Poezia ”Plumb” de G.

Bacovia apartine genului liric, fiind o arta poetica ce

apartine simbolismului.
Volumele de poezii ale lui Bacovia au fost publicate in perioada interbelica,
apartinand unu simbolism mai tarziu cu deschideri moderniste.
Estetica simbolista este redata de teme si motive, sugestie, simbol, corespondente,
decor, cromatica și tehnica repetitiile ce ofera muzicalitate interioara si
dramatism trairii eului liric.
Dramatismul este infatisat prin intermediul corespondentelor care fac legatura
intre materie si spirit, starea poetica simbolista este transmisa prin sugestie,
simbol si decor.
Elementele moderniste prezente in aceasta opera sunt tematica de inspiratie
citadina, exprimarea metaforica, expresivitatea ,sugestia si ambiguitatea. Acestora
li se adauga maniera originala
de abordare a poeziei ca arta poetica.

Tema poeziei este conditia poetului intr-o societate superficiale, care nu ii

intelege aspiratiile. Starea poetului este una de oboseala psihica si de tristete
acesta simtindu-se sugrumat intr-o lume in care sufletul este claustrat definitiv,
fara posibilotatea evadarii.
MOtivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii:
cimitirul, cavoul, sicriele, plumbul, somnul,vantul, frigul si se asociaza cu stari
sufletesti sau existentiale
confuze, care consituie obiectul poeziei simboliste: singuratatea, izolarea, spaima
de moarte, angoasa, spleen-ul,tragicul existential,disperarea,inadaptarea.
Laitmotivul ”stam singur”
subliniaza starea de pustiire sufleteasca.
Viziunea despre lume este una nemetafizica(fara speranta salvarii), de un tragism
asumat cu luciditate. Poetul solitar este prizonier al unei constiinte
inspaimantate de sine, de neant si de lumea
in care traieste. Poemul ”PLumb” infatiseaza o lume in care tot ce este viu este
pietrificat sub efectul toxic al metalului, iar eul fantomatic rataceste fara sens.

Titlul poeziei este simbolul plumb care sugereaza apasarea sufleteasca, angoasa,
cenusiul existential, universul monoton, greutatea sufocanta si inchoiderea
definitiva a spatiului existential
fara solutii de iesire.Prin repetare, cuvantul titlu devine motiv central, din
cauza sugestiei mortii: lumea exterioara si universul interior sunt pietrificate
sub efectul metalului toxic.
Semnificatiile cuvantului plumb se construiesc pe baza corespondentelor dintre
planul subiectiv/uman si obiectiv/cosmic. Simbolul se asociaza cu senzatii
tactile(greutatea, raceala, duritatea)
cromatice(gri, galben) si auditive( 4 consoane grele si o vocala inchisa sugereaza
caderea grea fara ecou).

Structura discursului poeziei este cea specifica unei elegii, specie a genului
liric prin care autorul isi exprima starea de tristete sub forma unui monolog liric
al unui eu fantomatic.(NICOLAE
MANOLESCU).
Textul este alcauit din 2 catrene, construite dupa principiul simetriei. cuvantul
simbol plumb face legatura de substansta si este repetat in 6 din cele 8 versuri
ale poeziei la rima exterioara
si interioara. Alte surse ale simetriei sunt paralelismul sintactic (procedeu prin
care strofele pastreaza acelasi tipar sintactic) si tehnica simbolista a
repetitiilor( verbul dormea/dormeau si
laitmotivul stam singur).
Cele 2 strofe ale poeziei corespund celor 2 planuri ale realitatii: unul exterior,
obiectiv reprezenytat de cavou si celalalt interior, subiectiv simboland
sentimentul de iubire, invocat cu
disperara, din cauza mediului exterior ostil.
Lirismul subiectiv este xat de marcile eului liric: verbe la persoana I singular :
stam, am inceput sa strig si adj pron posesiv (amorul) meu.In prima stroga eul
liric se afla in ipostaza
insinguratului, intr o lumea moarta:”stam singur in cavou ... si era vant ”.
Conditia poetului damnat se inrautateste in strofa a doua doeraece moartea iubitei
amplifica starea de angoasa si
sentimentul de singuratate, sugerand pierderea ultimei sperante de salvare.
Exteriorizarea spaimei de neant se face prin strigat ”si-am inceput sa-l strig ”
Incipitul poeziei este marcat de imperfectul verbului dormeau care sugereaza
incremenirea psihica si absenta trairilor interioare intrucat sicriele de plumb
sugereaza incapacitatea eului liric
de a evada dintr-un spatiu asfixiant care ii inabusa existenta
Finalul ”si-i atarnau aripile de plumb” sugereaza neimplinirea iubirii.

Cadrul temporal nu este precizat, dar poarta sugestia noctornului. Verbele la

timpul imperfect ”dormeau”, ”stam ”, ”scartaiau” plaeaza actiunea pe axa temporala
la infinit.
Spatiul conturat de poet in aceasta opera este cimitirul , un deor funerar
thanatizat, ce amplifica starea de degradarea sufleteasca psihica a eului liric .

Strofa I surprinde elemente ale cadrului spațial închis, apăsător, sufocant, în

care eul liric sesimte claustrat: un „cavou” simbolizând universul interior, și în
care mediul înconjurător
acăpătat greutatea apăsătoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt:
„sicriele de plumb”„vestmântul funerar”, „flori de plumb”, „coroanele de plumb”.
Strofa a II-
a debutează sub semnul tragicului existențial, generat de moartea afectivității:
„Dormea întors amorul meu de plumb”. Cuvântul „întors” constituie misterul poeziei.
Probabil
este vorba de întoarcerea mortului cu fața spre apus. Eul liric își privește
sentimentul ca unspectator. „Aripile de plumb” presupun un zbor în jos, căderea
surdă și grea, moartea. Versul
confirmă sensul general al liricii bacoviene: căderea,mișcarea de involuție a
vieții, prăbușirea înstările primare ale materiei. Strigătul bacovian: „am început
să-l strig ”
,sugerează încercarea de salvare a sentimentului și disperarea eului liric, care nu
se poate desprinde de încleștarea pământului.

Expresivitatea poeziei are surse multiple, in plan morfologic, lexical, prozodic si

fonetic.
In plan morfologic, verbele la impoerfect ”dormeau”/”dormeau”, ”scartaiau” si cele
repetate i versurile refren” stam”/”stam” , ”era”/”era” plaseaza actiunea intr un
timpo nedefinit, durativ
din care eul liric nu poate scapa
Predomina imaginile vizuale ”sicriele de plumb”, ”flori de plumb” și cele auditive
”scartaiau coroanele de plumb” care simbolizeaza impresia de cosmar ce se
transforma intr-un strigat de disperare
in strofa a doua ”si-am inceput sa-l strig”.Frigul si vantul realizeaza
corespondenta dintre natura si golul sufletesc
Ambiguitatea este produsa de multiplele semnificatii pe care le pot primi
sintagmele ”dormea intors” sau ”aripi de plumb”. Prima sintagma poate semnifica
intoarcerea spre apus, trecerea intr-o
alra dimensiunea, iar cea de -a doua simbolizeaza sborul descendent, trecerea spre
moarte.
In plan prozodic, poezia are o structura riguroasa , sobra care sugereaza angoasa
si imposbibiliattea evadarii. Rima este imbratisata , masura de 10 silabe, iar
iambyul se alterneaza cu amfibrahul .

In concluzie poezia PLumb se situeaza intre simbolism si modernism .