Minunea creației

Textul biblic: Geneza 1:1-31; 2:15-24 

Versetul cheie: Geneza 1:31a
Ideea centrală a lecției: Dumnezeu este Creatorul universului. Întreaga creație mărturisește înțelepciunea,
bunătatea și măreția Sa.
Scopul lecției: Să ne motiveze să Îl lăudăm pe Dumnezeu din toată inima pentru lucrarea Sa; să recunoaștem
suveranitatea Lui peste întregul Univers; să înțelegem și să acceptăm ordinea stabilită de Dumnezeu.

În ajunul Crăciunului din anul 1968, echipajul navetei spațiale Apollo 8 devenea primul grup de oameni
care intra pe orbita Lunii. Cu acea ocazie astronauții au salutat omenirea prin cuvintele din Geneza: La început
Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.
Această afirmație cu care începe Scriptura are o profundă încărcătură, cu implicații istorice și teologice.
Dumnezeu este personajul principal în actul creației și Lui I se datorează existența întregului univers. Despre
Dumnezeu ni se spune că a zis, a văzut, a făcut, a numit, a dat, a binecuvântat. Biblia este revelația despre
Dumnezeu. Prin această prezentare Dumnezeu este arătat ca fiind radical diferit decât orice plăsmuire a minții
umane care are de-a face cu ființe supranaturale sau cu zeități. Dumnezeul creator este singurul Dumnezeu
adevărat, viu, care comunică și interacționează. Biblia nu își propune să demonstreze existența lui Dumnezeu, ci
pleacă de la afirmarea existenței Lui. El există ca Ființă autonomă și suverană.
Creația este, în sine, actul voinței divine și o reflectare a însușirilor nevăzute a lui Dumnezeu (Psalm
19:1). Creația include mediul în care locuiește omul și ființa umană, adusă în ființă după chipul și asemănarea
lui Dumnezeu. De asemenea, creația mărturisește de-a lungul istoriei despre Creatorul ei, astfel încât omul să nu
poată să se dezvinovățească în fața lui Dumnezeu (Romani 1:20).
Prin urmare, primele două capitole ale Genezei au o importanță covârșitoare nu numai pentru
cunoașterea istorică, dar și pentru cunoașterea mântuitoare la care dorește Dumnezeu să ajungă omul.

1. Narațiunea creației
Spune: Capitolul 1 din Geneza ne arată modul în care Dumnezeu a transformat pământul dintr-o masă
amorfă de materie într-o lume ordonată, populată de diverse forme de viață și potrivită pentru a fi locuită de om.
Dumnezeu a poruncit luminii să strălucească în întuneric. El este Cel care a poruncit să fie lumină (Isaia
45:7), făcând o separare între lumină și întuneric (Geneza 1:4). Tot prin despărțire/separare a fost creat cerul
(apele de sus, întinderea, și apele de jos, cele terestre). Apele de jos s-au strâns la un loc, apărând astfel uscatul.
Procesul separării a continuat prin stabilirea ritmului astronomic. Astfel, au fost stabilite perioadele de timp, de
la cele mai scurte, până la anotimpuri. Pământul a fost creat cu capacitatea organică de a susține flora și fauna.
Dumnezeu a creat viața într-un mod ordonat, fiecare după soiul lor.
Primele trei zile ale creației au dat formă și ordine planetei printr-o serie de separări, iar apoi, în
următoarele trei zile, pământul a devenit populat de viață în diverse forme. Pământul a rodit vegetație, iar apoi
au fost create animalele acvatice, păsările și mamiferele, iar în cele din urmă a fost plăsmuit omul. În privința
acestuia se menționează că a fost creat într-un mod deosebit, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Pluralul
Să facem om arată consfătuirea din cadrul Sfintei Treimi, pentru că omul urma să fie după chipul și asemănarea
lui Dumnezeu.
Spune: În timp ce întreaga creație este o mărturie a caracterului și a gloriei lui Dumnezeu (Psalm 19:1),
omul Îl exprimă și Îl reprezintă pe Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om parte bărbătească și parte femeiască,
omul primind porunca creșterii, înmulțirii și stăpânirii pământului. Creatorul a stabilit aspectul biologic,
funcțional și relațional al omului.
Ajută-i pe participanți să rețină zilele creației și asigură-te că au înțeles corect narațiunea biblică.

2. Principiile creației
Biblia ne arată lumea noastră a fost creată prin cuvânt. Rostirea lui Dumnezeu a fost suficientă pentru ca
lucrurile să apară, realități să se separe și legi ale naturii să funcționeze. Dumnezeu a evaluat creația, iar în
finalul capitolului întâi ni se spune că totul era așa cum a intenționat Creatorul să fie.
Capitolul al doilea din Geneza ne arată că omul nu a fost singur, decât pentru o perioadă de timp. Odată
cu crearea Evei, apare prima familie și apoi va apărea societatea. Omul este chemat să trăiască în relații
comunitare, ulterior Dumnezeu dând legi pentru a reglementa această viață, cu atât mai mult cu cât păcatul
urma să distrugă și relațiile din cadrul societății umane.
Spune: La baza vieții sociale este familia, iar acest pasaj biblic ne oferă câteva principii de bază.
Căsătoria a fost plănuită de Dumnezeu, aceasta fiind mai mult decât împlinirea instinctelor biologice. Căsătoria
este un legământ pe care omul trebuie să îl ia în serios, el implicând dragostea și responsabilitatea soților.
Căsătoria este o unire permanentă și completă, de aceea Biblia afirmă că soții sunt un singur trup. De asemenea,
textul biblic ne arată că familia trebuie să fie monogamă și heterosexuală. Acestea sunt aspecte ce țin de
normalitate și nu de tradiție, de hotărârea lui Dumnezeu și nu de preferințele omului.
Întreabă: Care sunt implicațiile creării omului? În ce îl privește pe om, faptul că el este creat după chipul
și asemănarea lui Dumnezeu implică anumite aspecte. Întâi, ființele umane nu au scuză în privința cunoașterii
lui Dumnezeu și a respectării poruncilor Sale. Apoi, pentru că omul nu este doar parte materială, el își găsește
împlinirea interioară doar în relația cu Dumnezeu. Întrucât omul a fost creat cu rațiune, sentiment și voință,
omul este responsabil moral în sfera socială și înaintea lui Dumnezeu.
Ființa umană este deosebită de restul creației prin faptul că a fost creat după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu. Acest fapt neagă teoria evoluției, naturalismul sau alte idei actuale, care îl prezintă pe om ca fiind
doar o parte a naturii, cu nimic superior acesteia. Pentru Dumnezeu ființa umană are un mare preț; de aceea, El
a stabilit ulterior legi prin care protejează viața și demnitatea umană. În același timp, înțelegem gravitatea
păcatului și a răzvrătirii umane, întrucât vedem de unde a căzut omul. Pe de altă parte, înțelegem dragostea lui
Dumnezeu, datorită căreia a fost inițiat actul de răscumpărare al omului.
Discută cu participanții despre modul în care se pot vedea în societatea contemporană devieri de la
principiile arătate în Biblie. Ajută-i să înțeleagă faptul că orice încălcare a acestor principii aduce pedeapsa
lui Dumnezeu.

3. Teologia creației
Relatarea despre crearea lumii nu este fără importanță teologică. Însuși Domnul Isus a făcut referire la
crearea omului ca bărbat și femeie (Matei 19:4, 5), subliniind în învățătura Sa relatarea creației din Geneza,
extrăgând din acest text principii spirituale cu privire la viața de familie.
Apostolul Pavel a făcut numeroase referiri la actul creației, arătând că acesta are implicații teologice
practice pentru oameni. Spre exemplu, în Listra oamenii au fost uimiți de puterea spirituală a apostolilor, dorind
să li se închine. Apostolii au interzis o astfel de închinare, chemându-i, în schimb să se pocăiască. Întoarcerea la
Dumnezeul creator a ființei umane căzute în păcat a fost mesajul apostolic proclamat atunci și acolo (Fapte
14:15). În predica din Atena, Pavel face ample referiri la actul creației și la Dumnezeul creator (Faptele 17:24-
31). Pavel Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind imaterial, deși a creat materia. Dumnezeu nu poate fi limitat și
încadrat în spații liturgice, dar nici manipulat după dorința omului; El nu are nevoie de ajutor uman și niciun om
nu îi poate face o favoare, El fiind Cel ce a dat suflare tuturor ființelor. Dumnezeu l-a așezat pe om în spațiu și
în timp, capabil să îl caute pe Dumnezeu și să dobândească mântuirea.
Psalmul 8 este un comentariu al Creației. El mărturisește despre măreția lui Dumnezeu și ne îndeamnă
să-I aducem laude Creatorului nostru. Creația are rolul de a-i îndrepta omului gândul spre Creator (vs. 3, 4).
Statutul și funcția omului sunt clar evidențiate (vs. 5-9). Omul este o ființă specială în ochii lui Dumnezeu,
încununat cu slavă și cinste, creat să stăpânească peste creație (administrativ) în ascultare de Dumnezeu; a fost
creat liber și cu capacitatea de a avea părtășie cu Dumnezeu.
Discută cu participanții despre modul în care relatarea creării lumii, în special a omului, ne vorbește
despre responsabilitatea noastră față de Dumnezeu. Arată că Dumnezeu este interesat de mântuirea omului și
că are în plan izbăvirea și înnoirea întregii creații.