Anxietatea de separare la copil

Anxietatea face parte din existenta umana si se caracterizeaza printr-un

sentiment imminent de pericol. Poate fi definite ca neliniste emotionala
crescuta, cu anticiparea pericolului. Se diferentiaza de frica, aceasta
fiind un raspuns emotional la un pericol obiectiv.
Teama de separare de figura principala de atasament reprezinta un
comportament firesc, comun tuturor copiilor in primii ani de viata.
Incepand cu varsta de 8-10 luni si pana la 24 de luni copiii plang cand
sunt luati de langa mama. Varful manifestarii se situeaza intre 9 si 13
luni si descreste treptat spre 30 de luni.
Separarea pe termen lung are, in apinia lui Bowlby (1975), 3 faze:
protest, disperare apoi detasare.

Criterii de diagnostic
Anxietatea excesiva si inadecvata evolutiv referitoare la separarea de
casa sau de persoanele de care este atasat copilul, evidentiata prin
minim 3 din urmatoarele:
-

Caracteristici clinice
Simptomele clinic principale exprimate de copil sunt ingrijorarea si
nelinistea cand anticipeaza despartirea, urmat apoi de protest prin
planset, tipat, apatie, somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn.
Unii copii au acuze somatice diverse, uneori foarte importante de la
dureri de cap, dureri abdominale, pana la febra, varsaturi si scaune
diareice. Simptomele neurovegetative ca eritemul facial, transpiratia,
paliditatea sunt frecvent intalnite in primele doua faze, dupa Bowlby.
Tratament
Tratamentul este in mare parte multimodal, fiind necesara urmarirea:
1.Educatie si consiliere
-consilierea parintilor si a familiei asupra simptomelor, cursului clinic,
optiunilor de tratament si prognosticului;
-educarea copilului intr-o maniera adecvata varstei;
-consultarea si comunicarea cu personalul scolii, cand este necesar
-consultarea si colaborarea cu medical de familie.
2.Terapie
-programul comportamental ce presupune implementarea planurilor de
separare si includerea de tehnici ca: desensibilizare sistemica,
expunerea si stingerea raspunsului, conditionare inversa, modelare in
tehnici operante.
-interventii asupra familiei: suport familial pentru cresterea autonomiei si
competentei copilului;
-psihoterapii individuale: psihoterapie cognitiv comportamentala
Psihoterapie psihodinamica
Sunt oportune si interventiile farmacologice daca sunt justificate de
severitatea simptomelor. Studiile documenteaza ca folosirea medicatiei
la copii si adolescent cu anxietate de separare este limitata.