Unde a fost omul ?

Holocaust – este un termen ce se referă la o victimă care a fost complet arsă

si este folosit pentru a defini geocidul nazist împotriva evreilor în lagăre de
concentrare precum Auschwitz , din timpul celui de-al doilea război mondial .

După invadarea Poloniei, germanii au înființat în teritoriile anexate și în

Guvernământul General ghetouri pentru a limita circulația evreilor.

 Ghetourile au apărut și au fost izolate de restul lumii la momente de timp

diferite și din motive diverse.De exemplu, ghetoul din Łódź a fost închis în aprilie
1940, pentru a-i forța pe evreii dinăuntru să predea banii și obiectele de
valoare; ghetoul din Varșovia a fost închis din considerente sanitare (pentru cei
din afară, nu pentru cei dinăuntru),dar aceasta abia în noiembrie 1940 ; iar
ghetoul din Cracovia a fost înființat abia în martie 1941. În ghetouri, au fost create
gropi comune pentru a putea face față numarului mare de cadavre ale celor care
au murit de foame și boli.

Transportul deținuților între lagăre se efectua adesea cu camioanele de

marfă, în care deținuții erau înghesuiți. Aveau loc întârzieri mari, în timp ce
deținuții erau ținuți în mașini cu zilele.
 Una dintre ipostazele omului in Holocaust este cea de victimă care era
vizată de guvernul Germaniei naziste pentru diverse practici discriminatorii
datorită etniei, religiei , convingerilor politice sau orientării sexuale . Aceste
practici   au evoluat pe parcursul celui de-al doilea război mondial pentru a
include încarcerarea, confiscarea proprietății, munca forțată, sclavia sexuală,
experimentele medicale și moartea prin muncă excesivă, subnutriție și executare
printr-o varietate de metode .

O altă ipostază a omului in Holocaust este cea de călău , un reprezentant al

acestei ipostaze fiind Rudolf Höß care fusese călăul cu cel mai mare grad de la
Auschwitz , nu doar că supraveghease uciderea a peste 1,5 milioane de evrei, romi
și prizonieri politici, ci era chiar creierul din spatele transformării Auschwitzului
dintr-o cazarmă veche într-o mașină de ucis capabilă să omoare două mii de
persoane pe oră. Ca și cum toate astea n-ar fi fost destul de îngrozitoare, Rudolf
Höß a comis toate aceste atrocități la câteva sute de metri de vila familiei sale,
unde a crescut fiul său care s-a jucat cu jucării făcute de prizonierii de la
Auschwitz și a cules căpșuni prăfuite cu cenușa rămășițelor umane.

Ipostaza centrală a omului in Holocaust este cea de erou , unul dintre eroi
fiind chiar Benjamin Ferencz căruia  i-a fost încredințată misiunea de a se deplasa
la Berlin. Aici, a strâns dovezi împotriva numelor grele ale regimului contribuind
astfel în mod decisiv la condamnarea celor responsabili pentru Holocaust și crime
împotriva umanității. Benjamin Ferencz a acuzat într-un proces nu mai puțin de
douăzeci și patru de ofițeri și comandanți care aveau implicații in Holocaust. În
marea majoritate cu toții au fost condamnați. Din cei douăzeci și patru de acuzați,
cinci dintre ei au fost condamnați și executați prin spânzurare. Nouă au fost
condamnați la moarte prin spânzurare dar pedepsele le-au fost comutate în
închisoare de la 15 ani la detenție pe viață. Opt condamnați au primit sentințe
directe între 15 ani și închisoare pe viață iar doi dintre ei nu și-au mai aflat
sentința. Unul nu a mai fost judecat din cauza problemelor medicale, decedând
ulterior iar celălalt s-a sinucis în arest . Benjamin Ferencz, sătmăreanul născut în
România și-a dedicat întreaga existență reabilitării victimelor nazismului dar mai
presus de orice a arătat omenirii ceea ce o ființă umană este capabilă să comită
atunci când ideologia acaparează rațiunea.

Așadar , cele trei ipostaze ale omului menționate mai sus sunt cele mai
întâlnite in perioada Holocaustului care au scos la iveală trăsăturile rele , dar și
bune ale omului . Într-un final deși au murit mulți evreii s-a facut dreptate pentru
aceștia .