiar bun pe termen lung
 care permite acoperirea datoriilor din activul net și a datoriilor pe termen lung din capitalulul
propriu.
Principalele obiective de cuprins în fișa postului unui manager financiar
Managerul financiar se ocupă de toate întrebările legate de problemele financiare, de modalitățile de
finanțare, investire şi cheltuire a banilor, precum şi de cursurile de profit în general.
Capacitatea unui manager financiar de a se adapta la schimbări, de a căuta surse de finanţare, de investiții şi
de a administra cu înţelepciune, aduce succes întregii companii. Managerii învaţă cum să câştige bani şi totodată
cum să păstreze banii câştigaţi.
Un manager financiar bine plătit trebuie să dețină cunoştinţe de specialitate pentru a ţine pasul cu
tendinţele moderne din acest domeniu. Este necesar să stăpânească metodele de finanţare din diferite tipuri de
resurse în cadrul companiei unde este angajat deoarece toate activităţile care implică accesul direct la bani sunt
monitorizate de managerul financiar. Pe lângă acestea, în descrierea postului său se află şi sarcina de a lua decizii
financiare eficiente, prin care creează unele valori pentru companie. Decizia financiară trebuie să se bazeze pe
principiul raţionalităţii, securităţii şi lichidităţii, deoarece toate deciziile luate de managerul financiar influenţează în
mod direct succesul companiei. În acelaşi timp, reacţionarea rapidă şi capacitatea de evitare a riscurilor sunt în
prezent printre cele mai valoroase aptitudini ale unui bun expert financiar.
Managerul financiar se ocupă de planificarea, organizarea, alegerea cadrului adecvat pentru anumite
sarcini. De asemenea, se ocupă de adoptarea deciziilor, conducerea şi controlul financiar în privința mijloacelor
financiare. Având în vedere complexitatea acestei funcţii şi posibilităţile pe care le oferă un manager financiar de
calitate în cadrul companiei unde este angajat, este clar că trebuie să dețină concomitent caracteristicile unui
antreprenor şi ale unui expert în domeniul finanţelor.
Sarcinile de bază ale unui manager financiar sunt:
 Planificarea şi prudența financiară,
 Utilizarea capitalului,
 Sfaturi în luarea deciziilor de afaceri,
 Pregătirea rapoartelor financiare,
 Bugetarea şi planificarea,
 Măsurarea şi controlul rezultatelor,
 Analiza activităţilor financiare şi implementarea unor activităţi adecvate în baza analizei,
 Modelarea şi prudența financiară,
 Îmbunătăţirea controlului costurilor.
În cazul managementului financiar, nu putem însă vorbi de un management prin obiective, ci, mai degrabă,
de obiectivele acestui management:
1. Planificarea în managementul financiar - O previziune atentă a resurselor firmei este mai necesară
decât materia primă pentru produsele pe care compania le propune pieței.
2. Organizarea în managementul financiar - Organizarea activității financiare înseamnă liniște și
progres. Toate fluxurile, circuitele, documentele, informațiile și persoanele ce activează în sectorul
financiar trebuie puse la punct pe baza unui plan bine stabilit.
3. Formarea în managementul financiar – personalul trebuie să fie foarte bine pregătit, mai cu seamă
angajații care lucrează în departamentele financiar-contabile
4. Coordonarea în managementul financiar – chiar și cu cei mai competenți angajati din lume, fără o
bunp coordonare a acestora nu se pot obține rezultate bune. Personalul are nevoie de manageri
care să-i motiveze și coordoneze eficient în folosul firmei.
5. Controlul în managementul financiar - orice proiect are nevoie de o evaluare, la fel și activitatea de
management financiar trebuie foarte atent controlată.