Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Între soiurile de mazăre deosebim soiuri zaharate, la care păstaia poate fi folosită în alimentaţie
în întregime, şi soiuri nezaharate, la care se întrebuinţează numai boabele. La formele nezaharate
păstaia are un strat de celule pergamentoase, care lipseşte la formele zaharate
Particularităţile biologice
Seminţele germinează la temperatura de 1–20 oC, iar plantulele viabile apar la temperatura medie
zilnică de circa 4-50 oC, plantele de mazăre abia răsărite suportă uşor îngheţuri de -7-80 oC.
Temperatura optimă pentru creşterea, înflorirea şi maturizarea mazării este 15–200 oC, peste 260
o
C influenţează negativ la calitatea şi cantitatea recoltei.
Pentru mazăre sunt nepotrivite terenurile cu soluri nisipoase uşoare, mai ales cu umiditate
insuficientă şi nestabilă, precum şi terenurile joase, cu nivelul ridicat al apelor freatice, reacţia
pH a solului de 6,7–7,5.
Mazărea este o plantă de zi lungă. Temperatura cea mai indicată pentru iarovizare este 3-50 oC şi
stadiul durează 10-20 de zile. Nodozităţile încep să se formeze în faza de 5-8 frunze. Sporirea
masei vegetale atinge valoarea optimă în faza de formare a păstăilor. Înflorirea începe peste 25-
30 de zile după răsărirea plantelor. Mazărea este plantă autogamă, însă şi polenizarea încrucişată
are loc pe timp uscat şi la temperaturi mari. (T E H N O L O G I I Î N F I T O T E H N I E)
Suprafeţele cultivate cu leguminoase pentru boabe
În anul 2008 (după datele FAO), leguminoasele pentru boabe au fost cultivate pe glob pe o
suprafaţă de 185,5 milioane ha, suprafaţa cultivată cu diferite specii fiind următoarea:
5,9 milioane ha mazăre, cele mai mari ţări cultivatoare de mazăre fiind: Canada (1,58
milioane ha), China (0,91 milioane ha), Federaţia Rusă (0,63 milioane ha), India (0,59
milioane ha), SUA (0,34 milioane ha);
96,9 milioane ha soia, cele mai mari ţări cultivatoare de soia fiind: SUA (30,2 milioane
ha), Brazilia (21,2 milioane ha), Argentina (16,3 milioane ha), India (9,6 milioane ha),
China (9,1 milioane ha);
28,0 milioane ha fasole, cele mai mari ţări cultivatoare de fasole fiind: India (10 milioane
ha), Brazilia (3,7 milioane ha), Birmania (2,3 milioane ha), Mexic (1,5 milioane ha),
China (0,9 milioane ha);
11,5 milioane ha năut, cele mai mari ţări cultivatoare de năut fiind: India (7,5 milioane
ha), Pakistan (1,1 milioane ha), Iran (0,8 milioane ha), Turcia (0,5 milioane ha), Australia
(0,3 milioane ha);
În România, în anul 2008 (după datele FAO), suprafaţa totală cultivată cu leguminoase pentru
boabe a fost de 100,1 mii ha, din care: 46,1 mii ha soia, 36,1 mii ha fasole, 17,4 mii ha mazăre,
0,5 mii ha năut.
1.658,4 kg/ha la mazăre, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
5.993,7 kg/ha în Luxembourg, 4.666,6 kg/ha în Olanda, 4.458,2 kg/ha în Franţa;
2.384,1 kg/ha la soia, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
3.648,9 kg/ha în Turcia, 3.358,9 kg/ha în Egipt, 3.212,0 kg/ha în Italia;
759,6 kg/ha la năut, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
4.428,5 kg/ha în Cipru, 2.666,6 kg/ha în Bosnia şi Herzegovina, 2.523,3 kg/ha în Yemen;
728,6 kg/ha la fasole, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
5.714,2 în Barbados, 5.312,5 în Irlanda, 5.000,0 kg/ha în Belgia;
În România, producţiile medii la hectar obţinute în anul 2008 la leguminoasele pentru boabe au
fost (după datele FAO): 2.086,1 kg/ha la mazăre, 1.963,3 kg/ha la soia, 1.201,2 la năut şi 696,5
kg/ha la fasole. (fitotehnica 1)
Depozitarea produselor horticole este o etapă a procesului de valorificare a legumelor şi fructelor
şi consta in introducerea şi menţinerea acestora in spatiile de păstrare. Alegerea spatiului de
păstrare şi a metodei de depozitare depind de proprietatile fizico-chimice şi fiziologice ale
produsului şi de timpul de depozitare.
Dintre factorii care influenţează durata de păstrare se menționează caracteristicile de specii şi soi.
Alegerea temperaturii de păstrare trebuie astfel facută, încât să se reducă la maxim respiratia
aerobă, responsabilă de consumarea substantelor de rezervă, fără ca să apară respiratia anaerobă,
care afectează metabolismul. Prezintă o mare importanţă menţinerea acestei temperaturi la nivel
constant.
- umezeala relativă a aerului din spatiul de păstrare, care trebuie astfel aleasă încât să se reducă
la minim pierderile prin respiraţie şi transpiratie şi să nu favorizeze ismelor. Se recomandă ca
umezeala relativa a aerului să fie cuprinsă între 85 şi 95%;
- compozitia atmosferei, care influenţează prin conținutul de dioxid de carbon şi de oxigen din
atmosfera de păstrare. Prin reducerea conţinutului de oxigen şi prin creşterea conţinutului de
dioxid de carbon se reduce intensitatea respiraţiei şi se prelungeste durata de păstrare. Pe acest
principiu se bazează metoda de păstrare a fructelor şi legumelor în atmosferă controlată sau în
atmosfera modificata, care asigură prelungirea duratei de păstrare şi reducerea pierderilor
- ventilatia, care uniformizează temperatura, umezeala relativă şi compozitia aerului din depozit.
Rezultate bune se obţin prin vehicularea aerului de 7-8 ori/oră
- igiena depozitelor, care are un rol însemnat in prevenirea infectiilor Dezinfectarea se poate face
prin våruire şi, apoi, tratare cu dioxid de sulf;
- lumina, care intensifică activitatea metabolică a fructelor şi legumelor, activând transpiratia.
Datorită acestui fapt, depozitarea fructelor şi legumelor se face la întuneric;
- substantele volatile, ca: etilena, care intensifică procesele de maturare şi, ca urmare, reduce
durata de păstrare; amoniacul, care poate fi prezent in urma unor pierderi accidentale in
instalatiile frigorifice, şi care are un rol negativ la păstrarea produselor horticole.
Capitolul 1
1.1 Generalitati
Capitoul 2
2.9 Termostatarea
Capitoul 3
3.1 Bazin de recepție
3.14 Autoclavă
Capitolul 4
4.3 Calculul necesarului de materiale principale și auxiliare pentru fluxul tehnologic elaborat
Capitolul 6
Capitolul 7