Pericardul

Conține inima si o parte a vaselor mari.

Are două părți: ① fibros

② seros

① Pericardul fibros

Are formă de trunchi de con turtit anteroposterior și prezintă:

 Fața anterioară în raport cu :

o pleura și plămâni
o sternul
o cartilajele costale stângi 3, 4 și 5

 Fața posterioară în raport cu :

o aorta descendentă toracică
o esofag toracic
o nervii vagi
o bronhii principale

 2 margini laterale în raport cu :

o nervul frenic
o pleura
o fața medială a plămânului

 Baza mare e jos în raport cu diafragma

1
  Baza mică e la nivelul vaselor mari pe care le acoperă parțial.

Pericardul fibros este fixat cu ligamente:

 Sternopericardice (superior, inferior)
 Vertebropericardic (T3)
 Frenopericardice (2 laterale, 1 mijlociu)
 Cervicopericardice

② Pericardul seros

Este constituit din 2 foițe:

o Parietală
o Viscerală sau epicard

Între cele doua foițe e cavitatea pericardică cu o peliculă de lichid ce

favorizează mișcările inimii. Cele doua foițe se continuă cu alta la nivelul
vaselor mari. Această reflexie a pericardului seros determină formarea
a două tuburi vasculare:

→ arterial (include aorta și trunchiul pulmonar)

→ venos ( include venele cave și pulmonare), care are forma literei „J”.

Vasele și nervii pericardului fibros și foița parietală a pericardului seros:

 Arterele sunt din: artera toracică internă, aorta descendentă

toracică și artera musculofrenică.
 Nervii sunt din: nervi vagi, nervi frenici și simpatic.

2
 Topografia toracopericardică
* proiecția pericardului pe peretele toracic
Pericardul se proiectează într-un patrulater , obținut prin unirea cu linii
curbe a 4 puncte:

1. Superior drept situat pe marginea superioară a cartilajului

costal 2 drept, la 2 cm de marginea dreaptă a sternului;
2. Superior stâng situat pe articulația 1 sternocondrală;
3. Inferior stâng situat în spațiul 5 intercostal stâng la 8- 10 cm
de linia mediană;
4. Inferior drept situat pe cartilajul 6 costal drept, la 2 cm de
marginea sternală dreapta.

3
 INIMA

Se găsește în torace în mediastinul inferior.

→ ⅓ din inimă este la dreapta liniei mediene

→ ⅔ din inimă sunt la stânga liniei mediene.

I. Conformație externă și raporturi

Inima are formă de piramidă triunghiulară cu vârful orientat în jos,

înainte și la stânga.

Prezintă:

- 3 fețe (sternocostală, diafragmatică, pulmonară)

- 3 margini (dreaptă, anterioară, posterioară)
- Bază și vârf

 Fața sternocostală (anterioară):

*este orientată înainte și în sus:
- prin intermediul pericardului are raport cu: recesurile
pleurale anterioare și marginile anterioare ale celor doi
plămâni, sternul și cartilajele costale 3, 4, 5 (mai mult cele
stângi)
- prezintă șanțul coronar (atrioventricular) anterior, care
împarte fața sternocostală în 2 segmente:
1. atrial- corespunde celor doua atrii și este acoperit de
artera pulmonară și aortă ascendentă, iar lateral de
cele două urechiușe (dreaptă și stângă)

4
 2. ventricular- corespunde ventriculelor, e împărțit de
șanțul interventricular anterior în două părți: dreaptă,
mai mare, corespunde ventriculului drept și stângă,
mai mică, corespunde ventricului stâng. Acest șanț nu
ajunge la vârful inimii, ci la 1 cm la dreapta lui, unde
determină incizura vârfului inimii.

În șanțul interventricular anterior găsim a. interventriculară anterioară

(din a. coronară stânga) și marea venă coronară.

 Fața diafragmatică (inferioară)

*este aproape orizontală:
- prin intermediul pericardului are raport cu mușchiul
diafragm, apoi cu lobul stâng al ficatului și cu fundul
stomacului.
- prezintă șanțul coronar (atrioventricular) posterior care
împarte fața diafragmatică în 2 segmente:
1. atrial este mic și corespunde celor două atrii
2. ventricular corespunde ventriculelor, este împărțit de
șanțul interventricular posterior în două părți,
dreaptă, mai mică, corespunde ventriculului drept și
stângă, mai mare, corespunde ventriculului stâng.
Acest șanț ajunge la dreapta vârfului inimii. În șanț
trec: a. interventriculară posterioară (din a. coronară
dreapta) și v. coronară medie.

 Fața pulmonară (stângă)

*este orientată la stânga și posterior

5
 - prin pericard are raport cu: nervul frenic stâng, pleura și fața
medială a plămânului stâng.
- prezintă șanțul coronar (atrioventricular) stâng în care
găsim a. atrioventriculara stângă (a. circumflexă) și marea
venă coronară. Acest șanț împarte fața pulmonară în 2
segmente:
1. atrial- corespunde atriului stâng
2. ventricular- corespunde ventriculului stâng
 Marginea dreaptă
*unii o consideră fața pulmonară dreaptă
- are raport prin intermediul pericardului cu pleura și fața
medială a plămânului drept
 Marginile stângi (anterioară și posterioară) sunt putin evidente.
 Vârful inimii
*este orientat în jos, înainte și la stânga.
- corespunde ventricului stâng
- anterior este acoperit de pleură și fața medială a plamânului
stâng
- se localizează la nivelul spațiului intercostal 5 stâng pe linia
medioclaviculară.
 Baza
*este orientată în sus, inapoi și la dreapta.
- Prin intermediul pericardului are raport cu organele din
partea posterioară a mediastinului inferior: esofagul, nervii
vagi (x), aorta descendentă toracică, prin aceste elemente
baza corespunde vertebrelor T5, T6, T7, T8.
- Prezintă șanțul interatrial, care împarte baza în două
segmente:

6
 1. Stâng corespunde atriului stâng, prezintă 4 orificii ale v.
pulmonare (2 drepte, 2 stângi)
2. Drept corespunde atriului drept, prezintă 2 orificii ale
v. cave (superioară, inferioară)

II. Conformația internă

Inima este împărțită în 4 cavități:
o 2 atrii (drept, stâng)
o 2 ventricule (drept, stâng)
Acestea prezintă caractere comune și particulare:
 Caractere comune atriilor:
- au volum mai mic decat ventriculele
- au pereți netezi și mai subțiri decât ventriculele
(2 mm)
- aa atrii vine sângele la inimă prin vene
- fiecare comunică cu un ventricul prin orificiul
atrioventricular
- fiecare prezintă o urechiușă (auricul)
 Caractere comune ventriculelor:
- au volum mai mare decât atriile;
- au pereții mai groși decât atriile (4 mm
ventriculul drept, 12 mm cel stâng)
- fiecare prezintă 2 orificii: atrioventricular și
arterial (prin artere pleacă sângele de la inimă)
- pereții sunt neregulați și prezintă proeminențe
numite trabecule cărnoase, care sunt de 3 feluri:
*de ordin I (m. papilari) au formă conică, baza se
prinde de peretele ventricular, vârful se continuă

7
 cu cordaje tendinoase, ajung la valvulele
(cuspide) atrioventriculare;
*de ordin II, cele două capete se prind de
peretele ventricular
*de ordin III, se prind pe toată lungimea de
peretele ventricular.

Cordajele tendinoase sunt de 3 feluri:

1. de ordin I- se prind de marginea aderentă a cuspidelor;

2. de ordin II- se prind pe fața ventriculară a cuspidelor;
3. de ordin III- se prind pe marginea liberă a cuspidelor.

Წ ATRIUL DREPT

*are formă cubică și prezintă 6 pereți:

1. lateral- este neregulat și prezintă mușchi pectinați ai atriului

drept;
2. septal- corespunde septului interatrial. Prezintă în mijloc o
concavitate numită fosa ovală, care este înconjurată aproape
complet de o proeminență ca un inel numită limbul fosei ovale.
Fosa ovală reprezintă locul unde se găsea canalul interatrial
(Botallo) în timpul vieții intrauterine;
3. superior- are orificiul venei cave superioare și orificiul de intrare
în urechiușa dreaptă;
4. inferior are orificiul venei cave inferiore, prevăzutcu valva venei
cave inferioare (Eustachio), iar anteromedial de el este orificiul
sinusului venos coronar prevăzut cu valva sinusului coronar
(Thebesius). Din partea anterioară a valvei lui Eustachio pleacă
spre peretele septal o proeminență alungită numită banda

8
 sinusală care conține în interiorul ei un fascicul de țesut
conjunctiv numit tendonul lui Todaro. Sub acest tendon este o
suprafață triunghiulară numită triunghiul lui Koch, delimitat
astfel:
*superior este tendonul lui Todaro
*inferior este valvula septală a tricupsidei
*lateral este orificiul sinusului venos coronar.
În suprafața triunghiului lui Koch se găsește nodulul
atrioventricular și începutul fasciculului atrioventricular a lui His.
5. Posterior prezintă o creastă verticală numită creasta terminală,
situată la dreapta orificiilor venelor cave. In partea superioară a
crestei terminale se află nodulul sinoatrial.
6. Anterior prezintă orificiul atrioventricular drept prevăzut cu valva
tricupsidă (atrio ventriculară dreaptă) formată din 3 cupside
(valvule): anterioară, posterioară și septală.

Წ VENTRICULUL DREPT

*are formă de piramidă triunghiulară și prezintă 3 pereți: anterior,

posterior și septal, o bază și un vârf:

- peretele anterior prezintă multe trabecule cărnoase de ordin II și

III, dar numai unul de ordin I, numit muschi papilar anterior, de la
care pleacă cordajele tendinoase spre cuspidele anterioară și
posterioară ale tricupsidei;
- Peretele posterior prezintă multe trabecule cărnoase de ordin II și
III, dar numai unul de ordin I, numit muschi papilar posterior;
- Peretele septal corespunde septului interventricular. Prezintă
multe trabecule cărnoase de ordin II și III, dar numai unul de ordin
I, numit muschi papilar septal format din mulți mușchi papilari

9
 mai mici, dintre care unul e mai mare- m. papilar al conului. Una
din trabeculele cărnoase de ordin II este trabecula
septomarginală care conține ramul drept al fasciculului
atrioventricular His și se întinde din partea inferioară a peretelui
septal până la baza m. papilar anterior.
- Vârful ventricului drept este situat la 1 cm mai sus și la dreapta
față de vârful inimii și conține multe trabecule cărnoase de ordin II
și III.
- Baza prezintă două orificii: atrioventricular drept și pulmonar.

Orificiul atrioventricular e prevăzut cu valva tricuspidă formată din

3 cupside:

 anterioara
 posterioară
 septală

Orificiul arterei pulmonare e situat superior, anterior și la stânga

față de orificiul atrioventricular drept; este orientat superior,
posterior și la stânga. Acest orificiu este prevazut cu valva
pulmonară formată din 3 cupside semilunare:

 anterioară
 2 posterioare (dreaptă, stângă)

Între cele două orificii se găsește creasta supraventriculară, care pleacă

de la peretele septal și se termină în partea superioară a peretelui
anterior. Între această creastă și orificiul a. pulmonare este un spațiu
numit conul arterial.

Cavitatea ventricului drept este împărțită în două părți:

10
  Atrială situată postero- inferior, are pereți neregulați datorită
prezenței trabeculelor cărnoase, au rolul de a încetini viteza de
intrare a sângelui în ventriculul drept.
 Arterială este situată anterosuperior, mai este numita conul
arterial. Are pereții netezi cu rol de a mări viteza expulzării
sângelui din ventriculul drept.

Წ ATRIUL STÂNG

*  are formă cubică și prezintă 6 pereți

- lateral prezintă orificiul de intrare în urechiușa stângă și m.pectinați ai

atriului stâng.
-septal corespunde septului interatrial, prezintă o depresiune
semilunară situată în dreptul fosei ovale. Sub această depresiune este
repliu curb, cu concavitatea în sus, numit valvula găurii ovale (coasa
septului).
-superior și inferior sunt netezi și fără detalii.
-posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare (2 drepte și 2
stângi),
-anterior prezintă orificiul atrioventricular stâng cu valva bicuspidă
(atrioventriculară stângă sau mitrală) formată din 2 cuspide (valvule):
anterioară (mare) și posterioară.

Წ VENTRICULUL STÂNG

*areformă de con turtit lateral și prezintă 2 pereți lateral și septal, 2

margini anterioară și posterioară, bază și vârf.

- peretele lateral prezintă multe trabecule cărnoase de ordin II și III;

11
- peretele septal (septul interventricular) are multe trabecuie
cărnoase de ordin II și III;
- marginea anterioară prezintă o trabeculă cărnoasă de ordin I →
m. papilar anterior, de la care pleacă cordaje tendinoase spre
jumătățile anterioare ale celor 2 cuspide ale bicuspidei;
- marginea posterioară prezintă m.papilar posterior de Ia care
pleacă cordaje tendinoase spre jumătățlle posterioare ale celor 2
cuspide ale bicuspidei;
- vârful corespunde vârfului inimii are trabecule cărnoase de ordin
II și III
- baza prezintă 2 orificii: atrioventricular stâng și al aortei.

Orificiul atrioventricular stâng face comunicarea cu atriul stâng și

este orientat posterior și la dreapta (dacă privim dinspre ventricul).
Acest orificiu este prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală) formată din 2
cuspide anterioară (mare) și posterioară (mică). Fiecare cuspidă are 2
fețe (atrială și ventriculară) și 2 margini (aderentă și liberă). Cupsidul
(valvula) anterior prezintă numai cordaje de ordin III.

Orificiul aortic este situat anterior și la dreapta față de orificiul

atrioventricular stâng, este orientat superior, posterior și Ia dreapta.
Acest orificiu e prevăzut cu valva aortei formată din 3 cuspide
(valvule) semilunare: posterioară și 2 anterioare. Fiecare valvulă
semilunară prezintă: 2 fețe (arterială, ventriculară) și 2 margini
(aderentă și liberă), pe marginea liberă e nodulul valvulei semilunare
aortice.

-cavitatea ventriculului stâng este împărțtă în 2 părți:

12
  atrială, situate posterior și la stânga, are pereți
neregulați
 arterial situate anterior și la dreapta, e numită și
vestibule aortic, are pereți netezi.

III. Structura funcțională a inimii

*cuprinde 3 tunici: exterioară, mijlocie, interioară.
- Tunica exterioară este numita epicard. Epicardul este de fapt
foița viscerală a pericardului seros.
- Tunica mijlocie cuprinde scheletul fibros al inimii și
miocardul.
 Scheletul fibros este format din 4 inele fibroase și 2
trigoane fibroase
 Miocardul are 2 părți: miocardul contractil și sistemul
de comandă.

Sistemul excitoconductor (de comandă)

*face legătura anatomică și funcțională între miocardul atrial și cel

ventricular,

Este format din:

 Nodulul sinoatrial (nodulul Keith-Flack)

  Nodulul atrioventricular (nodulul Aschoff-Tawara)

 Facicul atrioventricular (His)

 Retea Purkinje
- Tunica interioară e numita endocard

IV. Vascularizația și inervația inimii

13
  Arterele, dreaptă și stângă→ ramuri din aorta ascendentă
 Artera coronară dreaptă merge între urechiușa dreaptă și
trunchiul pulmonar, apoi în șanțul coronar anterior (partea
dreaptă) și coronar posterior (partea dreaptă). Ajunge în șanțul
interventricular posterior unde se continuă cu artera
interventriculară posterioară.
 Artera coronară stângă merge între urechiușa stângă și trunchiul
pulmonar. Lungimea este variabilă de la câțiva mm la câtiva cm.
Ajunge în șanțul interventricular anterior unde se continuă cu
a.interventriculară anterioară, care de obicei se termină în
interventricular posterior. La nivelul șanțului anterior, a. coronară
stângă dă un ram colateral numit artera circumflexă (artera
atrioventriculară stângă), care merge în șanțul coronar anterior
(partea stângă) și coronar stâng și coronar posterior (partea
stângă).
De obicei:
*artera coronara dreapta vascularizează ventriculul drept, o parte
din peretele posterior al ventriculului stâng, ⅓ inferioară a septului
interventricular, atriul drept și sistemul excitoconductor.
*artera coronara stângă vascularizează ventriculul stâng, o parte
din peretele anterior al ventriculului drept, ⅔superioare ale
septului interventricular și atriul stâng.

14
 Arterele coronare au urmatoarele caractere:
 Traiect sinuos, sunt acoperite de grăsime și epicard, stau în
șanțurile de la suprafața inimii, anastomozele dintre ele sunt
insuficiente.

 Venele
- vene superficiale (sinusul venos coronar și afluenții lui)
- vene profunde (venele cardiace minime)

Sinusul venos coronar este situat în șanțul coronar posterior, are

lungimea de 2-3 cm și se termină pe peretele inferior al atriului
drept, orificiul fiind prevăzut cu valva sinusului coronar
(Thebesius).

In sinusul coronar se varsă:

- vena coronară (cardiacă) mare;
- vena coronară (cardiacă) mică;
- vena coronară (cardiacă) mijlocie;
- vena posterioară a ventricului stâng;
- vena oblică a atriului stâng.

Venele cardiace minime sunt mici, se termină în cavitățile inimii,

multe în atriul drept.

 Limfaticele
*limfa este colectată în nodulii limfatici traheobronșici și
brahiocefalici
 Inervația inimii este asigurată de nervii cardiaci.
Sunt 3 nervi cardiaci parasimpatici
(superior, mijlociu, inferior) de fiecare parte, ramuri din
n.vagi.
15
 Sunt 3 nervi cardiaci simpatici (superior, mijlociu, inferior) de
fiecare parte, ramuri din simpaticul cervical. Lângă inimă
acești nervi formează 2 plexuri cardiace (anterior și
posterior).
Plexul cardiac anterior se găsește sub arcul aortei și înaintea
trunchiului pulmonar, la el vin
nervii cardiaci superiori ai vagului (drept și stâng) și n.cardiac
superior stâng al simpaticului.
Plexul cardiac posterior se găsește între bifurcarea traheei și
arcul aortei.

Stimularea simpaticului crește frecvența cardiacă și dilată

vasele coronare, iar stimularea parasimpaticului scade
frecvența cardiacă și produce constricția vaselor coronare.

Topografia toracocardiacă
Proiecția inimii pe peretele toracic

Proiecția anterioară a inimii se face într-un patrulater, obținut prin

unirea a 4 puncte (cu linii curbe):

 Superior drept situat pe marginea superioară a cartilajului costal 3

drept, la 1,2 cm de marginea dreaptă a ateneului
 Superior stâng situat pe marginea inferioară a cartilajului costal 2
stâng, la 1,2 cm de marginea stângă a sternului
 Inferior stâng în spațiul 5 intercostal stâng la 8-10 cm de linia
mediană (spațiul 5 pe linia medioclaviculara), inferomedial de
papila mamară la bărbat.
 Inferior drept situat la nivelul articulației 6 condrosternale drepte.

16
 Proiecția șanțului coronar anterior se face pe linia care unește 2
puncte:

 Inferior drept situat la nivelul articulației 6 condrosternale

drepte
 Superior stâng situat la nivelul articulației 3
condrosternale stângi .

Proiecția posterioara a inimii corespunde vertebrelor toracale T4, T5,

T6, T7 și T8 (vârful inimii corespunde la T8)

Topografia toraco-orificiala cardiacă

*proiecția orificiilor inimii

 Orificiul pulmonar este o linie orizontală de 2,5 cm, situată astfel:

O parte este pe marginea superioară a cartilajului 3 costal stâng,
altă parte corespunde sternului
 Orificiul aortic este o linie oblică de 2,5 cm, care pleacă de la
extremitatea sternală a spațiului 3 intercostal stâng și merge în jos
și la dreapta.
 Orificiul atrioventricular drept este o linie puțin oblică de 4 cm,
care pleacă de pe linia mediană, la nivelul articulatiilor 4
condrosternale și merge în jos și puțin spre dreapta până la nivelul
extremității sternale a spațiului 5 intercostal drept.
 Orificiul atrioventricular stâng este o linie oblică spre dreapta de 3
cm, care se găsește pe jumătatea stângă a sternului la nivelul
articulației 4 sternocondrale stângi.

17
 TIMUSUL

I. Generalități

Rol endocrin, secretă timozină care stimulează limfopoieza (limfocite T)

și participă la procesul creșterii și dezvoltării scheletului.

 Limite: inferior ajunge la nivelul cartilajelor costale 4 (șanțul

coronar anterior) iar superior poate ajunge până la nivelul
glandei tiroide.
 dezvoltare: creste până la pubertate, apoi este înlocuit
treptat de grăsime timică.

Conformație externă și raporturi:

- seamănă cu litera H, formată din 2 lobi (drept si stâng).

18
Raporturi

- segmental cervical anterior sunt planuri superficiale,

posterior e traheea, lateral este pachetul vasculonervos
al gâtului;

-segmentul toracal anterior sunt sternul și primele 4

cartilaje costale, posterior sunt pericardul, traheea, vena
cavă superioară, aorta ascendentă, trunchiul pulmonar,
lateral sunt plămânii.

II. Structura

Fiecare lob are la suprafață o capsulă fibroasă, de la care pleacă septuri

spre profunzime delimitându-se lobuli. Lobulii formați din 2 părți: la
suprafață este corticala, iar în profunzime este medulara.

Vase și nervi:

-arterele sunt ramuri din a. toracică internă, a. tiroidiană inferioară a.

pericardicofrenică→ ramuri din a. subclaviculară.

-venele ajung în vena brahiocefalică stângă;

-nervii sunt ramuri din: n.vagi, simpatic, n. frenici.

19
 PLEURA

*e formată din două foițe: viscerală și parietală.

 Foița viscerală a pleurei aderă de suprafața exterioară a

plămânului, ptrunde în fisuri
 Foița parietală a pleurei aderă de suprafața interioară a pereților
toracelui cu ajutorul unui strat de țesut conjunctiv numit fascia
endotoracică.

Topografia toracopleurală

*proiecția pleurei pe peretele toracal

 Recesul (fundul de sac pleural) costomediastinal anterior:

20
 drept se proiecteză astfel: linia pleacă de la articulația
steroclaviculară dreaptă, merge oblic în jos si la stånga până la
nivelul articulației 2 sternocostale (corespunde unghiului
sternal) pe mijlocul sternului. Coboară vertical pană la nivelul
articulațiilor sternocostale, pe mijlocul sternului. Merge oblic
jos la dreapta până la nivelul articulației 7 stenocostale drepte,
unde se continuä cu proiecția recesului costodiafragmatic
drept.
 stâng se proiecteazä astfel: linia pleacă de la articulația
sternoclavicularä stângă, merge oblic până jos și la dreapta
până la nivelul articulației 2 sternocostale pe mijlocul
sternului. Coboară vertical până la nivelul articulației 4
sternoclaviculare, pe mijlocul sternului. Apoi merge în jos și la
stânga pâna la nivelul cartilajului coastei 6 stângi, unde se
continua cu proiecția recesului costodiafragmatic stâng
 Recesul (fundul de sac pleural) costodiafragmatic
 Drept se proiectează astfel: linia pleacă de la articulația
7 sternocostałă dreaptă, merge în jos și la dreapta pe
cartilajul costal 7 drept, încrucișează coasta 8 dreaptă
pe linia claviculară, apoi încrucișează coasta 10 dreaptă
pe linia medio-axilară. Merge medial și puțin oblic în
sus până la Încrucișarea coastei 12 drepte cu linia
paravertebrală.

 Stâng se proiectează astfel: linia pleacă de la nivelul

cartilajului costal 6 stâng (2,5 cm de marginea stângă a
stenului) în jos și la stânga pe cartilajul coastei 7 stângi,
apoi încrucișează coasta 8 stângă pe linia
medioclaviculară, apoi coasta 10 stângă pe linia medio-
21
 axilară. Apoi merge medial și puțin oblic în sus până la
încrucișarea coastei 12 (sau puțin mai jos) cu linia
paravertebrală stângă.

 Recesul costomediastinal posterior se proiectează la fel

dreapta și stânga astfel: urcă pe linia paravertebrală, de
la nivelul coastei 12 până la nivelul vertebrei T2 unde se
continuă cu proiecția domului pleural.
 Domul pleural se proiectează la fel dreapta și stânga: linia
este curbă spre înainte, cu convexitatea în sus, merge de
la linia paravertebrală la nivelul T2 sau T3 până la nivelul
articulației sternoclaviculare.

PLĂMÂNII

*se găsesc în părțile laterale ale cavității toracale, între ei fiind un spațiu
numit mediastin.

1. Conformație externă și raporturi

plămânul are forma unei jumătăti de con așezat cu vârful în sus și
prezintă: 2 fețe, 3 margini, bază și vârf.
Pe suprafața plămânului se găsesc șanțuri numite fisuri care
đelimitează segmente numite lobi. Plămânul drept are 2 fisuri
(oblică și orizontală) iar cel stâng rare numai una (oblică). Fisura
oblică pleacă partea posterosuperioară a hilului pulmonar, merge
în sus si posterior pe fata medială, apoi încrucișează marginea
posterioară, și ajunge pe fața laterală unde merge în jos și înainte;
apoi încrucișează marginea inferioară și baza plămânului și ajunge
din nou pe fața medial unde merge în sus și posterior până la
partea antero-inferioară a hilului. Fisura orizontală începe pe fața

22
 laterală a plămânului drept, la mijlocul scizurii oblice, merge
medial, încrucișează marginea anterioară și ajunge pe fața
medială, terminându-se în partea anterioară a hilului plămânului.
Cele 2 fisuri de -pe plămânul drept delimitează 3 lobi: superior,
mijlociu și inferior. Fisura de pe plămânul stâng delimitează 2 lobi:
superior și inferior.
→Fața laterală (costală) e convexă și are raport cu coastele și
spațiile intercostale
→Fața medială prezintă 2 segmente:
*posterior (vertebral) are raport cu fețele -laterale ale corpilor
vertebrelor toracale, discurile intervertebrale și vasele
intercostale posterioare.
*anterior (mediastinal) are la mijlocul distanței dinfre bază și vârf
hilul pulmonar (reprezintă locul prin care intră și ies din plămân
elementele peđicului pulmonar)

La plămânul drept are raporturi:

- Prehilar cu pericardul, atriul drept, ventriculul drept, v.
cava inferioară, n. frenic drept
- Suprahilar: vena brahiocefalică dreaptă, vena cavă
superioară, arcă venei azygos, traheea, n.vag drept,
timusul sau rămășițele lui la adult.
- Retrohilar cu vena azygos, esofagul și n. vag drept
La plămânul stâng are raporturi:
- prehilar cu pericardul cu atriul stâng și ventriculul stâng,
n. frenic stâng;
- retrohilar cu: aorta descendentă toracică, esofagul și
n.vag stâng
- suprahilar: vena brahiocefalică stângă, a. subclaviculară
stângă, esofagul, n. vag stâng, arcul aortei, timisul la copil
sau rămășițele lui la adult.
→marginea anterioară este ascuțită, corespunde înainte sternului
și înapoi pericardului.

23
Cea de la plămânul stâng prezintă un șanț numit incizura cardiacă.
→marginea posterioară e rotunjită și corespunde capului
coastelor, simpaticului toracic
→marginea inferioară (circumferința bazei) este ascuțită și
pătrunde în spatial dintre diaphragm și coaste, iar în partea medial este
rotunjită.
→baza este concave, are raport cu diafragmul
→vârful depășește în sus cartilajul coastei 1 cu 4 cm, dar este la
același nivel cu extremitatea posterioarăa coastei 1; el depășește în sus
și clavicula cu 2,5 cm. Are raport cu vasele subclaviculare, ganglionul
simpatic, cervicotoracic, vena brahiocefalică.

2. Structura plămânului

 arborele bronhic
 lobulii pulmonari
 ramificațiile vaselor pulmonare și bronhice
 nervi
 limfatice și țesut conjunctiv.

 Arborele bronhic:
 Bronhii lobare
 Bronhii segmentare
 Bronhii terminale
 Bronhiole lobulare
 Bronhiole terminale
 Bronhiole respiratorii→ se termină prin acini pulmonari.
Bronhia principală dreaptă se împarte în 3 bronhii lobare(superioară,
mijlocie,inferioară).
24
Bronhia principal stângă se împarte în 2 bronhii lobare (superioară- și
inferioară).
 Lobulul pulmonar
are formă piramidală cu vârful spre hilul pulmonar. Pe la vârf intră în
lobul o bronhiolă lobulară, care se împarte în bronhiole terminale, apoi
respiratorii, care se termină fiecare, printr-un acin pulmonar. Acinul
prezintă o dilatație centrală, de la care pleacă 2-3 ducte alveolare.
Fiecare duct alveolar se termină în fund de sac, numit sac alveolar.
Ductele alveolare și sacii alveolari se compartimentează în mici
formațiuni numite alveole pulmonare. În peretele alveolei se găsește o
rețea capilară perialveolară.

3. Vasele și nervii plămânilor

Vascularizația plămânilor este dublă:
Funcțională (asigurată de vasele pulmonare)
Nutritive (asigurată de vasele bronhice)
1) Trunchiul pulmonar- duce la plămâni sânge cu CO2.
Începe din ventriculul drept și se împarte în 2 a.
pulmonare- dreapta și stângă. Toate ramurile a.
pulmonare formează arborele arterial pulmonar.
2) venele pulmonare: transportă sânge cu O2 de la plămân
spre atriul stâng, se formează din rețeaua capilară
perialveolară de la care pornesc venule, care se unesc
invers ca diviziunea a.pulmonare, formând arborele
venos pulmonar. La sfârșit se formează 2 vene pulmonare
pentru fiecare plămân. Se termină în atriul
stâng.
3) arterele bronhice sunt 2 sau 3(I la dreapta și 1 sau 2 la
stânga), transportă sânge cu 02 pentru țesuturile din
plămân. Sunt din aorta descendentă toracică.
4) venele bronhice sunt 4 (2 la dreapta și 2 la stânga). Se
formează din rețelele capilare din jurul bronhiolelor
intralobulare din ramuri la bronhiile extralobulare și de la
25
 pleura viscelară. Cele 2 vene bronhice drepte se varsă în
vena ayzgos, iar cele 2 vene tronhice stângi se varsă în
vena hemiazygos accesorie.
Limfaticele plămânilor au originea în plexuri subpleurale
superficiale și în plexuri intra- pulmonare profunde. Se adună în
noduli limfatici bronhopulmonari, apoi în noduli traheobronhici.

TRAHEEA

 situate înaintea esofagului și dedesubtul laringelui, are 2

segmente: cervical și toracal.
 Limita superioară este orizontală prin marginea inferioară a
cricoidului sau a lui C6
 Limita inferioară corespunde orizontalei prin T4 aici se împarte în
2 bronhii principale.

A. Raporturi:
→traheea cervicală (de la marginea inferioară a lui C6 până la
nivelul T2)
→traheea toracală se găsește în mediastin(de la nivelul T2 până la
T4)

B. Structura traheei: de la interior spre suprafața este formată

din:

26
 →mucoasă prezintă cili care impinge secrețiile spre laringe și
faringe, prezintă și glande.
→scheletul fibromusculocartilaginos are 3 părți:
o Cartilaginoasă
o Fibroasă
o Fascia proprie
C. Vase și nervi:
o Arterele sunt ramuri din a. tiroidiană
inferioară și arterele bronhice
o Nervii sunt ramuri din n. vag, n.
recurent, simpaticul cervical și toracal.
o
BRONHIILE PRINCIPALE

Sunt 2 bronhii dreaptă și stângă, ele rezultă din bifurcarea traheei la

nivelul vertebrei T4. La nivelul hilului plămânului se impart
intrapulmonar în bronhii lobare.
Sunt situate extrapulmonar. Bronhia dreaptă este mai scurtă decât cea
stângă.
Bronhia principală formează cu toate elementele care intră sau ies din
plămân pediculul pulmonar.

1) Raporturile

 Intrapedicular
Anterior sunt cele 2 vene pulmonare și mai anterior este a.
pulmonară.
Posterior sunt vasele bronhice, ramuri nervoase pulmonare,
noduli bronhopulmonari.
 Extrapedicular pleura se reflectă în partea laterală a pedicului
pulmonar

27
 2) Structura bronhiilor principale
Este aceeași ca la trahee, dar numărul cartilajelor este diferit: la stânga
sunt 9- 12 și la dreapta 6- 7.

3) Vase și nervi:
 Arterele sunt ramuri din a. bronhice (aorta descendentă toracică)
 Nervii sunt ramuri ale plexului pulmonar.

Vasele mari sangvine

VENELE BRAHIOCEFALICE
o VENA BRAHIOCEFALICĂ DREAPTĂ (trunchiul venos
brahiocefalic drept):
1. Origine: se formează posterior de articulației
sternoclaviculară dreaptă, prin unirea venei jugulare
Interne drepte cu vena subclaviculară dreaptă.
2. Traiect: coboară vertical până posterior de prima
articulație sternocostală dreaptă și se unește cu v.
brahiocefalică stângă formând v. cavă superioară. Are
lungimea de 2,5 cm.
3. Raporturi:
 posteromedial sunt: trunchiul arterial brahiocefalic și mersul vag
drept;
 posterolateral sunt: nervul vremii drept, pleura și plămânul
drept;
 anterior sunt articulații: sternoclaviculară dreaptă, sternocostală
dreaptă 1.
 Afluenți: v. vertebrală dreaptă, v. toracică internă dreaptă,
venele tiroidiene inferioare drepte, uneori prima venă
intercostală posterioară dreaptă.

28
 ○VENA BRAHIOCEFALICĂ STÂNGĂ (trunchiul venos
brahiocefalic stâng)
1. Origine: se formează posterior de articulației
sternoclaviculară stângă, prin unirea venei cumulate
interne stângi cu vena subclaviculară stângă.
2. Traiect: coboară oblic la dreapta până posterior de
articulația sternocostală 1 dreaptă, se unește cu v.
brahiocefalică dreaptă formând v. cavă superioară. Are
lungimea de 6 cm.
3. Raporturi:
 posterior sunt: trunchiul arterial brahiocefalic, traheea , a.
carotida comună stângă, n. vag stâng, a. subclaviculară stângă,
n. frenic stâng;
 anterior sunt timusul la copil sau rămășițele lui la adult,
manubrium sternal;
 inferior este arcul aortei .
4. Afluenți: v. vertebrală stânga, v. toracică internă stângă, v.
tiroidiene inferioare stângi, uneori prima v. intercostală
posterioară stângă, v. intercostală superioară stângă
(formată din venele intercostale posterioare stângi 2, 3
uneori 4) vene timice și pericardice.

VENA CAVĂ SUPERIOARĂ

1. Origine: se formează posterior de prima articulație
sternocostală dreaptă prin unirea celor 2 vene
brahiocefalice (dreaptă și stângă)
2. Traiect: coboară vertical până posterior de a treia
articulație sternocostală dreaptă, unde se termină pe
peretele superior al atriului drept. Are lungimea de 7
cm. Are 2 segmente: intrapericardic și extrapericardic
3. Raporturi:
 Anterior: cartilaje costale 1, 2, 3, timisul sau
rămășițele, urechiușa dreaptă;
29
  Posterior este pediculul pulmonar drept;
 La dreapta sunt: nervul frenic drept, pleura și
plămânul drept
 La stânga este aorta ascendentă
4. Afluenți: vena azygos.

VENELE AZYGOS
A. Vena azygos
B. Vena hemiazygos
C. Vena hemiazygos accesorie
Vena azygos
1. Origine
 Incepe în abdomen (posterior de vena cava inferioară) prin
unirea a doua rădăcini:
- medială, numită vena lombară azygos dreaptă, care
provine din vena cavă inferioară sau vena rămasă dreaptă;
- laterală, formată prin unirea v. lombare ascendente
drepte cu v. subcostală dreaptă.

2. Traiect
Urcă vertical și pătrunde în torace prin diafragm, fie prin orificiul
aortic, fie prin pilierul drept al m. diafragm . În torace v. azygos
urcă vertical prin mediastinul inferior până la nivelul vertebrei T4,
unde face o curbă spre înainte(arcul venei azygos) și se termină în
v. cavă superioară.
3. Raporturi în toarce
 Segment vertical:
- posterior e coloana verticală(corpii vertebrelor T4- T12);
- anterior este asfaltul
- La dreapta este pleura și plămânul drept
- la stânga sunt ductul toracic și aorta descendentă toracică
 Arcul venei azygos:

30
 - Inferior este pediculul pulmonar drept
- La dreapta este pleura și plămânul drept
- La stânga sunt nervul vag drept, esofagul și traheea.
4. Afluenți

31