Examenul clinic

Examenul clinic loco-regional se efectuează sub iluminare bună, folo-

sind mijloacele obişnuite de examinare: inspecţia, palparea, ascultaţia şi percu-
ţia, şi cuprinde:
A. Examenul clinic extraoral
B. Examenul clinic intraoral

A. EXAMENUL CLINIC EXTRAORAL

Examenul clinic extraoral constă în examinarea feţei şi a regiunilor

învecinate prin inspecţie şi palpare.
Inspecţia se face atât din faţă cât şi din profil pentru a se stabili: egalitate
etajelor faciale, simetria feţei, reliefurile şi şanţurile naturale, modificările de
culoare ale pielii, deformaţii evidente, semne de inflamaţii, formaţiuni tumorale,
fistule, escoriaţii, plăgi şi ulceraţii.
Prin palpare se constată temperatura locală, umiditatea sau turgescenţa
tegumentelor.
Palparea se face comparativ cu regiunea controlaterală şi include:
1. Palparea părţilor moi ale feţei.
2. Palparea reliefului osos.
3. Palparea limfonodulilor ganglionari.
4. Palparea articulaţiei temporomandibulare.

1. Palparea părţilor moi urmăreşte perceperea unui edem sau emfizem

subcutanat sau crepitaţii gazoase. De asemeni, se vor cerceta tulburările de
sensibilitate în teritoriul punctelor de emergenţă trigeminală (punctele Valley)
supraorbitar, infraorbitar şi mentonier.
Studierea sensibilităţii subiective a feţei se efectuează cu un filament de
vată sau cu un instrument bont. Se pot decela zone de hiperestezie, hipoestezie
sau anestezie pe teritoriul unui nerv.
 2. Palparea reliefului osos, examinează contururile osoase: rebordul orbitar
superior şi inferior; osul zigomatic, oasele nazale, oasele maxilare, mandibula,
pentru a decela: integritatea osoasă, puncte osoase dureroase, mobilitate osoasă
anormală, crepitaţii sau cracmente.

3. Palparea limfonodulilor. În mod normal limfonodulii nu se palpează,

dar în afecţiuni cu etiologie inflamatorie sau tumorală îşi modifică volumul
devenind decelabili la examenul clinic. Dacă sunt palpabili, se precizează
numărul, volumul, localizarea, consistenţa, mobilitatea pe planurile profunde şi
superficiale, sensibilitatea la palpare, dacă sunt izolaţi sau formează un bloc.
Ordinea examinării este următoarea:
• ganglionii genieni;
• ganglionii parotidieni ;
• ganglionii submentonieri – pentru palparea lor pacientul este rugat să
flecteze bărbia în piept
• ganglionii submandibulari – pacientul este rugat să întoarcă şi să
flecteze capul de partea examinată
• ganglionii retroangulomandibulari ;
• ganglionii cervicali superficiali situaţi înaintea muşchiului
sternocleidomastoidian - capul este rotat de partea opusă zonei de
examinat
• ganglionii cervicali profunzi situaţi de-a lungul marginii posterioare a
muşchiului sternocleidomastoidian.

4. Palparea articulaţiei temporomandibulare urmăreşte mişcările condilului

mandibular în cavitatea glenoidă, dar şi modificările de formă ale acestuia
determinate de traumatisme, tumori sau afecţiuni inflamatorii. Se apreciază
amplitudinea deschiderii gurii şi durerile declanşate de presiunea pe articulaţie.
Palparea se face simetric, prin următoarele metode:
• aplicarea celor patru degete bilateral preauricular
• introducerea pulpei indexului în conductul auditiv extern iar policele se
va aplica pretragian.
 În ambele metode pacienul este rugat să închidă şi să deschidă gura,
moment în care se pot percepe crepitaţii sau cracmente articulare.

B. EXAMENUL CLINIC INTRAORAL

Examenul clinic intraoral se face cu pacientul aşezat pe fotoliul dentar, cu

capul fixat în tetieră, în condiţii de vizibilitate şi iluminare bună. Pentru
efectuarea examenului intraoral se folosesc următoarele instrumente:
• Oglindă, sondă şi pensă dentară;
• Apăsător de limbă;
• Stilet butonat;
• Aspirator de salivă;
Se examinează prin inspecţie:
a) Orificiul oral şi buzele unde se urmăreşte amplitudinea deschiderii
gurii care poate fi normală, limitată (trismus) sau imposibilă (anchiloză sau
constricţie). În funcţie de aceste modificări se alege tehnica de anestezie pe cale
intraorală sau cutanată. Se mai pot remarca laterodeviaţii ale mandibulei.
b) Vestibulul oral se examinează utilizând două oglinzi dentare şi se
observă aspectul mucoasei labiale, mucoasei jugale şi mucoasa gingivo-
alveolară.
Dacă se deceleză formaţiuni tumorale sau procese inflamatorii
(candidoze, stomatite) tehnicile de anestezie loco-regionale sunt contraindicate
sau tem- porizate.
În vestibulul oral superior, în dreptul molarului doi superior, se
examinează orificiul canalului Stenon.
a) Cavitatea orală propriu-zisă. Pacientul este rugat să ţină gura larg
deschisă şi se inspectează: bolta şi vălul palatin, pilierii amigdalieni, limba şi
planşeul bucal. Se acordă o importanţă deosebită leziunilor diskeratozice cu
potenţial de malignizare.
Palparea părţilor moi se face bidigital pentru buze, obraji şi limbă. Se pot
decela formaţiuni patologice sau corpi străini în grosimea părţilor moi.
Limba se palpează astfel: vârful limbii se ţine într-un compres şi este
tracţionat în afară; cu indexul şi policele de la mâna opusă se execută palparea
pentru a evidenţia eventualele leziuni interstiţiale (abces, tumoră, gomă).
Palparea planşeului bucal se face bimanual, bidigital şi presupune
aplicarea indexului şi mediusului intraoral iar cu degetele celelaltei mâini se
apasă submandibular. Se constată dacă planşeul este liber sau ocupat de procese
patologice tumorale sau inflamatorii.
Această manevră permite palparea glandelor submandibulare, sublinguale
dar şi a ganglionilor submandibulari.
a) Examenul dento-parondontal cuprinde: arcadele dentare, apelul
dinţilor, starea dinţilor şi starea parodonţiului. Se face cu multă atenţie pentru a
descoperi toate leziunile odontale şi parodontale. Se va face diagnosticul
diferenţial între displaziile şi distrofiile dentare dar şi între leziunile traumatice
(fracturi, fisuri) şi leziunile carioase.