Scenariu de activitate

Ni-I Moldova floare între flori

Casa Mare-zi de sărbătoare,
Când se adună fiice și feciori
Se înalță hore pân-la Soare
Nii Moldova cuibi de lăutari,
Zbuciumul și farmecul din strune,
Freamătul din Codrii seculari
Doina nouă ce în veci nu-apune
Nii Moldova împliniri de ves,
Spic de grâu și struguire de poamă
Sufletul țăranului deschis,
Și privirea gingașă de mamă

Aici e plaiul meu natal,

E scumpul meu meleag,
Unde trăiesc și m-am născut,
Pământul cel mai drag
Iar Codrii seculari șoptesc
De bucurie și tristețe
Poeții povestesc
Despre frumoasă tinerețe
Și orice strop micuț de rouă
Lucește ca o stea
Și pare a fi ca o planetă
Numai ăn țara mea
Și nimeni nu mă va desparte
De la pământul sfănt
Și-n suflet veșnic va trăi acest frumos pământ

Avem ca o tortà arzândà cuvintele marelui Stefan Moldova nu este a noastrà,

ci a urmaşilor, urmaşilor noştri." De aceea fiind urmaşii marelui Domnitor,
avem visul să ne vedem un plai înfloritor, şi să ni-lapăran, să ni-l slavim

1
 Ștefan cel Mare
Eu sînt Ștefan , domn al țării ,
Stau de strajă la hotare
Să nu trecă prin Moldova
Hoardele cele barbare!
Dușmani, dornici de pămînturi ,
Am voință de oțel
Cine vine să mă-n frunte
Sabia știe de el.

„Mioriţă laie, laie-bucălaie

Blestemă în lume negrele războaie.
Brazda după tine- să tot înflorească
Şi în dimineaţă grîul să ne crească!

Mioriţă laie, laie-bucălaie,

Zurgălăii sună-i să ne-aducă ploaie,
Să ne crească pruncii pentru-această ţară
Şi să plugărească brazda-n primăvară!

Leruileşte-ntruna, Mioriţă laie,

Să nu fie-n lume negrele războaie,
Tremure-n ţărînă dulcile izvoare.
Şi să înflorească pîinea în cuptoare!”

A fost război.
Ecoul lui
Si-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.

Fiind atâta
La izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Si nu le-a imbrăcat de mult, Feciorul.
Cămăşi mai vechi, mai noi, A fost război.

O primăvară rece și fierbinte

Cum n-a mai fost de-atunci pe la noi.
2
 Să v-o descriu mă tem că n-am cuvinte
Şi-am să v-o cânt, că-i scrisă pentru voi.

Bărbații din poliţia moldavă

Destinul lor așa a fost să fie:
Ei n-au râvnit la lauri sau la slavă,
Ci, simplu, au căzut la datorie.

Presăraţi pe-a lor morminte

Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul Fericitilor eroi.
Ridicaţi pe piramida Nemuririi faima lor,
Scriti în cărțile de aur Cintecul nemuritor.
Pe copii la sinul vostru
Alintați-i cu-acest cint,
Povestindu-le cu fală
Al eroilor avint...
Dezveliți tot adevărul
Şi le spuneți tuturor
Cum muriră fraţii noştri
Pentru neam și țara lor.
Și pe sacrele morminte
Puneți lacrime şi flori,
Spre a fi mai dulce somnul Miilor de luptători.
Ridicaţi pe piramida Nemuririi faima lor,
Scrit in cărțile de aur Cintecul nemuritor.

Cantecul Scumpă Patrie

Pentru scumpa noastră țară-nfloritoare

Noi vom pune , pieptul nostrum de granit
Ca dușmanul să nu calce la hotare
Și poporul să muncească liniștit

Noi ostașii, să zburăm ca șoimi-n aer

Fără frică, frică de dușmani
Doar acasă, doar acasă dorm în liniște părinții
Fiindcă știu că noi pe dânșii apărăm

Înainte, înainte pui de lei

Pentru scumpa țara să luptăm

3
 Vitejia strămoșească s-o păstrăm
Și oșticea cea dușmană s-o fărmăm

Legea copiilor
Copii, avem acum o lege-anume
Făcută numai pentru noi, adică.
Să fim toţi ocrotiti oriunde-n lume
Să creştem fără griji şi fără frică.
Toţi vrem în libertate să trăim,
Deci să veghem la pacea tuturor.
Cu toţi copiii lumii fraţi să fim,
Orice culoare-ar avea pielea lor.
Să ne simţim la fel de apăraţi,
De legea dreaptă şi să ne susţină
Să nu mai fie copii agresaţi!
Ei sunt fără păcat şi fără vină.
De-ar fi să facem noi, copii-o lege,
Nu ar mai fi războaie pe Pamânt
Şi toate statele s-ar înţelege
Şi-ar fi pe lume numai joc şi cânt.

-Mămico,CE E PACEA?
-Este lumina-n noapte,
E zîmbetul curat.
E raza ce-ncălzeşte
Năsucul îngheţat.

-Dar spune-mi CINE-I PACEA?

- Este o zînă bună.
Ce-aduce bucurie
Şi strînge-n jurul mesei
Pe toţi ce-i vrem să fie.

-Mămico, CUM E PACEA?

-Este ca mîna mamei
Cînd mîngîie fetiţa.
Este sărutul cald
Cînd doare rău bubiţa.

-Dar unde-i CASA PĂCII?

-E-n orice suflet bun
Şi trebuie să-ţi spun
C-aşa mică cum eşti,
4
 Şi tu s-o găzduieşti.

Vrem Pace

Pace vrem planetei noastre!

E dorinţa cea mai mare.
„Pace" e cuvântul care
Îl dorim pe-acest pământ.

Semnul păcii-porumbelul
Alb ca neaua e mereu
Şi ne-aduce bucurie
Când pe cer noi îl vedem.

Noi, copiii, vrem să fie

Linişte şi bucurie.
Fără arme şi război
Cum a fost demult la noi.

Toţi strigăm în gura mare:

Pace pentru fiecare!
Cu baloane colorate
Şi cu flori înmiresmate,
Ziua păcii s-o serbăm,
Pentru că ne bucurăm.

Mama paine alba coace,

Noi zburdam voios,
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.

Tata fluiere ne face,

Noi cantam duios.
Pentru pace, pentru pace

Infloresc in jur copacii,

Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Multumim frumos.

Pacea-i zâmbetul de mamă,

Chipul vesel de copil,

5
 Bolta lumii înstelată,
Harul florii de april.
Pacea-i omenia-n lume,
Şcoala-n care învăţăm,
Dorul strămoşesc de glie,
Ţara ce o înălţăm.
Pacea-i tinereţea ţării,
Vântul adiind uşor,
Raza lunii, vraja mării,
Şi speranţa-n viitor.

“Pace”
Rămîi la noi, zeiţă Pace
Doineşte-n şară cum îţi place:
Te fă azur din zare-n zare-
Să poată trece-n zbor cocoare.
Te-mbracă-n verde de mătasă-
Să aibă codrul frunză deasă.
Şi diademă-ţi fă din soare-
Să luminezi peste izvoare,
Îţi cîntă cîntul zi şi noapte-
Să-l ştie păsările toate-
Coboară strop de ploaie-n glie
Si bob de aur urcă-n grîie.

Cantecul Hulubul Păcii

S-a deschis fereastra, ca o rană veche

Mama ne aşteaptă, nopţi întregi de veghe
Să venim acasă, şi măcar odată
Să mai stăm la masă, aşezaţi grămadă

Pe deasupra porţii, înfloresc salcîmii

Şi în miezul nopţii amiroase-a pâine
Rumenă şi caldă, mama noastră coace
Din făină albă un hulub de pace

Şi î-i zice 'dut-e', prin străini departe

De-mi păzeşte puii, de război şi moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă

6
 Şi de-o fi să poată, să mai vină acasă

Şi hulubul zboară, alb ca dorul mamei

Pe la toţi coboară, şi pe toţi ne cheamă
Poate că s-or face, pace-n toată lumea
Dacă mama-şi coace sîmbăta hulubii

Ne bucurăm de soare
De aer şi de flori
Când ne jucăm în pace
Sub cerul fără nori.

Aşa cum zburdă veseli

Pe câmpuri mieluşeii
Noi vrem ca-n libertate
Să zboare porumbeii.

Simbolul alb al păcii

Să ne cuprindă gândul
Şi doar prietenia
Să-nconjure Pamântul!

Iar voi, mai marii lumii,

Copiii nu-i uitaţi
Şi dreptul lor la pace
Mereu să-l apăraţi!