TIPURI DE EXPLICAŢIE EXEMPLU

DISTORSIUNI
COGNITIVE

Citirea gândurilor S. afirmă că ştie ce gândesc alte persoane fără să aibă „ceilalţi vor zice că sunt
sufieciente dovezi despre acest lucru. un ratat”, „ceilalţi vor
spune că sunt ciudat ”
Prezicerea viitorului S. prezice viitorul (că lucrurile vor fi din ce în ce mai rău, că îl „dacă nu rezist poftei
negativ aşteaptă un pericol) de a manca nu o să
reuşesc niciodată să
slabesct”
„nu voi rezista poftei ”
Prezicerea viitorului prezice că lucrurile vor fi mai bne decât este posibil. Iluzii „pot să mă las când
pozitiv supraestimat pozitive. vreau”
„pot controla”
Catastrofizare S. crede că ceea ce se va întâmpla sau ceea ce se întâmplă „Nu ştiu ce voi
este atât de îngrozitor şi de nesuportat încât nu va putea face face ........”
faţă. „ce voi face fără ........”
Categorizare- labeling S. atribuie trăsături negative globale sieşi sau altora.
Desconsiderarea S. afirmă că realizările personale sau ale altora sunt triviale, şi
aspectelor nu le ia în considerare.
pozitive/negative
Desconsiderarea Descondideră aspectele negative reale, se autoamăgeşte. „nu contează dacă......”
aspectelor negative
Filtrul negativ S. se centrează aproape exclusiv pe aspectele negative şi rar
observă pe cele pozitive.
Suprageneralizarea S. percepe un pattern global de aspecte negative plecând de la
un aspect sau de la un eveniment unic.
Gândire dihotomică S. vede evenimentele, oamenii în termeni de totul sau nimic. „daca iau o nota
sau Alb-Negru proasta sunt un prost”
„Trebuie” S. interpretează evenimentele centrându-se pe cum lucrurirle ar
trebui să fie, în loc să se centreze, simplu, pe cum lucrurile
sunt.
Personalizare S. îşi atribuie o mare parte din vină pentru o serie de
evenimente negative şi nu observă că o parte a responsabilităţii
evenimentelor revine altor persoane sau evenimente externe.
Blamare S.se centrează pe alte persoane ca sursă a emoţiilor sale
negative şi refuză să facă schimbări în ceea ce-l priveşte.
Comparaţii injuste S. interpretează evenimentele în termeni de standarde
nerealiste şi se centrează în primul rând pe alţii, cine a făcut
mai bine decât cine, şi se evaluează pe sine ca fiind inferior în
urma comparaţiei.
„Si dacă...” S. pune o serie de întrebări de tipul „şi dacă” şi nu este
mulţumit cu nici un răspuns.
Orientarea pe trecut S. se centrează pe ceea ce putea face mai bine în trecut, decât
-regretul pe ceea ce ar fi putea face mai bine acum.
Gândire emoţională S. lasă stările emoţionale să îi ghideze interpretarea „simt că nu voi reuşi
evenimentelor (înseamnă că nu voi
reuşi)”

Inabilitatea de a infirma S. respinge orice dovadă sau argument care ar putea

– rezistenţă contrazice g.a.negativ.de ex. Când S. gândeşte că este „de
Sau moral rezistence neiubit”, repinge orice dovadă a faptului că unele persoane îl
(dacă am facut un lucru plac. Ca urmare, g.a. nu poate fi infirmat.
rău sunt o persoană rea)
Gândire evaluativă S. se vede pe sine, alţii şi evenimentele în termeni de evaluari
(tip alb/negru, superior/inferior, bun/rău), în loc să descrie,
accepte sau să înţeleagă. S. Evaluează în mod continuu pe
sine şi pe alţii după nişte standarde arbitrare şi observă că el
sau ceilalţi nu corespund standardelor. S este centrat pe
evaluarile altora sau ale lui însuşi asupra propriei persoane.
Minimizare/ S. percepe un eveniment sau o situaţie în termeni mult
argumentare exageraţi (în plus sau minus).
Justificarea Caută confirmări sau motive care să justifice alegerea sa. „e OK să te injur pentru
ca ... sunt stresat,
trebuie să mă relaxez,
toţi parintii fac asta”