să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avescolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâsa imi vine (cred ca te-ai obisnuit deja cu asta), pentru ca vreau sa stiu daca esti bine, ce faci, ce-ti face mana, daca ai mai modificat ceva la advision (nu de alta, dar mie nu mi-a ars in ultimul timp) si n-as vrea sa te las ca “castigi teren” just like this :):) ....mai mult decat toate la un loc, iti scriu pentru ca imi lipsesti (de fapt n-ai incetat nicio secunda sa-mi lipsesti): la fel de fara logica si inexplicabil ca intotdeuna, tu, cu toate ale tale, cu mesajele seci si cu ochii tai dementiali… In cel mai bun caz arat acum ca un pusti care vorbeste neintrebat la ora, genul “stiu eu, stiu eu”, pe care profesorul il ignora ca sa-l “potoleasca”, dar pe care de fapt il iubeste pentru ca e smart si curajos si nu renunta. In cel mai rau caz….hmm…nu ma gandesc la aceasta varianta... …imi lipsesti chiar daca stiu ca iti e bine in universul tau in care eu am “interzis”. Mi-e dor si simt nevoia sa-ti spun asta, chiar daca o sa ramai la fel de mut si de impietrit ca in ultimul timp, chiar daca n-o sa termini niciodata fraza aceea importanta in mijlocul careia te-ai oprit….mi-e dor de omul frumos pe care imi doresc de mor sa-l cunosc, dar care nu poate (sau nu vrea) sa-mi fie iubit…si nici prieten. De sensul din statusuri, de muzica mishto, de “cafelele datorie” si de paharul de vin pe care nu o sa-l bem - probabil - niciodata. In rest, totul e bine, ai grija de tine...