Eseu despre fantastic

Definiția "ideală" a fantasticului încă nu a fost găsită și e puțîn probabil să se găsească vreodată una în măsură
să-l circumscrie sub toate aspectele sale. Fantasticul explorează spațiul lăuntric.El este legat de imaginație și
exprimă ieșirea din automatismele zilnice, abandonarea rutinei, "visul treaz al individului". Se stabilesc astfel
relații între normal și supra-normal.

În pictură fantasticul este reprezentat de suprarealism. Acesta este un curent artistic apărut după cel de al doilea
război mondial și scopul de a trezi neliniștea privitorilor. Pictorii ce aparțîn acestui curent suprarealist aleg
elemente din spațiul real și le reproduc într-o factură realistă.Operele lor constau din mai multe elemente care
grupate,nu pot aparține realului ,ci aparțîn imaginarului halucinant .

Astfel suprarealismul este cel mai relevant exemplu de curent artistic ce ilustrează fantasticul.Secretele pe care
pictorii încearcă să le transmită sunt prezentate prin diferite imagini și legături între real și supranatural.

În literatură,fantasticul reprezintă ezitarea unui personaj atunci când este pus în față unui obstacol ce pare a fi
supranatural .

Cel mai cunoscut autor român de proză fantastică este Mircea Elidade ,care prezintă fantasticul prin camuflarea
sacrului în profan.În opera “La țigănci” ,personajul principal ,domnul Gavrilescu,este prins între două lumi
paralelel:universul în care se petrec evenimentele banale și universul din casă țigăncilor.Cele două lumi se află în
antiteză ,reprezentând planul real și cel fantasic,diferența dintre viață și moarte și timpul terestru și cel
trasncendent.

În concluzie,fanasticul ,prezent atât în artele plastice prin curentul aristic al suprarealismului ,dar și în literatură
reprezintă relația dintre planul real și cel imaginar.