Student: Ileana Larisa Mariana

Anul I Marketing IF

Tema NR1
Aspecte referitoare la management

a. Apariția managementului ca știință și definirea conceptului de ,,management”.

Conceptul de management nu a fost cunoscut până la începutul secolului XX dar a urmat o
evoluție rapidă în următorul secol. În prezent, managementul este o știință bine dezvoltată, cu
un fundal teoretic puternic si o serie de instrumente menite să îmbogățească gândirea și
practica managerială și să ofere flexibilitatea în fața schimbărilor si provocărilor cu care se
confruntă orice întreprindere.
Prin management ca știință se înțelege „studierea procesului de management în vederea
sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme,
metode și tehnici care să contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru
realizarea unor obiective”
Managementul este o sumă de activităţi incluzând planificarea, luarea deciziilor, organizarea,
conducerea și controlul, toate orientate spre folosirea resurselor umane, financiare, materiale
si informaţionale ale organizaţiei, într-o manieră efectivă si eficientă, pentru atingerea unui
obiectiv.  
În contemporaneitate, pentru management există numeroase definiţii. Dintre acestea, în
continuare, se enumeră succint si concis conţinutul unora, după cum urmează:
–managementul constituie un ansamblu de tehnici de organizare si gestiune;
–managementul reprezintă metodele si procedeele cu caracter productiv, economic si social,
inclusiv administrativ intern, ce pot fi folosite în activitatea de organizare si conducere a
entităţilor productiv-economice si sociale;
– managementul este complexul de preocupări si acţiuni ale conducătorului, de creare a
cadrului care să permită ca, prin acţiunile unui grup de lucrători, să se realizeze un anumit
obiectiv, în condiţii de calitate, termen si eficienţă a valorificării;
În acelasi timp, managementul poate fi privit si ca un set de proceduri practice:
– managementul este o muncă de conducere;
– managementul este o activitate de dirijare;
– managementul este un proces de organizare si conducere, realizându-se direcţionarea
activităţii altor persoane pentru atingerea obiectivelor stabilite.

b. Școli de management (reprezentanți si contribuții).

1. Școala Clasică
Reprezentanţi: Fr. Taylor, H. Fayol, H. Koontz, C. O‘Donnel, O. Gelinier, J. Woodward, H. Nicklish
etc.
Contribuţii:
-Utilizarea conceptelor economice (profit, cheltuieli, investiţii) într-o manieră analitică
-Relaţiile de management sunt examinate în ansamblul lor, cu accent asupra funcţiei de
organizare şi a funcţiunii de producţie
-Contribuţia decisivă la constituirea ştiinţei managementului şi la impregnarea unei optici
economice managementului;
Taylor, în lucrarea sa “Principiile managementului ştiinţific” publicată în 1911, arată că la baza
managementului ştiinţific trebuie să stea următoarele principii fundamentale:
- Selecţia ştiinţifică a muncitorilor şi perfecţionarea cunoştinţelor acestora
- Repartizarea aproape egală a muncii executate în organizaţie între manageri şi muncitori
- Realizarea cooperării între angajați, în locul individualismului haotic
De asemenea, propune renunţarea la sistemul liniar de organizare şi constituirea unor
compartimente specializate care să-i ajute pe manageri în exercitarea funcţiilor manageriale.
Subliniază tendinţa muncitorilor la delăsare în muncă, aceştia fiind convinşi că dacă ar lucra mai
intens, managerii ar modifica normele. Susţine că “muncitorul american pe terenul de sport
luptă cu înverşunare pentru a obţine victoria, însă acelaşi muncitor în fabrică tinde în mod
deliberat să lucreze cât mai puţin.”

2.Școala Sociologică
Reprezentanţi: D. McGregor, Ch. Arghiris, H. Simon, R. Lickert, M. Gvisiani, J. Indraskiewicz etc.
Contribuţii:
- Utilizarea prioritară a conceptelor şi metodelor sociologice şi psihologice cum sunt: sistem de
valori, etică, principii morale, comportament individual şi organizaţional, atitudini, aptitudini,
motivaţie, cultură organizaţională, leadership, dinamica de grup etc.
- Situarea în prim plan a resursei umane
- Evidenţierea importanţei stimulentelor de natură psiho-socială şi promovarea unui stil de
management participativ
- Emiterea teoriilor X, Y şi Z pornind de la ideea că în exercitarea funcţiilor managementului,
managerii pornesc de la o anumită opinie asupra naturii şi comportamentului factorului uman.
Douglas McGregor – teoriile X și Y Teoria X - premise
- Fiinţa umană medie/omul obișnuit (angajatul obișnuit) este predispusă la delăsare în muncă,
pe care ar evita-o dacă ar putea
- Datorită dispreţului faţă de muncă oamenii trebuie constrânşi, ameninţaţi, controlaţi şi
pedepsiţi pentru a-i determina să muncească
- Omul obișnuit evită responsabilitatea, preferă să fie condus, are ambiţie relative redusă şi mai
presus de orice vrea să fie liniştit
- Omul obișnuit este egoist şi indiferent la necesităţile organizaţiei din care face parte
- Prin natura sa, angajatul de acest tip nu doreşte schimbarea, opunându-se acesteia
- Doreşte să-şi maximizeze doar avantajele materiale, neglijând nevoile psiho-sociale.
Managerii adepţi ai acestei teorii dezvoltă un stil de management autoritar şi
utilizează controlul de tip coercitiv.
Teoria Y se bazează pe următoarele premise:
- Consumul de efort fizic şi intelectual în muncă este tot atât de necesar ca distracţia
şi odihna.
- Omul/angajatul obișnuit îşi îndeplineşte sarcinile şi îşi asumă responsabilităţi din proprie
iniţiativă.
- Omul/angajatul mediu nu doreşte să-şi maximizeze numai avantajele materiale, ci şi
pe cele psihosociale.
Managerii adepţi ai teoriei Y dezvoltă un stil de management democratic, folosind
metode participative.
O. Gélinier elaborează teoria Z ca o combinaţie între cele două teorii.

3. Școala Cantitativă
Reprezentanţi: A. Kaufman, J. Starr etc.
Contribuţii:
- Folosirea conceptelor şi metodelor matematice, econometrice şi statistice
- Abordarea funcţiilor de previziune şi organizare
- Abordarea funcţiunilor de cercetare-dezvoltare, producţie şi comercială.
Această şcoală se caracterizează prin rigurozitatea abordării fenomenelor şi proceselor de
management, printr-o fundamentare superioară a deciziilor folosind instrumentarul matematic
şi statistic.
4. Școala Siatematică

Reprezentaţi: C. Barnard, H.A. Simon, Peter Drucker etc.

La baza ideilor acestei şcoli stă conceptul de sistem – organizaţia fiind considerată un sistem
productiv (caracterizat prin intrări, procese, ieşiri) dar şi ca sistem social (ansamblul relaţiilor
interumane). De asemenea, managementul organizaţiei reprezintă un sistem format din
subsistemul conducător (decizional), subsistemul condus şi subsistemul informaţional.
5. Școala Contextuală

A fost fondată de manageri, consultanţi şi cercetători care au promovat ideea că nu există o

singură modalitate de a conduce, care să fie cea mai bună în orice situaţie. Aceştia au respins
ideea formulării unor principii, metode, tehnici şi instrumente universal valabile.
De exemplu, o anumită structură organizatorică funcţionează eficient la o anumită firmă dar
eşuează lamentabil la o alta. Susţinătorii acestei şcoli au o explicaţie logică: rezultatele sunt
diferite pentru că sunt contexte diferite.

BIBLIOGRAFIE: https://conspecte.com/
https://www.spiruharet.ro/
http://ebooks.unibuc.ro/