Cursul 4: Anticorpul

Definitie
Anticorpii sau Imunoglobulinele
Structura
Izotipuri
Idiotipuri
Alotipuri
Papaina
Pepsina
Productia de anticorpi
Functiile anticorpilor
Aplicatii clinice

Definitie :
Anticorpul: este o proteina care este produsa ca raspuns la stimularea antigenica si care
reactioneaza specific cu acel antigen. Anticorpii sunt imunoglobuline.
Anticorpii sunt sintetizati de catre limfocitele B si plasmocite.
Structura imunoglobulinei: lanturi grele, lanturi usoare, situsuri de legare, regiune balama

Izotipuri
Pe baza unor diferente structurale, exista doua izotipuri ale lanturilor usoare L (K sau λ).
Tot prin diferente structurale rezulta si cele 5 izotipuri ale lanturilor grele H (µ,γ,ε,α,δ) care
determina cele 5 izotipuri sau clase de imunoglobuline : - IgA, IgD, IgE, IgG si IgM.

IgA si IgG se impart in mai multe subclase pe baza unor diferente structurale minore de la nivelul
capatului carboxi-terminal al lanturilor grele.
IgA – este abundenta in secretiile de la suprafata mucoaselor. Are 2 subclase IgA1 si IgA2 diferite
structural la nivelul regiunilor C ale lanturilor grele.
IgD – este o molecula legata de membrana de la suprafata celulelor B naive. IgD impreuna cu IgM
actioneaza ca receptori pentru antigene.
IgE – este o clasa de Ac legati de mb. celulelor “mastocitare” (bazofile, eozinofile) prin intermediul unui
rec. al fractiunii Fc a imunoglobulinei. La contactul cu antigenul se produce degranularea si se elibereaza
mediatori ai inflamatiei. Acest proces are rol in initierea inflamatiei acute si in reactiile alergice .
IgG – este cea mai abundenta clasa de anticorpi din sange si tesuturi. Are rol in sistemul imun si este
singura clasa de anticorpi care traverseaza placenta si patrunde in circulatia fetala. Se imparte in 4
subclase: IgG1, IgG2, lgG3 si IgG4.
IgM – este primul tip de anticorpi produsi in timpul unui raspuns imun; este initial prezent in sange ca
pentamer format din 5 molecule identice de imunoglobulina, fiecare avand lanturile grele compuse din
5 domenii. IgM se gaseste de asemenea pe suprafata celulelor B naive unde functioneazaa ca receptor
de antigen (receptorul celulei B; BCR)

Regiunea hipervariabila
Atat lanturile grele H cat si lanturile usoare L au o regiune V in care secventa aminoacizilor este extrem
de polimorfa si care se numeste regiunea variabila.
Aceste arii hipervariabile din regiunea V sunt denumite regiuni determinante complementare
(complementary determining regions-CDRs) si sunt importante in determinarea structurii locusului de
legare al antigenului (paratop).

Locusul de legare al antigenului este format din regiunile hipervariabile

A - regiunile hipervariabile ale IgG
B – imaginea marita a locusului de legare a antigenului

ALOTIPURI
Formele diferite ale unei gene pentru un locus particular, care determina secventa aminoacizilor
lanturilor H si L ale IgG pentru fiecare individ, se numesc alotipuri.
-Exista Ac. alotip-specifici care pot detecta diferentele de la niv.lanturilor grele si usoare intre indivizi.
-Markerii alotipici pot fi utilizati pentru a rezolva cazurile medicolegale de paternitate sau pentru
depistarea provenientei unor pete de sange.
-Utilizarea lor este valoroasa in monitorizarea grefarii celulelor B dupa transplantul medular.

IDIOTIPURI
Idiotipurile sunt determinanti antigenici unici (epitopi) prezenti la nivelul sau in apropierea locului de
legare a antigenului de pe lanturile H si L.
Anticorpii anti-idiotip pot fi utilizati pentru a induce, la un receptor neimunizat, productia de anticorpi
asemanatori cu anticorpii de origine.

Recapitulare
ISOTIPURI, ALOTIPURI SI IDIOTIPURI
Izotipurile sunt definite ca diferente antigenice de la nivelul regiunilor constante.
Alotipurile sunt caracteristici antigenice ale imunoglobulinelor care variaza de la individ la individ.
Idiotipurile sunt determinati antigenici formati de catre secventele specifice ale aminoacizilor de la
nivelul regiunilor hipervariabile.

PAPAINA =enzima proteolitica care scindeaza molec. IgG in 3 fragmente proximal de regiunea balama.
PEPSINA = enzima proteolitica care cliveaza moleculele IgG la capatul carboxi-terminal al regiunii balama
in apropierea domeniului Cγ2 .

-Diversitatea combinarilor este metoda prin care se produce diversitatea anticorpilor-

EXCLUDEREA ALELICA
->Fiecare celula B este capabila sa produca anticorpi cu o anumita specificitate.
->Fiecare celula B poate produce un singur tip de lant greu si un singur tip de lant usor asigurand
astfel, specificitatea unica.
->Acest fapt este dat de rearanjamentul genelor in procesul denumit excludere alelica.
PRODUCTIA DE ANTICORPI
4 faze distincte: faza de lag, faza de log, faza de platou si faza de declin.
Prima expunere la antigen: cresc IgM, apoi IgG
A 2 a expunere: cresc atat IgM cat si IgG, IgG creste progresiv in timp, IgM va scadea la cateva zile-sapt.

Productia de anticorpi monoclonali:

Celule splenice de la animal imunizat impotriva Ag de interes + Celule mielomatoase care nu produc Ig
=> Se amesteca 2 populatii celulare si se adauga agent de fuzionare
Celulele fuzionate (hibride) sunt selectate in mediu special, iar cele nefuzionate mor.
Cel. unica hibrida este plasata si monitorizata pt producerea de Ac monoclonali impotriva Ag de interes

FUNCTIILE EFECTORII ALE ANTICORPILOR

Odata ce anticorpul s-a legat la antigenul specific, in conditii de imunocompetenta, se declanseaza o
serie de functii care contribuie la indepartarea sau inactivarea antigenului

1. Neutralizarea:anticorpii care se leaga de antigenele specifice, virale sau bacteriene, previn

infectarea celulelor gazdei
2. Activarea complementului: componentul C1q al complementului se leaga de portiunea Fc a IgG
sau IgM cand aceste imunoglobuline sunt cuplate cu antigene si se activeaza initiind cascada
clasica de activare a complementului ceea ce duce la liza microorganismelor prin formarea
complexului de atac al membranei. Acest fapt are cateva efecte cum ar fi raspunsul inflamator
sau efectul chemotactic pentru fagocite.
3. Opsonizarea: anticorpii actioneaza ca opsonine, adica, sunt capabili de a creste abilitatea
fagocitelor de a ingera si distruge patogenii.
4. Citotoxicitatea mediata celular: aceasta proprietate implica folosirea anticorpilor pentru
distrugerea celulelor infectate sau a patogenilor de dimensiuni mari care nu pot fi fagocitati.
Acest lucru se intampla cand receptorii Fc ai celulelor NK sau macrofagelor prezinta reactivitate
incrucisata cu anticorpii cuplati cu antigenele specifice.

Imunoglobulina Functii majore

IgG Este anticorpul principal in raspunsul imun secundar.
Opsonizeaza bacterii facandu-le mai usor de fagocitat.
Fixeaza complementul si astfel creste rata de distrugere bacteriana.
Neutralizeaza toxinele bacteriene si virusurile.
Traverseaza placenta.
IgA IgA secretor previne atasarea bacteriilor si virusurilor la mb.mucoase
Nu fixeaza complementul.
IgM Este produs in raspunsul imun primar fata de antigen.
Fixeaza complementul.
Nu strabate placenta.
Functioneaza ca receptor de antigen pe suprafata celulelor B.
IgD Se gaseste pe suprafata multor celule B dar si in ser.
Rolul sau este incert.
IgE Mediaza hipersensibilitatea imediata prin eliberarea de mediatori
din mastocite si bazofile in momentul expunerii la antigen (alergen).
Apara organismul fata de infectiile parazitare eliberand enzimele din
eozinofile.
Nu fixeaza complementul.

Aplicatii clinice: Anticorpi anti-ADN, Anticorpi anti-receptori de acetilcolina , Anticorpi anti-

mitocondriali, Anticorpi anti-membrana bazala glomerulara , Anticorpi anti-neutrofile , Anticorpi anti-
nucleari , Anticorpi anti-tiroglobulina, Anticorpi anti-idiotipici, Anticorpi fixatori de complement,
Anticorpi completi,incomplete, Anticorpi reactivi la rece, la cald, Anticorpi monoclonali OKT3, Anticorpi
anti-HLA (PRA), Anticorpi policlonali, Anticorpi anti-VHC, Anticorpi anti-HBc

Toti acesti anticorpi au diferite semnificatii clinice in practica medicala - imunopatologie

Anticorpii antinucleari (ANA): anticorpi directionati impotriva antigenelor nucleare; ANA sunt aproape
invariabil intalniti in lupusul eritematos sistemic si frecvent in artrita reumatoida, sclerodermie (scleroza
sistemica), sindromul Sjogren si boala mixta de tesut conjunctiv. ANA pot fi detectati prin coloratii
imunofluorescente. Testele serologice sunt de asemenea folosite pentru determinarea titrurilor de
anticorpi impotriva antigenelor specifice.
Anticorpii anti-SS-A: sunt anticorpi antinucleari care apar in sindromul Sjogren și lupusul eritematos
sistemic. De asemenea se mai numesc Ac. anti-Ro.
Anticorpii anti-SS-B: sunt anticorpi antinucleari care apar in sindromul Sjogren și lupusul eritematos
sistemic. De asemenea se mai numesc Ac. anti-La .
Anticorpii antitireoglobulina sunt anticorpi impotriva tireoglobulinei, prezenti in proportie de 50-70% la
pacientii cu tiroidita Hashimoto si la aproximativ o treime din pacientii cu alte tipuri de tiroidita (Boala
Graves sau carcinoma tiroidian)
Anticorpii anti-tiroidieni sunt asemanatori cu Ac. anti-tireoglobulina.
Anticorpii anti-idiotipici: sunt anticorpi autologi care deprima raspunsul imun in multe situatii
experimentale si pot apare in anumite boli autoimune
Anticorpii autologi sunt autoanticorpii;

Ac. bispecifici: ac. in care fiecare din cele doua locusuri de legare a antigenului este specific pentru
determinant antigenici diferiti. Este un ac. artificial produs in laborator, format prin asocierea a jumatate
din moleculele a doi anticorpi cu specificitate diferita, rezultand un hibrid sau ac. bispecific cu situsuri de
legare distincte. Mai este numit si ac. hibrid.
Ac. blocanti: ac. care, prin cuplarea cu un antigen, blocheaza o alta reactie imunologica cu antigenul. La
majoritatea pacientilor, imunoterapia (hiposensibilizarea sau desensibilizarea) pentru afectiuni alergice
induce IgG de blocare a alergenului prevenind astfel legarea lui de IgE-ul fixat pe celule si declansarea
hipersensibilitatii imediate; poate induce astfel toleranta imunologica partiala. Se pare ca ac. blocanti
indreptati impotriva antigenelor specifice tumorale ar fi un mecanism care permite tumorii sa scape de
supravegherea sistemului imun. Ac. blocanti pot preveni aglutinarea in testele serologice.
Ac.legati de celule: sunt anticorpi legati la o suprafata celulara fie la nivelul locusului sau de legare cu
antigenul fie la nivelul altor receptori specifici de la suprafata celulei (receptori Fc, receptori IgE ).
Ac. reactivi la rece: anticorpi de obicei de tip IgM, ocazional IgG, care reactioneaza mai eficient cu
antigenul la temperaturi mai scazute decat la 37°C.
Ac. reactivi la cald: ac. de obicei de tip IgG, ocazional IgM sau IgA, care reactioneaza mai eficient cu
antigenul la 37°C decat la temperaturi mai scazute.
Ac. fixatori de complement: ac. care activeaza complementul atunci cand cupleaza cu antigenul; IgM si
IgG (care sunt ac. tipici fixatori de complement) activeaza complementul pe calea clasica, in timp ce IgA
activeaza complementul pe calea alternativa.

Ac. citotoxici: ac. cu specificitate fata de antigenele celulare, care atunci cand se leaga la antigen,
activeaza calea complementului sau celulele killer, ducand la liza celulara.
Ac. citotropici: ac. care se leaga la celulele mastocitare si bazofile prin receptori specifici; sunt
intotdeauna din clasa IgE. In unele cazuri IgG, IgA, IgM de la o specie (ac. heterocitotropic) pot sensibiliza
tesuturi ale unei alte specii (de exemplu, IgG de la iepure poate sensibiliza pielea porcusorului de
Guineea si induce o anafilaxie cutanata pasiva.
Ac. heteroclitici: ac. produsi ca raspuns la imunizarea cu un antigen, dar avand o afinitate mai mare
pentru un al doilea antigen care nu a fost prezent in timpul imunizarii.
Ac. heterofili: ac. indreptati impotriva antigenelor heterofile. Aglutininele heterofile ale eritrocitelor de
oaie apar in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa (testul Paul-Bunnell). Sunt denumiti si
anticorpi heterogenetici.
Ac. Imuni: ac. care, spre deosebire de ac. naturali, sunt indusi prin imunizare sau incompatibilitate
transfuzionala.
Ac.completi: ac. capabili sa aglutineze celulele in solutie salina fiziologica. Sunt denumiti si aglutinine
saline.
Ac. Incompleti:
(1) Ac. care se leaga de eritrocite sau bacterii dar nu produc aglutinare; ac. neaglutinanti
sunt detectati prin testul antiglobulinic (testul Coombs). De exemplu, ac. IgG anti-RH nu aglutineza
eritrocitele in solutii saline fiziologice, in timp ce ac. IgM le aglutineaza.
(2) un fragment de ac. monovalent, de exemplu, fragmentul Fab.

Ac. isofili: ac. impotriva antigenelor eritrocitelor din sange produsi de celule ale speciei din care provin
celulele rosii.
Ac.monoclonali: ac.omogeni din punct de vedere chimic si imunologic produsi de hibridoame, utilizati ca
reactivi de laborator in teste de radioimunitate, imunofluorescenta, ELISA; de asemenea, sunt utilizati
experimental in imunoterapia cancerului.
Ac. naturali: ac. prezenți în serul indivizilor normali în absența aparentă a oricărui contact cu antigenul
specific, probabil produsi prin expunere la antigene cu reactivitate încrucișată (de exemplu, antigene din
produse alimentare sau flora bacteriană).
Ac. monoclonali OKT3: anticorpi monoclonali de șoarece cu specificitate fata de CD3 al
limfocitelor T și folosite pentru a preveni sau trata rejetul după transplantul de organ.
Ac.policlonali: ac. produside mai mult de o clona de plasmocite (limfocite B);
PRA (Panel Reactive Antibody) : este un test de laborator efectuat de rutina la pacienti aflati pe listele
de asteptare pentru un transplant pentru evidentierea anticorpilor citotoxici anti-HLA . Se exprima sub
forma procentuala si reprezinta proportia din populatie fata de care persoana testata este imunizata. Un
procent mai mare al PRA indică un risc mai mare de a avea crossmatch pozitiv.

Ac.Prausnitz-Kiistner: ac. citotropic de tip IgE responsabili pentru anafilaxia cutanata;

Ac. protectori: ac. responsabili pentru imunitatea care se dobandeste fata de un agent infectios
Ac. anti-Rh: ac. specifici fata de antigenul Rh uman. In mod normal nu sunt prezenti, dar pot fi produsi
atunci cand persoane Rh-negative primesc sange Rh-pozitiv prin transfuzie sau atunci cand o persoana
Rh-negativa este insarcinata cu un fat Rh-pozitiv.
Ac. sensibilizanti: ac. care se ataseaza la celulele organismului si astfel le "sensibilizeaza" , adica le fac
susceptibile la distrugere in cadrul reactiilor imune de aparare ale organismului
Ac. coloidali tiroidieni: ac. specifici fata de antigenele coloidului tiroidian, cum ar fi tireoglobulina;
intalnit in boala Hashimoto

Toti acesti anticorpi cauzeaza afectiuni medicale = Imunopatologie

Intrebari

Anticorpii: definitie, structura

Izotipuri: definitie, tipuri de imunoglobuline
Descrieti pe scurt cateva caracteristici si functii specifice ale Ig in functie de tipul lor
Ce este regiunea hipervariabila si care este rolul ei?
Ce sunt izotipul, alotipul si idiotipul?
Cum actioneaza papaina si pepsina?
Excluderea alelica si rearanjamentul genelor Ig.
Productia de anticorpi ca raspuns la un stimul antigenic.
Productia de anticorpi monoclonali; utilizare practica
Care sunt actiunile efectorii ale anticorpilor?
Atc. naturali vs. atc. imuni: definitie, exemple
Atc. completi vs. atc. incompleti: definitie, exemple
Ce reprezinta PRA (Panel Reactive Antibody) ?