Sunteți pe pagina 1din 7

Cu mai mult de 20 000 de ani în urmă, în perioada neolitică, de rând cu alte culturi – grâul, orzul,

meiul, lintea, latirul – a fost introdusă în cultură şi mazărea.

Odată cu extinderea suprafetelor, cultura de mazăre în ţara noastră a cunoscut o crestere a


numarului de soiuri introducându-se soiuri valoroase, de calitate superioara, rezistente la boli si
dăunatori.

Între soiurile de mazăre deosebim soiuri zaharate, la care păstaia poate fi folosită în alimentaţie
în întregime, şi soiuri nezaharate, la care se întrebuinţează numai boabele. La formele nezaharate
păstaia are un strat de celule pergamentoase, care lipseşte la formele zaharate

Particularităţile biologice

După durata perioadei de vegetaţie deosebim soiuri:

 timpurii precoce – 60–70 de zile;


 medii precoce – 75–90 de zile;
 tardive – 100–120 de zile

Seminţele germinează la temperatura de 1–20 oC, iar plantulele viabile apar la temperatura medie
zilnică de circa 4-50 oC, plantele de mazăre abia răsărite suportă uşor îngheţuri de -7-80 oC.
Temperatura optimă pentru creşterea, înflorirea şi maturizarea mazării este 15–200 oC, peste 260
o
C influenţează negativ la calitatea şi cantitatea recoltei.

Mazărea este iubitoare de apă – plantă hidrofilă

La încolţire seminţele au nevoie de 100-120%de apă faţă de greutatea seminţelor. Datorită


sistemului radicular puternic, cu ajutorul căruia absoarbe apa din straturile adânci ale solului,
mazărea suportă secete de scurtă durată mai bine decât multe alte culturi de primăvară. Faţă de
umiditate mazărea este mai sensibilă în perioada înfloririi şi împlinirii boabelor. Cele mai
prielnice pentru mazăre sunt solurile lipsite de aciditate, deoarece aciditatea sporită înhibă
dezvoltarea bacteriilor de nodozităţi.

Pentru mazăre sunt nepotrivite terenurile cu soluri nisipoase uşoare, mai ales cu umiditate
insuficientă şi nestabilă, precum şi terenurile joase, cu nivelul ridicat al apelor freatice, reacţia
pH a solului de 6,7–7,5.

Mazărea este o plantă de zi lungă. Temperatura cea mai indicată pentru iarovizare este 3-50 oC şi
stadiul durează 10-20 de zile. Nodozităţile încep să se formeze în faza de 5-8 frunze. Sporirea
masei vegetale atinge valoarea optimă în faza de formare a păstăilor. Înflorirea începe peste 25-
30 de zile după răsărirea plantelor. Mazărea este plantă autogamă, însă şi polenizarea încrucişată
are loc pe timp uscat şi la temperaturi mari. (T E H N O L O G I I Î N F I T O T E H N I E)
Suprafeţele cultivate cu leguminoase pentru boabe

În anul 2008 (după datele FAO), leguminoasele pentru boabe au fost cultivate pe glob pe o
suprafaţă de 185,5 milioane ha, suprafaţa cultivată cu diferite specii fiind următoarea:

 5,9 milioane ha mazăre, cele mai mari ţări cultivatoare de mazăre fiind: Canada (1,58
milioane ha), China (0,91 milioane ha), Federaţia Rusă (0,63 milioane ha), India (0,59
milioane ha), SUA (0,34 milioane ha);
 96,9 milioane ha soia, cele mai mari ţări cultivatoare de soia fiind: SUA (30,2 milioane
ha), Brazilia (21,2 milioane ha), Argentina (16,3 milioane ha), India (9,6 milioane ha),
China (9,1 milioane ha);
 28,0 milioane ha fasole, cele mai mari ţări cultivatoare de fasole fiind: India (10 milioane
ha), Brazilia (3,7 milioane ha), Birmania (2,3 milioane ha), Mexic (1,5 milioane ha),
China (0,9 milioane ha);
 11,5 milioane ha năut, cele mai mari ţări cultivatoare de năut fiind: India (7,5 milioane
ha), Pakistan (1,1 milioane ha), Iran (0,8 milioane ha), Turcia (0,5 milioane ha), Australia
(0,3 milioane ha);

În România, în anul 2008 (după datele FAO), suprafaţa totală cultivată cu leguminoase pentru
boabe a fost de 100,1 mii ha, din care: 46,1 mii ha soia, 36,1 mii ha fasole, 17,4 mii ha mazăre,
0,5 mii ha năut.

Producţii obţinute la leguminoasele pentru boabe

 1.658,4 kg/ha la mazăre, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
5.993,7 kg/ha în Luxembourg, 4.666,6 kg/ha în Olanda, 4.458,2 kg/ha în Franţa;
 2.384,1 kg/ha la soia, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
3.648,9 kg/ha în Turcia, 3.358,9 kg/ha în Egipt, 3.212,0 kg/ha în Italia;
 759,6 kg/ha la năut, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
4.428,5 kg/ha în Cipru, 2.666,6 kg/ha în Bosnia şi Herzegovina, 2.523,3 kg/ha în Yemen;
 728,6 kg/ha la fasole, cele mai mari producţii medii obţinute pe plan mondial fiind de
5.714,2 în Barbados, 5.312,5 în Irlanda, 5.000,0 kg/ha în Belgia;

În România, producţiile medii la hectar obţinute în anul 2008 la leguminoasele pentru boabe au
fost (după datele FAO): 2.086,1 kg/ha la mazăre, 1.963,3 kg/ha la soia, 1.201,2 la năut şi 696,5
kg/ha la fasole. (fitotehnica 1)
Depozitarea produselor horticole este o etapă a procesului de valorificare a legumelor şi fructelor
şi consta in introducerea şi menţinerea acestora in spatiile de păstrare. Alegerea spatiului de
păstrare şi a metodei de depozitare depind de proprietatile fizico-chimice şi fiziologice ale
produsului şi de timpul de depozitare.

Dintre factorii care influenţează durata de păstrare se menționează caracteristicile de specii şi soi.

Factorul determinant al păstrării în stare proaspătă îl reprezintă imunitatea naturală activă,


respectiv metabolismul specific fiecărui soi in parte. Un rol important il are şi imunitatea pasivă,
determinată de însuşirile specifice epicarpului, de caracteristicile structurale-texturale şi de
gradul de maturare;

- temperatura de păstrare, care determină viteza de desfăşurare a reacţiilor chimice şi biochimice,


precum şi viteza de evaporare a apei şi care inhibă dezvoltarea microorganismelor.

Se deosebesc următoarele niveluri de temperatura:

 temperatura optimă de păstrare;


 temperatura critică, sub limitele căreia se produc dereglări fiziologice;
 temperatura letala, care provoacă moartea țesuturilor

Alegerea temperaturii de păstrare trebuie astfel facută, încât să se reducă la maxim respiratia
aerobă, responsabilă de consumarea substantelor de rezervă, fără ca să apară respiratia anaerobă,
care afectează metabolismul. Prezintă o mare importanţă menţinerea acestei temperaturi la nivel
constant.

- umezeala relativă a aerului din spatiul de păstrare, care trebuie astfel aleasă încât să se reducă
la minim pierderile prin respiraţie şi transpiratie şi să nu favorizeze ismelor. Se recomandă ca
umezeala relativa a aerului să fie cuprinsă între 85 şi 95%;

- compozitia atmosferei, care influenţează prin conținutul de dioxid de carbon şi de oxigen din
atmosfera de păstrare. Prin reducerea conţinutului de oxigen şi prin creşterea conţinutului de
dioxid de carbon se reduce intensitatea respiraţiei şi se prelungeste durata de păstrare. Pe acest
principiu se bazează metoda de păstrare a fructelor şi legumelor în atmosferă controlată sau în
atmosfera modificata, care asigură prelungirea duratei de păstrare şi reducerea pierderilor

- ventilatia, care uniformizează temperatura, umezeala relativă şi compozitia aerului din depozit.
Rezultate bune se obţin prin vehicularea aerului de 7-8 ori/oră

- igiena depozitelor, care are un rol însemnat in prevenirea infectiilor Dezinfectarea se poate face
prin våruire şi, apoi, tratare cu dioxid de sulf;
- lumina, care intensifică activitatea metabolică a fructelor şi legumelor, activând transpiratia.
Datorită acestui fapt, depozitarea fructelor şi legumelor se face la întuneric;

- substantele volatile, ca: etilena, care intensifică procesele de maturare şi, ca urmare, reduce
durata de păstrare; amoniacul, care poate fi prezent in urma unor pierderi accidentale in
instalatiile frigorifice, şi care are un rol negativ la păstrarea produselor horticole.

Depozitarea temporară a legumelor şi fructelor în procesul de industrializare trebuie să fie cât


mai scurtă sau, dacă este posibil, chiar suprimata.
Cuprins

Capitolul 1

1.1 Generalitati

1.2 Evolutia culturii de mazăre în țara noastră

1.3 Zone cultivate și clasificarea soiurilor de mazăre

1.4 Însușiri cerute soiurilor de mazăre pentru industrializare

1.5 Compoziția chimică și valoarea nutritivă

1.6 Depozitarea boabelor de mazăre înainte de conservare

Capitoul 2

2.1 Recepția și depozitarea mazării verzi

2.2 Sortarea mazării

2.3 Opărirea și răcirea

2.4 Sortarea și pregătirea saramurii

2.5 Recipientele folosite și pregătirea lor pentru procesul tehnologic

2.6 Umplerea recipientelor

2.7 Închiderea recipientelor

2.8 Sterilizarea și răcirea

2.9 Termostatarea

2.10 Etichetarea și depozitarea

Capitoul 3
3.1 Bazin de recepție

3.2 Transportor hidraulic pentru mazăre

3.3 Trior de mazăre

3.4 Opăritor continuu

3.5 Răcitor cu tambur

3.6 Răcitor cu masă vibrantă

3.7 Răcitor cu dușuri

3.8 Bandă de sortare

3.9 Elevator cu cupe

3.10 Elevator înclinat cu cupe

3.11 Dozator de mazăre

3.12 Schimbător de căldură

3.13 Dozator saramură

3.14 Autoclavă

3.15 Spălator de cutii

3.16 Mașină de închis borcane

3.17 Mașină de etichetat

Capitolul 4

4.1 Structura și amplasarea instalației în cadrul liniei de fabricație


4.2 Operații efectuate

4.3 Calculul necesarului de materiale principale și auxiliare pentru fluxul tehnologic elaborat

4.4 Calculul necesarului de energie,apa și agent termic


Capitolul 5

5.1 Influența depozitării asupra valorii alimentare a mazării


5.2 Influența opăririi

5.3 Influența umplerii recipientelor

5.4 Influența sterilizării asupra calității conservelor de mazăre în saramură

5.5 Influența depozitării consevelor de mazăre asupra conținutului în vitamine

5.5 Defecte de fabricație

Capitolul 6

6.1 Calculul suprafeței de schimb termic


6.2 Determinarea numărului de țevi

6.3 Calculul hidraulic

6.4 Calculul mecanic

6.5 Calculul necesarului de abur pentru schimbătorul de căldură

Capitolul 7

S-ar putea să vă placă și