Sunteți pe pagina 1din 33

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA”

SIBIU
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

ROLUL SISTEMULUI DE ASIGURĂRI ÎN


RELAŢIILE FINANCIARE ALE ECONOMIEI
CONTEMPORANE

- REZUMAT -

Conducător ştiinţific:
Prof.univ.dr.

Candidat:
Ec.

SIBIU
2010
CUPRINSUL LUCRĂRII

INTRODUCERE
…………………………………………………………………………………………………… 5

Cap I . ASIGURARILE IN ECONOMIE: ABORDARE TEORETICĂ


……………………………. 14

1.1 Originea şi evoluţia asigurărilor şi reasigurărilor …………………………………………. 14


1.2 Abordări teoretice privind asigurările …………………………………………………….. 17
1.3. Aspectul economic, juridic şi financiar al conceptului de asigurare ……………………... 23
1.4. Funcţiile asigurărilor ……………………..……………………..………………………... 32
1.5. Activele societăţile de asigurare …………………………………..…………………….. 34
1.6. Conceptul de eficienta in domeniul asigurării ……..…………………………………. 41
1.7. Asigurarea ca ramura participanta la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiara .. 44
1.8. Piaţa internaţionala a asigurărilor ……..………………..……………………………. 50
1.8.1 Caracteristicile pieţei asigurărilor internaţionale şi interne …………………….. 51
1.8.2 Piaţa Lloyd's ……………………..……………………...………………………... 55
1.8.3. Piaţa Londrei……………………..……………………..………………………... 57

Cap. 2 . ANALIZA PIEŢEI DE ASIGURARE IN ROMANIA ............................................... 60

2.1 Caracteristicile, dinamica şi structura pieţei asigurărilor din România ………………… 60


2.1.1 Caracteristici ale pieţei asigurărilor ………………………………………………….. 60
2.1.2. Dinamica pieţei asigurărilor din Romania ............................................. 61
2.2 Modalităţi de manifestare a contribuţiei asigurărilor la dezvoltarea economic …………. 76
3.3 Piaţa românească, prezent şi perspective ……………………..…………………………. 78

CAP 3. SISTEMUL DE ASIGURĂRI ŞI RELATIILE FINANCIARE ………………………….. 84

3.1 Companiile de asigurări ca instituţii de intermediere economică ………..……………… 80


3.2. Asigurătorii de viaţă ca instituţii de economisire ………………..……………………….. 87
3.3. Societăţile de asigurare, contribuţie la dezvoltarea sistemului de pensii in Romania …... 88

3.4. Piaţa asigurărilor din România în contextul asigurărilor din Europa ……………………. 92
3.6. Sistemul de asigurări în contextul crizei financiare ………………...…………………. 97
3.7. Prospectarea, factor important pentru sporirea volumului serviciilor de asigurare .……. 103
3.8. BANCASSURANCE Rolul băncilor şi societăţilor de leasing în sporirea eficienţei
sistemului asigurărilor ………………………………………………………………………… 112
3.9. Rolul statului în sporirea eficienţei asigurărilor şi a rolului sistemului de asigurări în
cadrul relaţiilor financiare ……………………..……………………..……………………….. 120

CAP 4. CANALELE DE TRANSMISIE A EFECTELOR PROCESULUI DE ASIGURARE ÎN


ECONOMIE ŞI ÎN SISTEMUL FINANCIAR ………………………………………………………………….. 129

4.1 Canalele de transmisie a efectelor procesului de asigurare în economie ..………………. 130


4.2. Analiza şi caracteristicile relaţiilor financiare ……………………..…………………….. 148
4.3. Algoritmizarea canalelor de transmisie a efectelor procesului de asigurare ……………. 153
2
4.4. Analiza rentabilităţii si riscului portofoliului de investiţii format din două titluri ……… 156
4.5. Analiza rentabilităţii şi a riscului portofoliului de investiţii format din trei titluri ………. 166
4.6. Studiu privind canalele de transmisie a efectelor procesului de asigurare în sistemul
financiar la S.C. GROUPAMA ASIGURARI S.A. …………………………………. 179
4.7 Măsurile privind dezvoltarea sistemului de asigurări ……………………..……………… 190

CONSIDERATII FINALE ……………………………………………………………………………. 193


LISTA FIGURILOR …………………………………………………………………………………… 202
LISTA TABELELOR …………………………………………………………………………………. 203
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………….. 206
ANEXE ………………………………………………………………………………………………….. 211

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Prin semnificaţie şi conţinut, teza de doctorat Rolul sistemului de asigurări în relaţiile


financiare ale economiei contemporane se constituie într-o temă de mare actualitate cu implicaţii
profunde, conceptuale şi practice asupra relaţiilor financiare ale economiei contemporane .
Argumentele ce m-au determinat să aleg această temă ţin de preocuparea personală pentru
sectorul economic în special, cât şi pentru dezvoltarea teoriei şi practicii sistemului de asigurări in
economie. În acest sens am analizat un studiu teoretic şi practic privind activitatea de asigurări,
constituirea primelor de asigurare, a plasamentelor efectuate de societăţile de asigurare care este un
domeniu deschis spre performanţă. Lucrarea este interdisciplinară având atât aspecte teoretice cât şi
practice.
Ideea unei teze de o asemenea factură nu este întâmplătoare, ea reflectă o experienţă de peste
10 de ani într-o activitate grefată pe un mediu real, cu toate atributele ce se pot conferi sistemului de
asigurări şi evoluţiei sale. Categoric, influenţele active şi reactive ale timpului, mi-au oferit şanse unice

3
de a trăi în elementele fundamentale ale unei organizaţii; de a le întrepătrunde sau a le monitoriza. Dar
aceasta a constituit doar baza unei experienţe.
A nu abdica de la creativitatea şi inovaţia noastră înseamnă a rămâne oameni liberi. Libertatea
de a rămâne exploratorii noutăţilor din „teritoriu”, nu numai a celor geografice, ştiinţifice sau artistice,
dar deasemenea sociologice, politice, financiare, tehnice....! Peste tot noi avem capacitatea
neepuizabilă de a fi inovatori, creativi, de a putea spune „de ce nu?” după ce firesc, ne întrebăm
„pentru ce?”
Dacă, ne dorim să rămânem liberi, inovatori, trebuie să eliminăm acele structuri care înăbuşesc
creativitatea, să reconsiderăm acele organizaţii, care ştiu să delimiteze foarte precis câmpul nostru de
acţiune şi de a înţelege, a reconfigura modelele care redau câmpurile de libertate a fiecăruia şi a saluta
la justa sa valoare creativitatea individuală.
Am apelat la un instrumentar metodologic complex, bazat pe analiză şi sinteză, inducţie şi
deducţie, general şi particular. Tehnicile şi instrumentele cercetării s-au concretizat în studiul literaturii
privind starea teoriei şi practicii în asigurări, sondaje şi analize comparative, formulări de generalizări
analitice şi concluzii practice asupra unor fenomene complexe privind activitatea de asigurări la S.C.
GROUPAMA ASIGURARI S.A. .
În economia contemporană asigurarea exercită rolul de stabilizator al proceselor de reproducere
socială. Creşterea permanentă a bunurilor acumulate, pe de o parte, şi agravarea riscurilor tehnogene,
economice şi sociale ce pun în pericol menţinerea şi sporirea acumulărilor, pe de altă parte, necesită
crearea unui sistem vast de fonduri de asigurare preconizate pentru compensarea la timp a pagubelor
materiale neprevăzute.
Asigurarea este legată de necesitatea de a menţine la nivel starea economică a societăţii prin
crearea unor fonduri de rezervă, acestea fiind acordate în cazuri imprevizibile.
Astfel putem spune că nu ne putem imagina un real progres, susţinut şi de durată, în afara
asigurărilor. Faptul, îndeobşte cunoscut şi constant, că puterea economică a unei ţări se află în sistemul
bancar şi de asigurări nu mai are nevoie de argumente. Nu este întâmplător că economiile cele mai
stabile, în care şi prosperitatea populaţiei este remarcabilă, se întâlnesc în ţările în care asigurările sunt
bine reprezentate în viaţa economică.
Datorită amplei sfere de cuprindere şi a diversităţii formelor de asigurare, inventivităţii
permanente a asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de a oferi protecţii noi, pentru riscuri din ce
în ce mai deosebite care depăşesc, uneori, definiţia clasică a asigurabilităţii nu are limite spaţiale şi
obligă involuntar la un interes în creştere. Asigurările şi reasigurările acoperă aproape întreaga
varietate a activităţii umane :
• Afaceri, Cultură, Educaţie, Călătorii, Viaţă de familie,
Cu tot ce presupun acestea, ele depăşesc orice fel de graniţe, atenuează diferenţele de cultură,
tradiţie şi mentalitate între vârste şi naţiuni .

4
In ciuda eforturilor făcute de unii oameni de ştiinţă pentru descoperirea primelor operaţiuni de
asigurări şi reasigurări, acestea nu pot fi identificate cu precizie .
Asigurarea are la bază un acord de voinţă între o persoană fizică sau juridică în calitate de
asigurat şi o persoană juridică în calitate de asigurător, prin care asiguratul cedează asigurătorului un
risc sau o clasă de riscuri pentru care obţine protecţia asigurătorului. Pentru această protecţie asiguratul
plăteşte asigurătorului o sumă de bani, numită primă de asigurare, urmând ca în cazul producerii
riscului sau riscurilor asigurate, asigurătorul să îl despăgubească pe asigurat pentru daunele suferite .
Astfel asigurarea se concretizează într-o tranzacţie al cărei obiect îl constituie cumpărarea unui
serviciu, respectiv a protecţiei pentru pierderea posibilă şi viitoare datorită producerii riscurilor
agreate.
Asigurarea are la bază principiul mutualităţii, potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu
primele de asigurare la crearea fondului de asigurare din care se suportă contravaloarea daunelor
suferite de asiguraţi. Scopul asigurării îl constituie protecţia financiară, respectiv repunerea
asiguratului în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului, şi nu obţinerea unui
profit sau îmbogăţirea asiguratului. Totuşi, acest fond se poate dovedi a nu fi suficient pentru a putea
acoperi daunele produse. De aceea, asigurătorii trebuie să îşi sporească fondurile prin investirea
acestor sume .
Este foarte important faptul că banii colectaţi de societăţile de asigurare din primele de asigurare
nu aparţin acestora decât după ce a expirat termenul contractual. Până atunci, destinaţia acestor sume
este legată numai de interesele asiguraţilor până la terminarea contractului.
În mod deosebit, la asigurările de viaţă, dar şi la celelalte tipuri de asigurări, banii sunt
încredinţaţi de către asiguraţi asigurătorilor care au obligaţia de a-i administra astfel încât să poată avea
în orice moment lichidităţile necesare pentru a putea face faţă obligaţiilor de plată ce le revin din
contractele de asigurare. Astfel asigurătorul apare ca un custode al fondului de asigurare. Cu cât se
asigură mai multe persoane, cu atât fondul de asigurare creşte şi societăţile de asigurare fac investiţii
sub diverse forme
- depozite, titluri de stat , titluri de trezorerie etc. influenţând fluxul financiar şi relaţiile
financiare ale economiei în sens pozitiv, respectiv al creşterii acestora.
În cele mai multe ţări, în special în cele cu o piaţă matură şi bine reglementată, există prevederi
legale şi norme prudenţiale foarte stricte referitoare la modul de investire a sumelor disponibile (tipuri
de investiţii permise, proporţia dintre acestea şi altele) pentru a se evita insolvabilitatea sau
falimentul asigurătorilor.
Concentrarea în mâinile agenţilor de asigurare a unor resurse financiare considerabile
transformă procesul de asigurare într-un factor important al dezvoltării economiei naţionale prin
implementarea unei politici investiţionale. Cu alte cuvinte, asigurarea joacă un rol important în

5
investirea capitalului de împrumut pe piaţa financiară, oferind sume libere băncilor, agenţilor
economici, participând la restabilirea averii deteriorate sau distruse.
Analiza lucrărilor ştiinţifice scrise de autori străini şi de autori români şi studierea situaţiei din
sistemul asigurării al României au demonstrat că odată cu aprofundarea procesului de reformare a
economiei şi cu apariţia proprietarului privat real, problema dirijării riscurilor va deveni tot mai acută.
Principalele impedimente strategice constau în caracterul inadecvat şi în lipsa de coordonare a bazei
legislative financiare cu condiţiile economice reale, (in domeniul asigurărilor de viaţă deductibilitate
limitată conform codului fiscal Legii nr. 571/2003, 200 euro/pers./an) precum şi în calitatea inferioară
a procesului de asigurare în agricultură, care, în practică, conduc la înrăutăţirea structurii tipurilor de
asigurare, la scăderea încasărilor primelor de asigurare concomitent cu majorarea ratei daunei
îndeosebi în domeniul non viaţă, la sporirea eficienţei operaţiunilor de asigurare şi solvabilităţii
societăţilor de asigurare.

Actualitatea temei investigate


Profundele modificări politice şi economice operate actualmente în societatea noastră impun şi
necesitatea constituirii unei pieţe funcţionabile şi eficiente a asigurărilor. Această situaţie este
determinată, în primul rând, de faptul că în procesul de promovare a reformelor economice, structurile
comerciale publice şi private sunt nevoite să-şi garanteze, în mod individual, o protecţie adecvată prin
asigurare, deoarece formele tradiţionale de asistenţă financiară, acum, nu mai pot fi aplicate. Este
necesară extinderea şi diversificarea gamei serviciilor şi a produselor de asigurare oferite, fapt menit să
înlesnească asigurarea intereselor patrimoniale ale diverselor categorii de asiguraţi, garantându-le
acestora o protecţie adecvată prin asigurare de evenimentele aleatorii şi situaţiile extremale care se
produc în activitatea cotidiană.
Piaţa contemporană a asigurărilor se caracterizează prin creşterea numărului asigurătorilor şi a
volumului de tranzacţii efectuate de către aceştia, de apariţia noilor necesităţi de a obţine o protecţie
prin asigurare şi a noilor direcţii de orientare a acestei activităţi, precum şi prin intensificarea nivelului
de competiţie. Un loc deosebit în infrastructura pieţei naţionale de asigurări este deţinut de către
sistemul de distribuţie a produselor de asigurare care are în prezent mai multe forme, dintre care unele
au apărut recent şi cunosc o dezvoltare rapidă. În afara formelor tradiţionale de vânzare din asigurări-
prin reţeaua proprie a asigurătorilor şi prin intermediari ca agenţii şi brokeri de asigurare- după anul
1990 şi-a făcut apariţia şi bancasigurarea sau mai precis, vânzarea de contracte de asigurare prin
reţeaua bancară.
Mărimea fluxurilor financiare evaluează amplitudinea fluxurilor economice şi sunt în directă
proporţionalitate. Dintre toate sectoarele sistemului economic, se remarcă în mod deosebit industria
bancară, asigurările, societăţile de investiţii financiare şi - din ce în ce mai pregnant în ultimii ani -
societăţile de servicii de investiţii financiare.

6
Gradul de studiere a temei
Cu toate că, sistemul de distribuţie a produselor de asigurare a evoluat considerabil, acest
fenomen nu a fost studiat îndeajuns. Societăţile de asigurări concentrează un volum considerabil de
lichidităţi, pe care urmăresc să le investească pe piaţa financiară în cel mai rentabil mod. Modificarea
parametrilor pieţelor financiare poate influenţa semnificativ fluxurile viitoare de numerar. Indicatori
precum rata dobânzii şi rata inflaţiei, precum şi situaţia şi evoluţia pieţelor monetare şi de capital pot
afecta disponibilităţile de capital şi rezultatele asigurătorilor.
Destinaţiile principale ale fondurilor de pe piaţa financiară sunt: sectorul privat, sectorul
guvernamental şi cel extern. Oferta de fonduri provine în general de la populaţie, societăţi de asigurări,
fonduri de pensii, case de economii, societăţi de investiţii, bănci comerciale naţionale sau străine.
Actualmente acest fenomen al rolului sistemului de asigurări în relaţiile financiare, încă nu este
abordat suficient în literatura de specialitate şi în lucrările economiştilor autohtoni.
Cele reliefate anterior, gradul insuficient de studiere a activităţilor desfăşurate de către
asigurători, precum şi lipsa unor studii fundamentale a obiectului impun cu pregnanţă actualitatea
elaborării unor modalităţi de distribuire a resurselor financiare de care dispun societăţile de asigurare.
Domeniul de cercetare.
Domeniul de cercetare al lucrării constă în evidenţierea canalelor de transmisie a efectelor
procesului de asigurare în economie, în analiza rentabilităţii şi a riscului portofoliului de formare de
noi fonduri de investiţii efectuate de societăţile de asigurări. S-au urmărit aspectele teoretice,
metodologice, practice şi canalele de transmisie privind repartizarea resurselor financiare de care
dispun societăţile de asigurare în cadrul economiei naţionale.
Scopul şi sarcinile lucrării.
Scopul prezentului studiu constă în cercetarea situaţiei de pe piaţa de asigurări din România,
evidenţierea şi aprecierea rolului asigurătorilor ca structură modernă în sistemul de distribuţie a
produselor financiare diversificate şi combinate în vederea evaluării posibilităţilor financiare de care
dispun asigurătorii şi propunerea unor căi de aplicare eficientă a acestora.
În conformitate cu scopul propus, în lucrare sunt tratate următoarele sarcini:
1. investigarea aspectelor teoretice şi metodologice ale asigurării în România şi în străinătate;
2. determinarea rolului protector al asigurării în procesul de reproducţie socială;
3. analiza activităţii practice a asigurătorilor în condiţiile contemporane şi a experienţei
particulare societăţilor de asigurare;
4. determinarea direcţiilor principale de dezvoltare şi specificare a particularităţilor pieţei
naţionale de asigurări ca sferă importantă a activităţii şi factor de contribuţie a creşterii
economice;
5. evidenţierea şi sistematizarea factorilor care frânează evoluţia asigurărilor

7
6. argumentarea necesităţii de creare a unor noi fonduri de asigurare a bunurilor în interacţiune cu
alte elemente ale sistemului de finanţare a proceselor de asigurare;
7. analiza structurii funcţionale a sistemului de asigurare, a particularităţilor organizării şi
finanţării acestuia, a factorilor ce determină condiţiile şi formele de recuperare în funcţie de
tipul pierderilor;
8. analiza practicii străine şi a celei naţionale de asigurare;
9. analiza canalelor de transmisie a efectelor procesului de asigurare în economie,
10. analiza unor măsuri de dezvoltare şi majorare a eficienţei asigurărilor în efectuarea
plasamentelor,
11. aprofundarea concepţiei privind riscul şi consecinţele socioeconomice ale apariţiei acestuia;
12. determinarea unui model econometric de optimizare s structurii plasamentelor societăţilor de
asigurare;
Structura şi conţinutul lucrării. Pornind de la obiectivul de bază şi sarcinile propuse spre
realizare, teza este concepută cu următoarea structură: introducere, patru capitole care reflectă
conţinutul de bază al cercetărilor efectuate, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe. Teza este
expusă pe 243 pagini, 15 figuri, 68 tabele, 25 anexe şi 91 surse bibliografice.
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a
acesteia, este definitivat scopul şi obiectivele lucrării, este evidenţiată semnificaţia teoretică şi valoarea
aplicativă a cercetărilor efectuate, sunt elaborate elementele noutăţii ştiinţifice, este prezentat suportul
teoretic şi metodologic, precum şi baza informaţională a investigaţiei.
În capitolul I – „ ASIGURARILE IN ECONOMIE: ABORDARE TEORETICĂ” este
argumentată necesitatea asigurărilor, sunt prezentate originile activităţii de asigurare conceptul de
eficienţă in asigurare, aspectul economic, juridic şi financiar al asigurărilor, sunt prezentate funcţiile
asigurărilor, acţiunile întreprinse în scopul reducerii nivelului riscurilor în asigurări, specificul
survenirii riscurilor, este determinată natura asigurărilor, studiată situaţia actuală a asigurărilor în ţările
dezvoltate (SUA, Canada, Spania ş.a.), în comparaţie cu România, sunt cercetate bazele metodologice
de organizare a asigurării riscurilor , activele societăţilor de asigurare, tipurile de asigurare existente,
clasificarea lor, condiţiile şi ordinea formării resurselor companiilor de asigurare, siguranţa financiară
precum şi dependenţa pieţei de asigurare de dezvoltarea economiei ţării.
S-au emis următoarele concluzii :
Prin efectele obţinute activitatea de asigurare dă posibilitatea :
• continuităţii proceselor economice din diferite ramuri şi sectoare
• menţinerii integrităţii proprietăţii ce aparţine unor persoane juridice sau fizice
• realizării de către populaţie a unor măsuri suplimentare de prevedere şi de economisire.

8
• prin indemnizaţia pe care o acordă asiguraţilor sau despăgubirea pe care o primeşte persoana
păgubită, contribuie la refacerea bunurilor avariate sau distruse de riscurile asigurate şi, în felul
acesta, accelerarea reluării procesului de producţie.
• participării la sporirea produsului intern brut;
• oferă locuri de muncă unui număr mare de persoane, care realizează o productivitate a
muncii mai mare decât media pe economie;
• participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară cu resurse băneşti pe care le
pun la dispoziţia băncilor, agenţilor economici sau autorităţilor publice;
În capitolul II – „ ANALIZA PIEŢEI DE ASIGURARE IN ROMANIA ” sunt prezentate
informaţii teoretice şi practice cu privire la piaţa asigurărilor din România, caracteristicile şi
dimensiunile acesteia, piaţa românească prezent şi perspectivă. Sunt prezentate dinamica şi evoluţia
pieţei de asigurare din România, specificându-se că acest gen de activitate este dificil din cauza lipsei
unei pieţe de asigurare suficient dezvoltată. Piaţa de asigurări din România se află în curs de formare,
în 1991 fiind lichidat monopolul statului în activitatea de asigurare. Situaţia curentă este agravată prin
absenţa specialiştilor calificaţi în domeniul asigurării, capabili să activeze în condiţiile economiei de
piaţă; a mijloacelor disponibile la întreprinderi pentru plata primelor de asigurare, precum şi prin
gradul insuficient de cercetare a problemelor metodice de organizare a asigurărilor. În concluzie putem
spune că asigurările contribuie la dezvoltarea economică prin:
• Posibilitatea de a substitui o serie de programe guvernamentale de securitate socială.
• Facilitarea schimburilor, comerţului şi a iniţiativelor antreprenoriale
• Mobilizarea capacitaţii naţionale de economisire, ceea ce conduce la o capacitate sporită de
creştere economică.
• Oferirea capacităţii de a controla mai eficient riscurile.
• Susţinerea asiguraţilor în minimizarea pierderilor, furnizând, nu de puţine ori, servicii de
reducere a expunerii la risc.
• Ghidarea unei mai bune alocări a capitalurilor naţionale
• Promovarea stabilităţii financiare şi reducerea anxietăţii
În capitolul III – „ SISTEMUL DE ASIGURĂRI ŞI RELATIILE FINANCIARE ” sunt
prezentate aspecte referitoare la companiile de asigurări privite ca instituţii de intermediere economică
şi de economisire. Este analizat rolul asigurărilor de viaţă care funcţionează ca şi instituţii de
economisire, precum şi contribuţia societăţilor de asigurări la dezvoltarea sistemului de pensii din
România. Se urmăreşte modul de manifestare a sistemului de asigurări în contextul crizei financiare, şi
se analizează rolul băncilor şi societăţilor de leasing în sporirea eficienţei sistemului asigurărilor.
Din acest capitol se remarcă următoarele concluzii :

9
• Companiile de asigurare pot fi instituţii de intermediere economică şi oferă o gamă
largă de servicii, de la monitorizare până la consultanţă specializată.
• Societăţile de asigurări de pe piaţa româneasca cresc stabilitatea sistemului economic în
perioade caracterizate de dezechilibre economice şi financiare
• Activele societăţilor de asigurări susţin obligaţiile generate şi sunt formate din:
- titluri de stat emise de administraţia publică centrală şi obligaţiuni emise de autorităţile
administraţiei publice locale;
- creanţe aferente primelor brute subscrise;
- valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi titluri de participare la fonduri
deschise de investiţii;
- terenuri şi construcţii;
- disponibilităţile în conturi curente la bănci şi casierie, depozite bancare negrevate de sarcini;
- cheltuieli de achiziţie reportate numai în măsura în care acestea sunt în concordanţă cu
calculul rezervei matematice, aşa cum reiese din documentaţia tehnică notarială;
- alte active corporale.
• Societăţile de asigurare, contribuţie la dezvoltarea sistemului de pensii în România
• Mai mult de 80 la sută din numărul total al băncilor comerciale aplică în
activitatea desfăşurată bancasigurarea şi mai mult de 40 la sută din societăţile de asigurare prestează
servicii financiare de alternativă.
• Ca asigurător, statul utilizează fondurile asigurărilor de bunuri, persoane şi
răspundere civilă, ce se constituie de către societăţile de asigurare cu capital integral sau majoritar de
stat sub formă de împrumuturi sau respectiv credite. Astfel se poate concluziona că Guvernul, în
condiţii financiare dificile, este nevoit să caute mijloace pentru a acorda ajutor celor care suferă în
urma calamităţilor naturale şi pentru realizarea programelor sociale.
În capitolul IV – „ CANALELE DE TRANSMISIE A EFECTELOR PROCESULUI DE
ASIGURARE IN ECONOMIE ŞI ÎN SISTEMUL ECONOMIC ” sunt prezentate informaţii
teoretice şi practice cu privire la canalele de transmisie a efectelor procesului de asigurare în economie
şi în relaţiile financiare ale economiei contemporane , s-a elaborate si testat un model matematic de
transmitere a efectelor procesului de asigurare efectuându-se calcule la S.C. GROUPAMA
ASIGURARI S.A. s-a realizat algoritmizarea canalelor de transmisie a efectelor asigurărilor la
entitatea mai sus amintită s-au efectuat comparaţii între rolul băncilor şi cel al societăţilor de asigurare
în sporirea eficienţei sistemului de asigurări precum şi s-au propus măsuri privind dezvoltarea
sistemului de asigurări, s-a determinat un model econometric de optimizare s structurii plasamentelor
societăţilor de asigurare. Capitolul patru se încheie cu următoarele concluzii :
- portofoliul cu cel mai mic risc este format din 90% depozite şi 10% acţiuni deoarece depozitele
au un risc mai mic, în acest caz investindu-se până la limita maximă în depozite
10
- riscul portofoliului creşte o dată cu rentabilitatea sperată de asiguratori
- ponderea depozitelor în structura portofoliului scade pe măsură ce creşte rentabilitatea şi se
înregistrează o creştere a ponderilor acţiunilor întrucât acestea au o rentabilitate mai mare
- Asigurătorul trebuie de asemenea să-şi optimizeze periodic portofoliul prin metodele prezentate
ţinând seama de modificările intervenite în mediul economic.
În încheierea lucrării sunt prezentate principalele concluzii şi recomandări la care s-a ajuns în
urma cercetărilor efectuate.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei.
Drept suport în cauză al investigaţiilor autorului au servit teoriile economice privind riscul şi
implicaţiile sale în sfera asigurărilor, modalităţile de gestionare a acestuia. În procesul procesării bazei
empirice, s-a recurs la metodele de analiză şi sinteză, inducţie şi deducţie, observare şi selectare etc.
Fiind aplicate în strânsă interconexiune şi în funcţie de circumstanţele concrete, metodele enunţate au
contribuit la aprecierea obiectivă a fenomenului de pătrundere a sistemului de asigurări în relaţiile
financiare ale economiei contemporane. Problemele privind asigurarea în România, au fost examinate
în unele lucrări scrise de: I. Văcărel şi F. Bercea, Violeta Ciurel, Felicia Alexandru şi Daniel
Armeanu , Irina Sferdian, Dan Anghel Constantinescu , Bistriceanu Gheorghe , Roxana Ionescu, Paul
Tănăsescu ş.a.
Baza informaţională a lucrării au constituit-o documentele legislative şi normative ale
României şi ale altor ţări, actele normative ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi Fondurilor
de Pensii, în baza cărora se determină condiţiile de realizare a activităţii de asigurare, datele statistice
naţionale şi străine de asigurare, bilanţurile contabile ale „ S.C. GROUPAMA ASIGURARI S.A.” ,
precum şi o serie de lucrări fundamentale ale unor savanţi străini şi autohtoni. Prelucrarea datelor
factologice ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din România , ale Departamentului Statistică
şi Sociologie al Comisie de Supraveghere a Asigurărilor şi ale Societăţii de asigurare „S.C.
GROUPAMA ASIGURARI S.A.” a necesitat utilizarea metodelor statistice (clasificarea, analiza
comparativă şi dinamică, reprezentarea grafică a evenimentelor şi fenomenelor investigate) .
Noutatea ştiinţifică a tezei cuprinde următoarele elemente :
1. identificarea particularităţilor pieţei naţionale de asigurări ca sferă importantă de activităţi
economice;
2. scoaterea în evidenţă a unor forme moderne de gestionare a riscului în cadrul parteneriatului
stabilit între asigurători şi bancheri;
3. elaborarea modelului de algoritmizare a canalelor de transmisie a efectelor procesului de
asigurare in economie,
4. au fost propuse metode de determinare a structurii plasamentelor în dependenţă de rezervele
de asigurare;
5. elaborarea propunerilor privind dezvoltarea pieţei de asigurări din România,

11
6. propunerea şi testarea unui model econometric de optimizare a structurii plasamentelor;
7. compararea indicatorilor de apreciere a eficienţei asigurărilor,
În România dezvoltarea serviciilor de asigurare, este mai înceată ca urmare a factorilor :
o potenta financiara scăzută a purtătorilor de risc , persoane fizice si juridice ;
o gradul de economisire scăzut ;
o lipsa unei culturi a asigurărilor ;
o încrederea prioritara in instrumentele bancare de economisire in detrimentul celor
oferite de sistemul de asigurări ;
o rezerva consistenta de piaţa , atât in domeniul asigurărilor de viaţa, cat si in
asigurările non viaţa ;
o prezenta tot mai consistenta a capitalului străin pe piaţa asigurărilor din ROMANIA ;
o Interesul reciproc al băncilor si societăţilor de asigurare pentru conlucrare pe
piaţa financiara .
Implementarea în practică. Rezultatele studiului au fost prezentate şi aprobate în procesul de
lucru la „ S.C. GROUPAMA ASIGURARI S.A. ” în cadrul analizei activităţii financiare, şi au fost
expuse de asemenea la Simpozionul „ S.C. GROUPAMA ASIGURARI S.A. ” de la Sinaia, unde au
fost recunoscute ca fiind de un real folos în analiza şi efectuarea plasamentelor viitoare ale acestei
societăţi. Rezultatele studiului servesc în calitate de material didactic pentru instruirea personalului
angajat în cadrul compartimentului de investiţii al acestei societăţi.

II. TEZELE FUNDAMENTALE ALE LUCRĂRII PROPUSE PENTRU SUSŢINERE

În ultimele decenii în special, omenirea se confruntă cu amplificarea fenomenelor distructive, pe


fundalul apariţiei noilor pericole şi preponderenţei stării de incertitudine în faţa acestora, a nevoii unei
abordări a relaţiei omului cu mediul ambiant, necesitatea creşterii preocupărilor pentru o atitudine
precauţionistă şi acţiuni corespunzătoare ei.
Această evoluţie face necesară şi o reconsiderare a caracteristicilor societăţii în care trăim şi care
poate fi denumită din acest punct de vedere o societate a riscului, ce obţine la rândul său, un caracter
global.
În acest context ne exprimăm convingerea că problemele societăţii riscului devin din ce în ce mai
presante, că ele trebuie să devină o preocupare majoră şi că este necesară a abordare mai atentă a
consecinţelor acestora în activitatea de asigurare. Astfel, asigurările ca instrument de transfer al

12
riscurilor nu dispun de o poziţie imobilă, aceasta fiind supusă unor influenţe diverse, fapt ce impune
modernizarea continuă a sistemului de distribuţie a produselor de asigurare.
Evoluţia viitoare a asigurărilor va fi determinată de mutaţiile prezente privind limitele garanţiilor
solicitate de asiguraţi condiţiile de asigurare, Piaţa naţională de asigurări aflată actualmente în proces
de constituire nu a atins încă un nivel suficient de dezvoltare şi este departe de a garanta la un nivel
potrivit acordarea serviciilor de asigurare, legate de protejarea intereselor patrimoniale ale entităţilor
economice Cauzele principale care frânează evoluţia firească a pieţei naţionale de asigurări rezidă în
posibilităţile economice limitate ale asiguraţilor, imperfecţiunea legislaţiei fiscale, nivelul redus al
cererii solvabile la serviciile de asigurare, nivelul redus de credibilitate a asiguratului autohton faţă de
instituţiile financiare, în general, şi de asigurare, în particular.
Pe fondul acestei evoluţii, piaţa asigurărilor a intrat pe un trend uşor descendent al volumului
de prime brute subscrise, comparativ cu anii anteriori, când s-au înregistrat creşteri cuprinse între 25%
- 30%. Astfel, valoarea cumulată a primelor brute subscrise în 2009, a atins o valoare de 8.869.746.957
lei. Pentru determinarea unor indicatori au fost luate în considerare o valoare a Produsului Intern Brut
(PIB) de 491.273,7 milioane lei şi un total de 21.462.186 locuitori ai României la data de 31.12.2009,
valori comunicate de Institutul Naţional de Statistică. La volumul total al primelor brute subscrise, au
contribuit şi primele subscrise de 4 societăţi de asigurare în ţări membre ale Uniunii Europene ca
urmare a libertăţii de a presta servicii.
Societăţile de asigurare apar în economie cu o ofertă de capital de împrumut orientată către
diverşi solicitanţi de resurse financiare. Astfel oferta societăţilor de asigurare se adresează: băncilor
comerciale, interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de
creditare, societăţilor comerciale de producţie preocupate să-şi majoreze capitalul activ, autorităţilor
publice centrale şi locale , aflate în căutarea de resurse de împrumut pentru acoperirea deficitelor
bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii importante din fonduri extrabugetare, deţinătorilor de
terenuri şi imobile destinate vânzării etc.
Categoriile de plasamente efectuate de o societate de asigurări se pot regăsi în următoarele
forme:
Forme de plasamente efectuate de o societate de asigurări

Nr. Plasamente Tipuri de plasamente Caracteristici


crt.
1. INVESTIŢII titluri de stat şi de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme
financiare internaţionale, titluri emise de autorităţi ale
administraţiei publice locale, obligaţiuni şi alte
instrumente ale pieţei monetare şi de capital
tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată;

cu randament variabil tranzacţionate pe o piaţă


reglementată şi supravegheată;
Acţiuni şi alte participaţiuni
valori mobiliare (OPCVM) si alte fonduri de investiţii;

13
Unităţi în organisme de
plasament colectiv
la instituţii de credit şi disponibil în casierie;
Depozite conturi curente aflate în proprietatea societăţii
Terenuri, construcţii

Împrumuturi
2. CREANŢE creanţe de la asiguraţi şi Sunt obţinute din operaţiunile directe de asigurare şi
intermediari din acceptările în reasigurare

creanţe de la reasiguratori Obţinute din reasigurări


3. ALTELE active corporale, Altele decât terenuri şi construcţii deţinute de
societăţile de asigurare

cheltuieli de achiziţie Cheltuieli reportate aferente anului financiar viitor


reportate efectuate în anul curent
Sursa: realizată de autor

1
Valoarea plasamentelor efectuate de asigurători la finele anului 2009, era de 9.174.286.671
lei, în creştere reală cu 9,92% faţă de 2008. Acest nivel al plasamentelor reprezenta 55,94% din
activele totale ale companiilor de asigurări. Plasamentele imobiliare, în terenuri şi construcţii, care
însumau la nivelul pieţei o valoare de 828.202.976 lei, au înregistrat o scădere reală cu 1,55%
comparativ cu anul 2008, cauzată de deprecierea valorică a acestei categorii de active.
Disponibilităţile băneşti, existente în depozite bancare erau în sumă de 1.965.270.187 lei,
reprezentând 21,42% din plasamente, au înregistrat o scădere reală cu 30,16% faţă de anul 2008. .2
Această evoluţie a fost influenţată, pe de o parte, de plăţile semnificative de despăgubiri
realizate de asigurători, iar pe de altă parte de reorientarea acestora către alte plasamente cu
randamente superioare.
Din raportările societăţilor de asigurare , în perioada 2006 – 2009 cele mai mari creşteri de la
un an la altul au fost înregistrate de plasamentele în titluri de stat urmate de obligaţiuni emise de
administraţiile publice locale . Aceste rezultate se regăsesc în tabelul de mai jos si sunt exprimate in
procente având drept semnificaţie creşterea plasamentelor de la un an la altul :

Evoluţia creşterilor plasamentelor efectuate de societăţile de asigurări


în perioada 2006 -2009 in %
Tipuri de plasamente 2006/ 2007/ 2008/ 2009/
2005 2006 2007 2008

Titluri de stat 9.57 2.15 1.54 1.51


Obligaţiuni emise de 0.75 0.92 1.46 3.48
administraţiile publice locale
Valori mobiliare cotate şi titluri de 1.06 1.06 1.34 1.32
participare la OPCVM
Disponibil în depozite, conturi 0.88 1.24 1.25 0.73
curente şi casierie
1
Raport CSA 2008
2
Raport CSA 2009
14
Creanţe din prime de asigurare 0.83 0.79 1.03 1.11
Terenuri şi construcţii 1.14 1.09 0.99 1.03
Alte active corporale de natura 1.24 1.05 1.01 1.06
mijloacelor fixe
Total 1.24 1.37 1.29 1.15
Sursa: realizate de autor pe baza datelor preluate din Raportări ale Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor

Cu toate că există un număr considerabil de societăţi de asigurare, rolul şi importanţa acestora


în economia naţională a ţării este nesemnificativ. Ponderea produselor şi serviciilor de asigurare
prestate în produsul intern brut constituie 1,80 %, în anul 2009.
La data de 31.12.2009, erau autorizate să desfăşoare activitate de asigurare/reasigurare 45 de
societăţi, din care:
• 21 societăţi pentru desfăşurarea activităţii de asigurări generale;
• 13 societăţi pentru desfăşurarea activităţii de asigurări de viaţă;
• 11 societăţi pentru desfăşurarea celor două categorii de asigurare.
La data de 31.12.2009, înregistrau profit un număr de 20 de societăţi de asigurare, valoarea
cumulată a acestuia fiind de 315,05 milioane lei . La aceeaşi dată, 25 de societăţi de asigurare
înregistrau pierderi, volumul agregat la nivelul pieţei al pierderilor acestor societăţi fiind de 418,21
milioane lei.
Indicatorul „grad de penetrare al asigurărilor”, exprimat ca raport între primele brute
subscrise şi Produsul Intern Brut (PIB) a cunoscut creşteri de la un an la altul. Astfel a fost de 1,67%
în anul 2006, în creştere faţă de 2005 când acest raport era de 1,54%, de 1,77 % în anul 2007, de
1,77% în anul 2008 şi de 1,89 % în anul 2009. În continuare România oferă un potenţial extrem de
mare de creştere la nivelul subscrierilor din asigurări, situându-se, din punct de vedere al gradului de
penetrare şi al densităţii asigurărilor, între ţările puţin dezvoltate din Europa. Deşi pe asigurări generale
ne plasăm în urma vecinilor de la Sud de Dunăre la acest capitol, creşterea densităţii asigurărilor pe
segmentul ”life” a ajutat România sa mai recupereze din decalaj.
Gradul de penetrare al asigurărilor pentru anul 2008, aproximativ rămas la nivelul din anul
2007 a determinat ca România să se situeze pe locul 67 în rândul celor 90 de ţări evaluate în cadrul
unui raport SWISS Re, în urma Bulgariei cu 16 poziţii, pe segmentul asigurărilor generale rata de
penetrare fiind de 1,4%.
Densitatea asigurărilor, indicatorul care raportează volumul primelor brute subscrise la
numărul populaţiei), a fost de circa 266 lei/locuitor, echivalentul a aproximativ 79 euro/locuitor, în
creştere reală cu 23,94% faţă de valoarea din anul anterior, în anul 2007 era de 103 euro/ locuitor şi de
125 euro pe cap de locuitor în anul 2008, şi 129 euro pe cap de locuitor în anul 2009 .

15
Din punct de vedere al densităţii asigurărilor, România se clasează pe locul 60, înaintea
Turciei, Serbiei şi Ucrainei, şi la două poziţii în spatele Bulgariei (cu 178,6 USD pe cap de locuitor), în
faţa căreia estimările promit o recuperare rapidă.
Evoluţia gradului de penetrare şi a densităţi asigurărilor în România a fost următorul :

Evoluţia gradului de penetrare şi a densităţii asigurărilor în România în perioada 2003 - 2009


Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Gradul de penetrare a asigurărilor (%) 1,41 1,46 1,54 1,67 1,77 1,77 1,80
Densitatea asigurărilor 123 160 204 266 332 415.62 413.27
(lei/locuitor)
Sursa: Raport anual Comisia de Supraveghere a Asigurărilor an 2009 .

Fig. Gradul de penetrare al asigurărilor


Sursa: Raport anual Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Toate acestea tind să ne convingă de influenţa sistemului de asigurări asupra sistemului


relaţiilor economice, ca urmare a creşterii volumului de prime ceea ce conduce la acumularea de
fonduri, ce rămân ulterior, până la utilizare de către societăţile de asigurări, la dispoziţia societăţilor
bancare şi de credit, reintrând în circuitul economic sub forma plasamentelor sau creditelor obţinute
atât de persoanele fizice cât şi juridice precum şi ale bugetului de stat. Astfel acestea pot influenţa
poziţia asigurărilor sociale prin promovarea noii legi a pensiilor private , putând influenţa şi sistemul
de creditare bugetară.
În ultimă instanţă, societăţile de asigurări îndeplinesc un rol intermediar între asiguraţii care
deţin resurse temporar libere şi persoanele juridice şi fizice care solicită resurse de împrumut.
Acest rol se apreciază în lumina volumului fluxurilor băneşti pe care societăţile de asigurări le
orientează către diverşi solicitanţi .
În vederea obţinerii unor venituri semnificative care să contribuie la asigurarea stabilităţii
financiare şi să permită protejarea intereselor asiguraţilor cu care au încheiate contracte de asigurare,

16
asigurătorii trebuie să valorifice lichidităţile în plasamente din care să rezulte cele mai bune
randamente.
În acelaşi timp, asigurătorii trebuie să respecte prevederile legale emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor cu privire la activele admise să acopere rezervele tehnice constituite
pentru riscurile asumate prin contractele de asigurare încheiate, active care să fie libere de sarcini, să
asigure siguranţa şi tranzacţionabilitatea investiţiilor.
Din situaţia prezentată rezultă că România deţine cele mai mari plasamente înregistrate de
disponibilităţile în depozite şi conturi curente, ceea ce relevă preocuparea asigurătorilor de a dispune în
permanenţă de active lichide pentru plăţile de daune efectuate către asiguraţi.
S-a constatat , conform studiului că România deţine cele mai mari plasamente înregistrate în
titluri de stat, depozite şi conturi curente la nivelul anului 2009

Structura plasamentelor înregistrate de societăţile de asigurări la nivelul anului 2009

Sursa: Raport anual Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

17
La nivelul anului 2009 valoarea cea mai mare a plasamentelor efectuate de societăţile de
asigurare a fost deţinută de titluri de stat cu o pondere de 55,73 % urmate de disponibilităţi în depozite
conturi curente şi casierie cu o pondere de 21,42 % . Pe locul trei se situează plasamentele în terenuri
şi clădiri cu o pondere de 9,03 % urmată de 7.49 % alte active corporale de natura mijloacelor fixe.
Valorile mobiliare deţin ponderea de 4,44% , creanţele din prime de asigurare deţin o pondere de 1,64
% iar obligaţiunile emise de administraţiile publice înregistrează ponderea de 0,25 %. Putem spune că
prioritare pentru societăţile de asigurare sunt plasamentele în lichidităţi, dar care să le şi asigure
dobânzi corespunzătoare.
S-a întocmit un grafic al activelor admise să acopere rezervele tehnice nete atât pentru
activitatea de asigurări generale , cât şi pentru activitatea de asigurări de viaţă aferent anului 2009 .
Şi din aceste grafice reiese prioritatea investirii în lichidităţi efectuate de către societăţile de
asigurare .

Structura activelor admise să acopere rezervele tehnice nete constituite pentru asigurări generale la
31.12.2009

18
Sursa: Raport anual Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Structura activelor admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurări generale, la data
de 31.12.2009, era următoarea:
• titlurile de stat, în care au investit 19 asigurători, în valoare totală de 1.156. milioane lei, reprezentau
14,02% din activele admise, în creştere reală cu 77,20% faţă de 2008. Acest tip de activ reprezenta
16,68% din rezervele tehnice;
• obligaţiunile emise de administraţiile publice locale, în care au investit 5 societăţi, în valoare de 23
milioane lei, reprezentau 0,28% din totalul activelor admise şi 0,33% din rezervele tehnice, situându-se
aproape de nivelul din anul 2008;
• valorile mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi titlurile de participare la fondurile
deschise de investiţii au cumulat suma de 407 milioane lei, înregistrând o creştere reală cu 34,39% faţă
de 2008. Din această valoare, ponderea semnificativă a fost deţinută de obligaţiunile cu venit variabil,
care au reprezentat 78,66%. Valorile mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi titlurile de
participare la fondurile deschise de investiţii au reprezentat 4,94% din totalul activelor admise să
acopere rezer’’+vele tehnice şi 5,87% din valoarea rezervelor tehnice;
• disponibilul în depozite, conturi curente şi în casierie totaliza 1.597 milioane lei , nivel în scădere
reală cu 25,22% faţă de 2008. Această categorie de active reprezentau 19,36% din totalul activelor
admise să acopere rezervele tehnice şi 23,04 % din valoarea rezervelor tehnice;
• creanţele de la asiguraţi şi intermediari în sumă de 2.465 milioane lei reprezentau 29,87% din totalul
activelor admise să acopere rezervele tehnice şi 35,56 % din valoarea rezervelor tehnice;
• terenurile şi construcţiile în care au investit 19 societăţi, în valoare de 485 milioane lei, reprezentau
5,88% din totalul activelor admise şi 7 % din rezervele tehnice-

19
Se constată că societăţile de asigurare s-au orientat către investiţiile în instrumente cu venit fix,
în principal titluri de stat şi obligaţiuni datorită riscului investiţional scăzut şi al randamentelor bune
oferite.

Fig. Nr. 1.7.3. Structura activelor admise să acopere rezervele tehnice nete constituite pentru
asigurări de viaţă la 31.12.2009

Sursa: Raport anual Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Structura activelor admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurări de viaţă, la data
de 31.12.2009, era următoarea:
• titlurile de stat, în care au investit 19 asigurători, în valoare totală de 1.653 milioane lei, reprezentau
35,99 % din activele admise.
• obligaţiuni, în care au investit 9 asigurători, în valoare totală de 37 milioane lei, reprezentau 0,82 %
din activele admise.
• valorile mobiliare cu 1.539 milioane lei reprezentau 33,51 % din activele admise.
• disponibilităţile în depozite conturi curente la instituţii de credite în valoare de .562 milioane lei
reprezentau 12,24 % din activele admise.
• terenurile şi construcţiile in valoare de 159 milioane lei reprezentau 3,47 % din activele admise.
Cele mai mari ponderi în totalul primelor brute subscrise din asigurările generale sunt deţinute
de: asigurările de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare (38,7%), asigurările de
răspundere civilă auto (28,9%), asigurările de incendiu şi calamitaţi naturale (11,8%) şi asigurările de
credite (8,4%). 3
3
www.portaldeasigurari.ro
20
Asigurările din ţările Uniunii Europene se diferenţiază de la o ţară la alta în funcţie de anumite
variabile, precum: procentajul persoanelor ce posedă autoturisme şi locuinţe, sistemul de pensii şi
asigurările de sănătate. În unele ţări, asigurările de viaţă au un procentaj mai mare decât asigurările
non-viaţă.
Chiar daca piaţa asigurărilor din Europa înregistrează rezultate pozitive şi este în continuă
creştere, este în spatele pieţei din Statele Unite unde contribuţia la nivelul PIB depăşeşte 10% din PIB.
Această situaţie este şi din cauza sistemelor de securitate socială, ce au determinat în Statele Unite
existenţa pieţelor de asigurări de viaţă şi sănătate mult mai extinse.
Conform statisticilor realizate de EUROSTAT, rata de angajare s-a majorat între 1995 şi 2009
cu 0,5%, dar mai important, numărul persoanelor angajate în asigurări cu vârsta cuprinsă între 50 şi 64
de ani a crescut în acest interval cu 27%, cu 36,9% din întreaga activitate de asigurări desfăşurata la
nivel mondial, Europa (aici fiind incluse atât Europa de Vest, cât şi cea de Est) a devansat cu 0,9%
America de Nord în clasamentul celor mai mari pieţe de asigurări, la nivel mondial.

O influenţă majoră asupra economiei o reprezintă şi acordarea despăgubirilor respectiv


indemnizaţiilor acordate de societăţile de asigurări în vederea acoperirii daunelor şi deci reluării
circuitului economic sau respectiv diminuării pagubelor produse. Astfel pentru perioada 2003 – 2009
s-a prezentat valoarea indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări generale şi de viaţă.

Dinamica indemnizaţiilor brute plătite pentru asigurări generale şi de viaţă în perioada 2003-2009
exprimate în lei
Tabel Nr. 2.1.2.6
Indemnizaţii brute plătite Creştere anuală nominală Rata inflaţiei Creştere anuală reală
Anul (lei) (%) (%) (%)
2003 842.267.901 - 14,1
2004 1.311.879.000 55.75 9,3 45,09
2005 1.758.745.510 34,06 8,6 23,44
2006 2.622.785.825 49,13 4,87 42,20
2007 3.278.674.379 25.01 6.57 17,30
2008 4.363.559.718 33.08 6.30 25.19
2009 5.435.503.756 24.57 4.74 18.93
Sursa: Realizată de autor conform informaţiilor INS şi CSA raport 2009

Deci în evoluţie pentru anii 2007 – 2009 , rezultă că societăţile de asigurare au plătit
indemnizaţii brute în valoare totală de 3.278.674.379 lei in 2007, în creştere reală cu 17,30% faţă de
2006, 4.363.559.178 lei in 2008 in creştere reala cu 25,19 % si de 5.435.503.756 lei in anul 2009 in
creştere reala cu 18,93 %.
Se constată ca valoarea indemnizaţiilor brute plătite pentru daunele produse în perioada 2003 –
2009 se află în continuă creştere.
Contribuţia asigurărilor la dezvoltarea economică se manifestă, în principal, prin:

21
• promovarea stabilităţii financiare şi reducerea anxietăţii. Astfel, se îngăduie mediului
economic sa opereze cu un grad mai scăzut de volatilitate si o expunere mai redusa la eşecuri,
conducând la o stabilitate financiară şi socială mai ridicate. Pierderile suferite de către o unitate
economică, urmare a unor daune majore neasigurate, pot antrena nu numai falimentul afacerii
respective, ci şi, prin propagarea pe verticală, daune majore tuturor entităţilor economice care
derulează afaceri conexe, afectând capacitatea lor economică si, implicit, stabilitatea locurilor de
muncă pe care acestea le oferă;
• Posibilitatea de a substitui o serie de programe guvernamentale de securitate socială. Se
reduce astfel presiunea fiscală, ceea ce permite o mai bună alocare a resurselor societăţii. Un
exemplu grăitor este acela oferit de pensiile private care reprezintă o alternativă valoroasă la sistemul
pensiilor de stat;
• Facilitarea schimburilor, comerţului şi a iniţiativelor antreprenoriale. În economia modernă,
din ce în ce mai multe produse şi servicii nu pot fi oferite pe piaţă fără o asigurare de răspundere
civilă solidă care sa acopere eventualele daune cauzate de neglijenţă. În finanţarea noilor afaceri,
furnizorii de capital condiţionează implicarea lor de asigurarea corespunzătoare a activelor corporale
şi, totodată, a vieţii întreprinzătorului. Transporturile internaţionale de marfa şi pasageri constituie un
alt bun exemplu de afacere care nu poate funcţiona în absenţa asigurărilor. Pe de alta parte, supuşi
unei presiuni constante de a-şi diversifica şi adapta oferta, funcţie de cerinţele din ce în ce mai
complexe ale pieţei, operatorii internaţionali din asigurări se bucură adeseori de reputaţia unor
inovatori;
• Mobilizarea capacitaţii naţionale de economisire, ceea ce conduce la o capacitate sporită de
creştere economică. Acest rol este, cu precădere, important în economiile în curs de dezvoltare.
Răspunderile pe termen lung si fluxul financiar stabil caracteristice, în special, asigurărilor de viaţă,
sunt surse ideale de finanţare pentru bugetul naţional şi mediul de afaceri. Astfel, sume imense de
bani obţinute prin colectarea de la mii de asiguraţi a unor prime relativ mici sunt disponibile pentru
realizarea unor investiţii de mari proporţii, cu randament ridicat. Astfel de investiţii facilitează, de
cele mai multe ori, accesul la tehnologii de vârf, stimulează specializarea şi conduc la crearea unui
număr important de locuri de muncă, contribuind la dezvoltarea economică de ansamblu. Acest rol
de finanţator, deţinut de asiguratorii de viaţă şi fondurile private de pensii, este cu atât mai important
în economiile în curs de dezvoltare, unde pieţele de capital sunt încă imature, iar domeniul bancar
este orientat preponderent către creditele pe termen scurt;
• Oferirea capacităţii de a controla mai eficient riscurile. Prin activitatea lor specifică,
asiguratorii au capacitatea de a "forţa" economiile în care funcţionează la o abordare mai
responsabilă si mai disciplinata a riscurilor investiţionale. De asemenea, în agregarea riscurilor
entităţilor economice individuale, asiguratorii se bazează pe legea numerelor mari care permite

22
estimarea cu acurateţe crescută a nivelului general de risc, ceea ce conduce la o stabilitate crescută a
primelor de asigurare;
• Susţinerea asiguraţilor în minimizarea pierderilor, furnizând, nu de puţine ori, servicii de
reducere a expunerii la risc. Evaluarea corectă a preţului de asigurare în interdependenţa cu
dimensiunea riscului asigurat, precum şi impunerea unui pachet minimal de condiţionări tehnice pentru
preluarea în asigurare, coroborate cu acţiunile de asistenţă tehnică şi consiliere în managementul
riscului oferite clienţilor conduc la adoptarea, în multe situaţii, a unor măsuri tehnice şi administrative
de prevenire a producerii riscurilor, care joacă un rol important în viaţa entităţilor economice asigurate;
• ghidarea unei mai bune alocări a capitalurilor naţionale. Prin natura activităţii lor,
asiguratorii şi-au dezvoltat mijloace complexe de evaluare şi monitorizare a companiilor, proiectelor şi
managementului supuse asigurării, ceea ce conferă deciziilor lor de afaceri greutatea unui gir acordat
companiilor care le devin clienţi.
Din cercetările efectuate pentru perioada 2004 / 2009 am constatat că deşi societăţile de
asigurare au înregistrat evoluţii spectaculoase, băncile rămân, în continuare cei mai importanţi
intermediari economici în România. La sfârşitul anului 2007, sistemul bancar românesc deţinea mai
mult de 89,5% din totalul activelor sistemului financiar autohton si 31,1% din PNB. Dominanta
sectorului bancar este demonstrată şi de rolul secundar pe care îl joacă pieţele de capital româneşti. La
data de 31.12.2007, capitalizarea însumata a celor doua burse de valori din România (Bursa de Valori
Bucureşti şi piaţa Radaq) reprezenta doar 11% din PNB la jumătate de media ţărilor admise recent în
Uniunea Europeană. Piaţa era concentrată în sfera de acţiune a 77 de intermediari a căror pondere în
totalul activelor sistemului financiar este de 0,1%.
De asemenea în urma cercetărilor efectuate am remarcat că după bănci în cadrul intermediarilor
economici sunt societăţile de asigurări cu 4,8% din totalul activelor economiei şi 1,51% din PNB
urmate de societăţile de investiţii financiare SIF cu 4,1% din totalul activelor economiei şi 1,45 din
PNB.
Fondurile de investiţii nu însumează decât 1.288 mld lei reprezentând 0,02% din activele
economiei şi 0,09 din PNB la nivelul anului 2007.
Urmărind numărul de operatori putem spune ca in economia românească sunt în parte
diversificaţi, cu un număr de 4092 operatori prezenţi în toate segmentele intermedierii economice însă
gradul de dezvoltare este redus comparativ cu sistemele economice ale ţărilor Uniunii Europene sau cu
sistemele economice al unor tari recent admise în Uniunea Europeană. Cu excepţia sistemului bancar,
ceilalţi intermediari economici prezintă o pondere redusă în totalul activelor financiare şi implicit o
subdezvoltare a pieţelor de capital, a fondurilor de investiţii sau asigurări.
În ultimii ani, agenţii de asigurări şi-au concentrat eforturile către un segment elitist de clienţi,
cărora le-au vândut asigurări de viaţă mai puţine ca număr, dar cu valori tot mai mari, iar populaţia cu
venituri medii – care formează majoritatea clientelei băncilor – nu s-a bucurat până acum de suficientă
23
atenţie din partea agenţilor de asigurări. Astfel s-a încercat schimbarea modului de abordare prin
alianţele bănci – companii de asigurare. Prin modelul de bancaassurance, companiile de asigurări îşi
diversifică relativ uşor metodele de vânzare. Ex : BT Asigurări, Asiban, OTP Asigurări, BCR
Asigurări, etc. Ori de câte ori s-au lansat în parteneriate pentru operaţiuni de bancassurance,
companiile de asigurare au câştigat de pe urma imaginii bune şi a credibilităţii de care se bucură
băncile în rândul clienţilor proprii. Sistemul de bancassurance bazat pe forţele de vânzări din
sucursalele bancare poate realiza vânzări de poliţe de asigurare de 3 până la 5 ori mai mare decât
acelea ale forţelor de vânzări clasice din companiile de asigurări.
Potenţialul unei pieţe de 22,5 milioane de locuitori, tendinţa de creştere a venitului disponibil al
populaţiei, caracterul dinamic al economiei în contextul integrării şi reforma sistemului de pensii
reprezintă argumente solide care pledează în favoarea abordării cu mai multă fermitate a segmentului
de bancassurance.
Piaţa contemporană a asigurărilor se caracterizează prin creşterea numărului asigurătorilor şi a
volumului de tranzacţii efectuate de către aceştia, de apariţia noilor necesităţi de a obţine o protecţie
prin asigurare şi a noilor direcţii de orientare a acestei activităţi, precum şi prin intensificarea nivelului
de competiţie. Un loc deosebit în infrastructura pieţei naţionale de asigurări este deţinut de către
sistemul de distribuţie a produselor de asigurare care are în prezent mai multe forme, dintre care unele
au apărut recent şi cunosc o dezvoltare rapidă. În afara formelor tradiţionale de vânzare din asigurări-
prin reţeaua proprie a asigurătorilor şi prin intermediari ca agenţii şi brokeri de asigurare- după anul
1990 şi-a făcut apariţia şi bancasigurarea sau mai precis, vânzarea de contracte de asigurare prin
reţeaua bancară. În pofida impedimentelor existente care frânează procesul de diversificare a reţelelor
de distribuţie a produselor de asigurare, când actualul context social şi conceptul contemporan, impune
necesitatea de operare a asigurărilor în medii concurenţiale internaţionalizate, cu puternice tendinţe de
globalizare, aplicarea modalităţilor moderne de distribuţie a produselor de asigurare prezintă o
oportunitate la zi. Prin urmare, bancasigurarea, diferă considerabil de la o ţară la alta, în dependenţă de
situaţia economică din ţară şi de particularităţile legislaţiei naţionale, mai ales în ceea ce priveşte
modalitatea băncilor şi a societăţilor de asigurare de a-şi folosi reciproc canalele de distribuţie. Aşadar,
modalitatea de vânzare a produselor de asigurare prin reţeaua bancară cel mai precis caracterizează
noţiunea de bancasigurare.
Agenţii de asigurări şi-au concentrat eforturile către un segment elitist de clienţi, cărora le-au
vândut asigurări de viaţă mai puţine ca număr, dar cu valori tot mai mari, iar populaţia cu venituri
medii – care formează majoritatea clientelei băncilor – nu s-a bucurat până acum de suficientă atenţie
din partea agenţilor de asigurări . Astfel s-a încercat schimbarea modului de abordare prin alianţele
bănci – companii de asigurare . Prin modelul de bancaassurance, companiile de asigurări îşi
diversifică relativ uşor metodele de vânzare ori de câte ori s-au lansat în parteneriate pentru operaţiuni
de bancassurance, companiile de asigurare au câştigat de pe urma imaginii bune şi a credibilităţii de

24
care se bucură băncile în rândul clienţilor proprii. Sistemul de bancassurance bazat pe forţele de
vânzări din sucursalele bancare poate realiza vânzări de poliţe de asigurare de 3 până la 5 ori mai mare
decât acelea ale forţelor de vânzări clasice din companiile de asigurări . Potenţialul unei pieţe de 22,5
milioane de locuitori , tendinţa de creştere a venitului disponibil al populaţiei , caracterul dinamic al
economiei în contextul integrării şi reforma sistemului de pensii reprezintă argumente solide care
pledează în favoarea abordării cu mai multă fermitate a segmentului de bancassurance .
Avantajul financiar al băncii comerciale ce activează în comun cu societatea de asigurări poate
fi reflectat sub următoarele aspecte:
• Sporirea venitului obţinut din comisioane şi/ sau profitul provenit din activităţile comerciale (în
dependenţă de raporturile parteneriale);
• Reducerea cheltuielilor constante ale băncii comerciale care sunt repartizate prin intermediul
raporturilor de parteneriat şi în ramura asigurărilor de viaţă;
• Sporirea productivităţii muncii angajaţilor, ca urmare a lărgirii gamei serviciilor prestate.
Pentru a-şi consolida poziţiile în sfera asigurărilor în general, şi în sfera asigurărilor de viaţă în
particular, asigurătorii bancheri sunt impuşi de situaţie ca să selecteze noi servicii ce ar putea fi
prestate clienţilor, efectuând în paralel o estimare a raţionalităţii şi eficienţii întreprinse de către
aceştia.
Din analizele efectuate s-a constatat că există opt canale majore de transmisie a efectelor
procesului de asigurare în economie:

Canale majore de transmisie a efectelor procesului de asigurare în economie


Nr. Denumire canal Caracteristici
crt.
1. canalul evidenţiat de teoria prin care se manifestă impactul direct al ofertei de asigurare asupra
cantitativă – preţurile cererii macroeconomice; deşi în principal o societate de asigurare îţi
(prima plătită în vederea oferă servicii asemănătoare , acestea diferă în mod distinct de la o
achiziţionării unei poliţe de entitate la alta în funcţie de politica entităţii respective .
asigurare
2. canalul ratei dobânzii prin care se transmit efectele exercitate de modificările structurii
(canalul cererii agregate) ratelor dobânzii asupra investiţiilor şi altor componente ale cererii
agregate;
3. canalul anticipaţiilor prin care previziunile privind inflaţia se repercutează asupra cotaţiilor
stabilite şi primelor calculate , precum şi a volumului de daune
estimate ;
4. canalul despăgubirilor care influenţează atât poziţia economică a asigurătorului cât şi a
(indemnizaţiilor), asiguratului , precum şi sistemul economic ,
5. canalul comisioanelor prin care se transmit efecte asupra poziţiei economice a asigurătorului
cât şi a veniturilor sub forma drepturilor salariale ,
6. canalul cursurilor de care funcţionează în economiile deschise şi dotate cu cursuri de
schimb schimb flexibile, ca urmare a faptului că foarte multe poliţe sunt emise
în valută .
7. canalul cotelor obligatorii
de rezerve,

25
8. canalul preţurilor altor Prin care se manifestă impactul direct al investiţiilor realizate de
active, societăţile de asigurare asupra sistemului economic
Sursa – realizată de autor pe baza cercetărilor efectuate

Precizăm că nu este necesar ca toate aceste mecanisme de transmisie să fie observate practic
într-o anumită economie. Legăturile predominante, gradul lor de intensitate şi, deci, eficacitatea
relativă a diverselor canale depind de condiţiile instituţionale specifice, existente în economia
avută în vedere, precum şi de obiectivele politicii economice a forului de supraveghere a asigurării din
ţara în cauză.
De asemenea, trebuie menţionat că deşi este extrem de importantă din punct de vedere teoretic
şi practic, cunoaşterea procesului de transmisie este, dintr-o serie de motive, destul de limitată. În
primul rând, însăşi modelele - teoretice şi econometrice - utilizate pentru descrierea procesului de
transmisie au anumite limite cognitive inerente, care fac ca între economişti să nu existe un consens cu
privire la semnificaţia rezultatelor obţinute cu ajutorul lor.

În baza materialului expus sunt prezentate următoarele concluzii principale:


1. Specificul asigurării riscurilor constă în faptul că procesul de producţie este legat de
riscurile naturale, adică procesele economice sunt îmbinate cu cele naturale.
În acest context, la neajunsurile de bază ale metodicii existente de asigurare se referă termenele
lungi de asigurare ce determină totalitatea riscurilor asigurate şi influenţează mărimea tarifelor de
asigurare; specificul obiectului de asigurare.
2. Corectarea organizării activităţii de asigurare în România şi în ţările dezvoltate a
demonstrat că susţinerea din partea statului a asigurărilor este mai utilă decât ajutorul
financiar acordat în anii nefavorabili.
3. O problemă importantă privind activizarea pieţei asigurărilor este dependenţa surselor
financiare proprii ale asigurătorilor de dezvoltarea insuficientă a operaţiunilor de asigurare.
Prezenţa pe piaţa de asigurare a 42 de companii de asigurare demonstrează o concurenţă şi
o diversitate a serviciilor acordate.
4. Populaţia din România nu dispune de experienţă pozitivă în relaţiile cu societăţile de
asigurare.
5. Se remarcă după bănci in cadrul intermediarilor financiari societăţile de asigurări cu
4,8% din totalul activelor sistemului economic si 1,51% din PNB urmate de Societăţile de
investiţii financiare SIF cu 4,1% din totalul activelor sistemului economic si 1,45 din PNB.
Fondurile de investiţii nu însumează decât 1.288 mild lei reprezentând 0,02% din activele
sistemului economic si 0,09 din PNB.

4
Legea 32’ 2000 publicată în M.OF. 148 din aprilie 2000 cu modificările şi republicările ulterioare -
26
6. Urmărind numărul de operatori putem spune ca sistemul economic romanesc este in parte
diversificat, cu un număr de 4092 operatori prezenţi in toate segmentele intermedierii financiare însa
gradul de dezvoltare este redus comparativ cu sistemele economice ale tarilor Uniunii Europene sau
cu sistemele economice ale unor tari recent admise in Uniunea Europeana. Cu excepţia sistemului
bancar ceilalţi intermediari financiari prezintă o pondere redusa in totalul activelor financiare si
implicit o subdezvoltare a pieţelor e capital, a fondurilor de investiţii sau asigurări.
In finalul concluziilor noastre trebuie sa remarcăm faptul că sistemul bancar românesc a ajuns
la o anumită stabilitate financiara pe fondul unei concentrări bancare mari. Din punct de vedere a
structurii si provenienţei capitalului este un sistem majoritar privat, dominat de capitalul străin.
Concentrarea bancara este mare, practic sistemul bancar este dominat de BCR, BRD si CEC iar
profitabilitatea acestuia este buna, determinata de menţinerea unei marje generale mari, caracteristica
tipului de economie nerestructurata.
Bazându-ne pe cele menţionate mai sus, putem recomanda, ca dezvoltarea rolului
sistemului de asigurări in relaţiile financiare ale economiei contemporane să se desfăşoare
conform următoarelor propuneri concrete:
- portofoliul cu cel mai mic risc să fie format din 90% depozite şi 10% acţiuni deoarece
depozitele au un risc mai mic, în acest caz investindu-se până la limita maximă în depozite.
riscul portofoliului creşte o dată cu rentabilitatea sperată de asiguratori, ponderea depozitelor în
structura portofoliului scade pe măsură ce creşte rentabilitatea şi se înregistrează o creştere a
ponderilor acţiunilor întrucât acestea au o rentabilitate mai mare
- Se constată de asemenea că pe măsură ce societatea de asigurări investeşte într-un portofoliu de
acţiuni de pe frontiera eficientă cu un risc mai mare şi implicit cu o rentabilitate mai mare,
atunci rentabilitatea şi riscul portofoliului format din titluri de stat şi acţiuni vor creşte ajungând
să devanseze pe cele ale portofoliului format din depozite bancare şi terenuri.
- consider că cele mai recomandate variante de investire, fără să fie cele mai performante, care
asigură un grad ridicat de lichiditate sunt portofoliile care au în componenta lor titluri de stat
şi/sau depozite. Asigurătorul trebuie de asemenea să-şi optimizeze periodic portofoliul prin
metodele prezentate ţinând seama de modificările intervenite în mediul economic.
- Pentru asigurarea formării şi dezvoltării unei pieţe de servicii de asigurare ce ar funcţiona
eficient în interesul dezvoltării economiei în general, creşterea rolului reglementărilor, orientate
spre protejarea intereselor asiguraţilor şi crearea condiţiilor necesare pentru activitatea
asigurătorilor, sunt necesare:
- perfecţionarea bazei legislative a asigurării;
- crearea şi realizarea unor programe speciale (aprobate prin lege) pentru susţinerea şi
dezvoltarea asigurărilor ;
- ridicarea nivelului de calificare a cadrelor , specialiştilor în administrarea riscurilor ;

27
- elaborarea şi perfecţionarea bazei metodice a asigurării, ţinând cont de particularităţile
acestei activităţi ,
- instruirea specialiştilor în plasarea corectă a resurselor financiare respective a fondurilor
aflate la dispoziţia societăţilor de asigurare ,
- aflarea de noi forme de protecţie a asiguraţilor ,
- respectarea tuturor condiţiilor de asigurare şi despăgubire, etc .
7. Extinderea reţelei agenţilor de asigurare şi concomitent a sortimentului serviciilor şi a
spectrului riscurilor de asigurare pe piaţa de asigurări este o condiţie a sporirii siguranţei şi
solvabilităţii societăţilor de asigurare.
8. Este raţional ca producătorii să fie stimulaţi în interesul pentru crearea şi completarea
fondurilor de asigurare şi a fondului măsurilor preventive. Dacă agenţii economici vor determina la
timp toate riscurile posibile şi le vor înlătura, aceasta va preîntâmpina riscurile reale.
Realizarea acţiunilor concrete de prevenire a riscurilor, cu respectarea tuturor cerinţelor
tehnologice, va contribui la aprecierea economică corectă a pierderilor de producţie nu numai după
indicii cantitativi, dar şi după indicii calitativi ai producţiei .
- Analiza tuturor formelor de plasare a fondurilor de rezerva , astfel încât acestea să poată fi
purtătoare de beneficii , acest lucru influenţând pozitiv atât pe asigurat cât şi pe asigurător .
- La ora actuală cel mai eficient mijloc de perfecţionare a activităţii de asigurare îl constituie
aplicarea metodelor de prospectare . Satisfacerea nevoilor asiguraţilor, ceea ce , va permite
majorarea volumului de vânzări al serviciilor de asigurare, deci şi a volumului de venituri al
asigurătorilor deci şi a fondurilor plasate de către aceştia .Portofoliul de asigurare a
agentului economic poate fi combinat şi format din poliţe de asigurare diferite, în funcţie
de etapa de producţie.
9. Efectuarea reasigurării contractelor încheiate poate fi una dintre condiţiile de susţinere a
solvabilităţii societăţilor de asigurare care doresc să se ocupe de asigurarea riscurilor de producţie , în
schimbul introducerii cerinţelor privind majorarea capitalului statutar al acestor companii .
10. Concomitent, mărimea reasigurării la partenerii străini trebuie să fie limitată.
11. Participarea societăţilor de asigurare cu fonduri in cadrul sistemului economic contribuie
la reducerea deficitului bugetar.
Deficitul bugetar contribuie la creşterea ratei dobânzii pe piaţa si se opune astfel investiţiilor
private, încetinind ritmul real al creşterii economice. Când guvernul solicita fonduri pe piaţa
capitalului de împrumut, rata dobânzii creste deoarece o parte importanta din fondurile disponibile este
atrasa de guvern prin intermediul creditului public.. O creştere a solicitării guvernului deplasează curba
cererii rezultand un nou echilibru al pieţii iar rata dobânzii de piaţa este diminuată, cantitatea de
fonduri oferita si împrumutata a crescut . Creşterea ratei dobânzii are ca efect restrângerea cererii de
credite adresate de agenţii economici si deci reducerea investiţiilor realizate pe credit.

28
Modelul emis va canaliza activitatea societăţilor de asigurare in acordarea si separarea
priorităţilor.
In contrast cu aceasta opinie clasica, se situează viziunea moderna a inexistentei unei corelaţii
intre deficit si rata dobânzii. Creşterea economiilor entităţilor de asigurare determina sporirea
disponibilităţilor pe piaţa capitalului de împrumut, compensând cererea sporita de credite
guvernamentale. Cele doua efecte se anulează reciproc, neinfluenţând nivelul ratei dobânzii.
Măsurile enumerate vor contribui la ridicarea eficienţei asigurării.
Diseminarea şi valorificarea rezultatelor cercetărilor desfăşurate în cadrul stagiului de
doctorat
Valorificarea rezultatelor cercetării desfăşurate în cadrul stagiului de doctorat s-a realizat în
următoarele forme: participarea cu numeroase comunicări la sesiuni ştiinţifice din România şi
străinătate, cele mai relevante pentru domeniul de cercetare fiind:

Participarea cu lucrări, la Sesiuni de Comunicări Ştiinţifice :


1. Modalităţi de manifestare a contribuţiilor asigurărilor la dezvoltarea economică –Conferinţa
internaţională – Modern Approaches in Organisational Management and Economy 2009 Ediţia
nr 3 ASE BUCUREŞTI , 12 – 13 NOIEMBRIE 2009.
2. Asigurarea de viaţă ca instituţii de economisire, Universitatea din Piteşti – European Union s
History culture and citizenship The International Conference Curent problems of European
Integration editia a 2 a 17-18 aprilie 2009 Piteşti – Economia Contemporana prezent si
perspectiva pag. 339 – 343 ISBN 973-8466-56-3 ISBN 973-8466-62-6
3. Prospectarea , factor important pentru sporirea volumului serviciilor de asigurare ‚ Conferinţa
Internaţionala ‚ European Integration New challanges for the Romanian Economy 29 –30 may
2009 – Oradea 343-355, ISBN 973-8466-56-3
4. Analiza rentabilităţii şi a riscului portofoliului de investiţii format din trei titluri Centrul de
Cercetare a Reformelor Economice..
5. Sistemul de asigurări în contextul crizei financiare, Centrul de Cercetare a Reformelor
Economice.

BIBLIOGRAFIE:

1. ALEXANDRU FELICIA, ARMEANU DANIEL, „Asigurări de bunuri şi persoane ",


Editura Economică; ISBN 973--590 -741 -0; Bucureşti 2003
2. ANATOLIE CARAGANCIU " Instrumentarul de analiză a proceselor financiare ",
Editura "Prut Internaţional", Chişinău; ISBN 9975-69-163-3; 2001
3. ANATOLIE CARAGANCIU, Darovanaia Ala, Minica Mirela, Iovv Tatiana „Pieţe de
capital", Editura Academiei de Studii Economice din Moldova, Chişinău; ISBN 9975-75-
299-3; 2005ANGELA TONCESCU, Piaţa Asigurărilor în România, Revista Business

29
servicii asigurări nr. 54 - 2007

4. ANTOHI D., UDREA I., BRAUN H., Mecanismul de transmisie a politicii monetare în
România, Caiete de studii BNR, nr. 13/2003 ISSN 1582-5450
5. ASTALOS, G., Mirosul banilor, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9183-
06-9
6. BEN S.Bernanke, M.Gertler Inside the Black Box: The Credit Channel of Monetary
Policy Transmission, Journal of Economic Perspectives, nr.9, 1995, p.27-48
7. BISTRICEANU GHEORGHE „Asigurări reasigurări", Editura Economică ; 2006,
Bucureşti ISBN 973-590-505-1
8. BLINDER A., Central Banking in Theory and Practice, MIT Press, Mass., pag 528-563
an 1998
9. BOGDAN MANOLE DECEBAL ' Control in asigurări ' Editura Casa Cărţii de Ştiinţă
Bucureşti 2005, ISBN 973-686-660-2
10. BRYANT R., HOOPER P., MANN C., Evaluation Policy Regimes: New Empirical
Research in Empirical Macroeconomics, Brookings Institutions, Washington, 1993;
Taylor J., Macroeconomic Policy in a World Economy: From Econometric Design to
Practical Operation, N. W. Norton, New York, 1993.
11. C. BENNETT – Dicţionar de Asigurări – Ed. TREI 973-8291-26-7, Bucureşti 2005
12. C.F. TRENERRY, The Origins and Early History of Insurance, London 1926, ISBN-13:
9781-58477-932-2
13. CERNA S., Banii şi creditul în economiile contemporane, vol. I, Bucureşti, ISBN 973-
590-089-0
14. CHAMI R., COSIMANO Th., FULLENKAMP T. The Stock Market Channel of
Monetary Policy. International Monetary Fund, Working Papers, February, 1999
15. CHIRINKO R., Business Fixed Investment Spending: A Critical Survey, Journal of
Economic Literature, 31, 1993, - ISSN 1875-1911.
16. CIUMAS CRISTINA, Asigurările internaţionale- arhitectura şi problematica la debutul
mileniului III, Editura Intelcredo Deva 2001, ISBN 978-973-133-543-8
17. COMĂNICIU C., Fiscalitatea între independenţă şi interdependenţă, Revista Tribuna
Economică, nr. 12/2006
18. COSMIN ILIESCU, Contractul de asigurare de bunuri in Romania Ed. All Beck ,
Bucureşti 1999, ISBN 978-973-115-520-3
19. DAN ANGHEL CONSTANTINESCU, Management financiar în asigurări, Editura
Economică Bucureşti 2005, ISBN 973-709-110-8
20. DAN ARMEANU Metode si tehnici de asigurare - Editura Universitatii Romano-
Britanice, editura recunoscuta Bucureşti CNCSIS, 2008, ISBN 978-973-88728-0-6
21. DAN ARMEANU Risc si incertitudine in asigurări - , Editura CISON, Bucureşti 2005,
ISBN 10/973-87669-0-7
22. DAN ARMEANU, CARMEN OBREJA Analiza tehnica si decizia de investire in
titlurile financiare. Studiu pe SIF 5, “Studii si cercetări de calcul economic si cibernetica
economica” nr. 2/2007, pp.135-143, 190 pg., ISSN 0585-7511
23. DAN ARMEANU, CARMEN OBREJA, Finantarea prin obligaţiuni - alternativa la
Finantarea prin credite bancare clasice, “Tribuna Economica” nr. 16/2007, pp. 81-85, 96
pg., ISSN 1018-0451,
24. DAN ARMEANU, CARMEN OBREJA Selecţia proiectelor de investiţii in mediul aleator,
“Tribuna Economica” nr. 14/2007, pp. 85, 96 pg., ISSN 1018-0451,
25. DAN ANGHEL CONSTANTINESCU, Tratat de asigurări, Ed Economică Bucureşti
2004, ISBN 973-709-012-8
30
26. DAN POPESCU Economia Dezvoltării Durabile, Editura Continent, Bucureşti 2004,
ISBN 973 851 991 8
27. DAN POPESCU Eficienta comunicării in afaceri, Editura Luceafărul Bucureşti, 2006
ISBN 973 853 992 7
28. DUMITRU GHE BADEA 'Insurance & Reinsurance', Editura Economică Bucureşti
2008, ISBN 973-590-793-3
29. DUMITRU GHE BADEA 'Manualul agentului de asigurări' Editura Economică
Bucureşti, 2008, ISBN 978-973-709-376-9
30. EUGEN STEFAN PECICAN – “Econometrie’ Editura C.H. Beck, Bucureşti 2006,
ISBN 973-655-951-3
31. FELICIA ALEXANDRU, PAUL TANASESCU, COSMIN SERVANESCU, „Asigurări
reasigurări ", Editura Economică Bucureşti ; 2003, ISBN 978-973-590-741-0
32. FLORIN DUMA Politica Financiara şi aspectul financiar FDES EUROPENE – 2006
ISBN -978 655 865 7
33. GHE . BISTRICEANU – Asigurări şi reasigurări în România Ed. Universitara Bucureşti,
2006, ISBN: 978-973-749-057
34. GHE . BISTRICEANU – Sistemul Asigurărilor din România Ed. Economică, 2005,
ISBN 973-590-738-0
35. H. KAUFMAN , “On Money and Markets”, New York, McGraw Hill, 2000 (p.vi).
36. HALL Cockerell & Edwin Green, The Brithis Insurance Business A guide to its History
& Records, London 1994
37. IRINA SFERIDAN Contractul de asigurare de bunuri, Editura Luminalex, Bucureşti –
2004, ISBN 973-709-055-1
38. IULIAN VĂCĂREL şi FLORIAN BERCEA – Asigurări şi Reasigurări – Bucureşti
1992, ISBN 9789736181092
39. IULIAN VĂCĂREL, Gh. D. BISTRICEANU, G. ANGHELACHE, M.BODNAR, F.
BERCEA, TATIANA MOSTEANU, FLORIN GEORGESCU, Finanţe Publice Edit
Didactica si Pedagogică, Bucureşti 2004 , pg 74, ISBN 973-30-1998-5
40. J.M. KEYNES “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor “ 1936
41. JAMES TOBIN A General Equilibrium Approach to Monetary Theory, Journal of
Money, Credit and Banking nr.1, 1969, p.15-29
42. JOHN B.TAZLOR The Monetary Transmission Mechanism: An Empirical Framework,
Journal of Economic Perspectives, nr.9, 1995, p.11-28
43. LIVIU MIHĂESCU , Asigurări şi reasigurări comerciale, G.P. Editură Continent, Sibiu-
Bucureşti, 2003, ISBN 973-8321-15-8
44. LIVIU MIHĂESCU , Asigurări şi reasigurări în economie, G.P. Editura Continent, Sibiu-
Bucureşti, 2001, ISBN 973-99945-8-X
45. MARINICA DOBRIN, PAUL TANASESCU Teoria si practica asigurărilor, Bucureşti
2003, ISBN 973.590-877-8
46. AT BALILESCU ,ASIGURARI, ED Dacia ISBN 973-35-1934.0
47. MANOLESCU GH., Moneda şi ipostazele ei, Editura Economică, Bucureşti, 1997 ,
ISBN 973-749-578-5
48. MOSTEANU TATIANA – Preţuri, echilibru concurenţial şi bunăstare socială, Ed.
Economică, Bucureşti, 2001, ISBN 973-749-133-9
49. MOSTEANU TATIANA; DINU, SORIN – Reforma sistemului fiscal în România, Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 2004, ISBN 978-973-749-344
50. NICOLAE FILIPESCU Consecinţele crizei financiare globale - Editura Scrisa
Bucureşti 2009, ISBN 978-973-88407-1
51. PAUL TANASESCU, COSMIN ŞERBĂNESCU, ROXANA IONESCU, MARIANA
POPA, LAURA ELLY NOVAC Asigurări comerciale moderne – Ed. C.H. Beck

31
Bucureşti 2007, ISBN: 978-973-115-270-7

52. POPESCU ELENA DANIELA Diagnoza si evaluarea întreprinderilor, Editura


Universitatii „Lucian Blaga‚ din Sibiu anul 2005, ISBN 973-739-186-1,
53. POPESCU ELENA DANIELA Diagnosticarea si evaluarea firmei cu aplicaţii la firmele
de turism si servicii, Editura Universitatii „Lucian Blaga‚ din Sibiu anul 2005, ISBN
973-739-185-3
54. POPESCU MARIAN, POPESCU EMILIA, POPESCU ELENA DANIELA Management
general, Editura Alma Mater Sibiu, ISBN 978-973-737-11-2
55. R.CLAYTON, British Insurance, London , Elek Books, 1971 p 25, ISBN 0236176188
56. ROBERT de SMET, Traite Theoretique et Practique des Assurances Maritimes, Librairie
générale de droit et de jurisprudence Cachan, impr. Gamard (1959), ASIN B0014XEE54
57. STEFAN GH., Economia de piaţă, legităţi şi mecanisme, Ed. Inter Media, Bucureşti,
1992 ISBN 973-9198-35
58. TAYLOR J., The Monetary Transmission Process: An Empirical Framework, The
Journal of Economic Perspectives, 1995.
59. TOMA M., Finanţe Credit şi Circulaţia Bănească, Tipografia ASE Bucureşti 1991, ISBN
973-30-1163-0
60. TURLEA E., Control financiar, Editura Scripta, Bucureşti, 1998, ISBN 973-749-389-7
61. VACAREL I. (colaboratorii), Finanţe publice, Ediţia a II-a, Editura didactică şi
pedagogică, R.A. Bucureşti, 2000 ISBN 978 973 30 1998
62. VACAREL I., Politici economice şi financiare de ieri şi de azi, Editura Economică,
Bucureşti 1996 ISBN 973-590-388-1
63. VALERICĂ OLTEANU MARKETINGUL SERVICIILOR Editura Uranus Bucureşti
2000, ISBN 973 9462 94 4
64. VERONICA BURLACU, GHE CENUŞĂ, ROXANA CIUMARA – MATEMATICI
FINANCIARE ŞI ACTUARIALE Edit CISON Bucureşti 2008 , ISBN 973-590-073-4
65. VIOLETA CIUREL, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale
ALL BECK - Bucureşti 2000, ISBN 973-655-006-0
66. YVONNE Lambert-Faivre - Droit des assurances, Paris: Dalloz, 1998

__________________________________________________________________
I. Legi, Rapoarte
*** Legea nr.10/1991, Legea finanţelor publice
*** Legea nr.72/1996, Legea finanţelor publice, M.Of.nr.152/17 iunie 1996
*** Legea nr.82/1991, Legea Contabilităţii, M.Of.265/27.12.1991
*** Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României,
republicată în M.Of. nr.116/16 martie 2000
*** Legea nr.32, a asigurărilor 2000
*** Raportul Banca Mondială din iunie, 1998
*** Legea 32/2000 publicată în M.OF. 148 DIN aprilie 2000 cu modificările şi
republicările ulterioare
*** Legea 343 – 2009 Cod fiscal

________________________________________________________________

32
III. Anuare, rapoarte, articole, dicţionare
1. *** The Concise Oxford Dictionary of Curent English, the 8 edition, Edited by R.E. Allen,
Clarendon Press, Oxford
2. *** Suveranitate naţională şi integrare europeană, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
3. *** Cartea Albă a Ministerului Finanţelor Publice 2001 şi 2002
4. *** Colecţia revistei „Adevărul economic”, 2000 – 2003
5. *** Colecţia revistei „Capital”, 2006 – 2009
6. *** Colecţia „Ziarul Financiar”, 2006 – 2009
7. *** Colecţia „Curierul fiscal ”, 2006 – 2009
8. *** Revista City of London Corporation 2009
9. *** Institutul National de Statistica si Raportări CSA
10. *** HotNews.ro Piaţa Asigurărilor în anul 2008 în România
11. Raport BNR / Ziarul Financiarul 14 iulie 2009
12. Raport BNR 2008 Activitatea societăţilor de asigurare din România
13. Raport CSA – Revista Comisiei de Supraveghere a asigurărilor
14. Revista Finanţe, bănci, asigurări
15. Revista INSURANCE MAGAZINE
16. revista MEDIA XPRIM – Asigurările
17. ziarul Financiarul - Asigurătorii afectaţi de mediul financiar - 14 07. 2009

1. www.fmi.ro
2. www.mfinante.ro
3. www.bnr.ro
4. www.capital.ro
5. www.europa.ro
6. www.integrare.ro
7. www.mie.ro
8. www.iasb.org.uk
9. www.worldbank.org
10. www.asigurari.rol.ro
11. www.portalasigurari.ro
12. 1asig.ro - Piaţa asigurărilor în România

33