Afecţiunile glandei suprarenale

Autor: Dr Dana Tinică 15 Aug 2011 - 21:00

Este o glanda endocrina, la fel ca tiroida. Insa secreta mai multi hormoni, dintre care unii de o
importanta cruciala (de exemplu, lipsa totala a hormonilor mineralocorticoizi poate induce
moartea in cateva zile daca nu se intervine medical). A produs pacienti celebri: de exemplu,
fostul presedinte american J.F. Kennedy a suferit de insuficienta corticosuprarenala sau boala
Addison. Dar, cu toate acestea, existenta si rolul ei raman foarte vagi pentru cei mai multi
dintre noi. Este evident ca e situata deasupra rinichilor, dar in afara de asta mai stim altceva
despre glanda suprarenala?

Ei bine, glandele suprarenale sunt niste structuri mici, de aproximativ cinci grame fiecare,
situate la polul superior al rinichilor. Ele prezinta doua zone: una centrala (sau medulara), care
este inrudita cu sistemul nervos simpatic si produce niste hormoni numiti catecolamine, adica
adrenalina si noradrenalina. Zona periferica are la randul ei trei regiuni suprapuse, care
dinspre exterior spre interior produc trei tipuri de hormoni: mineralocorticoizi, glucocorticoizi
si sexuali.

Sodiul si potasiul
Hormonii mineralocorticoizi regleaza echilibrul hidro-electrolitic, adica al apei si al celor doi
ioni importanti din organism, sodiul si potasiul. In mod fiziologic, acestia reduc pierderea de
sodiu si apa prin rinichi si determina eliminarea de potasiu. Astfel, cel mai important hormon
este aldosteronul, responsabil de 90% din activitatea mineralocorticoida.

Valoarea sa normala este de 6 mg/dL, secretia zilnica fiind de 0,15 mg. Scaderea
aldosteronului determina cresterea eliminarii de sodiu si apa (prin urina) si acumularea de
potasiu in sange, fenomene devastatoare pentru organism. Astfel, scade volumul extracelular
si, implicit, volumul de sange, se reduce debitul cardiac si daca nu se intervine ori daca
valorile sunt foarte scazute se poate ajunge la soc si deces. In acelasi timp, cresterea potasiului
in sange determina toxicitate cardiaca, generand aritmii periculoase si alte tulburari
contractile, care pot duce la insuficienta cardiaca. Cresterea aldosteronului determina retentie
de sodiu si apa si cresterea volumului de sange, precum si eliminarea excesiva de potasiu
(care determina slabiciune musculara severa). Interesant, in cazul cresterii secretiei de
aldosteron organismul a gasit o cale sa compenseze fenomenul: acumularea de sodiu si apa
determina cresterea tensiunii arteriale si, implicit, o crestere a eliminarii de sodiu si apa, ceea
ce reduce in scurt timp nivelul de sodiu si apa la valorile normale, in pofida valorilor crescute
de aldosteron. Acest lucru se face insa prin instalarea hipertensiunii arteriale, fenomen de
mare gravitate pentru sanatatea organismului si care nu va disparea atat timp cat se mentin
valorile crescute de aldosteron.

Cortizolul
Hormonii glucocorticoizi cei mai importanti sunt cortizolul (cel mai puternic, responsabil de
95% din activitatea glucocorticoida) si corticosteronul. Cortizolul se secreta in cantitate de 15-
20 mg/zi, avand valorile normale in sange de 12 micrograme/dL. Exista si analogi sintetici:
cortizonul (care are efect similar cortizolului), prednisonul (efect de patru ori mai mare),
metilprednisonul (de cinci ori mai mare) sau dexametazona (de 30 de ori mai mare).
Cortizolul are efecte numeroase, variate si importante pentru organism. In primul rand,
regleaza activitatea metabolismului glucidic, lipidic, proteic. Influenteaza reactia
organismului la stres, intelegand prin asta orice modificare cu care organismul se confrunta,
de natura fizica sau psihica: infectii, traumatisme, interventii chirurgicale, febra, depresie,
expunere la temperaturi prea inalte sau prea joase, evenimente sau situatii etc. De asemenea,
are un important rol antiinflamator, prin blocarea initierii inflamatiei sau rezolutia rapida a
acesteia (in cateva ore sau zile). Intervine si in alergii, in care, desi exista alt mecanism de
actiune, componenta inflamatorie e importanta. Cortizolul are si efect mineralocorticoid (mai
slab decat aldosteronul, dar, pe de alta parte, valorile sale in sange sunt mult mai mari decat
ale acestuia). Valori anormal de mari ale cortizolului determina cresterea marcata a glicemiei,
catabolismul (consumarea proteinelor) pana la reducerea maselor musculare si scaderea
imunitatii. Reglarea secretiei de cortizol se face de la nivel hipotalamo-hipofizar.

Substanta numita CRF

Hipotalamusul este o regiune a creierului. Acesta secreta o substanta numita CRF (factor de
eliberare a corticotropinei). CRF actioneaza asupra portiunii anterioare a hipofizei (o mica
glanda endocrina din creier) si determina eliberarea de ACTH (corticotropina) care actioneaza
asupra suprarenalei, regland secretia de hormoni glucocorticoizi si sexuali. Molecula de
ACTH se produce impreuna cu un hormon, de stimulare a melanocitelor (MSH), respectiv a
celulelor care produc melanina, pigmentul care da culoare pielii.

In cazul producerii unei cantitati crescute de ACTH (de exemplu, cand suprarenala nu mai
poate produce hormoni si cantitati sporite de ACTH sunt menite sa ii intensifice activitatea, se
produc si cantitati mari de MSH si melanina, care da bolnavului un aspect pigmentat, de
"bronzat" permanent. Trebuie retinut ca CRF, ACTH si cortizolul au un ritm zilnic de sinteza,
fiind mai crescute dimineata si mai reduse seara, diferentele fiind de patru ori mai mari, astfel
ca tulburari ale somnului afecteaza productia acestor substante atat de importante.

In cazul producerii unei cantitati crescute de ACTH (de exemplu, cand suprarenala nu mai
poate produce hormoni si cantitati sporite de ACTH sunt menite sa ii intensifice activitatea, se
produc si cantitati mari de MSH si melanina, care da bolnavului un aspect pigmentat, de
"bronzat" permanent. Trebuie retinut ca CRF, ACTH si cortizolul au un ritm zilnic de sinteza,
fiind mai crescute dimineata si mai reduse seara, diferentele fiind de patru ori mai mari, astfel
ca tulburari ale somnului afecteaza productia acestor substante atat de importante.

Forme active si legate

Toti acesti hormoni au o structura chimica sterolica, sinteza lor pornind de la o molecula de
colesterol (provenita din dieta sau sintetizata in organism). Odata sintetizati, ei circula in
sange sub forma libera sau legati de proteine (forma libera fiind cea activa).

Cortizolul liber este de aproximativ 5%, iar aldosteronul liber de 50%, dar intre cele doua
forme – activa si legata – exista schimburi permanente. Ajunsi la tesuturile-tinta, hormonii
trec pasiv prin membrana celulara si se leaga de receptori specifici. Hormonii suprarenali sunt
ulterior inactivati in ficat si eliminati pe cale urinara sau fecala. Investigatiile necesare pentru
precizarea diagnosticului unei afectiuni suprarenale presupun dozari hormonale din sange sau
urina, determinarea unor metaboliti in urina, teste de stimulare sau supresie (inhibare) a
suprarenalei, precum si diverse teste imagistice (investigatii radiologice, ecografice,
tomografie computerizata, angiografie etc.). De exemplu, pentru functia mineralcorticoida se
determina aldosteronul plasmatic si urinar, angiotensina II in sange sau activitatea reninei
plasmatice, precum si valorile de sodiu si potasiu in sange si urina (sodiu in sange 134-145
mEq/l, potasiu 4,5-5 mEq/l) si urina (sodiu 4-5 grame/24 ore, potasiu 2-2,5 grame/24 ore).
Pentru testarea glucocorticoizilor se determina cortizolul din sange, cortizolul sau 17 hidroxi-
corticosteroizii urinari. 17 cetosteroizii urinari rezulta din metabolismul hormonilor
androgeni. La barbati, doua treimi din ei provin din hormonii suprarenali (iar restul din
testicule), iar la femeie 90% din hormonii suprarenali. De asemenea, pentru a se stabili daca
afectiunea este sau nu la nivelul suprarenalei, se poate determina si ACTH-ul.

Adrenalina si noradrenalina
Una dintre componentele sistemului nervos este sistemul vegetativ, simpatic si parasimpatic,
care regleaza toate functiile organelor interne. Portiunea medulara sau centrala a suprarenalei
reprezinta cam 20% din glanda si secreta catecolamine, adica adrenalina si noradrenalina.
Acesti hormoni sunt eliberati prin stimulare nervoasa simpatica si au acelasi efect ca si
actiunea simpatica directa asupra organelor, dar cu durata de cinci-zece ori mai mare. Astfel,
catecolaminele stimuleaza frecventa si forta de contractie a inimii, produc constrictia vaselor
de la nivelul pielii si organelor interne, precum si dilatarea celor din cord, creier si vase, cresc
tensiunea arteriala (pe termen limitat insa), produc relaxarea musculaturii netede din organe si
cresc contractia muschilor scheletici, determina dilatatia bronsica, intensifica reactiile
metabolice pentru furnizarea de energie. Uneori insa la nivelul medulosuprarenalei apar
tumori care prezinta o secretie crescuta de catecolamine. Cea mai cunoscuta este
feocromocitomul, tumoare benigna sau maligna (canceroasa) care se manifesta prin crize cu
hipertensiune arteriala severa (ce poate ajunge la 330/240 mm Hg), dureri de cap, palpitatii,
cresterea frecventei cardiace, dureri toracice sau abdominale, ameteli, tulburari de vedere,
transpiratii, varsaturi. Criza dureaza de la 10-15 minute pana la cateva ore (de regula, mai
putin de o ora). Intre crize, tensiunea arteriala este normala sau putin crescuta. Diagnosticul se
pune prin dozarea catecolaminelor din sange si diverse teste imagistice, iar tratamentul consta
in indepartarea formatiunii.

HORMONI. Suprarenala mai secreta si hormoni sexuali, adica androgeni (hormoni

masculini, care se produc insa la ambele sexe), si cantitati mici de estrogen si progesteron. Cei
mai importanti androgeni suprarenali sunt DHEA (dehidroepiandrosteron) si androstendion.
Ei sunt transformati insa la nivelul tesuturilor care ii utilizeaza in testosterone, forma mai
puternica a hormonului. In mod normal, acesti androgeni au efecte mici asupra organismului,
participand la definirea caracterelor sexuale.

SINDROMUL CUSHING. Sindromul Cushing este produs prin cresterea nivelului de

glucocorticoizi. Acestia pot proveni printr-o afectiune la nivelul suprarenalei: o hiperplazie,
adica o ingrosare difuza a glandei sau prin formatiuni tumorale benigne sau maligne
(canceroase). O alta cauza posibila ar fi cresterea nivelului de ACTH (prin afectarea hipofizei)
sau secretarea acestei substante de unele tumori maligne (bronsice, pancreatice, timice) sau
prin administrare de cortizon sau alti derivati de sinteza in exces pentru tratarea unor afectiuni
(reumatismale, autoimune, neurologice, dermatologice, astm etc.). Boala se manifesta prin
obezitate la nivelul trunchiului si fetei, in timp ce membrele inferioare raman subtiri. Astfel,
fata apare rotunjita, ca o luna plina, gatul devine ingrosat, in spate, intre umeri se formeaza o
depunere ca o cocoasa si depozite masive apar la nivelul abdomenului si mai ales
subombilical. Pe piele se observa striatii (vergeturi) roz-violet, care pot ajunge de la 1-2 cm la
10-15 cm lungime si cativa milimetri pana la un centimetru in latime, brazdand tot
tegumentul, pe abdomen, coapse, sani. Fata este congestionata, iar acneea apare pe obraz,
spate, torace. Pilozitatea de pe corp se intensifica la barbati, iar la femei capata un aspect
masculin. Apar si dureri osteoarticulare (din cauza osteoporozei), iar masele musculare se
reduc vizibil, producand oboseala marcata. Se produce hipertensiune arteriala (cresc atat
maxima, cat si minima) permanenta si progresiva. La femei, apar tulburari menstruale, iar la
barbati modificari de dinamica sexuala. Se produce si o fragilitate vasculara, manifestata prin
echimoze (vanatai), hematemeza (varsaturi cu sange), melena (scaun cu sange digerat),
hematurie (sange in urina), gingivoragii (hemoragii gingivale). Psihic apar fenomene de
depresie, anxietate, labilitate emotionala. Tratamentul consta in inlaturarea sursei de cortizol
in exces, de obicei prin metode chirurgicale.

SINDROMUL CONN. Hiperaldosteronismul sau sindromul Conn este produs printr-un

exces de aldosteron, din cauza unei hiperplazii sau tumori a glandei. Se manifesta prin
hipertensiune arteriala, dureri de cap, oboseala musculara (din cauza scaderii potasiului) sau
crampe, spasme musculare. In unele afectiuni cronice (boli renale, ciroza, boli cardiace)
apare, de asemenea, o crestere a aldosteronului, cu sau fara hipertensiune arteriala, fara ca
glanda sa fie propriu-zis afectata.

BOALA ADDISON. Afectiune cronica, cu scadere a nivelurilor de hormoni suprarenali,

maladie care nedescoperita si netratata la timp are o evolutie grava, boala Addison putand
pune viata in pericol. Afectarea glandei poate fi de natura autoimuna, tuberculoasa (sau mai
rar prin alte infectii), tumorala sau hemoragica. Boala se mai poate produce prin afectarea
hipofizei, cu scaderea ACTH-ului, chiar daca suprarenala e sanatoasa. Se manifesta prin
oboseala si slabiciune musculara severa si precoce in evolutia bolii, intensificarea
pigmentatiei tegumentelor, mucoaselor si parului, scadere in greutate, hipotensiune arteriala,
tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree, scaderea apetitului), depresie. Hiperpigmentatia
apare atat pe zonele expuse (se produce dupa o expunere la soare, dar devine permanenta), cat
si in zonele de frictiune (coate, genunchi, plici, zone de frecare cu hainele), aparand si pete pe
maini, fata, antebrate, gambe sau colorarea mucoaselor (buze, gingii, limba, zona vulvo-
vaginala sau anala). Tratamentul consta in administrarea de hormoni suprarenali.