A fost odat? ca-n pove?ti,A fost ca niciodat?,Din rude mari �mp?r?te?

ti,O prea
frumoas? fat?.?i era una la p?rin?i?i m�ndr?-n toate cele,Cum e Fecioara �ntre
sfin?i?i luna �ntre stele.Din umbra falnicelor bol?iEa pasul ?i-l �ndreapt?L�ng?
fereastr?, unde-n col?Luceaf?rul a?teapt?.Privea �n zare cum pe m?riR?sare ?i str?
luce,Pe mi?c?toarele c?r?riCor?bii negre duce.�l vede azi, �l vede m�ni,Astfel
dorin?a-i gata;El iar, privind de s?pt?m�ni,�i cade drag? fata.Cum ea pe coate-?i
r?zimaVis�nd ale ei t�mpleDe dorul lui ?i inima?i sufletu-i se �mple.?i c�t de viu
s-aprinde el�n ori?icare sar?,Spre umbra negrului castelC�nd ea o s?-i apar?.
�������������������*?i pas cu pas pe urma eiAlunec?-n odaie,?es�nd cu recile-i
sc�nteiO mreaj? de v?paie.?i c�nd �n pat se-ntinde dreptCopila s? se culce,I-atinge
m�inile pe piept,I-nchide geana dulce;