Sunteți pe pagina 1din 11

Primul Război Mondial

Cauze:

 lupta pentru piețe de desfacere și surse de materii prime


 problemele coloniale
 rivalitățile pentru dominația în sud-estul Europei
 naționalismul
 cursa înarmărilor
 alianțele politico-militare: Tripla Alianță, Antanta

Pretext: asasinarea la Sarajevo, la 15/28 iunie 1914, a prințului moștenitor al Austro-Ungariei


Franz Ferdinand, de către un student naționalist sârb

Debut: la 15/28 iulie 1914, când Austro-Ungaria declară război Serbie, cea din urmă sprijinită
de Rusia→Germania, Anglia și Franța intră în război în virtutea tratatelor de alianță

- Italia și România se declară neutre și apoi în 1915, respectiv 1916 intră în război de partea
Antantei, sprijinită și de Japonia (1914), Portugalia (1916), Grecia și SUA (1917)

- Puterile Centrale au fost sprijinite de Turcia (1914) și Bulgaria (1915)

Caracteristici:

 mondial
 total →bărbații pe front și femeile în spatele frontului, în industria de armament
 industria pusă pe picior de război și munca obligatorie
 tehnica militară are o mare capacitate de distrugere (avion, tancul, submarinul,gazele
toxice)
 raționalizarea alimentelor
 războiul economic →blocada economică susținută de Antanta a contribuit la
înfrângerea blocului austro - german
 propaganda a fost folosită la un nivel nemaiîntâlnit până atunci pentru a demonstra că
adevăratul vinovat de începerea războiului era adversarul →a fost câștigată de Antanta
- la început ambele tabere prevedeau un război de scurtă durată, dar acesta va fi unul de 4 ani
- din 1915 războiul de mișcare se va transforma într-un război de poziții: pe o linie de front
întărită: tranșee cu condiții inumane
Fronturi:
 de vest unde se confruntă armata germană cu cele franceze și engleze
 de est unde se confruntau trupele ruse cu cele germane și austro-ungare
 din Balcani unde se confruntau trupele austro-ungare, bulgare și turcii cu sârbi; la
Salonic armatele Antantei luptau cu turcii, bulgarii și germanii
 sudul Europei unde italienii luptau cu trupele germane și austro-ungare
în afara Europei : anglo-francezii au cucerit coloniile germane din Africa
armata japoneză atacă teritoriile germana din China
englezii sprijină răscoalele antiturcești din teritoriile arabe
- războiul naval: englezii au folosit flota pentru a bloca coastele Germaniei și a aliaților săi
→în 1916 flota germană a încercat spargerea blocadei într-o bătălie navală
în Marea Nordului, cea mai mare de până atunci, încheiată indecis
→Germania decide declanșarea uni război submarin inclusiv împotriva
neutrilor→intrarea SUA în război de partea Antantei
- frontul de vest: germanii sunt opriți în 1914 pe Marna și se trece la războiul de poziții
în 1916 are loc o bătălie la Verdun, cu rezultat indecis, dar cu mari pierderi
umane de ambele părți
germanii au încercat înfrângerea adversarilor în bătălia de pe Somme, tot
fără succes
- frontul de est: Rusia cunoaște mari pierderi în război→în februarie 1917 are loc revoluția
liberală care duce la abdicarea țarului și proclamarea republicii
în 1917 România obține victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz
în octombrie 1917 are loc o nouă revoluție în Rusia care duce la preluarea
puterii de către bolșevici→în decembrie 1917 Rusia încheie armistițiul, urmat în martie 1918
de pacea de la Brest-Litovsk
-anul 1918 începe sub auspicii bune pentru Germania, dar în cele din urmă resursele
superioare ale Antantei își spun cuvântul:
la 29 septembrie 1918 Bulgaria
la 30 octombrie 1918 Turcia ies din război
la 3 noiembrie Austro_Ungaria
rămasă singură Germania încheie și ea armistițiul la 11 noiembrie 1918

Participarea României la război


- deși aliată cu Puterile Central, la Consiliul de coroană din 3 august 1914, România a decis
neutralitatea(1914-1916)→în această perioadă ambele tabere încearcă atragerea
României→la 4/17 august 1916 România a încheiat tratatul și convenția militară cu Antanta
↔României i se recunoșteau drepturile asupra teritoriilor locuite de români în Austro-
Ungaria și i se promitea sprijin militar
→la 15/28 august 1916 România intră în război împotriva Austro-Ungariei și după câteva
victorii, atacată și dinspre nord și dinspre sud de trupe germane, austro-ungare, turce, bulgare,
superioare și ca dotare este înfrântă la Neajlov →2/3 din țară ocupate, capitala mutată la Iași
- iarna 1916/1917 una grea, armata este reorganizată cu ajutorul misiunii militare franceze
conduse de Henri Mathias Berthelot →în 1917 obține victoriile de la Mărăști, Mărășești și
Oituz, singurele ale Antantei ; nu pot fi valorificate datorită situației din Rusia și a ieșirii
acesteia din război→la 24 aprilie 1918 România este obligată să iasă și ea din război și să
semneze pacea de la Buftea-București: Ceda Dobrogea și înălțimile Carpaților, Germania
exploata bogățiile naturale timp de 90 ani→regele nu promulgă pacea
- la 10 noiembrie 1918 România reintră în război
- urmare a participării la război, în 1918 se realizează statul național unitar român prin
unirea Basarabiei (27 martie 19181); Bucovinei (28 noiembrie 1918) și Transilvaniei (1
decembrie 1918) cu România
STATE NAȚIONALE ȘI MULTINAȚIONALE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

România

-după 1848 va continua lupta românilor pentru realizarea unirii; aceasta s-a desfăşurat în special în emigraţie

-situaţia politică a Principatelor Române depindea de raporturile dintre puterea suzerană (Imperiul Otoman) şi
puterea protectoare (Imperiul Ţarist)

-1853- 1856 – se desfăşoară războiul Crimeii, prilej pentru români să transforme problema românească într-o
problemă europeană (Rusia a fost înfrântă de Turcia sprijinită de Franţa )

 18/30 martie 1856 – Congresul de pace de la Paris , unde, marile puteri participante s-au constituit în două
tabere:

- Franţa, Sardinia, Prusia, Rusia – prounioniste


- Austria, Turcia, Anglia – antiunioniste
-Tratatul de la Paris: - înlăturarea protectoratului rusesc

- menținerea suzeranității otomane, dar garantarea independenței administrative

- Principatele române sunt puse sub garanţia colectivă a puterilor europene (Imperiul
Otoman, Franța, Anglia, Rusia, Prusia, Sardinia, Austria)

- retrocedarea către Moldova a S. Basarabiei (3 judeţe: Cahul, Bolgrad, Ismail)

- libertatea navigaţiei pe Dunăre, a comerțului , a cultelor

- dreptul la armată națională și de a emite legi

- convocarea adunărilor ad-hoc pentru a se pronunța în problema unirii

 1857 –au loc Adunările ad – hoc→caracter reprezentativ și consultativ

-Adunările se încheie cu Rezoluţiile, care prevăd:

- respectarea autonomiei Principatelor potrivit capitulațiilor încheiate cu Poarta;


- unirea Principatelor într-un stat cu numele România
- prinţ străin dintr-o familie domnitoare europeană care să-și crească moștenitorii în religi țării
- neutralitatea și inviolabilitatea teritoriului noului stat
- adunare legislativă și guvern constituțional reprezentative, sub garanția colectivă a Marilor Puteri
®exprimau dorința de unire și opțiunea pentru un regim politic democratic

-7/19 august 1858 - Conferinţa puterilor garante – Paris – se redactează Convenţia de la Paris - ce joacă rol de
constituţie a Principatelor

- prevederi:

- se recunoştea dreptul la unire dar se formează Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti cu
două adunări, două guverne şi doi domni pământeni ( nu străini )

- 2 instituţii comune (cu sediul la Focșani)– Comisia centrală (legislativ) dezbătea legile de interes
comun şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
-separarea puterilor în stat: executivă-domnul și guvernul (separat pentru fiecare țară)
legislativă-domn și Adunare (separat pentru fiecare țară)
judecătorească- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la Focșani (instituție
comună)
-domnul-ales pe viață prin vot cenzitar, având ca atribuții: numirea miniștrilor, sancționarea legilor,
dizolvarea Adunării -egalitatea tuturor în fața legilor, impozitelor și promovării în funcții publice
-desființarea privilegiilor și rangurilor boierești
-revizuirea relațiilor dintre proprietari și țărani
® o comisie provizorie formată din trei caimacami urma să conducă fiecare principat până la alegerea domnilor
® 1859 – alegeri pentru adunările elective

- în Moldova – partida naţională îl alege ca domn pe Alexandru Ioan Cuza – 5 ianuarie 1859
- în Ţara Românească – se face apel la populaţie ® Al. Ioan Cuza devine domn la 24 ianuarie 1859
→românii s-au folosit de o omisiune din Convenția de la Paris →nu preciza că aceeași persoană nu poate fi
domn în ambele Principate→prin dubla alegere alui Cuza au pus Mariel puteri în fața faptului împlinit

DOMNIA LUI ALEXANDRU I. CUZA ( 1859 – 1866 )

- de facto, unirea fusese realizată şi se puseseră bazele statului naţional modern ® trebuia recunoscută de
către marile puteri şi luate măsuri pentru consolidarea statului nou format, ceea ce au constituit obiectivele
politicii lui Cuza

® pe plan extern ® principalele obiective au fost:

a) recunoaşterea dublei alegeri→Marile Puteri întrunite la Paris la 26 martie/7 aprilie 1859 au


recunoscut actul de la 24 ianuarie 1859, cu excepția Austriei și Imperiului Otoman.
b) recunoaşterea unirii depline
o Conferinţa de la Constantinopol aduce recunoaşterea oficială a unirii de către puterile
garante, fapt realizat în 22 noiembrie/4 decembrie 1861
® astfel că, la 11/23 decembrie, A I Cuza proclama înfăptuirea unirii depline şi naşterea naţiunii
române

® pe plan intern ® luate primele măsuri pentru consolidarea statului și repunerea în ordine a țării după
model european.

- unificarea aparatului de stat


- unificarea armatei și înfiinţarea ministerului de război
- capitala unică – Bucureşti
® în 1862, după recunoaşterea unirii depline ® se constituie primul guvern unic condus de liderul
conservatorilor Barbu Catargiu, la 22 ianuarie 1862
® la 24 ianuarie 1862 – Parlamentul unic îşi deschide lucrările şi se proclamă numele de România

-cele două tendințe principale ale domniei lui Cuza au fost liberaismul și conservatorismul; domnul a colaborat
mai ales cu liberalii moderați.

MARILE REFORME – au fost înfăptuite în timpul guvernului Mihail Kogălniceanu

•1863 – legea secularizării averilor mănăstireşti ( ≈ 25 % din suprafaţa agricolă a ţării ), prin care o mare parte
din suprafaţa agricolă a ţării a trecut sub controlul statului

1864 legea instrucţiunii publice ( legea învăţământului )

- structura modernă a învăţământului – primar , secundar, superior

- învăţământul primar e obligatoriu şi gratuit


(tot lui Cuza îi datorăm și înfiinţarea Universităţilor din Iaşi - 1860 şi Bucureşti-1864)

-datorită problemelor generate de proiectul de reformă agrară (neacceptarea lui de către conservatorii din
Cameră) ® Cuza organizează o lovitură de stat – 2 mai 1864 [dizolvă Adunarea şi menţine guvernul]

 adoptă o nouă Constituţie – Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris, prin care instaurează un
regim autoritar
- înfiinţează Corpul Ponderator ( Senat ) ® Parlament bicameral

- înfiinţează Consiliul de stat – elaborează proiectele de lege pe baza iniţiativelor domnului


- domnul: avea inițiativă legislativă, drept de veto asupra proiectelor de lege adoptate de adunare,
numește președintele Camerei și membrii Senatului
- adoptă și o nouă lege electorală→ vot bazat pe un cens mai scăzut
-
® va fi adoptată legea rurală (14/26 august 1864 )

- împroprietărirea ţăranilor în funcţie de puterea economică ( numărul de vite )


- împroprietărirea cu despăgubire eşalonată pe 15 ani
- pământul primit nu putea fi înstrăinat 30 ani
- se desfiinţau toate obligaţiunile feudale ale ţăranilor
® efectul politic a însemnat abolirea şerbiei, eliberarea pământului, libertatea de mişcare a ţăranului care
devine proprietar

® consecinţe imediate – vor fi împroprietărite 463.554 familii de ţărani cu 1.810.311 ha pământ

* limitele legii: - insuficienţa pământului

- abuzuri

-în 1864 a fost înființată Casa de Economii și consemnațiuni (CEC)

-s-a elaborat codul civil și codul penal , alcătuite după modelul francez (din 1810) și prusac (din 1851),
asigurând organizarea modernă a statului și în materie juridică.

® datorită politicii autoritare a domnitorului, împotriva sa s-a înfiinţat Monstruoasa coaliţie – o “alianţă” între
conservatori şi liberalii radicali, cu scopul înlăturării lui Cuza ® la 11 februarie 1866 acesta abdică şi părăseşte
România

→la conducerea României este adus Carol de Hohenzollern Sigmaringen (1866-1914):


-în 1866 adoptă o nouă constituție
-în 1877-1878 participă la războiul din Balcani →la Congresul de la Berlin este recunoscută
independența României, care primește și Dobrogea și Delta Dunării , dar ceda Rusiei cele trei județe din
Sudul Basarabiei( Cahul, Bolgrad, Ismail)
- 1881 România se proclama regat

Germania
- unificarea s-a realizat în jurul Prusiei, al regelui Wilhelm I (1861-1888), ajutat de Otto von Bismarck-
„cancelarul de fier”

- s-a realizat „prin foc și sabie”:

I 1864 în urma războiului cu Danemarca au anexat Holstein și Schleswig;

II 1866 a înfrânt Austria și a eliminat-o din Confederația germană; Prusia a constituit


Confederația Germană de Nord sub propriul control;

III 1870-1871 în urma războiului cu Franța, alipește Alsacia și Lorena și la 18 ianuarie 1871, în
sala oglinzilor de la Versailles, se regele Prusiei se proclamă împărat și Otto von Bismarck devine
primul cancelar al Germaniei

-1890 Bismarck este înlăturat și Germania inițiază o politică de înarmare terestră și navală și de
expansiune colonială care va pune pacea lumii în pericol de mai multe ori

- viața politică a fost dominată de: Partidul Conservator al proprietarilor de la est de Elba

Partidul Liberal al burgheziei industriale și comerciale din Vest

Italia

- unificarea se realizează în jurul Regatului Piemont, a regelui Victor Emanuel II, ajutat de primul-
ministru Camillo Cavour

- a utilizat mai multe căi:

* cu ajutor extern: 1859, cu ajutor francez a recuperat Lombardia

1866 cu ajutor prusac a eliberat Veneția

*de bună voie: 1860 s-au unit Modena, Parma, Toscana, Romagna

* pe cale revoluționară: 1860 expediția lui Giuseppe Garibaldi în Sicilia și unirea sudului

* 1870 a fost eliberată Roma și proclamată capitală

State multinaționale

Austro-Ungaria

- în 1849 a restabilit absolutismul (neoabsolutismul)

- împăratul: numea miniștrii, funcționari, guvernatori de provincii, instituia starea de urgență și avea
drept de veto absolut
- puterea era susținută de armată, birocrați, Biserică, poliție

- dezvoltarea economică →dezvoltarea unei burghezii dornică de reforme liberale →regimul liberal
(1860-1867)

- eșecul suferit în confruntările cu Franța (1859) și Prusia(1866) →1867 se instituie dualismul austro-
ungar: împăratul Austriei era și rege al Ungariei și cele doua state au in comun trei ministere: finanțe,
externe, război.

- provinciile sunt împărțite: Austria: Cehia, Galiția, Dalmația, Istria, Bucovina

Ungaria: Transilvania, Banatul, Slovacia, Croația

au statut diferit: autonomie: Cehia, Croația

negarea dreptului de autoconducere: Transilvania

- românii transilvăneni au desfășurat o puternică mișcare împotriva încorporării forțate la


Ungaria→apogeul mișcarea memorandistă (1892-1894)

- grave au fost și relațiile cu minoritățile slave, susținute de Rusia→în 1908 a anexa Bosnia- Herțegovina,
consolidându-și poziția în Balcani, dar ridicând împotrivă Serbia, slavii din imperiu și Rusia→izbucnirea
primului război mondial

Lumea la cumpăna secolelor XIX-XX

Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea


 imperialismul colonial a reprezentat trăsătura dominantă a periaodei anterioare
primului război mondial și o cauză a acestuia
 a fost determinat de: nevoia de resurse
regiuni de colonizare pentru populație
 ocupația colonială: a fost exercitată prin intermediul conducătorilor locali sau prin
administrație directă
a însemnat și investiții economice →căi ferate, porturi, orașe, zone
industriale
 principalele imperii coloniale: englez, francez, italian, german, belgian, portughez,
spaniol
 în ciuda tradiționalismului, a tendințelor de izolare și a imobilismului civilizațiilor
asiatice, acestea nu s-au putut sustrage contactului cu lumea europeană
India: -„perla coroanei britanice”
ruinarea economiei tradiționale locale și pătrunderea mărfurilor englezești ieftine
englezii atrag de partea lor aristocrația indiană
se introduc tehnologiile moderne europene, căile ferate, fabrici→se formează o
clasă mijlocie care va milita pentru autonomia sporită a coloniei și independență
China: transformată în semicolonie după 1860
politica împărătesei Țî-Și→rezistență la modernizare și încurajarea
tradiționalismului
dezvoltarea burgheziei naționale →revoluția burgheză condusă de doctorul Sun
Yat Sen încheiată cu proclamarea republicii însoțită de perspectiva modernizării
țării
Japonia: singura țară asiatică care a reușit asimilarea valorilor civilizației occidentale
pe care le0-a adaptat la propriile tradiții
în 1868 împăratul Mutsu-Hito a înlăturat regimul shogunatului și a trecut la o
serie de reforme cunoscute sub numele de „Era Meiji” ( Epoca Luminii):
 lichidarea privilegiilor feudale
 egalitatea în fața legii
 constituție (1889) cu caracter conservator care oferea împăratului puteri
sporite
 apariția partidelor politice
 1871 învățământul devine obligatoriu
 1871 serviciul militar devine obligatoriu
 aduși specialiști occidentali
 tinerii trimiși la studii în Europa și America
 construcția de drumuri, căi ferate, întreprinderi
→Japonia devine o țară dezvoltată economic, care anulează tratatele
defavorabile cu puterile occidentale și începe o politică expansionistă:
1894-1895 a învins China și a ocupat Taiwanul
1904-1905 a învins Rusia
Modernizarea s-a făcut păstrând tradițiile și originalitatea
Africa :- până în secolul al XIX-lea prezența europeană s-a rezumat la comerțul cu
sclavi
- a fost împărțită între puterile europene concomitent cu expedițiile de
explorare a interiorului continentului (Livingstone, Stanley)→la începutul secolului
XX erau doar două state independente: Liberia și Etiopia
- europenii (funcționari, coloniști, militari) aveau un statut privilegiat și erau
ajutați de elita locală (care studiase în metropolă)
- din rândul elitei locale se desprind elementele care militează pentru
independența țării lor și pentru organizarea lor după model european
- tratarea Arici ca sursă de materii prime→rezistența localnicilor

Statele Unite ale Americii

- după obținerea independenței, SUA au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă datorată:


 emigrației unui număr mare de europeni
 cuceririi teritoriilor din Vest
 expansiunii teritoriale (prin războaie sau cumpărări): Louisiana (1803), Florida
(1819), Oregon (1846), Texas, California, Noul Mexic (1847), Alaska (1867)
- economia – pe baza liberei inițiative și a concurenței→în nord se dezvoltă
industria și comerțul, iar în sud – plantațiile muncite de sclavi negri
→la jumătatea secolului al XIX-lea a existat o dispută între partizanii abolirii sclaviei
(aboliționiștii) și adepții sclaviei, în legătură cu interzicerea sclaviei în statele nou
intrate in Uniune →războiul de secesiune (1861-1865)
- statele din sud declară secesiunea în condițiile alegerii ca președinte lui
Abraham Lincoln, aboliționist convins
-N: industrie dezvoltată, populație numeroasă, mijloace financiare, flotă
comercială și militară puternică
-S: ofițeri și soldați mai bine instruiți →în primele luni obțin o serie de victorii
dar fără a reuși să înfrângă decisiv trupele federale și în 1865 au capitulat
→Uniunea este restabilită , dar la câteva zile președintele Lincoln est asasinat
- perioada care a urmat, numită „reconstrucția” caracterizată printr-o dezvoltare
explozivă și astfel la sf. secolului al XIX-lea ocupă locul I în lume;
- dezvoltarea a fost favorizată de o serie de factori:
- desființarea sclaviei
- abundența resurselor naturale
- introducerea noii tehnologii
- mentalitatea de întreprinzători a americanilor
- creșterea salariilor muncitorilor și introducerea consumului de
masă
- creșterea salariilor muncitorilor și introducerea consumului de
masă
- în politica externă: include în sfera ei de influență: Cuba, Filipine, Hawaii, Porto Rico,
canada, Mexic, Chile.
1903 sprijină formarea statului Panama, pe teritoriul căruia a
construit Canalul Panama

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

TRATATELE DE PACE ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE INTERBELICE

TRATATELE DE PACE

- tratativele de pace de la sfârșitul primului război mondial au avut loc la Paris și câteva
localități apropiate
- au participat delegați din aprox. 30 de state, nefiind invitate Rusia și statele învinse
- hotărârile: luate de Consiliul celor patru: W. Wilson, G, Clemenceau, L. George, Orlando
au al bază Cele 14 puncte ale președintelui W. Wilson

- tratate: cu Germania la Versailles, 28 iunie 1919 →considerată principalul vinovat si


obligată să plătească 132 miliarde mărci aur
cu Austria la Saint Germain, 10 septembrie 1919
cu Bulgaria la Neully, 27 noiembrie 1919
cu Ungaria la Trianon, 4 iunie 1920
cu Turcia la Sevres, 10 august 1920
de la Paris, octombrie 1920 semnat de Franța, Anglia, Italia, Japonia, SUA prin care
erau recunoscute granițele Cehoslovaciei, Iugoslaviei, Poloniei și României
constituie sistemul Versailles
harta Europei și a lumii cunoaște modificări:
 dispar Imperiile Otoman, Austro-Ungar, German, Țarist și pe ruinele lor se formează
sau se reîntregesc statele naționale
 coloniile germane și teritoriile arabe din componența Imperiului Otoman sunt cedate,
sub formă de mandat al Societății Națiunilor, Angliei, Franței, Japoniei
 concesiunile germane din China sunt acaparate de Japonia
 Austria și Ungaria se despart și se formează state independente
 Cehia și Slovacia se unesc și formează Cehoslovacia
 Teritoriile locuite de croați, sloveni, sârbi, bosniaci se unesc cu Serbia și Muntenegru
și formează Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (din1929 Iugoslavia)
 Reapare Polonia
 Își câștigă independența Letonia, Lituania, Estonia, Finlanda
 România își desăvârșește unitatea prin unirea Basarabie, Bucovinei și Transilvaniei
 Orașul Gdansk (Danzig) devine oraș liber
 Italia primește teritoriile iredente locuite de italieni în Austria
- deciziile de la Paris au nemulțumit pe toată lumea nemulțumiri legate de teritorii,
nemulțumiri legate de plata reparațiilor nașterea revizionismului
- dintre nemulțumiți amintim și Turcia, al cărui teritoriu național era practic împărțit între
puterile Antantei turcii conduși de Mustafa Kemal înving grecii sprijiniți de
învingătorii în război și proclamă republica și încep modernizarea
→ prin tratatul de la Lausanne (1923) recunoaștea un stat turc independent și suveran între
granițele sale etnice: Anatolia și teritoriul european din jurul Istanbului

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE

CONSTITUIREA SOCITĂȚII NAȚIUNILOR


- Pactul Societății Națiunilor semnat la 28 iunie 1919
- obiective: dezvoltarea cooperării între state
respectarea dreptului internațional
eliminarea războiului ca mijloc de reglementare a litigiilor dintre state
- sediul la Geneva, prima ședință în 1920
- principii: principiul securității colective
garantarea independenței politice și a integrității tuturor statelor
dezarmarea
pacea și cooperarea internațională
arbitraj internațional pentru rezolvarea conflictelor dintre state
aplicarea de sancțiuni pentru statele agresoare
- ineficiența a fost determinată de mai mulți factori:
 SUA- adoptă o politică izolaționistă și nu participă
 alte state vin mai târziu și pleacă mai devreme (Germania primită în 1926 și pleacă în
1933, Rusia sovietică vine în 1934, Italia pleacă în 1936 )
 nu a avut capacitatea de a lua măsuri împotriva agresorilor→1931 Japonia atacă
China, 1935 Italia atacă Etiopia, Germania încalcă sistematic tratatul de la Versailles
și anexează Austria (1938), regiunea Sedetă a Cehoslovaciei (1938), anexarea Cehiei,
Boemiei, Moraviei (1939)
-Organisme: Adunarea Generală-participă toate statele membre , fiecare cu 3 delegați și un
vot
Consiliul Societății Națiunilor –atribuții executive
Secretariatul

ACORDURI INTERNAȚIONALE
- 1922 –Conferința de la Genova pentru a discuta problemele economice →fără rezultate
concrete
- 1924-1928 o perioadă de avânt economic
- 16 octombrie 1925 Acordul de la Locarno semnat de Franța, Belgia, Germania, cea din
urmă nerecunoscând granițele vecinilor Cehoslovacia și Polonia ↔în 1926 Germania intră în
Societatea Națiunilor
- Franța a încurajat formarea unor alianțe regionale:
 1921 Mica Înțelegere: România, Cehoslovacia, Iugoslavia→îndreptată împotriva
tendințelor revizioniste ale Ungariei
 1934 Înțelegerea Balcanică: România, Grecia, Iugoslavia, Turcia
- apogeul politicii securității colective promovată de Societatea Națiunilor a fost Pactul
Briand-Kellogg (27 august 1928) →renunțarea la război ca mijloc de reglementare a relațiilor
dintre state
- conferințe pentru dezarmare: 1921 Washington limitează tonajul flotelor militare ale
1930 Londra principalelor puteri maritime
1932-1933
- politica securității colective a eșuat, revizioniștii au încălcăt tratatele de pace, au dus o
politică expansionistă susținută și de alianțe sau tratate:
 Germania, Italia, Japonia constituie Axa Berlin-Roma-Tokyo
 Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) –Germania-URSS
ROMÂNIA ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE
- obiectivele politici externe au fost:
 realizarea colaborării cu toate statele
 apărarea integrității teritoriale și a independenței naționale
 respingerea revizionismului
un sistem de alianțe: 1921 Mica Înțelegere
1934 Înțelegerea Balcanică
1921, 1926 alianțe cu Polonia
1926 alianță cu Franța
- a încercat îmbunătățirea relațiilor cu URSS→eșec datorită URSS care nu dorea
recunoașterea unirii Basarabiei cu România

S-ar putea să vă placă și