....

iti scriu pentru ca asa imi vine (cred ca te-ai obisnuit deja cu asta), pentru ca vreau sa stiu daca esti
bine, ce faci, ce-ti face mana, daca ai mai modificat ceva la advision  (nu de alta, dar mie nu mi-a ars in
ultimul timp) si n-as vrea sa te las ca “castigi teren” just like this :):)
....mai mult decat toate la un loc, iti scriu pentru ca imi lipsesti (de fapt n-ai incetat nicio secunda sa-mi
lipsesti): la fel de fara logica si inexplicabil ca intotdeuna, tu, cu toate ale tale, cu mesajele seci si cu
ochii tai dementiali…
In cel mai bun caz arat acum ca un pusti care vorbeste neintrebat la ora, genul “stiu eu, stiu eu”, pe care
profesorul il ignora ca sa-l “potoleasca”, dar pe care de fapt il iubeste pentru ca e smart si curajos si nu
renunta. In cel mai rau caz….hmm…nu ma gandesc la aceasta varianta...
…imi lipsesti chiar daca stiu ca iti e bine in universul tau in care eu am “interzis”. Mi-e dor si simt
nevoia sa-ti spun asta, chiar daca o sa ramai la fel de mut si de impietrit ca in ultimul timp, chiar daca
n-o sa termini niciodata fraza aceea importanta in mijlocul careia te-ai oprit….mi-e dor de omul frumos
pe care imi doresc de mor sa-l cunosc, dar care nu poate (sau nu vrea) sa-mi fie iubit…si nici prieten.
De sensul din statusuri, de muzica mishto, de “cafelele datorie” si de paharul de vin pe care nu o sa-l
bem - probabil - niciodata.