Profetii mesianice la proorocul Isaia

“Ceea ce este Shakespeeare pentru literatura,Michelangelo pentru sculptura si Bach pentru

muzica,aceea este si Isaia pentru profeti.”

1. Despre profetism si profeti

Fiind asezat intre popoarele pagane,poporul e-vreu nu era scutit de alunecari in idolatrie
desi Legea ii arata categoric datoriile lui de a pastra credinta adeva-rata in Unicul si Adevaratul
Dumnezeu.Pentru a-l feri de asemenea alunecari,Dumnezeu,din cand in cand,ridica barbati care
sa aminteasca poporului si conducatorilor Legea,si sa-i intareasca credinta in viitorul
Mesia.Acesti barbati se numeau profeti,avand chemarea din partea lui Dumnezeu ca mijlocitori
ai revelatiei dumnezesti asa cum se aminteste in cartea Deuteronom,capitolul 18 versetul 15:”
Domnul Dumnezeul tau,iti va ridica din mijlocul tau,dintre fratii tai,un prooroc ca mine:sa
ascultati de el!”

Profetismul a fost o institutie religioasa, specifica poporului Israel,cu rolul de a suplini

celelalte institutii ale sale in a face voia lui Iahve.S-a manifestat ca o institutie net superioara
tuturor celorlalte instituii ale lui Israel(preotia,regalitatea etc).Profetismul nu era determninat de
vreo vointa omeneasca sau de o anumita apartenenta genetica,ci se intemeia pe o trimitere spe-
cifica din partea lui Dumnezeu.Profetii au fost prin urmare persoane autorizate de Dumnezeu
Insusi in a arata atat celor drepti cat si celor nelegiuiti,celor puternici si celor slabi, care este voia
divina si cum poate omul sa se conformeze ei,dar mai cu seama sa marturiseasca prin cuvant si
faptul ca Dumnezeu singur este stapanul lumii.

Cuvantul”profet”inseamna cel care vorbeste pentru altul,adica cel ce se face interpretul

cuvintelor altuia.Intrucat pe langa mesajul pe care l-au trimis din partea lui Dumnezeu,ei au
prezis si evenimente viitoa-re,la unii Sf.Parinti si Scriitori bisericesti,printre care si Sf Ioan
Hrisostomm si Vasile cel Mare,cuvantul profet a capatat si sensul de prezicator al viitorului.
Insusi Dumnezeu ne da interpretarea autentica a cuvantului “navi”(profet in ebr.) cand trimite pe
Moise si pe Aaron sa vorbeasca poporului:”Iata Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon,iar
Aaron,fratele tau,iti va fi prooroc.Tu dar vei grai lui Aaron toate cate-ti voi porunci,iar
Aaron,fratele tau,va spune lui Faraon’’ (Ies.7,1-2);”Si el(Aaron)va grai poporului in locul
tau,vorbind pentru tine”(Ies.4,16).

Chemarea la profetie era independenta de vointa omului.Initiativa de a-l face profet

apartine exclusiv lui Dumnezeu.Din momentul consacrarii lor,profetii nu-si mai apartin lor
insisi,ci au devenit prin acesta alegere “proprietatea” lui Dumnezeu. Spre deosebire de
preotie,care era ereditara,chemarea la profetie era un dar individual acordat de Dumnezeu aceluia
caruia gasea El de cuviinta.Consacrarii speciale si directe din partea lui Dumnezeu,profetul nu
indraz-nea sa nu se supuna,dupa cum evident ne-o spune proo-rocul Amos;”Daca leul
mugeste,cine nu se inspaiman-ta,si daca Domnul graieste,cine nu va profeti?”

Mijloacele pe care le utilizau profetii pentru a face cunoscuta voia lui Dumnezeu erau
cuvantarile,iar pentru ca vorbele lor sa aiba mai multa convingere pentru ascultatori,ei vorbeau
adesea in pilde,sau se foloseau si de acte simbolice(II Regi 13,14-19).De exemplu Isaia a umblat
gol si descult(cap.20),Iezechiel a schitat planul cetatii Ierusalim pe care a asediat-o(cap.4,1-3).

Falsii profeti. Pe langa profetii de vocatie Scriptura aminteste si de “asa-zisii profeti” sau
profetii falsi,fara chemare.Deosebirea intre profetii adevarati si cei falsi o gasim in Deuteronom
13 unde se spune ca este fals profetul care nu vorbeste in numele Dumnezeului lui Israel si mai
ales ii indeamna sa mearga dupa alti dumnezei pe care poporul nu-i
cunoaste(cap.13,2).Cuvantarile lor erau imorale,nu erau autentice pentru ca nu erau in
conformitate cu legea lui Moise.

Numarul si impartirea profetilor

Desi Sfanta Scriptura ne-a pastrat un numar mic de profeti,care si-au desfasurat misiunea
in Israel,ei au fost mult mai numerosi.Nu se poate stabili cu exactitate numarul lor,desi evreii
numara 48 de profeti si 8 profe-tese.Cert este ca sirul profetilor incepe cu Moise si continua fara
incetare pana la Maleahi.

Profetii se impart in doua categorii:

 I.profetii vechi sunt cei care au vestit voia lui Dumnezeu numai pentru contemporanii
lor.S-au remar-cat pentru importanta misiunii lor Samuel,Gad si Natan contemporani cu regale
David.Mai sunt amintiti cu misiuni speciale profetii Ahia,Ehu.De mare insemnatate au fost
misiunile profetice ale lui Ilie si Elisei.

II. profetii noi sunt cei care au scris cuvantarile lor,la porunca lui Dumnezeu.Sunt in
numar de 16,dintre care 4 sunt numiti mari datorita intinderii scrierilor lor si 12 mici pentru ca
cuvantrarile lor sunt mai restranse. Cei 4 mari profeti sunt Isaia,Ieremia,Iezechiel si Dani-el, iar
cei 12 profeti mici sunt Oseia,Ioil.Amos, Obadia
(Avdie),Iona,Miheia,Naum,Avacum,Sofonie,Agheu,Za-haria,Maleahi.

2.Despre mesianism

Mesianismul biblic constituie una din ideile fundamentale ale intregului Vechi Testament
si una din componentele de baza in jurul careia se desfasoara intreaga sa actiune.Speranta intr-o
reabilitate spirituala si definitiva precum si asteptarea unui Eliberator care va veni promis de
insusi Creatorul vietii,constituie cheia fundamentala de interpretarea si intelegere a intregii
Biblii.

Termenul mesianisn deriva din cuvantul ebraic masiah,de unde a trecut in limba greaca a
Septuagintei,fiind tradus cu Christos,avand semnificatia de cel uns sau unsul Cea dintai vestire
biblica referitoare la Mesia este semnalata chiar in primele pagini ale Genezei.Dumnezeu nu a
inchis definitv portile paradisului in fata primului cuplu uman,ci i-a daruit speranta in viitorul
sau.Cu aceasta prima referire biblica se inaugureaza,in paginile Biblie,o linie mare de
asteptare,dar si de incredere deplina,care trece de la Set la Noe,apoi la
Avraam,Isac,Iacob.Profetia lui Nathan pune bazele unui mesianism regal sau davidic.Un alt tip
de mesianism biblic,inrudit cu cel precedent este centrat in jurul unui personaj care poarta un
nume plin de mister:Fiul Omului.

3.Viata profetului Isaia

 Dumnezeu a vorbit poporului Sau,prin gura profetilor,despre Mesia,pregatind venirea
Lui.El le-a oferit data suficinte evreilor,pentru a-L poate recunoaste: locul, timpul
nasterii,semintia,neamul;dar si referiri cu privire la scopul Lui.

Dintr toti profetii Vechiului Testament,cel mai mare este Isaia,numit si ”Evanghelistul
Vechiului Testa-ment”.

Sub numele lui sunt reunite un numar de 66 de capitole,pe care nu toti exegetii biblici le
atribuie aceluiasi autor.Numele cartii vine de la numele lui Isaia,(evreiescul ”Iesaiah”) care se
talcuieste “mantuirea lui Iahve”sau”Iahve mantuieste.Numele este inrudit cu cel al lui Iosua,
Elisei, Osea sau chiar Iisus.

Despre viata profetului nu avem date prea multe.Din cuprinsul cuvantarilor sale reiese ca a
profetit in regatul lui Iuda pentru o perioada de circa 50 de ani,in timpul domnii a patru regi ai
Regatului Iuda:Ozia,Iotam,Ahaza si Iezechia.A activat intr-o perioada zbuciumata din istoria
celor doua re-gate evreiesti.A fost casatorit numindu-o pe sotia sa “proorocita”(cap.8,3) si a avut
doi copii;copii port nume simbolice:”Sear-Ia-sub”(un rest ce se va intoarce,se va con-verti) si
Maher-Salal- Has-Baz(fuge prada),pentru a indica invazia asiriana iminenta si supunerea regilor
Damascului si Israel.

Dupa o veche traditie iudaica,consemnata in cartea apocrifa “Inaltarea lui Isaia”,profetul ar

fi murit ca martir sub persecutia regelui idolatru Manase din ordinui caruia a fost bagat intr-un
bustean gol la mijloc si taiat in doua cu ferastraul. Se pare ca aceasta tradituie este consemnata si
de Sfantul Apostol Petru in epistola catre Evrei11,37.

Este praznuit de Bisrica Ortodoxa Romana pe 9 mai.

4.Cuprinsul cartii

Cartea are 66 de capitole si reprezinta o culegere alcatuita din numerose cuvantari,profetii

si istorisiri scrise intr-un timp destul de indelungat.Profetiile lui Isaia nu sunt expuse intr-o
ordine cronologica ci s-a luat in consideratie cuprinsul.

Cartea in sine este alcatuita din trei parti:

 • partea I intre capitolele 1 si 35 continand mus-trari la adresa poporului pacatos,anunta
pedeapsa divina dar si apropierea timpurilor mesianice cand Mesia se va naste din Fecioara

• adaosul istoric intre capitolele 36 si 39,constituie un fel de incheiere pentru partea I

primele 2 capitole,iar urmatoarele 2 schiteaza introducerea penru partea a II-a

• partea a II-a intre capitolele 40-66 ne descrie mantuirea dreptilor dar contine si
numeroase profetii despre patimile si moartea lui Iisus Hristos

5.Exegeza textelor mesianice

1. Un prim text mesianic il intalnim in capitolul 2 versetele 2 si 3.

”In zilele cele de apoi,muntele casei Domnului va fi mai ridicat decat toate varfurile
muntilor,si se va innalta mai sus decat dealurile,si vor veni la el toate neamurile”(2)

“Zilele” se refera la un eveniment ce apartine viito-rului,care la Dumnezeu este hotarat sa

se implineasca negre- sit.Expresia apare des(Facerea 49,1;Miheia 4,1) in Vechiul Testament,ea
anticipand de obicei epoca mesianica. ”Munte-le Domnului” este cel pe care s-a zidit templul
Domnului (din Ierusalim),Sionul.Asadar,in Ierusalim se va petrece un eveniment atat de
innaltator,incat nu numai ca nu vor putea sa ramana straine de el popoarele globului,ci
dimpotriva,ele se vor indrepta navalnic la fata locului:’’Manate de Evan-ghelia care se va
propovadui la toata lumea”,cum precizeaza Sfantul Vasile cel Mare.

“Si vor veni neamurile multe spre ei si vor zice: Veniti sa ne suim la muntele Domnului,la
casa Domnului lui Iacov si el ne va invata caile sale si vom merge pe cararile sale,caci din Sion
va iesi legea si cuvantul Domnului din Ierusalim” (3)

Nici o rezerva nu-si mai fac popoarele.Ele se revarsa ca un potop spre Ierusalim.Sf.Chiril
al Alexandriei spune ca muntele Domnului prefigureaza Bisrica crestina.”Casa lui Iacov” este
templul din Ierusalim.Acelui Dumnezeu caruia I-sa inchinat odinioara Iacov,isi vor pleca
genunchii popoa-rele in viitor.
 Partea ultima a versetului indica scopul pelerinajului. Din Ierusalim se vesteste
“legea”(torah),care invata poporul sa faca voia lui Dumnezeu.Legea inseamna povata data de
parinti copiilor,indrumari date de intelepti.Astfel “Legea” este invatatura comunicata de profeti
oamenilor,manifestare a voii lui Dumnezeu.

2. Despre Imparatia pacii,profetul Isaia vorbeste in acelasi capitol la versetul 4:”Si va

judeca neamurile si mul-tor popoare va da poruncile Sale,si vor face sabiile in fiare de plug si
lancile lor cosoare.Nu va mai ridica nici un neam sabia impotriva altui neam si nu vor mai invata
a se bate.”

Conjunctia”si” cu care incepe textul face legatura ideologica intre versetele 1,2 si 3.In cele
vorbite anterior profetul spune ca toate popoarele vor fi impinse,din dorul de fericre,spre a-si
insusi invatatura care se va vesti din “mun-tele cel sfant”din Ierusalim.Daca popoarele
credincioase vor merge pe caile Domnului,indeplinind conditiile cerute de Lege,urmeaza a se
realize profetia din 2,4.Conjuntia copu-lative are deci un rol dublu,acela de a lega versetul 4 de
versetul 3 si pe cel conditional,de a lega realizarea din veersetul 4 de implinirea din versetul 3.

Subiectul din fraza:”va judeca”e Dumnezeu,El e instanta suprema de judecatorie.Izgonind

pacatul prin virtute,omul nu va mai raspunde la lovitura cu lovitura,caci a trai in Imapratia lui
Dumnezeu inseamna pace si armonie. In Noul Testament acest verset nu este reprodus in
totalitate.Pacea se pune multilateral cu viata crestina,ceea ce inseamna ca pacea a fost promis de
insusi Mantuitorul.

Sfintii Parinti s-au ocupat cu acest verset astfel:

Sf Vasile cel Mare concluzioneza la acest text isaian faptul ca Legea lui Hristos contine
pacea si mijloacele de a lupta impotriva razboilui.Cine crede in Inviere,cine nadaj-duieste sincer
in judecata nu se va razboi cu nimenea.

Sf Ioan Hrisostom afirma legea lui Hristos lumineaza stralucit vederile oamneilor incat cel
care sta impreuna cu Hristos,in mod demn,se impca cu semenul sau prin iubire.

3. In capitolul 7 la versetul 14 intalnim un alt text mesianic despre nasterea lui Hristos din
Fecioara. “Iata Fecioara va lua in pantice si va naste fiu si vor chema nu-mele lui Imanuel”
 Textul acesta este unul dintre cele mai complicate si totodata cele mai discutate pasaje din
intregul Vechi Testa-ment.

Pentru ”fecioara” textul original are “almah” de la “alam”,a se ascunde.Aceasta numire se

mai intalneste in Vechiul Testament si are sensul de fecioara de varsta mariti-sului,care nu a avut
legatura cu vreun barbat.Isaia 7,14 este singurul caz in Vechiul Testament cand mama unui prunc
este numita fecioara iar Noul Testament relationeaza fecioa-ra cu Maica Domnului.

Isaia spune ca fecioara “a luat”,are deja in pantece si anunta astfel ceva deosebit ,caci este
nenatural ca o fecioara sa aiba prunc si mai ales o fecioara care apartine viitorului.

Imanuel(de la “im”=cu;”nu”=noi;”el”=Dumneze) inseamna cu noi este

Dumnezeu.Teodoret de Ciret vede in numele acesta incadrata intreaga opera de mantuire:”Se
numeste Imanuel pentru ca Dumnezeu va fi cu noi, Dumnezeu se va face om ca noi si astfel
chipul dumnezeirii si al robului se va cunoaste in persoana Fiului…”

Prezenta particulei iata este un puternic indiciu ca ne aflam in prezenta unui limbaj
deosebit cu o tenta eshatolo-gica legata de numele lui Emanuel.

4. La capitolul 9 in primele 6 versete observam o alta idee mesianica cu privire la lumina

lumii:”Poporul care locuia in intuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiti in latura umbrei
mortii lumina va straluci peste voi.Tu vei inmulti poporul si vei spori bucuria lui.El se va veseli
innaintea ta,cum se bucura oamneii in timpul sece-risului,si se veselesc la impartirea
prazilor.Caci jugul ce-l apasa,si toiagul ce-l loveste,si nuiaua ce-l stramtora,tu le vei sfarima, ca
in zilele lui Madian.Incaltamintea cea zgo-motoasa de om razbinic si haina cea stopita de
sange,vor fi aruncate in foc si mistuite in flacari!Caci prunc s-a nascut noua,un fiu s-a dat noua,a
carui stapanire e pe urma lui si se cheama numele lui:Inger de mare sfat,Sfetnic
minunat,Dumnezeu tar,biruitor,Domn al pacii,Parinte al veacului ce va sa fie.Si mare stapanirea
lui si pacea lu nu va avea hotar.Va imparati pe tronul si peste imparatia lui David,ca s-o
intareasca si s-o intemeieze prin judecata si prin dreptate,de acuma si pana-n veac.Ravna
Domnului Savaot va face aceasta.

Din punct de vedere literar,textul poate fi impartit in patru parti:

1. bucuria celor mantuiti(vv.1-2)

 2. inceputul unei imparatii a pacii(vv.3-4)

3. intronarea regelui Salvator(vv.5)

4. imn final in cinstea regelui(vv.6)

Profetul vorbeste despre o eliberare totala si despre o pace generoasa care va cuprinde pe
toti oamenii.Din punct de vedere simbolistic putem vorbi despre imparatia mesia-nica ce va fi
instaurata de Fiul lui Dumnezeu.

Poporul este cel din Galileea.Intunericul este imaginea nenorocirii si mizeriei(Ecl 5,16) dar
si a lipsei de intelepciune(Ecl 2,14);lumina dimpotriva preinchipuie belsug,noroc,fericire(Iov
22,28).Criza sociala prin care a trecut poporul l-a distrus.A ramas doar un mic rest,aporape si el
de pierire.Aceasta ramasita umbla,incoace si incolo, asemenea unui ratacit,nestiind incotro sa o
apuce.Tocmai cand poporul se afla la un nivel moral de inferioritate,i se pregateste o noua viata.

Lumina o aplica Vechiul Testament in Mesia,care este lumina popoarelor;astefel lumina

este imaginea mantu- irii si a Mantuitorului.In Noul Testament sunt numerose locuri in care
“lumina” este Hristos.”Eu sunt lumina lumii” (Ioan 1,12) spune Mantuitorul.

In Sfanta Traditie,locul Is 9,1 desavarseste interesele imparatiei spirituale.Sfintii Parinti

spun ca intunericul este pacatul(Ieronim) si ca lumina este Hristos(Sfantul Vasi-le,Chiril al
Alexandriei) sau darurile Sale,Evanghelia(Teo- doret al Cirului).

Este semnificativa vorbirea la trecut:”nascut“,”dat”, astfel in mintea lui Dumnezeu,profetul

vede realizat evenimentul copilul deja nascut.

Mesia primeste patru nume extraordinare care exprima in fapt participarea sa la viata
comunitatii.Celor patru calitai umane-sfetnic,erou,parinte,principe-le cores-punde tot atatea
calitati supranaturale si puteri extraordinare-minunat,Dumnezeu,vesnic,pace.

Pericopa se incheie cu un imn adus noului rege de pe tronul lui Iahve.Este pentru prima
oara cand profetul anunta numele lui David,regele lui Israel.

6. Despre Vlastarul lui Iesei se vorbeste in primele 9 versete din capitolul al 11-lea.
 Acest poem are un pronuntat caracter mesianic prin aceea ca prezinta unele trasaturi
esentiale ale lui Mesia:

1. el este din casa lui David(v.1)

2. va fi plin de duhul profetic(v.2)

3. va face sa domneasca dreptatea intre oamnei(v3)

4. va restabili pace paradisiaca(v.6-8)

In vorbirea figurate vlastarul ii inchipuie pe oamneii mari si puternici,pe regi iar trunchiul
este omul imbatranit sau slabit si amenintat cu pierirea.

Din “padurea” falnica de alta data n-a supravietuit decat trunchiul si radacina.Securea si
fierastraul Domnului au mistruit-o,iar focul maniei Sale i-a ars fala”de sus pana jos”.Doborarea
n-a fost hotorata si pentru aceea “ramasita” care cu pocainta s-a intors la Atotputernic.Acest
trunchi este familia lui Iesei.Iesei este fiul lui Obed si tatal regale David.

Intocmai cum dintr-un trunchi sau radacina,prin actiunile binefacatoare ale razelor solare si
ale undelor de apa ies mladite proaspete,iar copacul se reface,astfel se va naste din plapanda
familie a lui Iesei un barbat de care se leaga cele mai mari nadejdi.Acest vlastar este daruit cu
“Du-hul lui Dumnezeu,duhul intelepciunii si al intelegerii,duhul sfatului si al puterii,duhul
cunostintei si al temerii de Domnul”

“Duhul lui Dumnezeu” este o putere care da omului toata sfintenia.In profeti pe baza
acestui dar se salasluieste intr-insii o forta divina.In Mesia se realizeaza insa in modul cel mai
desavarsit coborarea duhului Domnului.

Urmeaza o serie de trei perechi de daruri pentru a constitui sapte daruri,numar simbolic si
sfant ce indica plenitudinea.

Intelepciunea este darul deosebit a patrunde in enig- mele vietii si a indica drumul ce duce
la fericirea individua-la.

Intelegerea este partea practica a intelepciunii. “Duhul sfatului” este insusirea de a gasi
indata si intotdea-una o indrumare potrivita;”duhul puterii” este darul de a conforma sfatului.
“Duhul cunostintei” este darul patrunderii tuturor lucrurilor si mai ales a celor ce sunt ale lui
Dumne-zeu. “Duhul temerii”reprezinta partea parctica a cunostintei.

Iustim Martirul si Filosoful,Efrem Sirul si multi altii leaga darurile lui Isaia de Mesia:”Cele
sapte daruri se intalnesc in toata plenitudinea la Hristios,care le trimite credinciosilor,dupa
masura vredniciei fiecaruia”.

7. In acelasi capitol(11) intre versetele 6-9 Evanghe-listul Vechiului Testament ne

vorbeste despre Infratireea cea mare.

Comparatia se face intre doua contraste.Cuvantul “meri”(bou) pare de prisos in text,caci

altereaza acesta ordi-ne.In Biblie,”lupul”este amintit pentru prima data in Fc 49,27.In sens
figurat lupul este tipul omului crud. “Mielul”, care reprezinta atat de tipic animalele
domestice,este imagi-nea blandetii.Aceasta semnificatie o are si iedul dar si vitelul.“Leopardul”
este,ca si lupul,tipul cruzimii,pentru ca rupe pe oricine ii iese in cale(Ier 5,6).”Leul” este tipul
fortei pe care nimeni nu indrazneste sa o puna la incercare ,caci ar risca sa piara in ghearele celui
care”sta la panda gata sa sara”(Pl 3,10).”Sarpele” ,mai ales vipera,care are venin sub
limba,prezinta un pericol de moarte pentru om,caci impotriva ei nu este vindecare(Ier 8,
17).Groaza de moarte pe care o inspira trairea in apropierea fiarelor va trece in domeniul
irealului atunci cand ochii sticlosi ai viperei vor fi obiect de distractie pentru copii.

Sfintii Parinti nu interpreteaza literal acest text. Sf.Chiril al Alexandriei

alegorizeaza,Fericitul Ieronim atribuie un inteles spiritual textului iar pentru Teodoret al Cirului
ferocitatea animalelor reprezinta variatele alegorii de oameni cu moravurile lor;asemenea si dupa
Eusebiu al Cezareei si multi altii. Pentru frumusetea acestui text,citeaza si Horatiu,Virgiliuin
operele sale.

8. Din urmatorul verset al aceluiasi capitol se desprinde o alta idee mesianica:”In ziua
aceea,radacina lui Iesei sta ca un steag intre popoare,neamurile vor nadajdui in dansul,iar locul
lui de odihna va fi plin de marire”

“Nes” inseamna semn,minune,prin care poporul este alarmat intr-un caz de razboi.
“Radacina”este puterea de viata a cuiva dar mai este si icoana originii cuiva: Iisus trimite ingerul
sa strige cu glas ridicat ca este Domnul sau este “radacina lui David”.“Vlastarul” va iesi din
radacina lui Iesei.”Marirea” este inteleasa de Sfintii Parinti ca cinstirea pe care i-o daruiesc
credinciosii,dupa moarte si inaltare,cum interpreteaza de exemplu Teodoret al Cirului.

9. O alta idee mesianica se desprinde si in capitolul 12 intre versetele 2-6 cu privire la

Sfantul care vine.

Profetul spune in versetul 2:”Iata Dumnezeul mantuirii mele!In tine ma incred si nu ma voi
teme,caci fala si veselia mea este Domnul Dumnezeu,care va fi mantuirea mea!”

“Iata” este interjectia ce vesteste de obicei noutatile cele mari.Cuvantul il priveste pe

popor,care poate sa se bu- cure ca va avea parte de ceea ce a asteptat.Obiectul bucuriei este
Dumnezeu in calitate de mantuitor.

In versetul urmator citim:”Scoate-veti apa cu veselie din izvoarele mantuirii”.

“Izvoarele”de apa sunt rare in Orient.O fantana constituie adesea o adevarata avere a
familiei.Fantanile sunt de regula adanc sapate.In viitor nu va mai fi asa.Scoaterea apei va fi un
prilej de mare bucurie,dorul de apa fiind icoana fericiirii.In Noul Testament,Mantuitorul se
numeste adesea pe Sine apa vie(In 4,14).Sfintii Parinti refera textul la izvoarele Mantuitorului
(Eusebiu),la doctrina evanghelica (Ieronim)

10. Evanghelistul Vechiului Testament intre verse-tele 4 si 6 ii inchina lui Dumnezeu un

imn de preaslavire : ”Si veti zice in ziua aceea:<<Laudati pe Domnul ,chemati numele Lui,vestiti
printre neamuri lucrarile lui,dati de stire ca innalt este numele lui!Cantati in strune pe
Domnul,caci el a facut fapte prea marete!Sa stie aceasta tot pamantul(…) caci este in mijlocul
vostru Sfantul lui Israel!>>”

Lauda este motivata de binele ce li se face pamante-nilor in general.Nu vor mai fi intristari
ca in trecut,pentru ca suferintele se exclude din viitoarea asezare sociala.Paganii vor vedea
limpede efectul inviorator al apei vii.”Sfantul” este titulatura ce se da lui Dumnezeu.El este sfant
prin Sine, indiferent de optiunea ce o are despre El omul,patrunzand in viata acestuia,El o
sfinteste(Lev 20,8).
 11. Despre Cel asteptat descifram in versetul 9 din capitolul 25:”Iata Dumnezeul nostru in
care nadajduiam ca sa fim mantuiti.Iata Domnul(…)sa ne bucuram si sa ne vese-lim de
mantuirea lui”

Inima omului bate “atunci” de bucurie,iar cu buzele Il raspalteste pe “Cel ce vine” asa cum
poate.Motivul doxo-logiei este maintuirea ce vine prin El.

12. Un alt text messianic important este si cel din capitolul 32 intre versetele 1-5 cu referire
la statul ideal.

“Iata ca un rege va stapani prin drepate si capete-niile vor carmui cu dreptate.”(v 1)

“Iata” se refera si aici la “vremea aceea”,cand do-rintele juste ale omului vor fi tinta ultima
a tuturor drega- torilor.Regele va fi drept in actiunile sale,iar sfetnicii sai supusi si loiali.

“Cu drepatate”,adica cu tact si cu intelepciune,fara a ajunge in antagonism cu seful

lor,regele.

“Ochii celor care vad nu vor fi inchisi si urechile celor care aud vor fi bagatoare de
seama.”(v 3)

Omul care are ochii luminosi si nu-i deschide vede-rii largi este orb,pentru ca are ochi dar
nu vede.In domeniul moral este orb sufletul cel care stie care este binele si nu-l face si cel care
uraste pe cei ce iubesc dreptatea. Dumnezeu a deschis omului urechile ca el sa nu dea inapoi si sa
se impotriveasca,ci sa auda toate cate a grait Domnul si sa le faca.Isaia vede pe omul
renascut,omul nou.

“Inima celor usuratici va judeca sanatos si limba celor gangavi va grai iute si deslusit”(v 4)

“Usuraticii” de aici sunt oameniii sanatosi trupeste, dar nepasatori fata de virtuti.Ei vor
deveni corecti din punct de vedere moral.

“Inima” este cugetata ca centru al vietii intelectuale si morale,de aceea se

zice:inima”vegheaza”(Cant 5,2), ”gandeste”(Is 10,7) si este “curata si credincioasa”(Ne 9,8)

“Limba” apare adesea personificata.Astfel,intalnim in Vechiul Testament limba

“vicleana”(Sof 3.13),”urzitoare de rele”(Prov 10,31),si limba ucigatoare,.
 “Nebunului nu i se va mai zice ca e de neam bun si celui viclean ca e mare la suflet”(vv
5)

“Nebunul “ de aici este un om de categoria ultima, atat in inteles intelectual cat si in cel
etic.

Capitolele 40-66 constituie cea de-a II parte a cartii Isaia si contin profetii de mangaiere
pentru iudeii care ur-mau sa se intoarca din roia Babilonului si de imbarbatare,de indemn pentru
refacerea societatii iudaice .

13. Astfel,in capitolul 40 intre capitolele 3-11 gasim un important text mesianic despre
Sfantul Ioan Botezato-rul ca Inaintemergatorul Domnului:“Un glas striga:<<In pustie gatiti calea
Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Domnului nostru>>”(vv 3)

Poporul este anuntat ca in curand se va sfarsi prezen-tul cu aspectul lui neplacut.”Pustiul”

este tara Cannanului sau este desertul dintre Cannan si Babilonia.Asemanarea este luata de la
necesitatea orientalilor de a pregati drumurile ori de cate ori o regiune era vizitata de rege.Desi
profetul pleaca de la o situatie politica el vede mult mai departe. Regele asteptat este Insusi
Domnul,care vine personal sa elibereze din robia suferintelor.

“Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece;si sa fie cele strambe,drepte si
cele colturoase,cai netede” (v 4)

Dupa cum in ordinea fizica sunt vicisitudini care macina terenul si inchide sau netezeaza
drumul calato-rului,tot asa si sub raport sufletesc nazuinta omului catre spiritualitate are
potrivnici.In mijlocul unei lumi care nu se gandea decat sa manance si sa doarma,Ion Botezatorul
intrebuinteaza metoda insemnarii materiale a cuvintelor (Mt 3,8;In 1,33)

Fericitul Ieronim atribuie acestor cuvinte un sens profund spunand ca ele depasesc predica
lui Ioan,care afla continuitate in protimea Bisericii.Teodoret al Cirului indentifica “muntii” si
“dealurile” cu rau sub variatele forme iar vaile sunt imaginea celor mai putin credinciosi.

“Suie-te pe munte inalt,cel ce binevestesti Ierusali-mului,ridica glasul tau cu putere,cel ce

binevestesti Ierusalimului,inalta glasul si nu te teme,zi cetatilor lui Iuda:<<Iata Dumnezeul
vostru>>”(v 9)
 Vesitorul de bine se adreseaza mai intai Sionului,adi-ca Ierusalimului.”Solul” binelui este
indrumat sa urce pe o culme de munte,pentru ca toate privirile sa fie indreptate spre el,profetul
vrea sa spuna ca este mai important stirea ce se va comunica lumii,incat toti oamenii trebuie sa
fie avizati in sensul acesta.Fiecare trebui sa afle ca”vine Dumnezeu”.

“Ca Domnul Dumneze vine cu putere si bratul lui su-pune tot.Iata ca pretul biruintei lui
este cu ei si rodul izbanzii merge innaintea lui.”(v 10)

“Bratul Domnului” indica puterea,forta irezistibila in contrast cu “bratul de carne al

omului”,care indica slabiciu-nea(2 Cron 32,8).

“El va paste turma sa ca un pastor si cu bratul sau o va aduna.P e miei ii va purta la sanul
sau si de cele ce alapteaza se va ingriji.”(v 11)

Turma este poporul ales,credinciosii iar mieii sunt indivizii singuratici.Aceasta vorbire
figurata trece si in Noul Testament,unde oile sunt crestinii,pastoral este Hristos (In10,14),iar
mieii sunt,dupa Eusebiu de Cezareea, cei rena-scuti prin Hristos si cei nou-nascuti.

14. Versetele 1-6 din capitolul 42 constituie un cantec despre Robia Domnului.

“Iata sluga mea pe care o spijuin,alesul meu,intru care binevoieste sufletul meu.Pus-am
peste el duhul meu si el va propovadui popoarelor legea mea.”(v1)

Expresia “sluga mea” este traduerea lui “Ebed Iahve” . Ebed deriva de la abad care
inseamna a lucra ;sub-stantivat:sluga,rob.Alaturi de Iahve,substantivul primeste o semnificatie
religioasa.Titulatura aceasta se da barbatilor stramosi ca Avraam,oamneilor “buni,drepti si fara
prihana” ca Iov;de asemenea se mai numesc asa si profetii.”Sluga” de aici este Mesia iar expresia
“pe care o sprjinesc” arata ca intre Dumnezeu si sluga exista o legatura stransa ca intre pa-rinte si
fiu.Cuvintele “este bineplacut” asigura pe sluga de tot sprijinul Domnului.

“Nu va striga,nici nu va grai tare,si in piete nu se va auzi glaul lui.Tresia franta nu o va

zdrobi si inul ce fumega nu-l vas tinge.El va propovadui legea mea cu credinci-osie.”(v2-3)

Striga pe strada cei nesocotiti,isi fac auzit glasul lor o specie anumita de oamnei,cei care au
pierdut sentimental modestiti.Categoriile de aici pot fi identificate in fariseii care obisnuiesc sa se
socoate a fi mai mult decat sunt.
 In aceste versete ne mai este prezentat si modul implinirii misiunii.El vine fara
zgomot,bland si sme-rit.Exprimarea metaforica si folosirea negatiei de 5 ori in legatura cu actiuni
care sugereaza impunerea au rolul de a sugerea blandetea Robului Domnului,sporind totodata si
misterul din jurul servitorului si al misiunii sale.

“El nu va fi nici oboist,nici sleit de puteri,pana ce nu va fi asezat legea pe pamant;caci

invatatura lui toate tinuturile o asteapta”(v 4)

“Sluga” nu isi va incetini activitatea pana ce con-ceptia sa de viata nu va iesi triumfatoare

in lume.

Cele doua negatii accentueaza misterul din jurul servitorului si al misiunii sale.Obosit si
sleit sugereaza in mod poetic suferinta.Sfarsitul versetului “invatatura lui toate tinuturile o
asteapta” este o aluzie la universalitatea misiunii lui Hrisos;am putea vedea in ”o asteapta” un
corespondent la ceea ce avea sa numeasca Apostolul Pavel “plinirea vremii”(Gal 4,4). Sfantul
Evanghelist Matei este singurul care merge pe aceeasi idee ce se desprinde din acest text
messianic si explicand gestul Mantuitorului de a interzice celor vindecati sa vesteasca
minunea,argumenteaza smerenia Lui pe aceasta profetie (Mt. 12,17-21)

“Asa graieste Domnul cel Atotputernic(...):<<Eu, Domnul,te-am chemat intru drepatea

mea sit e-am luat de mana sit e-am ocrotit sit e-am dat ca legamant al poporului meu,spre
luminarea neamurilor.”

Dumnezeu cheama singur pe alesii Sai la propova-duire.Asa a chemat si a trimis pe Moise

la Faraon;Iosua este randuit conducator.”Slugii” Sale ii vorbeste si-l cheama,cu alte cuvinte
opera trimisului Sau este rezultatul cooperarii intre Dumnezu si sluga;este chemat pentru
drepate,In vederea reusitei Dumnezeu ii promite tot sprijinul necesar;prinderea de mana indica
realiatatea acestui sprijun divin.

15. Al alt imn despre Robul Domnului il gasim in capitolul 49 in primele 9

versete:“Asculati ostroave,luati aminte popoare de departe…Domnul m-a chemat de la nasterea
mea,din pantecele maicii mele mi-a spus pe nume.Si mi-a zis<<Tu esti sluga Mea,Israel,intru
care Eu Ma voi preaslavi..te voi face Lumina popoarelor ca sa duci mantuirea Mea pana la
marginile pamantului>>”
 Dupa ce anunta prabusirea Babilonului si se desco-pera evreilor ca ocrotitor al lui
Israel,Dumnezeu anunta pe Slujitorul Sau.Se aminteste despre alegerea Lui si de misi- unea Sa
universala. Prin guara profetului Ebedul spune despre sine ca Dumnezeu l-a ales din panticele
maicii sale si l-a inzestrat in chip special pentru misiunea sa.Ebedul se va ridica din mijlocul lui
Israel,poporul ales de Iahve ca sa fie purtatorul binecuvantarilor divine si pregatitorul venirii lui
Mesia.Acest Ebed-Iahve s-a intrupat in persoana lui Iisus Hristos,in care dreptul Simeon
recunoaste personajul prezis de Isaia cand spune ca este “lumina spre descoperirea nea-murilor”
(Luca2, 32)

16. In capitolul 50 intre versetele 4 si 6 profetul zice:”Domnul Dumnezeu mi-a dat limba
de ucenic,ca sa stiu sa graiesc celor deznadajduiti…Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea dar
eu nu m-am impotrivit si nici nu m-am dat inapoi.Spatele l-am dat spre batai si obrajii mei spre
palmuiri si fata mea am ferit-o de rusinea scuiparilor.Si Domnul Dumnezeu mi-a venit in
ajutor…” .In aceste versete Ebed –Iahve arata ca Dumnezeu l-a pregatit in vederea mi-siunii
inzestrandu-l cu o limba ascutita,pe masura chemarii Sale,pentru a sti sa ii mangaie pe cei
intristati si sa ii intarea-sca pe cei deznadajduiti.Desi stia ca misiunea necesita multa suferinta,El
nu se impotrivestre si nici nu se sustrage acesteia. Suferintele Sale concorda exact cu ceea ce
Sfintii Evanghelisti afirma despre patimile Domnului a carui Inviere a pus capat suferintelor
Mantuitorului pentru pacatele noastre.

17. Isaia vorbeste despre Patimile si Suferintele Mantuirorului si in capitolul 52,versetul

13 si 53,versetul 2:”Iata sluga mea va propasi,se va sui,mare se va face si se va inalta pe culmile
slavei”

Desi va fi umilit in actiunea Sa,aceasta umilire va fi de scurta durata caci El va fi preaslavit

de Iahve.Suferintele pe care El le va indura ca om,vor face pe multi sa amuteasca si sa se mire de
ceea ce vad.El a indurate suferintele pentru noi,a fost chinuit si a murit,supunandu-se si tacand ca
un miel dus spre junghiere si ca o oaie ce este tunsa.Prin jertfa Sa curata Ebed-Iahve deschide
calea propriei slave,care duce la o intima comuniune intre om si Dumnezeu.

18. In continuare la capitolul 53 care incepe cu cuvintele:”Cine va crede ceea ce am auzit

si bratul Domnului cui se va descoperi”,profetul,luminat fiind de Duhul Sfant,exprima
nedumerirea evreilor necredinciosi care vor fi dezamagiti ca pe Cunoscatorul suferintei nu L-au
primit si recunoscut ca pe Mntuitorul lor si a tuturor nea-murilor.El insa pentru pacatele lumii S-
a adus pe Sine jerfta Tatalui care Ii va darui lungime de zile si–l va umple de slava.Profetul vrea
sa evidentieze un aspect nou al rolului lui Mesia,acela de a suferi pentru pacatele noastre.Profetul
a gasit ca este mai important sa insiste asupra aspectului de jertfa si renuntare la slava Sa decat
asupra demnitatii regale sau asupra originii lui.

Sfintii Parinti la randul lor recunosc in acest text ca este o precizare clara a operei
mantuitoare si a patimilor lui Hristos.

De altfel,tot capitolul 53 este un capitol messianic-ideea centrala ce se desprinde este

despre maortea si ingroparea lu Iisus Hristos.Mai importante sunt versetele:

• 4 ”Dar el a luat asupra-si durerile noastre si cu suferintele noastre s-a impovorat.Si noi il
socoteam pedep-sit,batut si chinuit de Dumnezeu.”

• 5 “Dar el fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdorbit pentru faradelegile noastre.El
a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile lui noi toti ne-am vindecat.

• 7 ”Chinuit a fost,dar s-a supus si nu si-a deschis gura sa;ca un miel spre junghiere s-a
adus si ca o oaie fara de glas innaintea celor ce o tund asa nu si-a deschis gura sa.

• 9 “Mormantul lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele,dupa moartea
lui,cu toate ca nu savarsise nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura lui.

• 11 “Scapat de chinurile sufletului sau,va vedea rodul ostenelilor sale si de multumire se

va satura.Prin sti-inta lui,dreptul,sluga mea,va iundreptaa pe multi si faradele-gile lor le va lua
asupra sa.

Prin jertfa Sa,Isi recastiga demnitatea imparateasca. Este reluata ideea pedepsirii lui ca si
cum ar fi fost un raufacator,deoarece purta pacatele noastre.Aceasta cantare este cea mai
complexa profetie despre Patimile si Preamari-rea Domnului.Implinirea se gaseste in viata
Mantuitoru-lui,fapt demonstrat de relatarile nou-testamentare;diaconul Filip explica famenului
etiopian versete din cap 53 ca punct de plecare prpovaduirea lui Hristos ( Fapte8,32-33). Valoa-
rea ei profetica este subliniata si de exegeza patristica,dar si de preluarea mai multor versete in
cultul Bisericii,mai ales in pregatirtea sfintei jerfe liturgice.
 15. Despre valorile eterne aflam in primele 10 versete ale capitolului 55:

”Ah!Voi toti cei insetati,veniti la apa si care n-aveti bani veniti si cumparati,mancati
merget si cumparati fara bani,fara plata,vin si lapte”

Interjectia ”Ah” arata emotia pe care o simte profetul gandindu-se la noutatea ce urmeaza a
fi dezvaluita lumii.Sfintii Parinti spun ca aici nu este vorba despre bunu-rile corporale ci despre
cele spirituale,ale viitorului;astfel “apa” este duhul cel nou de viata ,iar “vinul” si “laptele” indica
renasterea mistica.

Versetul al doilea si urmatorul laumresc intentia autorului.Domnul pregateste o societatea

de oamnei care sa aiba in vedere mai intai cele desfatatoare de suflet,iar grija de trebuintele fizice
sa cad pe planul al doilea.

“Iata,marturie l-am pus popoarelor,domn si poruncitor peste neamuri”(v4)

David cel ideal se numeste “marturie” pentru ca va marturisi despre adevar,va fi auzit si
vazut.Activitatea sa este publica,iar persoana sa este reala si nicidecum nu este o creatie a
fanteziei.

“Iata!Popoare pe care nu le-ai cunoscut si natiuni pe care nu le-ai stiut!La tine vor
veni,pentru Domnul Dumnezeul tau si pentru Sfantul lui Israil!” (v5)

“Iata”interjectia da o structura festiva gandirii. “Sfantul lui” ii datoreaza popoarele unirea

cea mare;unde vin invitate prin predica directa,altele vin manate de gandul manturirii.

“Cautai pe Domnul pana Il aflati,strigati-L pana este aproape” (v6)

“Cautarea” porneste de la rationamnetul ca omul trebuie sa-si lege viata insolubil de

Dumnezeu,de aceea accentual cade aici pe rezultatul cautarui.Ea trebuie sa fie staruitoare,astfel
se indeparteaza din suflet,iar readucerea Lui in minte devine mai grea sau imposibil.

“Sa-si lase cel necredincios caile sale si cel pacatos gandurile sale si sa vie la Domnul si se
va indura de el si la Dumnezeul nostrru va avea bogata rasplata!” (v7)

Se observa aici foarte bine un apel la pocainta,apel ce va fi rasplatit numai daca “vine
Domnul”.”Cel necredin-cios”;”cel pacatos” si cel cu ganduri necurate nu se poate bucura de
vrednicia de a afla pe Domnul.Posibiliatea aceasta le este data numai celor care au o mentalitate
indrumatoare spre o traire sufleteaca.O rasplata dreapta va fi urmarea logica a acestei trairi.

“Caci nu sunt gandurile Mele ca si gandurile voastre si nu sunt caile Mele ca si caile
voastre,zice Domnul” (v8)

Omul poate apuca pe caile dumnezesti,numai un graunte de vointa fiind necesar.El se

regaseste in dumneze-ire prin actele sale de credinta,regasire ce deocamdata il dezintereseaza pe
Israel.

“Caci cat de departe este cerul de pamant asa de departe sunt caile Mele de caile voastre si
gandurile Mele de gandurile voastre” (v9)

Aici se precizeaza deosebirea dintre omul pacatos si Dumnezeu;omul pacatos niciodata nu

poate sa-l regaseasca pe Dumnezeu.

“Caci precum coboara ploaia si zapada din cer si acolo nu se mai intoarce,pana nu adapa
pamantul si il odrasleste,il inverseste(..),asa este si cuvantul Meu,care iese din gura Mea,el nu se
mai reintoarce la Mine(..)pana ce nu se va plini ce am voit.” (v10)

Zapada si ploia nu se mai ridica spre inaltime de unde au coborat decat intr-o forma noua si
dupa ce si-au revarsat continutul binefacator asupra pamantului;tot asa sporeste Dumnezeu
fortele vitale,acolo unde este prezent prin darurile Sale.

16. “Lumineaza-te,lumineaza-te,Ierusalime,ca vine lumina ta si slava Domnului peste tine

a rasarit!”(60,1).

Isaia da slava cetatii sfinte,adica Ierusalimului.Ea este imbracata in haina stralucitoare

pentru ca s-a sfarsit cu umilintele din trecut.Ierusalimul,personificat,se ridica din intunericul
umilintei.El va fi lminat,soarele care-l lumineaza va fi Insusi Dumnezeu,care pentrru Sion veni-
va ca un mantuitor.

17. Un alt text messianic il intalnim in capitolul 61 in primul verset despre Doctorul
Trupurilor si al sufletelor:’’Duhul Domnului este peste mine,ca Domnul M-a uns sa binevestec
saracilor,m-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita,sa propovaduiesc celor robiti slobozire si
celor prinsi in razboi libertate.”
 Vorbitorul din acest verset este sluga Domnului. Acesta poate fi numita si ideea
“evanghelizarii saracilor”

In epoca sa.Mesia nu are preferinte fata de nimeni, epoca este un fel de an de provilegii
pentru toti.Insa acei care vor impiedica mantuirea omului din robia suferintei,vor fi pedepsiti de
Domnul.

6. Concluzii

Profetul Isaia a desfasurat o activitate remarcabila in viata politica a tarii sale,dar misiunea
sa principala a fost aceea de a se afce interpretul lui Dumnezeu catre credincio-sii israeliti.Prin
descoperirile ce le-a avut,el a aratat pe Dumnezeu cel adevarat,a scos in evidenta insusirile Sale
si indeosebi raporturile Lui cu lumea reprezentata prin poporul ales.In centrul gandirii sale
teologice se afla cea mai innalta conceptie despre Dumnezeu,care se rezuma de fapt in repetarea
cuvintului “Sfant”(v 6). Isaia a ramas cel mai mare profet pentru faptul ca a prezis cu atata
claritate venirea lui Mesia si instaurarea imparatiei Sale.