Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA ,,AUREL VLAICU” DIN ARAD

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA


PERSONALULUI DIDACTIC

PORTOFOLIU DIDACTIC
TITLUL:
ROLUL MASS – MEDIA ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII

STUDENT:

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
LECT. UNIV. DR. ALINA ROMAN
ARAD, 2009
CUPRINS

ARGUMENT.........................................................................................................2
I. FORMELE ŞI ROLUL MASS-MEDIA………………………………………3
1.1. FORMELE MASS-MEDIA…………………………………………..3
1.2. ROLUL MASS-MEDIA……………………………………………...4
1.3. CONDIŢIILE UNEI ELEVATE ŞI EFICIENTE MASS-MEDIA…..6
II. EDUCAŢIA ŞI ROLUL EI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII……..8
2.1. FACTORII DEZVOLTĂRII PSIHICE………………………………8
2.2. ROLUL EDUCAŢIEI ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ…………….11
III. CORELAŢIA MASS-MEDIA –EDUCAŢIE ...............................................12
3.1. EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA PERSONLITĂŢII………...14
3.1.1. EFECTE POZITIVE…………………………………….15
3.1.2. EFECTE NEGATIVE…………………………………...15
IV. POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE ÎN ÎNVĂTĂMÂNT................................18
CONCLUZII .......................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................21

2
ARGUMENT

„Timpul liber este o valoare care nu trebuie risipită oricum şi care


înainte de orice poate fi investită în dezvoltarea fiinţei umane printr-o
educaţie adecvată.”
(A. Arhip)

Această lucrare constă în prezentarea mass-media si a influenţei ei asupra personalităţii


fiinţei umane. Pe lângă noţiunile de teorie ce vor face obiectul acestei lucrări se vor explica
influenţele mass-media asupra personalităţii şi contribuţia ei în procesul instructiv-educativ.
Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei,
sistematizând şi organizând influenţele mediului. Are o funcţie socială, fiind intermediarul
între om şi condiţiile de mediu.
Rolul mass-media în societate a devenit foarte important, informaţiile reprezentând o
sursă vitală pentru orice tip de decizie, iar media este principalul mediu de difuzare a acestora.
Dincolo de rolul de informare, prin intermediul mass-media se conturează opinii, idei şi se
formează atitudinile individului.
Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust, pipăit.
Dintre aceste simţuri, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini şi informaţii.
Personalitatea omului, prin procesele psihice precum: cunoaşterea, întelegerea, memoria,
imaginaţia, este foarte dependentă de ceea ce primeşte prin acest simţ.
Relaţia dintre mass-media şi fiinţa umană se poate pune în termeni de consecinţe
globale, de influenţe precise sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme. Astfel,
caracteristica mijloacelor media de comunicare şi informare reprezintă pe de o parte un rol
informaţional, dar şi un efect datorită faptului că prin informaţiile transmise influenţează
gândirea şi comportamentul fiinţei umane.

3
I. FORMELE ŞI ROLUL MASS-MEDIA

1.1. FORMELE MASS-MEDIA

Mass-media reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiilor în


rândul maselor, care au luat o dezvoltare deosebită în epoca contemporană, având receptivitate
şi influenţe educaţionale şi mobilizatoare asupra publicului. Trăim într-o epocă dominată de
mass-media, omul contemporan este condiţionat de mass-media, este supus unei presiuni
continue din partea ideologiei propagate de mass-media.
Aceste mijloace de transmitere a informaţiei sunt variate:
• Radioul şi televiziunea sunt mijloacele de informare cu cea mai mare forţă de
influenţă, televizorul fiind cel mai reprezentativ. Dintre mijloacele mass-media,
impactul cel mai puternic îl are în prezent televiziunea. La fel ca şi radioul,
televizorul ne aduce informaţiile de la cele mai mari distanţe, dar şi imagine pe
ecran, solicitând cei mai importanţi analizatori, văzul şi auzul. Un important rol în
eficienţa mass-media îl are limbajul folosit, care este mai direct, sugestiv şi mai
convingător decât limbajul obişnuit.
• Presa (ziare şi reviste), cartea (colecţiile de carte cu tiraj de masă, broşurile)
reprezintă un mijloc de influenţă informaţională şi educativă.
• Calculatorul şi CD-Rom-urile conectate la internet asigură comunicarea şi
informarea la nivel mondial şi exercită o mare influenţă asupra fiinţei umane, având un impact
tot mai puternic. Oferă posibilitatea participării active a utilizatorului la preluarea informaţiei.
• Muzee, expoziţii ştiinţifico-tehnice,cultural-artistice, bibliotecile,etc.
• Publicitatea, reclamele modelează modul de a înţelege viaţa, lumea, propria
existenţă în special în privinţa motivaţiilor criteriilor de selectare şi a comportamentului având
un impact indirect dar puternic asupra societăţii. Funcţiile publicităţii sunt de a informa şi a
convinge potenţialul client să achiziţioneze.
Mijloacele de comunicare şi informare pot fi clasificate astfel:
a) Medii autonome (reviste,ziare,cărţi), care pot fi utilizate individual;

4
b) Medii de comunicare (telefon, internet), care măresc libertatea utilizatorului;
c) medii de difuzare, reprezentative fiind în această categorie televiziunea şi
radioul.

1.2. ROLUL MASS-MEDIA

Prin intermediul mass-media sunt transmise atât pe plan intern, cât şi pe plan
internaţional şi chiar mondial variate mesaje informaţionale cu caracter recreativ-distractiv şi
anume: ştiinţifice, tehnice, culturale, artistice, politice, economice, etice, juridice, sportive,
religioase. Dezvoltarea mijloacelor de informare în masă a dus la o răspândire pe scară largă a
informaţiei, aceasta fiind rezultatul dorinţei indivizilor de a fi informaţi. Receptarea mesajelor
transmise prin mijloacele prezentate mai sus se face pe trei căi principale, care pot fi
combinate sau separate, şi anume: audio-ca ascultător, video-ca vizualizator şi scris ca cititor.
În corelaţie cu mesajele informaţionale transmise, mass-media îndeplineşte
următoarele funcţii:
a) Funcţia de informare (informaţională), ce satisface o incontestabilă trebuinţă
umană. Varietatea informaţiilor generale şi speciale distribuite prin intermediul mass-media
vin să satisfacă dorinţa de emancipare personală într-un consum sporit de informaţie.
Metodele multimedia au desfiinţat practic distanţele, lărgind posibilităţile oamenilor de a
comunica instantaneu între ei. Aplicaţiile multimedia au un caracter diversificator al surselor
de cunoaştere.
b) Funcţia instructiv-culturalizatoare, care se referă atât la furnizarea explicită de
cunoştinţe cultural-ştiinţifice, ca în cazul unor filme documentare sau pagini de popularizare a
ştiinţei din publicaţiile periodice, cât şi la promovarea, într-o „formă mai puţin evidentă, dar
cu atât mai persuasivă, a valorilor, normelor, modelelor de comportament ce ţin de paradigma
culturală a societăţii, la a cărei stabilitate contribuie astfel, într-o măsură deloc neglijabilă.”
Prin dezvoltarea şi răspândirea lor, noile medii de comunicare au schimbat în mod radical
condiţiile sociologice de expansiune culturală. Datorită facilităţilor pe care le aduce,
multimedia a accentuat în proporţii considerabile “consumul de cultură” jucând un rol
însemnat în grăbirea procesului de universalizare a culturii spirituale.

5
c) Funcţia de transmitere culturală constă în transmiterea valorilor şi normelor
sociale de la grupurile sociale către indivizi, de la o generaţie la alta, ceea ce are drept
consecinţă creşterea coeziunii sociale, întărirea integrării sociale a indivizilor, reducerea
armoniei, standardizarea normelor culturale.
d) Funcţia de interpretare, ce se manifestă atât de explicit prin producţiile
jurnalistice de genul editorialului sau al comentariului. Primul exprimă punctul de vedere
oficial al organului de presă, pe când cel de-al doilea face cunoscute publicului numai opiniile
personale ale autorului său. Sunt cuprinse aici şi selectarea informaţiei transmise şi stabilirea
unor priorităţi percepute de receptori drept adevărate ierarhii de importanţă.
e) Funcţia de loisir (de divertisment) constă în producerea destinderii şi a
amuzamentului.
f) Funcţia de divertisment, care răspunde dorinţei de relaxare a omului stresat de
solicitările profesionale, dar şi setei de evadare într-un univers imaginar a neadaptatului. Nu
numai că, procentual, emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt în continuă
creştere, dar, mai mult, se constată o orientare tot mai marcantă către tratarea în termeni de
spectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare în masă.
g) Funcţia de compensare. Mass-media au influenţe asupra personalităţii şi
comportamentului oamenilor, consumând energie nervoasă şi spirituală, iar în unele cazuri şi
fizică. Însă, prin unele emisiuni ca cele umoristice, de muzică, de film şi teatru, sportive,
literar-artistice, mass-media realizează şi o funcţie compensatorie, cu rol recreativ şi de
divertisment, contribuind la refacerea şi dinamizarea forţelor spirituale şi fizice ale populaţiei.
h) Funcţia expresivă. Din punct de vedere al funcţionării ei, mass-media este un
forum în care persoane sau diverse grupuri sociale pot face cunoscute opiniile şi câştigă o
identitate culturală, politică, socială.
i) Funcţia de punere în relaţie a comportamentelor ce constă în atenuarea
ameninţărilor la adresa stabilităţii sociale şi sprijinirea menţinerii puterii; furnizarea unor
mijloace utile cetăţenilor pentru a-şi putea reduce anxietatea sau pentru menţinerea
consensului cultural; îndeosebi editorialele şi comentariile asupra informaţiilor oferă sugestii
şi prescripţii pentru conduite adecvate evenimentelor şi situaţiilor existente.
j) Funcţia critică şi de supraveghere. Mass-media joacă rolul de „câine de pază",
în numele opiniei publice, faţă de sistemul de guvernare al statului, de investigare sau punere

6
în lumină a situaţiilor sau aspectelor anormale din viaţa socială şi confruntarea unor curente
diferite de opinie care se manifestă prin intermediul mass-mediei. Mass-media alocă informaţii
utile despre evenimentele care vor avea loc în mediu pentru a preveni populaţia asupra
anumitor pericole. Totodată, în activitatea de supraveghere pot apărea disfuncţii ca: ameninţări
pentru stabilitatea societăţii şi a indivizilor, crearea de panică, anxietate sau apatie,
ameninţarea prerogativelor puterii sau facilitarea invaziei culturale.
k) Funcţia de socializare. Prin natura ei, circulaţia atât de promptă şi de
cuprinzătoare a informaţiei şi a mesajelor răspândite de tehnica modernă de comunicare
reprezintă un mod specific de interacţiune socială şi organizare a nevoii de socializare a
omului. Mass-media, prezentând stări de spirit, aspecte ale relaţiilor interumane şi sociale,
opiniile şi activitatea oamenilor din diverse locuri, din diverse organisme (instituţii,
organizaţii, asociaţii, colective) , din diferite domenii (social-economice, culturale, politice,
religioase), are o puternică forţă de socializare a oamenilor.
l) Funcţia educaţională, care nu se substituie şcolii şi învăţământului, ci ea se
alătură acestora. Prin varietatea şi bogăţia informaţiilor, prin specificul şi forţa de penetrare a
mijloacelor de transmitere, mass-media are o puternică forţă de modelare a personalităţii,
contribuind la instruirea şi educarea maselor de toate vârstele şi profesiile.
m) Funcţia de liant, care derivă din precedentele, căci indivizii care posedă un
bagaj de informaţii asemănător, sunt preocupaţi de aceleaşi probleme ale actualităţii şi
împărtăşesc valori morale şi culturale comune se vor simţi mai apropiaţi unul de celălalt şi se
vor solidariza, la nevoie, dincolo de frontierele naţionale, religioase, politice sau rasiale,
mobilizându-se în favoarea unor cauze nobile, percepute drept ale întregii umanităţi.

1.3. CONDIŢIILE UNEI ELEVATE ŞI EFICIENTE MASS-MEDIA

În secolul al XXI-lea, tehnologia şi capacităţile umane sunt cele două mari deziderate
ale omenirii, dar specificul este „să învăţăm să echilibrăm miracolele materiale cu cerinţele
spirituale”1. Sistemul mass-media controlează trei faze esenţiale ale ofertei de informaţii de
care persoanele şi grupurile au nevoie pentru a-şi indeplini scopurile. Este vorba despre
culegerea informaţiilor, prelucrarea lor şi, apoi, răspândirea acestora. Puterea sistemului mass-

1
Naisbitt, J., Megatendinţe. Zece noi direcţii care ne transformă viaţa, Editura Politică, Bucureşti, 1989.

7
media constă în controlul asupra resurselor de informaţii de care depind indivizii, grupurile,
organizaţiile, sistemele sociale şi societăţile pentru a-şi atinge scopurile. Astfel, deoarece
paralel cu mesajele valoroase sunt transmise de către mass-media şi mesaje cu puternice
încărcături de violenţă, delicvenţă, pornografie, care pot avea consecinţe negative asupra
comportamentului, este necesar ca mass-media să îndeplinească următoarele condiţii:
• Conţinuturile mass-media să fie selectate la un nivel înalt din punct de vedere
informaţional;
• Mass-media să manifeste un spirit critic constructiv asupra conţinuturilor,
contribuind la îmbunătăţirea activităţilor şi la prevenirea neajunsurilor, la realizarea unei
educaţii valoroase;
• Mesajele generale ale mass-media să fie interesante şi actuale;
• Să existe emisiuni speciale dedicate anumitor categorii de oameni (tineri, adulţi;
diferite grade de calificare; diferite profesii) pentru a fi receptate cu interes;
• Toate mesajele să fie accesibile, fără a le scădea valoarea, prestigiul ştiinţific;
• În transmiterea mesajelor este necesar să se evite improvizaţia şi automatismul, să
folosească un limbaj elevat din punct de vedere ştiinţific, etic, artistic şi pedagogic, evitând
folosirea limbajului violent, subcultural, inestetic, pornografic;
• Mass-media trebuie să îmbine în mod raţional şi armonios mesajele de opinie cu cele
informaţionale, pentru a oferi publicului posibilitatea de a decide şi singur asupra
semnificaţiilor şi influenţelor ce le pot avea mesajele transmise;
• Mesajele transmise trebuie să fie selectate şi prezentate astfel încât să nu denatureze
adevărul, să nu ducă la conturarea unei imagini false asupra unui fenomen, proces,
organism, să nu deformeze conştiinţele şi convingerile, să nu incite la ură, violenţă, la
comportări imorale.
• Mass-media trebuie să ţină seama de opiniile şi trebuinţele variate şi necesare ale
maselor.

8
II. EDUCAŢIA ŞI ROLUL EI ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII

2.1. FACTORII DEZVOLTĂRII PSIHICE

În literatura de specialitate românească se vorbeşte despre trei factori ai dezvoltării


psihice care influenţează personalitatea umană, şi anume:
a) Ereditatea este definită de Andrei Cosmovici şi Luminiţa Iacob în lucrarea
„Psihologie şcolară”, ca fiind o „însuşire fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o
generaţie la alta, mesajele de specificitate sub forma codului genetic” 2.În dezvoltarea psihică
a individului, contribuţia eredităţii se manifestă prin intermediul particularităţilor
anatomofizice înnăscute ale sistemului nervos care stau la baza reflexelor necondiţionate, a
instinctelor, ale analizatorilor şi ale proceselor nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia.
b) Mediul este definit, în lucrarea „Psihologie şcolară”, „ca fiind constituit din
totalitatea elementelor cu care individul interacţionează, direct sau indirect, pe parcursul
dezvoltării sale” 3.Structura mediului se prezintă astfel : în funcţie de momentul de referinţă
din viaţa omului, înainte de naşterea sa sau după, vorbim de influenţe ale mediului intern şi de
influenţe ale mediului extern. În faza prenatală, asupra copilului se exercită anumite influenţe
interne determinate de ambianţa intrauterină. Această influenţă nu este atât de importantă, dar
nici nu poate fi neglijată. Totalitatea influenţelor externe care se exercită asupra omului de-a
lungul întregii sale perioade postnatale, reprezintă mediul extern, în cadrul căruia se operează
o distincţie între influenţele mediului fizic sau primar şi influenţele mediului social sau
secundar.
Mediul fizic este cadrul natural în care omul îşi desfăşoară viaţa şi cuprinde ansamblul
condiţiilor bioclimatice (relief, climă, floră, faună), ce îi influenţează dezvoltarea şi

2
Cosmovici, A., Iacob, L., „Psihologi şcolară”, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 25 ;
3
Ibidem, p. 27.

9
maturizarea biologică ( înălţime, culoarea pielii), precum şi modul de a trăi (meserii,
vestimentaţie, alimentaţie specifică).
Mediul social reprezintă ansamblul influenţelor ce decurg din interacţiunea omului cu
totalitatea condiţiilor economice, politice şi culturale, care îşi impun amprenta asupra
dezvoltării psihice. Influenţele exercitate de mediul social asupra omului sunt : directe şi
indirecte.
c) Educaţia
Cuvântul educaţie este de origine latină (educatio ce se traduce creştere, formare). În
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul educaţie este explicat ca fiind un ansamblu
de măsuri aplicate în mod sistematic şi conştient în vederea formării şi dezvoltării facultăţilor
intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor.
Educaţia, de fapt, este o activitate specific umană, care are ca scop formarea
personalităţii în concordanţă cu cerinţele societăţii şi cu cele ale individului. Educaţia se
desfăşoară conform unui scop bine stabilit şi are un sens intenţionat şi o finalitate bine
conturată. Scopurile educaţiei, pe de o parte privesc devenirea omului în spaţiul unei culturi şi
istorii, educaţia fiind astfel, o angajare umană, iar pe de altă parte permit accesul progresiv al
omului la formele culturii şi pin acesta el învaţă să devină om, să se dezvolte.
De-a lungul timpului, conţinutul acestui concept s-a schimbat corespunzător cerinţelor
socioculturale şi spirituale ale fiecărei epoci. Educaţia diferă de la un moment istoric la altul în
funcţie de condiţiile materiale şi spirituale ale societăţii şi prezintă anumite particularităţi
izvorâte din experienţele fiecărui popor. Societatea a acumulat experienţa de cunoaştere
teoretică şi practică condensată în valori materiale şi spirituale ce constituie ereditatea socială
a culturii şi civilizaţiei. Conservarea valorilor şi transmiterea lor se realizează prin educaţie
care, în această ipostază, reprezintă instituţia constituirii şi transmiterii eredităţii sociale a
culturii şi civilizaţiei. Pe acest fundament de experienţă condensată se acţionează, prin
educaţie, pentru formele omului ca utilizator, consumator, producător şi creator de valori.
Educaţia are următoarele caracteristici:
• pune accent pe oameni;
• urmăreşte dezvoltarea unor calităţi umane şi explorarea orizonturilor;
• este orientată predominant spre pregătirea pentru viaţă;
• are în vedere, cu precădere, întrebări asupra existenţei;

10
• vizează dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse;
• finalitatea în educaţie îmbină viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung.
Activitatea educaţională este dinamică şi flexibilă în acelaşi timp, iar educaţia
stimulează idealul fiinţei umane exprimat prin „a fi şi a deveni”. Funcţiile generale ale
educaţiei reprezintă proprietăţi intrinseci, specifice activităţii de formare-dezvoltare
permanentă a personalităţii umane, exprimate la nivelul consecinţelor sociale angajate în mod
obiectiv, la nivelul de sistem (societatea în ansamblul său) şi de subsistem (cultural,
comunitar, economic, politic, natural). Astfel, după I. Nicola funcţiile educaţiei sunt:
a) Funcţia de selectare, preluare şi transmitere a valorilor de la societate la individ
(funcţie cognitivă);
b) Funcţia de dezvoltare a potenţialului biopsihic al omului (funcţie economică);
c) Funcţia de asigurare a unei inserţii sociale active a individului (funcţie axiologică).
Toate influenţele şi acţiunile educative care intervin în viaţa individului, în mod
organizat şi structurat sau, dimpotrivă, în mod spontan sunt reunite sub denumirea de forme
ale educaţiei. În funcţie de gradul de organizare şi de oficializare, al formelor educaţiei, putem
delimita trei mari categorii:
a) Educaţia formală urmăreşte modelarea conştientă, sistematică, metodică a
personalităţii, corespunzător idealului educaţional. Ea reprezintă totalitatea activităţilor
organizate, proiectate şi desfăşurate în instituţiile şcolare înfăptuită de către cadrele didactice
pe baza unor programe de studii (documentele şcolare), eşalonate pe cicluri, niveluri şi ani de
studii .
b) Educaţia nonformală reprezintă totalitatea acţiunilor educative organizate, care
se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat în afara orei de curs (extraşcolară). În funcţie de
anumite necesităţi sociale şi aspiraţii individuale, educaţia nonformală completează şi
întregeşte educaţia formală. Astfel, acest tip de educaţie se prezintă a fi în afara sistemului de
învăţământ, menită să ofere serviciile sale unor beneficiari şi să atingă scopuri pedagogice
identificabile.
c) Educaţia informală reprezintă totalitatea influenţelor educative, care au loc în
afara unui cadru instituţionalizat şi se exercită asupra personalităţii umane. Acest gen de
educaţie nu urmăreşte anumite finalităţi, se extinde asupra tuturor laturilor personalităţii
umane şi acţionează prin mass-media, prin influenţele exercitate de familie şi de grupurile

11
sociale, prin activităţile culturale şi experienţele de viaţă trăite. Educaţia informală este
procesul care se întinde pe toată durata vieţii, prin care individul dobândeşte informaţii, îşi
formează priceperi şi deprinderi, îşi structurează convingerile şi atitudinile, se dezvoltă, prin
intermediul experienţelor cotidiene.

2.2. ROLUL EDUCAŢIEI ÎN DEZVOLTAREA PSIHICĂ

Alături de ceilalţi factori ai dezvoltării psihice (ereditatea şi mediul), educaţia are un


rol important în dezvoltarea personalităţii. Dintre aceşti factorii, educaţiei îi revine rolul
conducător în dezvoltarea psihică şi acţionează în interacţiune şi prin intermediul eredităţii şi
mediului. În raport cu gradul de dezvoltare individuală, educaţia intervine, dirijează şi
organizează acţiunile factorilor de mediu. Ea creează condiţii favorabile dezvoltării, urmărind
constituirea şi sporirea experienţei de cunoaştere care devine o condiţie internă a dezvoltării
psihice individuale.
Educaţia intervine în ameliorarea condiţiilor de mediu, în crearea unui climat
educaţional favorabil, cu valenţe educative asupra formării personalităţii individului. În
procesul educativ, cadrele specializate au sarcina de a depista, evalua dispoziţiile ereditare ale
elevilor, de a utiliza metode şi procedee şi de a crea un cadru educaţional care să favorizeze
corespunzător dezvoltarea acestora. Ele depistează, măsoară, evaluează şi predispoziţiile
ereditare negative, canalizându-le energia spre o direcţie acceptabilă. Rolul preponderent al
educaţiei se manifestă prin faptul că dirijează acţiunea factorului ereditar şi modifică
influenţele mediului, organizându-le şi dirijându-le printr-o acţiune sistematică.
În procesul de dezvoltare a personalităţii fiinţei umane, între ereditate, mediu şi
educaţie există o strânsă legătură, cea de a treia (educaţia) reuşind să modifice influenţele
celorlalţi factori ai dezvoltării. Educaţia are un rol decisiv în modelarea elevilor deoarece
organizează activitatea lor pentru autocunoaştere, autoeducaţie, autoperfecţionare. Prin
metode, cunoştinţe, priceperi, abilităţi, deprinderi, obişnuinţe oferite de educaţie, individul
învaţă cum să înveţe, să decidă şi cum să se formeze.

12
III. CORELAŢIA MASS-MEDIA – EDUCAŢIE

Între educaţie şi sistemul mass-media există de multă vreme legături indisolubile, care
s-au întărit continuu în ultimul timp, îndeosebi o dată cu dezvoltarea reţelelor informatice.
Interacţiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare pentru pedagogi, şi nu numai
pentru ei, deoarece impactul comunicării de masă asupra personalităţii umane nu poate fi
ignorat. În condiţiile diversificării nevoilor educative în lumea modernă, mass-media pot
reprezenta veritabile resurse ale învăţării. Nu este vorba doar despre oferta de programe şi de
suporturi informative şi formative valorificabile în perspectiva educaţiei formale sau
nonformale, ci şi despre influenţele difuze, spontane, neintenţionate exercitate prin mesaje ale
căror conţinut nu a fost conceput în scop explicit educativ.
Am arătat că prin varietatea situaţiilor de învăţare şi gradul diferit de intenţionalitate,
educaţia poate fi identificată în trei ipostaze, şi anume formală, nonformală şi informală.
Mass-media o putem include ca mijloc de realizare a educaţiei informale. Alături de educaţie,
mass-media influenţează şi modelează comportamente în concordanţă cu marile idealuri ale
epocii.
Mass-media se dezvoltă într-un mediu cultural, selectează, produce şi transmite valori,
informaţii, opinii, modele de comportament. Astfel participă la educaţia informală. În acelaşi
timp publicul receptează ceea ce mass-media transmite, se educă în raport cu anumite tendinţe
şi motivaţii proprii. Cei mai permeabili la influenţele mass-media sunt tinerii, care au şi nevoia
de a se alimenta din mai multe surse culturale, din mai multe experienţe sociale pentru a-şi
forma propria identitate a personalităţii, dar au şi nevoia de a se adapta, de a se integra social,
cultural.

O dată cu schimbările rapide din societatea contemporană şi cu evoluţia informaţiilor


de tot felul, mass-media a lărgit sfera de educaţie, producând efecte formative şi instructive
involuntar. Prin diversele mijloace mass-media, individul preia modele de conduită,
receptează diverse informaţii, aderă la obiceiuri, tradiţii, mentalităţi, valori colective, îşi
extinde orizontul spiritual, personalitatea umană fiind influenţată involuntar. Prin informaţiile
pe care le oferă indivizilor, mass-media are un caracter pluridisciplinar. Aceste informaţiile
provin din variate domenii, completându-le pe cele achiziţionate prin intermediul celorlalte

13
forme de educaţie. Aceasta situaţie îi conferă individului posibilitatea de a interioriza şi
exterioriza atitudini, comportamente, sentimente etc.
Astfel, putem spune că alături de mediul fizic şi mediul social al dezvoltării psihice a
individului a apărut şi mediul informaţional, adică mass-media care s-a infiltrat în cadrul
celorlalte medii într-un mod informal şi nestructurat.
Mass-media reprezintă, alături de educaţie, acel organ mediatic, chemat să amplifice,
să constituie sau să diversifice experienţele cognitive şi comportamentale ale persoanelor.
Mass-media împreună cu ceilalţi factori ai dezvoltării personalităţii umane trebuie să acţioneze
simultan, corelat prin împletirea funcţiilor lor şi nu independent, izolat. Important este ca între
aceste medii ale procesului educativ să se instaureze relaţii de coerenţă acţională şi nu
raporturi de concurenţă sau inconsecvenţă valorică.
Mass-media este un factor al educaţiei, care lasă urme adânci în memoria individului.
Ea poate să mărească sau să micşoreze experienţele unei persoane. Într-o societate
informatizată, educaţia nu trebuie să rămână în urmă. Mass-media este prezentă în cadrul
societăţii prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet. Chiar dacă informaţia parvine prin
aceste canale, ea trebuie filtrată, deoarece nu este întotdeauna veridică. Atenţia cuvenită va
ajuta să delimităm binele de rău, originalul de neoriginal.
Informaţiile transmise de mass-media au şi un puternic caracter violent. Prin
prezentarea repetata a unor idei, principii, opinii etc., mass-media este cea mai buna cale de
manipulare a indivizilor. De exemplu, atunci când o cantitate mare de programe cu conţinut
ridicat de violenţă este vizionată de un individ cu o vârsta fragedă, acesta încearcă să copieze
ce vede şi ceea ce i se pare interesant. De obicei, prin faptul că filmele de acţiune conţin scene
violente, implicit spectaculoase, aceste producţii atrag audienţa tânăra. Rezultatul constă în
formarea unui individ cu un caracter violent, eventual o persoană cu o cultură joasă (timpul
alocat vizionării de filme, programe etc. este mult mai mare decât cel alocat citirii unei cărţi
etc.). Deci, pe lângă rolul benefic, cel de educare şi autoeducare, mass-media are şi consecinţe
negative în dezvoltarea personalităţii fiinţei umane.
Legătura dintre elev, mass-media şi educaţie poate fi înfăţişată sub două aspecte:
• formarea elevilor de mijloacele de comunicare
• formarea elevilor pentru a avea o atitudine corespunzătoare faţă de mass-media.

14
Apare un fel de reciprocitate care indică responsabilitatea mijloacelor de comunicare
ca industrie şi necesitatea unei participări active şi critice a cititorilor, spectatorilor şi
ascultătorilor. În acest cadru, formarea adecvată pentru folosirea corectă a mijloacelor de
comunicare este esenţială pentru dezvoltarea culturală, morală şi spirituală a copiilor.

3.1. EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA PERSONALITĂŢII

Toate eforturile mass-media se concentrează asupra efectelor pe care aceasta


încearcă să le producă în procesul de comunicare. Evident, este vorba despre “urmările
voite” la receptarea mesajului, despre efectul comunicării. Unele efecte sunt legate în
special de capacităţile fizice ale unui consumator de media. În alte situaţii este vorba de
timpul în care un anumit efect persistă. Putem spune că prin tipul de mesaje, efectul mass-
media reprezintă toate modificările la nivel individual sau social pe care le produce.
Impactul pe care îl are mass-media asupra indivizilor depinde de următoarele aspecte:
• Persoana asupra căreia se exercită efectul (ţinta);
• Natura efectului;
• Durata efectului;
• Intenţionalitatea efectului.
O dată cu dezvoltarea mijloacelor mass-media, cercetătorii au studiat efectele acesteia
asupra populaţiei. Cercetările privind efectele mass-media pot urmări persoanele care suportă
efectul (studii statistice). Efectele pot fi urmărite la nivel individual, la nivel de grup sau la
nivelul întregii societăţii. Alte studii referitoare la impactul mass-media asupra populaţiei se
referă la natura acestora:
• daca mesajul a fost recepţionat sau daca nu,
• daca efectul a fost de natură cognitivă sau de ordin comportamental,
• care a fost intervalul de timp ce a trecut între emisia mesajului şi momentul în
care se poate înregistra un anumit efect.
În urma cercetărilor au fost evidenţiate trei tipuri de efecte:
a) Efecte pe termen scurt (pana la 6 zile);
b) Efecte pe termen mediu (7-30 de zile);

15
c) Efecte pe termen lung (peste o lună).
Efectul mesajelor transmise de mass-media cuprinde ansamblul de procese şi de
consecinţe pe care le presupune receptarea acestora de către tineri.

3.1.1. EFECTE POZITIVE

Mijloacele mass-media sunt instrumente ce deschid individului posibilitatea de


cunoaştere mai amplă a realităţii, de formare a unor opinii şi atitudini asupra unor evenimente
trecute, prezente şi chiar viitoare, implicând toate procesele psihice. Prin utilizarea lor
individul devine subiectul propriei sale formări, dar în acelaşi timp, ele reprezintă o modalitate
de petrecere a timpului liber, aceasta în condiţiile în care sunt îmbinate în mod raţional
utilizarea mijloacelor mass-media. Efecte pozitive ale informaţiilor transmise de mass-media
asupra individului sunt următoarele:
• Informarea individului;
• Relaxarea individului cu ajutorul emisiunilor de divertisment;
• Incită setea omului de cunoaştere prin documentare din domeniul naturii,
aventurii, a necunoscutului (stimularea curiozităţii intelectuale).
Prin utilizarea acestor informaţii transmise de diverse mijloace media individul
reuşeşte să îşi însuşească numeroase cunoştinţe de cultură generală, să îşi îmbogăţească
vocabularul, să îşi dezvolte gândirea şi funcţiile mnezice, să îşi formeze o atenţie distributivă,
să îşi formeze anumite sentimente morale şi estetice .

3.1.2. EFECTE NEGATIVE

Individul se informează, de la vârste din ce în ce mai fragede, despre lumea


înconjurătoare. Sursele pe care le au la dispoziţie sunt variate, cum ar fi familia, profesorii,
prietenii şi mass-media. Un plus de atenţie trebuie acordat însa informaţiilor preluate de la
televizor, radio sau de pe internet. Aceste suporturi mediatice constituie o baza informaţională
valoroasă, dar trebuie să ţinem cont de faptul că, de foarte multe ori, sunt prezentate fie ştiri
agresive, caracterizate de violenţă, fie unele care tratează teme foarte delicate. Materialele care

16
abordează probleme precum catastrofe naturale, răpiri, omucideri, atacuri ale grupărilor
teroriste, violenţa în şcoli sau aventurile amoroase ale unui politician pot avea drept consecinţă
crearea unei stări de confuzie în mintea tinerilor, care ajung, treptat, să aibă o percepţie
deformată asupra societăţii, considerând-o un mediu confuz şi ostil. Astfel, pe lângă efectele
pozitive pe care le are mass-media în modelarea caracterului uman, aceasta are şi influenţe
negative, cum ar fi:
• Inducerea pasivităţii;
• Uniformizarea gusturilor;
• Sufocarea imaginarului;
• Desensibilizare la violenţă;
• Slab randament fizic şi şcolar;
• Comunicare precară cu familia;
• Abuz de alcool şi tutun;
• Intensificarea vieţii sexuale;
• Adoptarea unor manifestări violente şi a unor expresii neadecvate în limbaj.
Pentru prevenirea şi înlăturarea din comportamentul tinerilor a acestor efecte negative
ale mesajelor transmise de mass-media este necesar ca atât mediul familial cât şi cel şcolar să
intervină în educarea tinerei generaţii, luând măsurile necesare. Posibile măsuri luate de către
membrii familiei:
• Organizarea în timpul liber a cât mai multor activităţi desfăşurate în comun cu tinerii;
• Facilitarea înţelegerii de către tineri a mesajului transmis de mass-media;
• Orientarea tinerilor spre publicaţii, emisiuni, spectacole adecvate vârstei şi aptitudinilor
lor;
• Privarea de anumite programe ce nu sunt potrivite formării lui;
• Selectarea jocurilor, evitându-se jocurile violente;
• Activităţi de voluntariat în cadrul unităţilor şcolare (lecturarea de carte, participarea în
excursii, organizarea de spectacole, etc.).
Posibile măsuri luate de cadrele didactice:
• Colaborarea cât mai strânsă cu elevii şi părinţii acestora în vederea realizării unei receptări
optime a mesajelor furnizate de mass-media;

17
• Desfăşurarea unor activităţi prin care să se asigure îndrumarea elevilor spre înţelegerea şi
receptarea mesajelor transmise de mass-media;
• Organizarea unor activităţii extraşcolare din care să rezulte valoarea instructiv-educativă
facilitată de mass-media;
În conformitate cu idealul educaţional al societăţii din zilele noastre, în
transmiterea mesajelor mass-media, acesteia îi revine sarcina de a selecta şi înlătura acele
mesaje care influenţează negativ modelarea caracterului tinerilor. Pentru a fi cât mai eficientă,
în acest scop, mass-media trebuie să respecte cât mai mult posibil condiţiile unei cât mai
elevate şi prestigioase informaţii. Datorită rolului important pe care îl au mijloacele mass-
media în informarea populaţiei, este absolut necesară o instituţie care să monitorizeze
informaţia transmisă publicului. Aceste instituţii creează un regulament, ce impun anumite
restricţii, limite, cenzuri. Rolul acestui gen de instituţie este să controleze tipul de informaţie
transmis publicului larg şi să impună o anumită decenţă în domeniul mass-media.

18
IV. UTILIZAREA MASS-MEDIA ÎN ŞCOALĂ

Continua dezvoltare a societăţii şi a ştiinţei a condus la conştientizarea nevoii


eficientizării procesului educaţional, pe de o parte, iar pe de altă parte a relevat nevoia
adoptării unei noi strategii în procesul de învăţământ. Dezvoltarea ansamblului mijloacelor de
învăţământ, valorificarea lor eficientă în activităţile didactice şi soluţionarea unor probleme
practice ale instrucţiei şi educaţiei, au demonstrat că activitatea didactică nu se restrânge la
transmiterea verbală a cunoştinţelor şi că limbajul verbal nu constituie unicul instrument de
predare al cunoştinţelor.
Pornind de la particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor şi de la
caracteristicile situaţiei de instruire, profesorul proiectează şi organizează activitatea de
instruire care să contribuie într-o măsură cât mai mare şi cât mai eficientă la formarea şi
informarea elevilor, recurgând la mijloace de învăţământ pe care le consideră cele mai
adecvate şi mai eficiente.
Datorită diverselor mesaje transmise, mass-media reprezintă în procesul instructiv-
educativ din şcoala românească un mijloc de învăţământ prin care se asigură transmiterea şi
însuşirea de informaţii, care sunt selectate şi preluate din punct de vedere didactic.
Mass-media, ca mijloc de învăţământ în activitatea şcolară, îndeplineşte următoarele
funcţii:
• Funcţia cognitivă. Mijloacele media transmit date, informaţii asupra realităţii studiate, ajută
la intermedierea actului de cunoaştere, îmbinând realitatea şi imaginea cu cuvântul;
• Funcţia estetică, de educare pentru frumos. Prin intermediul mijloacelor media sunt create
elevilor stări complexe, atât de natură cognitivă cât şi de natură estetică, chiar
comportamentală, dezvoltând interesul pentru materie şi conţinuturile de predare;
• Funcţia de dezvoltare multidimensională şi de integrare a personalităţii. Mass-media un
mijloc de influenţă în direcţia dezvoltării multidimensionale şi integrale a personalităţii.
În literatura românească de specialitate mijloacele de învăţământ au fost clasificate în
diferite moduri. Sistemul multimedia îl putem încadra la mijloace de învăţământ audiovizuale,
care pot fi: benzi magnetice, DVD-uri, CD-Rom-uri conectate la internet, emisiunile radio şi

19
TV. În procesul instructiv-educativ, cadrul didactic are rolul de a integra aceste mijloace
didactice în activitatea de predare – învăţare – evaluare, urmărind etapele următoare:
a) Pregătirea specifică a lecţiei. Profesorul are sarcina:
• de a selecţiona şi audia sau viziona mijloacele de învăţământ propuse;
• de determina durata şi secvenţa în care vor fi integrate aceste mijloace de
învăţământ;
• de a stabili strategia didactică de abordare a instruirii;
• de a pregăti aparatele pentru realizarea unei audiţii sau vizionări de calitate.
b) Pregătirea elevilor pentru mesajul audio-vizual;
c) Prezentarea mesajului audio-vizual.
Folosirea acestor mijloace de învăţământ în cadrul procesului instructiv-educativ
implică şi anumite avantaje şi dezavantaje pe care le voi prezenta în continuare. Astfel,
avantajele folosirii mijloacelor media sunt următoarele:
• Profesorul decide timpul şi ritmul în care sunt transmise;
• Comentariu se face la nivelul clasei de elevi;
• Profesorul poate să revină de câte ori vrea asupra imaginii şi stabileşte
succesiunea imaginilor;
• În cadrul emisiunilor radio sau TV sunt aduşi cei mai buni specialişti şi sunt
prezentate cele mai noi informaţii;
• Prezintă un fenomen în mişcare;
• Contribuie la educaţia estetică.
Dezavantajele folosirii acestor mijloace sunt:
• În cazul emisiunilor radio şi TV, activitatea depinde de ora de transmisie a
emisiunii;
• Nivelul la care se discută în emisiune poate depăşi capacitatea de înţelegere a
elevilor;
• Presupune o anumită logistică pe care este posibil să nu o aibă.

20
V. CONCLUZIE

Concluzionând, media are o putere imensă asupra opiniei publice, de aceea ea poate
creea din situaţii minore dezastre, sau poate opri uneori dezastre. Trist este că reprezentanţii
mass-media sunt mai interesaţi în a creea dezastre decât în a le preveni, deoarece sunt mai bine
"vândute", dar acest lucru are un efect negativ asupra fiinţei umane.
În societatea lumii contemporane, o dată cu deszoltarea tehnică a mijloacelor mass-
media, informaţia transmisă de aceasta are un mare impact în modelarea personalităţii tinerei
generaţii. Prin perfecţionarea acestor mijloace este posibilă receptarea unor mesaje de la mare
distanţă, individul luând cunoştinţă despre anumite evenimente importante din diferite ţări ale
lumii.
E foarte important ce fel de informaţii primim prin mijloacele mass-media întrucât
acestea ar putea avea un rol deformator în viaţa individului, chiar dacă nu vom constata
imediat acest efect negativ. Evidenţiem rolul familiei şi şcolii în orientarea tinerei generaţii
spre selectarea informaţiilor transmise prin mass-media.
Pentru tineri, pentru pregătirea lor generală şi profesională, mesajele informaţionale
sunt surse importante de educaţie şi pregătire. Fără a diminua rolul şi valoarea mijloacelor
mass-media, tinerii trebuie să-şi concentreze eforturile, în primul rând spre mijloacele de
învăţare şi educare oferite de instituţiile şcolare, care sunt factorii principali ai pregătirii
generale şi profesionale de înaltă competenţă şi eficienţă. Mass-media este importantă, dar nu
poate şi nu trebuie să substituie instituţiile şcolare.
Mass-media este prezentă ca mijloc de învăţământ în procesul instructiv-educativ din
şcoală, cadrele didactice apelând la sistemul media în conducerea procesului de predare-
învăţare-evaluare, dar trebuie să aibă în vedere selectarea acestuia.

21
BIBLIOGRAFIE

1. Abric, J. C., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Bucureşti 2002;


2. Allport,G.W., Structura şi formarea personalităţii, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, (1980);
3. Coman, M., Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucureşti, 1999;
4. Coman, M., Introducere in sistemul mass-media (ediţia a II a), Editura Polirom,
Bucureşti, 2007;
5. Coman, M., Mass-media în România post-comunistă, Editura Polirom, Bucureşti,
2003;
6. Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
7. Dumitru, I., Ungureanu, C., Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Cartea
Universitară, Bucureşti, 2005;
8. Gross, P., Mass-media şi democraţia în ţările Europei de Est, Editura Polirom,
Bucureşti, 2004;
9. Ilica, A., Comunicarea educaţională, Editura Universităţii Aurel Vlaicu, Arad, 2003;
10. Iucu, R.B., Instruirea şcolară. Perspective teoretice şi aplicative, Editura Polirom,
Iaşi, 2001;
11. Naisbitt, J., Megatendinţe. Zece noi direcţii care ne transformă viaţa, Editura Politică,
Bucureşti, 1989;
12. Neacşu, I., Instruire şi învăţare. Teorii. Modele. Strategii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999;
13. Roco, M., Creativitate şi inteligenţa emoţională, Editura Plirom, Bucureşti, 2004;
14. Roman, A., Petroi, A., Labirintul evaluării didactice, Editura Universităţii Aurel
Vlaicu, Arad, 2005;
15. Schramm,W., Coombes, P. H., Noile mass-media: un studiu în sprijinul planificării
educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979;
16. Silverstone, Roger, Televiziunea in viata cotidiana, Polirom, Iasi, 1999;
17. Surdu, E., Prelegeri de pedagogie generală. O viziune sociopedagogică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

22