Simbolismul

Simbolismul este o mișcare artistică și literară care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-
lea, care se opunea naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și
fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor.

Numele curentului a fost dat de Jean Moréas, care publică în revista Le Figaro, un
articol-manifest, Le symbolisme – 1886;

Reprezentanți: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarmé;

În România – teoreticianul simbolismului românesc este Alexandru Macedonski –

Literatorul.

Caracteristici:
 tonul este intim și confesiv;

 este prezentă emoția și muzica interioară a ideii;

 cultivarea simbolului, a sugestiei, stările sufletești nedefinite;
 repetarea unui cuvânt cheie, care devine laitmotiv;
 cultivarea versului liber;
 corespondența dintre senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii;
 muzicalitatea interioară a versurilor;
 raportul dintre simbol și eul poetic nu este exprimat, ci sugerat;
 exprimarea unor stări sufletești, precum: spleen-ul, angoasa, oboseala psihică ;
 disperarea, apăsarea sufletească, nevroza, anxietatea, toate fiind sugerate, fără a fi
numite;
 tema preferată de poeții simboliști este condiția nefericită a poetului într-o societate
superficială, meschină, incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să aprecieze nivelul artei
adevărate;
 cromatica – fie exprimată direct, fie prin corespondențe;
 olfactivul este dat de mirosuri puternice;

Poeți români: Ion Minulescu, George Bacovia, Ștefan Petică, Dimitrie Anghel, Traian
Demetrescu, Elena Farago.