Tema IV Încetarea și desfacerea căsătoriei

1. Încetarea căsătoriei prin moarte sau declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi
2. Desfacerea căsătoriei
a) la oficiul stării civile
b) pe cale judiciară
c) de către notar
3. Efectele divorţului
1. Încetarea căsătoriei prin moarte sau declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi
Încetarea căsătoriei reprezintă o modalitate de întrerupere relaţiilor de căsătoriei, prin decesul unui soţ.
Conform Codului Familiei, articolul 33 (temeiurile încetării căsătoriei) alineat 1, căsătoria încetează în urma
decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Căsătoria poate înceta şi prin
moartea ambilor soţi.
Corelaţia între desfiinţarea și încetarea /sau desfacerea căsătoriei
1. Ambele pun capăt raporturilor juridice de căsătorie;
2. În ceea ce priveşte desfacerea şi încetarea căsătoriei, ambele au caracter judiciar.
3. Cererea în desfiinţarea căsătorie este de competenţa judecătoriei de la domiciliul pîrîtului, pe cînd în cazul
desfacerii căsătoriei, competentă este judecătoria de la ultimul domiciliu comun al soţilor.
4. Toate 3 dau naştere la alte raporturi juridice. Exemplu: partajul averii; succesiunea legală, testamentară,
alte obligaţii;
5. Atît desfacerea cît şi încetarea căsătoriei presupun existenţa căsătoriei valabil încheiate ale cărei efecte se
sting pentru viitor, dar cauzele sunt diferite.
6. Obligaţia legală de întreţinere între soţi se stinge la data încetării căsătoriei pe cînd în cazul desfacerii
căsătoriei, în anumite condiţii această obligaţie continuă să existe în relaţia dintre foştii soţi.
7. Dacă în materie de desfiinţare se procedează după regulile de drept comun, în cazul desfacerii căsătoriei
este instituită o procedură specială.
8. Din punct de vedere al efectelor desfiinţarea căsătoriei produce efecte mai ferme decît în cazul divorţului,
înlăturînd efectele căsătoriei atît pentru trecut cît şi pentru viitor, iar efectele desfacerii căsătoriei se produc
numai pentru viitor.
Moduri de încetare a căsătoriei
1. Încetarea căsătoriei prin moartea unuia dintre soţi. Ea încetează prin decesul unuia dintre soţi, care, de fapt,
constituie unul dintre temeiurile încetării căsătoriei.
- Copii concepuţi în timpul căsătoriei, dar născuţi după încetarea acesteia, sunt consideraţi copii din
căsătorie cu condiţia ca naşterea să fi intervenit înainte de a trece mai mult de 300 de zile de la data
morţii soţului.
- Soţul supravieţuitor care a luat prin căsătorie numele celuilalt soţ îl menţine şi după încetarea
căsătoriei. Soţul supravieţuitor care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu ca efect al căsătoriei,
nu o pierde la încetarea acesteia chiar dacă este încă minor.
- Soţul supravieţuitor are vocaţia succesorală în concurs cu rudele soţului decedat.
- Soţul supravieţuitor va exercita singur ocrotirea părintească faţă de copiii minori rezultaţi din
căsătoria cu soţul decedat.
- Soţul supravieţuitor are dreptul de abitaţie asupra locuinţei în care a locuit cu soţul, dacă nu are altă
locuinţă şi aceasta face parte din succesiune.

1
 Pe de altă parte, de la data decesului încetează acele efecte care sunt esenţial determinate de actul juridic
al căsătoriei, astfel:
 încetează pe viitor calitatea de persoană căsătorită a soţului supravieţuitor,
 obligaţia de fidelitate nu mai există,
 comunitatea de bunuri încetează la data decesului, iar bunurile dobândite de soţul supravieţuitor după această
dată vor fi, după caz, bunuri proprii, dacă le-a dobândit singur sau bunuri comune pe cote – părţi, dacă le-a
dobândit împreună cu alte persoane.
Comunitatea de bunuri va fi desfiinţată pe calea partajului succesoral.
2. Încetarea căsătoriei prin declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Restabilirea căsătoriei în
cazul apariţiei soţului declarat decedat
Căsătoria încetează nu numai în urma decesului fizic constatat, dar şi în urma declarării pe cale
judecătorească a decesului unuia dintre soţi. Potrivit art. 40(1) CF, în cazul apariţiei soţului declarat decedat şi
anulării hotărîrii respective a instanţei judecătoreşti, oficiul de stare civilă poate restabili căsătoria respectivă, la
cererea comună a soţilor, dacă celălalt soţ nu a încheiat o nouă căsătorie.
Această declarare produce aceleaşi efecte ca şi moartea fizică constatată. Data morţii se consideră aceea
stabilită prin hotărârea judecătorească declarativă de moarte.
Conform articolului 52, Cod Civil, persoana poate fi declarată decedată prin hotărîre a instanţei de
judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a
dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma
unui anumit accident. Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi
declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare. Ziua morţii persoanei
declarate decedată se consideră ziua la care hotărîrea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas
definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de
a presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca
dată a decesului ziua morţii ei prezumate.
Restabilirea căsătoriei în cazul apariţiei soţului declarat decedat
Potrivit art. 40 CF în cazul apariţiei soţului declarat, în modul stabilit de lege, decedat sau dispărut şi
anulării hotărîrii respective a instanţei judecătoreşti, organul stare civilă poate restabili căsătoria respectivă, la
cererea comună a soţilor, dacă celălalt soţ nu a încheiat o nouă căsătorie.
În cazul restabilirii căsătoriei, se consideră că aceasta nu a fost întreruptă. Bunurile dobîndite în perioada
de absenţă a unuia dintre soţi aparţin soţului care le-a dobîndit.
2. Desfacerea căsătoriei
În principiu, căsătoria se încheie pe viaţă; totuşi, atunci cînd căsătoria îşi pierde raţiunea de a continua,
oricare dintre soţi ori amîndoi soţii sunt îndreptăţiţi să ceară desfacerea ei. Principiul libertăţii căsătoriei, potrivit
căruia încheierea căsătoriei este expresia consimţămîntului liber al soţilor, implică şi principiul libertăţii
divorţului, ceea ce înseamnă că voinţa soţilor, manifestată în sensul desfacerii căsătoriei, nu poate fi nici ea
ignorată, căsătoria privind în primul rînd şi în mod nemijlocit pe respectivii soţi. Aceasta explică de ce numai
manifestarea de voinţă a unuia sau a ambilor soţi poate declanşa acţiunea de divorţ.
Divorţul presupune desfacerea căsătoriei la cererea oricăruia dintre soţi, atunci cînd continuarea
acesteia a devenit imposibilă pentru cel care cere desfacerea căsătoriei sau într-un sens mai larg, cînd unul
dintre soţi, efectiv, nu mai doreşte continuarea acesteia.
Căsătoria se desface prin 3 modalităţi:
a) la oficiul stării civile - în cazurile prevăzute la art. 36 alin. (1) şi (2);
b) pe cale judiciară - în cazurile prevăzute la art. 36 alin. (4) şi (5) şi la art. 37
2
c) de către notar - în condițiile prevăzute la art. 41 și 42 din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială .
a) În baza acordului comun al soţilor, în cazurile în care între aceştia nu există neînţelegeri referitoare la
partajul proprietăţii comune în devălmăşie, la întreţinerea, educaţia şi domiciliul copiilor minori comuni sau la
întreţinerea unuia dintre soţi, căsătoria este desfăcută la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află
domiciliul unuia dintre soţi.
La cererea unuia dintre soţi, căsătoria poate fi desfăcută la organul stare civilă dacă celălalt soţ:
a) este supus unei măsuri de ocrotire judiciare;
b) a fost declarat dispărut;
c) a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
Desfacerea căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ au loc după expirarea termenului de o lună din
ziua depunerii cererii de divorţ.
În cazul apariţiei litigiilor între soţi cu privire la copii, la partaj sau la întreţinerea unuia dintre soţi,
desfacerea căsătoriei se face pe cale judecătorească.
Dacă, după desfacerea căsătoriei de către organul stare civilă, între soţi apar litigii referitoare la partaj, la
întreţinerea, educaţia şi domiciliul copiilor minori comuni sau la întreţinerea unuia dintre soţi, acestea se vor
soluţiona pe cale judecătorească.
b) Dacă soţii au copii minori comuni şi nu au ajuns la un acord privind întreţinerea, educaţia şi
domiciliul acestora sau în lipsa acordului la divorţ al unuia dintre soţi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.36
alin.(2) și a cazurilor în care căsătoria a fost desfăcută prin încheiere notarială, desfacerea căsătoriei are loc pe
cale judecătorească.
Desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească şi în cazurile cînd există acordul la divorţ al ambilor
soţi, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la organul stare civilă pentru soluţionarea problemei
Instanţa judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei
în continuare sînt imposibile.
Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi nu-şi dă acordul la divorţ,
instanţa judecătorească va amîna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni, cu
excepţia cauzelor de divorţ pornite pe motivul violenţei în familie confirmate prin probe.
Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte şi soţii continuă să insiste asupra divorţului, instanţa
judecătorească va satisface cererea respectivă.
c) potrivit articolului 41 din Legea privind procedura notarială desfacerea căsătoriei se poate realiza de
notar prin acordul soţilor.
- Cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor poate fi depusă la oricare notar în baza acordului
soţilor și în prezența ambilor soți sau în prezența unuia dintre soți dacă anterior notarului i-a fost comunicat
acordul autentic al celuilalt soț de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa.
- Cererea de desfacere a căsătoriei se întocmeşte în scris. Modelul cererii de desfacere a căsătoriei se
aprobă de către Ministerul Justiţiei. Cererea și, dacă există, acordul autentic prevăzut la alin. (1) trebuie să vizeze,
după caz, modul de participare a părinţilor la educaţia, întreținerea copiilor minori comuni, stabilirea domiciliului
acestora, plata pensiei de întreţinere a soţului/soției sau partajul averii comune dobîndite în perioada căsătoriei.
În acest scop, părţile declară notarului pe proprie răspunde despre existenţa copiilor minori sau concepuți, iar în
cazul în care soţii au copii minori, concomitent cu desfacerea căsătoriei, se va autentifica acordul soților cu privire
la stabilirea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi la stabilirea domiciliului copiilor minori după desfacerea
căsătoriei.

3
 - La cererea de desfacere a căsătoriei se anexează copiile certificatelor de naştere ale soţilor şi ale copiilor
minori existenți, copiile actelor de identitate ale soților, certificatul de căsătorie emis de autorităţile competente
ale Republicii Moldova în original şi o copie legalizată a acestuia.
- Notarul explică părților consecințele juridice ale desfacerii căsătoriei, drepturile și obligațiile părinților,
regimul patrimonial al bunurilor comune.
- La momentul înregistrării cererii, notarul acordă soţilor, potrivit prevederilor Codului familiei, un termen
de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de desfacere a căsătoriei. Termenul pentru retragerea cererii de
desfacere a căsătoriei poate fi prelungit cu acordul soților cu maximum 30 de zile.
- La expirarea termenului prevăzut la alin. de 30 de zile, dacă soţii și-au exprimat consimţămîntul liber şi
neviciat şi sînt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea
căsătoriei prin acordul soţilor, notarul emite încheierea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor, în care
consemnează data desfacerii căsătoriei, numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ și, după caz,
mențiunile privind acordul parental referitor la plata pensiei de întreținere a copiilor minori, stabilirea domiciliului
minorilor, modalitatea de partajare a bunurilor comune, plata pensiei de întreţinere a soţului/soției. Încheierea de
desfacere a căsătoriei se emite în 5 exemplare și produce efectul juridic al unui act de stare civilă de desfacere a
căsătoriei (divorț).
- În termen de 3 zile de la data emiterii încheierii de desfacere a căsătoriei prin acordul soților, notarul
transmite organului de stare civilă teritorial, pentru efectuarea înregistrării actului de stare civilă, împreună cu
dovada achitării taxei de stat pentru înregistrarea actelor de stare civilă, două originale ale încheierii și originalul
certificatului de căsătorie. Cîte un original al încheierii se eliberează părților și un original al încheierii se reține
de notar în arhiva sa.
Articolul 42 din Legea privind procedura notarială prevede respingerea cererii de desfacere a căsătoriei.
- Notarul emite o încheiere de respingere a cererii de desfacere a căsătoriei în situaţiile în care nu sînt
îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul
soților, precum şi în unul dintre următoarele cazuri:
a) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţămîntul liber şi neviciat;
b) cererea nu este semnată de ambii soţi în prezența notarului, dacă anterior notarului nu i-a fost comunicat acordul
autentic al celuilalt soț de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa, iar soțul prezent insistă să
fie înregistrată cererea;
c) soţii refuză sa dea declaraţiile prevăzute de lege;
d) soţii nu prezintă, la depunerea cererii, actele necesare prevăzute la art. 41 (copiile certificatelor de naştere ale
soţilor şi ale copiilor minori existenți, copiile actelor de identitate ale soților, certificatul de căsătorie emis de
autorităţile competente ale Republicii Moldova în original şi o copie legalizată a acestuia);
e) în cazul în care există copii minori sau concepuți și, la expirarea termenului prevăzut la art. 41 alin. (5), unul
dintre soţi nu se prezintă în fața notarului, nu-și exprimă consimțămîntul pentru desfacerea căsătoriei sau soții
refuză de a încheia acordul referitor la plata pensiei de întreţinere și la stabilirea domiciliului copiilor minori, sau
acordul încheiat contravine intereselor minorilor;
f) cel puțin unul dintre soţi nu s-a prezentat în faţa notarului la expirarea termenului prevăzut la art. 41 alin. (5);
g) cererea a rămas fără obiect întrucît căsătoria dintre soţi a fost desfăcută, fie de către o altă autoritate competentă,
fie încetată din cauza decesului unuia dintre soţi;
h) dacă soţii se împacă şi unul dintre soți îşi retrage cererea de desfacere a căsătoriei.
(2) În cazul respingerii cererii de desfacere a căsătoriei, notarul emite o încheiere de respingere în 3 exemplare,
dintre care unul se păstrează în arhiva notarului, iar celelalte se transmit fiecăruia dintre soți. La respingerea cererii
de desfacere a căsătoriei, originalul certificatului de căsătorie se restituie persoanei care l-a depus la notar.

4
 3. Efectele divorţului
1. Efectele divorţului cu privire la raporturile personale dintre foştii soţi
Calitatea de soţ încetează din momentul cînd hotărîrea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă. Odată cu divorţul
încetează şi obligaţia de sprijin moral şi de fidelitate prevăzute în dispoziţiile art. 18 alin. 2 C.F., şi fiecare dintre foştii soţi
se poate recăsători fie cu o altă persoană, fie chiar între ei.
Cît priveşte dreptul la nume, libertatea de schimbare a numelui de familie la desfacerea căsătoriei se exprimă în
următoarele:
 în conformitate cu dispoziţiile art. 17, alin. 3 C.F. schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu atrage
schimbarea numelui de familie al celuilalt soţ;
 în momentul înregistrării divorţului, soţii sunt în drept fie de a-şi menţine numele de familie ales la încheierea
căsătoriei, fie de a reveni la numele de familie purtat pînă la încheierea căsătoriei (art. 17 alin. 4 C.F.).
Desfacerea căsătoriei potrivit prevederilor C.C. nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului, adică
capacitatea de exerciţiu deplină dobîndită de către soţi sau unul din ei, în condiţiile acordării dispensei de vîrstă prevăzută
de art. 14 alin. 2 C.F., li se menţine în cazul în care la data divorţului aceştia n-au împlinit vîrsta de 18 ani.
2. Efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre foştii soţi
Împărţirea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor la desfacerea căsătoriei. O dată cu desfacerea
căsătoriei încetează şi proprietatea comună în devălmăşie a soţilor. Desfacerea căsătoriei are ca efect şi împărţirea
bunurilor comune, care se poate realiza fie prin învoiala soţilor, fie prin judecată. Prin urmare, soţii pot împărţi toate
bunurile comune sau numai o parte din ele. Iar în acest sens se va stabili cota fiecăruia şi se va proceda la o împărţire în
fapt a bunurilor soţilor.
3. Efectele divorţului faţă de descendenţii minori
Încredinţarea copiilor minori. În determinarea interesului copiilor minori, care prin sine are un caracter
complex, urmează să se ţină cont de mai multe aspecte, printre care:
 condiţiile de educare a copiilor minori la fiecare dintre părinţi, care sunt apreciate mai mult după comportarea părinţilor
faţă de copil înainte de divorţ;
 posibilităţile materiale ale părinţilor;
 vîrsta, sexul, starea sănătăţii copilului;
 serviciul pe care-1 au soţii şi alte aspecte.
Pentru a decide în privinţa încredinţării copiilor minori, instanţa judecătorească este obligată pe lîngă părinţi să
atragă la participarea în proces în baza art. 73 CF şi autoritatea tutelară, exercitarea funcţiilor căreia potrivit art. 113 alin. 2
CF referitor la minor se pune pe seama direcţiilor (secţiilor) de învăţămînt. De asemenea, în acest sens instanţa de judecată
urmează să ţină cont în mod obligatoriu şi de opinia copilului care a atins vîrsta de 10 ani, deoarece în conformitate cu
dispoziţiile art. 12 al Convenţiei Internaţionale cu privire la drepturile copilului 238 şi art. 54 CF copilul capabil de
discernămînt are dreptul de a exprima liber opinia sa la soluţionarea în familie a problemelor care îi ating interesele şi să
fie audiat în cursul dezbaterilor judiciare sau administrative, în cazul în care sunt mai mulţi copii minori, deoarece la
încredinţarea copiilor se ţine seama exclusiv de interesul acestora, instanţa judecătorească astfel trebuie să decidă pentru
fiecare dintre copii în parte.
4. Exercitarea drepturilor părinteşti cu privire la persoana copilului.
Desfacerea căsătoriei prin divorţ modifică modul de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti astfel în cazul în
care copilul a fost încredinţat unui părinte, acesta exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului, dar
fără a împiedica întreţinerea relaţiilor personale şi contacte directe a copilului cu celălalt părinte, cu excepţia cazurilor cînd acest
lucru este contrar interesului superior al copilului (de exemplu, prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică). În cazul
nerespectării hotărîrii instanţei judecătoreşti, faţă de părintele culpabil se aplică măsurile stabilite de legislaţia procesual civilă
privind neexecutarea hotărîrii judecătoreşti. Iar în cazul încălcării în mod repetat a hotărîrii judecătoreşti, la cererea părintelui
care locuieşte separat de copil, instanţa judecătorească, ţinînd cont de interesele şi părerea copilului, poate soluţiona problema
transmiţîndu-i copilul (art. 64 alin. 3, C.F.).
Încetarea raporturilor de căsătorie între părinţi şi schimbarea de către aceştia a numelui de familie, nu atrage după sine
şi schimbarea numelui de familie al copiilor. Iar în cazul în care părintele căruia i-a fost încredinţat copilul, doreşte să-i schimbe
numele de familie, aceasta se soluţionează ţinîndu-se cont de prevederile art. 56 alin. 4 CF potrivit căruia schimbarea numelui
de familie şi/sau a prenumelui copilului care a atins vîrsta de 10 ani se face, în toate cazurile, cu acordul acestuia.
5