Universitatea Ovidius

Facultatea de Stiinte Economice

Master Administrarea si Auditul Proiectelor de Afaceri – anul 2
Masterand Defta Sorin

REFERAT
Etica in Afaceri
Profesor Universitar Doctor – Milca
Constanta, 2011

ETICA IN AFACERI

1
I. INTRODUCERE

Au trecut 21 ani de la schimbarea radicală a sistemului social din România şi când

citeşti oricare din marile cotidiene centrale găseşti cel puţin un articol pe zi, care să
trateze un caz de corupţie, la nivel înalt, din aproape toate domeniile din societatea
românească. Dealtfel este recunoscut chiar şi de parlamentari faptul că "situaţia grea
economică, financiară şi socială este generată de legătura foarte strânsă dintre politică şi
corupţie.
Cauza principala a corupţiei o reprezintă lipsa unui sistem de valori bine determinat şi
îndoctrinarea societăţii romaneşti, timp de aproape 50 de ani, în mod barbar, cu
ateismul materialist. Odată cu prăbuşirea sistemului social comunist, neexistând o
limitare morală şi etică, alta decât cea comunistă, nu a mai existat nimic care sa împiedice
oamenii aflaţi în posesia pârghiilor politice, economice, juridice şi sociale să le folosească
în interesul personal sau al cercului de prieteni apropiaţi. Acest lucru fiind posibil şi
datorita faptului ca morala nu poate fi impusa prin lege, pentru că un om care nu
accepta morala şi etica nu va accepta nici legile care ar impune-o, şi le-ar eluda
oricum .
În ceea ce priveşte societatea românească actuala se poate observa că ea este condusă mai
mult de interese individualiste sau cel mult interese ale unui grup restrâns, decât de
principii care să servească interesului naţional. Iar sărăcia, subdezvoltarea economică,
violenţa nu ar putea fi înlăturate decât prin creşterea gradului de cultură, educaţie şi
desăvârşire morală. Întrucât starea socială a unei societăţi se determină prin starea ei
economică, intelectuală şi morală aşa cu aprecia şi Spiru Haret, în lucrarea sa “Mecanica
Socială”.
Actualul context sociopolitic cat si criza mondiala ar trebui sa ne invite catre un
moment de introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este
criza mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati (politicieni,
investitori, comercianti etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o
urmare a fraudelor, a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale?
Raspunsul combina, poate, elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice
context financiar, este limpede faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie
axat pe valori precum responsabilitatea si onestitatea.

II. DAR CE ESTE MORALA ŞI ETICA

1. Ce este morala

Dicţionarul explicativ al limbii române, defineşte morala ca fiind: "ansamblul

normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de
colectivitate, şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică". În
Dicţionarul limbii franceze Petit Robert, defineşte morala ca fiind: "ştiinţa binelui şi
răului ansamblu de reguli de conduită care decurg dintr-o anumită concepţie despre
morală".
2
 Thomas Maltus preciza în "Principles of Political Economy" (1820), ca
"Economia politică are cu mai multe relaţii cu morala şi politica decât cu ştiinţele
matematice".
La baza moralei stau câteva principii: principiul demnităţii, principiul
responsabilităţii, principiul libertăţii, principiul solidarităţii, principiul dreptăţii şi
principiul carităţii.

2. Ce este etica

Dicţionarul explicativ al limbii române, defineşte etica ca fiind: "ştiinţa

care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu
conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită
morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăţi"
O înţelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă
reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite
toate relaţiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a ne relaţiona faţă de patroni,
faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea
în care ne aflăm şi unii faţa de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu
alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea acestor legături.

III. ETICA IN AFACERI

Studierea eticii ca disciplină practică numită şi "etica aplicată", ca ultim curent în

abordarea acestei ştiinţe, a avut o contribuţie foarte importantă în domeniul dreptului în
care etica legală sau jurisprudenţa este un subiect bine stabilit. Această abordare a
dreptului a avut o importantă contribuţie la dezvoltarea Business Administration ca
disciplină de studiu, în special în SUA. De exemplu Universitatea Harvard, la lansarea
Facultăţii de Business a adoptat modelele pedagogice dezvoltate de facultăţile sale de
drept, în care abordarea etică a disciplinei are un rol important. Aceasta s-a datorat şi
faptului că unii profesori şi oameni de afaceri au considerat necesar impunerea în practica
afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai larga. Baza legală a acestei
concepţii de încorporare a eticii în afaceri se presupune că este conţinută într-o decizie a
Curţii Supreme de Justiţie a SUA, în 1906, care spune că: "Corporaţia (firma) este
creaţia statului, şi că are menirea să existe pentru binele comunităţii".

Etica în afaceri reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu

analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici firmele, acţionarii,
angajaţii, cumpărătorii etc acţionează. Ea a apărut la începutul secolului al XX-lea în
Statele Unite ale Americii ca urmare a extinderii aplicabilităţii teoriilor etice dincolo de
spaţiul general al "acţiunii umane".

Etică în afaceri înseamnă a introduce în deciziile de zi cu zi şi în strategiile de

management şi alte norme decât cele impuse de lege. O companie este responsabilă

3
social în măsura în care ţine seama nu doar de interesele acţionarilor ci de interesele
tuturor grupurilor afectate de activitatea ei. Ca atare, etica în afaceri este un cost. Etica
în afaceri presupune a abate nişte resurse de la traseul impus de calculul strict al eficienţei
economice. Etica în afaceri costă: bani, resurse umane şi de timp, expertiză, oportunităţi,
precum investiţii sau dezvoltare. Mai mult, etica în afaceri şi forma ei cea mai vizibilă,
implicarea socială a companiilor, sunt opţiuni nedeterminate de lege. În forma clasică a
filantropiei corporatiste, în forma reglementată a donaţiei şi sponsorizării ori în forma
modernă a programelor de responsabilitate socială corporatistă integrate în strategiile de
management, implicarea socială a companiilor a fost multă vreme percepută drept un cost
mai mult sau mai puţin necesar, un lux al marilor corporaţii.

Contextul crizei mondiale actuale ar trebui sa ne invite catre un moment de

introspectie si de revizurire a principiilor care ne ghideaza actiunile. Este criza
mondiala o urmare a faptului ca niste oameni bine intentionati(investitori, comercianti
etc.) au pierdut controlul unui sistem financiar complex sau este o urmare a fraudelor,
a coruptiei, a unui lobby excesiv pentru interese personale? Raspunsul combina, poate,
elemente ce tin de ambele intrebari, insa dincolo de orice context financiar, este limpede
faptul ca oamenii au nevoie de un sistem etic care sa fie axat pe valori precum
responsabilitatea si onestitatea.
"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este
neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti
inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei
clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.
Pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei
companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea
profitului unei firme.
"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai
mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil
pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta
moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la
intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de
management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce
in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.
Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in
stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian
Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si
conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in
presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca,
furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri
decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea
unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la
identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."
managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita
si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de

4
etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa
de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la
munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat
in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel
increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".
In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul
foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin
norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate
in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor
acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in
identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta
este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa
respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca
nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?
"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie
nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca
resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul
unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport
marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca
sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi
nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata
doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai
mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.

1. Moralitatea o solutie rationala in vreme de criza

Managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand
decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre
oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de
principiile etice.
Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui
luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca
politicienii au uitat sa actioneze tinand seama de interesul public, bancherii au uitat sa
acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.
Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de
salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a
depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi
momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea
angajatilor cu un set de principii morale.

Buna reputatie nu poate fi cumparata, ea fiind un efect direct a ceea ce faci tu, ca si
companie sau pur si simplu ca persoana. Reputatia este greu de intretinut si greu de
construit, dar foarte usor de daramat.

5
 Aplica cele 5 reguli de aur, vei avea numai de castigat! Trebuie doar sa ai rabdare,
pentru ca rezultatele se vad in timp, efectul imediat fiind putin vizibil.

1. Sa ai o oferta transparenta. Acest lucru inseamna a avea o oferta la vedere fara

costuri ascunse. Nimic nu va dezamagi mai mult un consumator decat sa constate ca mai
are de platit, nu stiu ce taxa, sau nu stiu ce cost de intretinere, lucruri care nu i s-au
prezentat initial.

2. Sa te tii de cuvant. A te tine de cuvant nu este un lucru imposibil, ba din

contra, te va ajuta si pe tine. Probabil suna ciudat, insa a te tine de cuvant insemna a-ti
respecta promisiunile, insemna a avea o minte libera, insemna a fi invulnerabil. In mediul
de afaceri, in cercul de prieteni, sau in viata publica, vestile circula repede! A nu te tine
de cuvant, de multe ori in psihologia consumatorului este asociat cu inselatoria sau furtul.
Se poate spune ca exagerez, insa in cel mai bun caz poate fi asociata cu neseriozitatea sau
cu neprofesionalismul! Astfel ca te indemn sa faci doar acele promisiuni pe care le poti
respecta in totalitate!

3. Sa adopti o strategie de negociere Win – Win . Aceasta strategie insemna ca

ambele persoane castiga ceva. Negocierea este avantajoasa ambelor parti. Poti, intr-
adevar, cu talentul tau sa convingi pe cineva de un anumit lucru, fara sa-i oferi in realitate
nimic. Acest lucru se va intoarce insa impotriva ta. Exista un moment post cumparare in
care cumparatorul reia firul discutiei si se gandeste cat a castigat cumparand produsul sau
serviciul respectiv. Retine: statisticile au dovedit ca un client nemultumit va spune la
peste 20 de persoane de nemultumirea lui, pe cand un client multumit va spune la maxim
3. Prin urmare nu te astepta sa fi recomandat decat daca ai avut o negociere Win-Win. In
plus te sfatuiesc sa rezisti tentatiei de a vinde la supra-pret atunci cand partenerul tau este
la ananghie. Poti castiga mai mult astazi, insa cu siguranta nu castigi buna reputatie! Te
indemn sa gandesti astfel: Ce anume va castiga in mod concret partenerul meu? Fa o lista
cu aceste avantaje si gandeste-te ca ai putea fi cumparatorul? Simti ca ai mai mult de
castigat sau ca ai mai mult de pierdut? Raspunsul iti va spune ce tip de negociere pui la
cale!

4. Nu te eschiva atunci cand nu este cazul. A te eschiva insemna a fugi de

responsabilitate, a nu recunoaste cand ai gresit sau a incerca sa ascunzi gunoiul sub pres!
Este foarte posibil ca tu sa poti gasi chichite contractuale care sa te puna la adapost, insa
partenerul sau clientul tau nu vrea acest lucru. Clientul tau vrea rezolvarea problemei.
Doar scuzele, nu ajung, cauta solutia si ajuta-l. Este de dorit sa nu gasesti o solutie care sa
mareasca din nou costurile partenerului tau si sa fie un prilej de noi incasari pentru tine,
pentru ca risti sa intorci totul impotriva ta si sa fi catalogat drept hot!

5. Fii consultantul lui. Aici o sa exemplific plecand de la meseria de agent de

vanzari, una dintre cele mai grele meserii, iar aici cei care au practicat-o sau o practica
stiu despre ce vorbesc. Prin urmare trebuie sa incetezi sa-i vinzi clientului tau, sa incetezi
sa vinzi o marfa care-ti expira curand, trebuie sa incetezi sa-i creezi artificial o nevoie.
Trebuie sa devii consultantul lui, sa fii cel care ii ofera ceea ce el are nevoie.
6
Inceteaza sa te mai gandesti doar la ce ai tu de vandut, cauta sa identifici si ceea ce are el
nevoie si gaseste calea de mijloc, gaseste-i solutia cea mai avantajoasa. Evident
practicand un asemenea stil, vei dezvolta relatii de durata, iti vei conserva si amplifica
buna reputatie si vei fi cautat.

IV. Niveluri de aplicare ale eticii manageriale.

De cele mai multe ori, nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar
precizate în codurile etice. Chiar daca nu au definitivat coduri de conduita sau coduri
etice, înca de acum mai bine de doua decenii, multe din marile corporatiile au instituit
programe etice si au încadrat functionari care sa monitorizeze comportamentele etice în
organizatii.
Initial, codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli
deontologice si abia apoi, s-a înregistrat o explozie a acestora în cadrul organizatiilor.
Specialistii argumenteaza ca acest lucru a fost, practic, posibil deoarece fara un program
si o activitate cu caracter formal, nu pot fi încurajate practicile etice. În consecinta, prin
codurile etice se încearca rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern si în
relatiile externe ale organizatiei respectiv, statuarea unor principii si cerinte care sa-i
faca pe manageri mai sensibili la problemele etice ale organizatiei si foarte important a
comunitatii. Ele nu contin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificatii practice, utile
pentru toti membrii organizatiei. Aceasta nu înseamna ca un cod de etica asigura automat
un comportament moral sau ca poate acoperi toate situatiile întâlnite în viata
organizationala. Limita de actiune a codurilor etice consta în formularea lor în termeni
generali tocmai pentru ca, la început, managerii si subordonatii lor se afla în incapacitatea
de a identifica toate problemele etice care pot aparea. Modul în care codul etic este
transpus în practica ramâne, pâna la urma, la latitudinea managerilor si a subordonatilor.
Codul etic ramâne valabil daca toti membrii organizatiei îl respecta; când managerul
nu acorda importanta acestuia, cu siguranta nici angajatii nu vor urma prevederile
sale.
Interesul pentru un comportament etic în afaceri nu este atât de nou, dar abia acum se fac
remarcate preocupari intense pentru actiuni morale în scopul pastrarii competitivitatii si a
încrederii publicului în activitatile desfasurate.
Deosebit de relevante pentru cei care sunt receptivi fata de problemele responsabilitatii
sunt câteva cai ce pot fi folosite în încurajarea comportamentului etic :
- publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele si valorile social
recunoscute;
- instruirea managerilor pe probleme de etica în afaceri;
- elaborarea unor programe de rezolvare a conflictelor de natura etica;
- institutionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic;
- acordarea unor recompense si sanctiuni adecvate.

În conditiile în care organizatiile constientizeaza ca au obligatii si fata de societate nu mai

mira pe nimeni ca instituirea codurilor etice s-a facut într-un ritm atât de rapid. Codurile
etice detin anumite functii, care explica de ce s-au bucurat de un interes atât de mare din
 7
partea managerilor si, deopotriva, a membrilor organizatiilor, si anume (vezi Mike W.
Martin, Roland Schinzinger, Etichs in Engineering, McGraw Hill, 1983):
- conduita si inspiratie , codurile pun la dispozitie un stimulent pozitiv pentru conduita
etica si recomandari cu privire la principalele obligatii;
- suport , codurile ofera sprijin pozitiv pentru cei care cauta elemente de comportare
etica;
- disciplina , codurile pot constitui forma legala pentru investigarea unor comportamente
ne-etice;
- educatie si întelegere reciproca , codurile etice pot fi utilizate la scoala sau în alte
locuri pentru a promova discutii si reflectii pe marginea unor probleme morale;
- crearea imaginii profesiei în rândul publicului , codurile pot prezenta o imagine
pozitiva catre public cu privire la o profesie;
- protejarea statutului profesiei , codurile pot stopa anumite dezacorduri care pot aparea
la nivelul celor care exercita o anumita profesie;
- promovarea interesului în afaceri.

1. Exemple şi efecte ale aplicării principiilor morale şi etice in companii

Din 1977, General Motors are o politică de integritate a personalului, în care

regula de bază este aceea că un angajat al său "nu ar trebui sa facă un lucru de care să se
ruşineze înaintea familiei lor sau să se teamă că l-ar putea citi pe prima pagina a
ziarului local". General Motors nu este singura firmă care promovează comportamentul
etic. Aproape 1/2 din companiile mari din SUA au un "Cod comun de comportament".
Aceste coduri vin în sprijinul angajaţilor care simt presiuni în direcţia unor decizii pe care
le considera neetice. De asemenea, aceste coduri realizează un antrenament în tipurile de
comportament care se aşteaptă de la angajaţi.
Compania Johnson & Johnson are următorul "crez" etic: "credem că prima
noastră responsabilitate se îndreaptă către doctori, asistente şi pacienţi, către mamele şi
taţii şi toţi ceilalţi care folosesc produsele şi serviciile noastre. Noi suntem responsabili
faţă de angajaţii, acei bărbaţi şi femei care lucrează împreună cu noi pe toate
continentele. Toţi trebuie consideraţi ca şi o persoană individuală. Trebuie să respectăm
demnitatea lor şi să le recunoaştem meritele. Noi trebuie să le asigurăm o conducere
competentă, care trebuie să fie justă şi morală. Noi suntem responsabili faţă de
comunităţile în care noi trăim şi muncim şi la fel faţă de comunitatea globală. Trebuie să
fim buni cetăţeni. Atunci când vom acţiona în concordanţă cu aceste principii, acţionarii
noştri vor realiza un profit echitabil."
Compania Chimica Eastman: "Suntem cinstiţi cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Integritatea noastră se oglindeşte în relaţiile noastre cu angajaţii, clienţii, furnizorii şi
vecinii. Scopul nostru sunt relaţiile bazate pe adevăr."
Compania Engleza de Telecomunicaţii: "Ne vom folosi în mod corect puterea
noastră de cumpărare, şi ne vom îngriji cu bună credinţă de operaţiile care implică
oferta şi contractele; plata promptă şi în modul în care s-a convenit."
Un alt exemplu al aplicării unor principii morale sănătoase îl da compania
Services Master Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a înregistrat o creştere
 8
continuă a profitului şi care are în prezent aproximativ 200.000 de angajaţi şi o cifră de
afaceri de 4 miliarde de USD. Această companie are inscripţionat pe frontispiciul clădirii
lor, principiul central al codului etic al companiei: "Îl slăvim pe Dumnezeu în tot ceea ce
facem".
Daca în 1989 doar 15% din primele 500 de companii din SUA şi Marea Britanie
aveau un cod etic, în 1999 procentul lor s-a ridicat la 60%.
Revista Harvard Business Review, din SUA, a prezentat pe baza căruia s-a
realizat un sondaj pe abonaţii săi, prin următorului caz ipotetic: "Ministrul unei tari
străine va cere să plătiţi o taxă de consultanţă de 200.000 de USD. în schimbul banilor, el
promite asistenta speciala în obţinerea unui contract de 100.000.000 de USD care va
produc un profit net de 5.000.000 de USD pentru compania dumneavoastră. Contractul
ajungând probabil la un competitor străin dacă dumneavoastră nu acceptaţi propunerea.".
Realizatorii acestui sondaj au obţinut următorul rezultat:
− 42% din abonaţii revistei Harvard Business Review, au spus că ar refuza să plătească;
− 22% au spus ca ar plăti, dar ar considera neetic acest gest;
− iar 36% au spus că ar plăti şi ar considera gestul etic în contextul respectiv .
Aceasta atitudine generează, aşa cum o dovedeşte şi poziţia 18, cu “nota” 7,5, pe
care o ocupă SUA în cadrul studiului, cu privire la prezenta corupţiei, realizat de
Transparency International Corruption, în anul 1999 sau de locul 4, în clasamentul IDU
pe care îl ocupă această ţară, în anul 1995.

2. Importanta moralei şi a eticii pentru manageri

David Murray, în lucrarea sa "Cele 7 valori esenţiale. IMM-urile şi

beneficiarii lor" identifică 7 valori esenţiale pe care o companie ar trebui să le aibă în
vedere, prin managerii şi angajaţii săi, pentru o desfăşurare cât mai etică a activităţii
sale, şi anume:
1. consideraţie faţă de semenii noştri ;
2. veghere în păstrarea standardelor etice ;
3. creativitate în economisirea resurselor şi în protecţia mediului ;
4. servirea clienţilor cat mai bine ;
5. corectitudine faţă de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociaţi, comunitate;
6. transparenţa eliminarea minciunii în comunicarea cu partenerii, clienţii, furnizorii,
personalul angajat, organele statului ;
7. interdependenta faţă de comunitatea în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea ;
cât şi 12 provocări morale în viaţa de afaceri:
1.aprecierea demnităţii muncii;
2.bunele relaţii în afaceri;
3.deservirea impecabila a clienţilo;,
4.moralitate în achiziţionare;
5.moralitate în desfăşurarea competiţiei;
6.tratarea personalului cu demnitate şi respect;
7.remunerarea corectă a personalului;
 9
8.respectarea legilor;
9.protejarea mediului înconjurător;
10.încheierea de afaceri fără mituire;
11.menţinerea onestităţii în afaceri;
12.supravieţuire în caz de schimbări majore .

Chiar daca un muncitor este cinstit sau este onest şi are o înaltă moralitate,
exemplu dat de şefii săi şi de top-managerii ii pot determina să treacă cu vederea
practicile neetice ale altora sau poate chiar sa le adopte.
Top-managerii au puterea de a dicta politica unei organizaţii şi de a da tonul
din punct de vedere moral. Ei au şi o mare responsabilitate de a folosi judicios aceasta
putere, ei pot şi trebuie să servească drept modele de comportament etic pentru
întreaga organizaţie.
Nu numai prin comportamentul lor de zi cu zi care trebuie să fie întruchiparea
principiilor înalte de etica dar şi prin comunicarea în întreaga organizaţie a
aşteptărilor similare de la angajaţi, şi prin încurajarea rezultatelor pozitive.
Din păcate de la conducerea de la vârf se sugerează uneori subtil ca, cei din
conducere nu vor sa ştie de practicile ilegale sau neetice ale angajaţilor. şi daca practica
personalului, aflat în conducerea de vârf a organizaţiei, este cunoscută pentru folosirea
resurselor organizaţiei pentru plăceri personale, angajaţii de la nivelurile mai joase sunt
susceptibili de a proceda la fel.
Fiecare manager este intr-o poziţie de influenţă asupra subordonaţilor. Toţi
managerii trebuie să acţioneze ca modele etice bune şi să dea tonul moralităţii în aria
lor de responsabilitate, trebuie avut grijă ca aceasta să se facă de o manieră pozitivă şi
informală.
Stabilirea de obiective şi comunicarea aşteptărilor de importanţă majoră este
foarte importantă în aceasta privinţă. Un surprinzător 64% din 238 de directori executivi
dintr-un studiu au raportat ca se simt sub presiunea de a-şi compromite standardele
personale pentru a atinge obiectivele companiei.
Un studiu al revistei "Fortune", din SUA, a arătat ca 34% din subiecţi consideră
că preşedintele de companie poate crea un climat etic prin stabilirea de obiective
rezonabile "astfel încât subordonaţii să nu simtă presiuni în direcţia luării unor decizii
neetice". Evident ca un sef poate încuraja fără să vrea practici neetice exercitând prea
multa presiune pentru atingerea unor obiective prea dificile.

3. Sursa unei morale şi etici sănătoase

Pe bancnotele celui mai puternic stat, SUA, găsim scris: “We trust în God”, dar
nu ceea ce scrie pe banii americani a determinat, în prezent, poziţia economică a acestei
ţări. Poziţia acestei ţări, în ierarhia mondială, se datorează însuşiri unor principii ce îşi
găsesc rădăcini adânci în cartea care stă la baza religiei creştine: Biblia. Astfel documente
istorice dovedesc faptul că cel mai important document al Statelor Unite ale Americii:
Constituţia, îşi are sursa de inspiraţie în Sfintele Scripturi.
 10
Câteva din afirmaţiile persoanelor ce s-au ocupat de redactarea textului acestui document,
care sta la baza sistemului social american, considerat ca fiind unul dintre cele mai
reuşite, pot să argumenteze această afirmaţie.
Benjamin Franklin, fizician şi om politic, declara înaitea momentului începerii
redactării textului Constituţiei: “…am trăit o viaţă îndelungată, şi cu cât înaintez în
vârstă găsesc dovezi tot mai convingătoare despre acest adevăr: ca Dumnezeu conduce
treburile omului. şi dacă, o rândunică nu poate cădea la pământ fără ştirea Lui, se
poate oare ca un imperiu sa se ridice fără ajutorul Sau? Găsim asigurări în Sfintele
Scripturi, ca daca Domnul nu zideşte o casa, cei care o construiesc, lucrează în zadar.
Eu cred aceasta cu tărie, şi mai cred că fără ajutorul Sau, şi fără contribuţia Sa, nu
vom progresa în această construcţie politică, mai mult decât ziditorii turnului Babel;
vom fi dezbinaţi de interesele noastre mărunte, proiectele noastre se vor duce de râpă,
noi înşine vom ajunge de râs şi de pomină pentru vremurile viitoare”.
George Washington, primul preşedinte al SUA, afirma: “Mai mult decât orice
altceva, învăţătura Bibliei a avut o influenţă binefăcătoare asupra omenirii, a adus multe
binecuvântări asupra omenirii”.
John Adams, al doilea preşedinte al SUA, afirma: “Prima şi probabil singura carte
care merita sa fie studiata de toţi este Biblia”.
Thomas Jefferson, afirma: “ Am spus şi voi mai spune: studierea atenta a Bibliei
te va transforma intr-un cetăţean mai bun”.
Abraham Lincoln, un alt preşedinte al SUA, afirma: “Îmi este de folos sa citesc
Biblia. Caut să înţeleg cât pot de mult din ea, iar ce nu pot înţelege accept prin
credinţă. Făcând şi tu aşa vei fi un om mai bun, vei trai mai bine, vei muri în pace”.
William H. Seward, ministru al SUA, contemporan cu Abraham Lincoln, afirma:
“Nu ştiu cât timp poate rezista forma de guvernare republicană în cazul în care poporul se
îndepărtează de Biblie”. Şi cât a putut rezista forma de guvernare republicană, în cazul
ţărilor a căror politică de guvernare se baza pe o doctrină declarat ateistă, se poate vedea
urmărind firul istoriei a ţărilor foste comuniste.

V. CONCLUZII

Modelul unui cod de etică profesională.

A. Toţi membrii unei organizaţii vor acţiona cu:

− responsabilitate şi fidelitate faţă de nevoile publicului;
− corectitudine şi fidelitate faţă de asociaţii, clienţii, furnizorii şi patronii firmei unde
este angajat;
− competenţă prin devotament faţă de idealurile înalte ale onoarei personale şi
integrităţii profesionale;
B. Un membru al unei organizaţii :
− va menţine oricând independente gândirea şi acţiunile sale;
− nu va exprima părerea sa asupra contractelor sau a declaraţiilor financiare ale
firmei, până nu deţine mai întâi o relaţie cu clientul său pentru a determina dacă se
 11
poate aştepta ca opinia lui să fie considerată independentă, obiectivă şi nealeatoare de
către cineva care cunoaşte toate datele;
− când pregăteşte raporturi financiare care exprimă o opinie asupra situaţiei
financiare a firmei destinate conducerii firmei, va prezenta toate datele materiale
cunoscute de el pentru a nu omite o informaţie care ar putea să inducă în eroare; va
aduna suficiente informaţii pentru garantarea exprimării acelor opinii şi va raporta
orice erori materiale de declaraţie sau devieri de la principiile profesionale general
acceptate;
C. Un membru al unei organizaţii :
− nu va dezvălui sau folosi nici o informaţie confidenţială care priveşte afacerile
patronului sau clientul sau decât atunci când acţionează în sensul obligaţiilor sale sau
când o asemenea informaţie se cere dezvăluită pentru ca propria apărare sau pentru
apărarea vreunui asociat sau unui angajat în orice proces legal sau împotriva oricărei
presupuse incorectitudini profesionale, la ordinul autorităţilor legislative sau al
conducerii sau al oricărui comitet al societăţii în exerciţiul propriu al sarcinilor lor, dar
numai în măsura în care este necesar în scopul respectiv;
− va informa patronul sau clientul de orice conexiuni sau interese de afaceri care i-ar
putea interesa;
− în cursul exercitării obligaţiilor sale în interesul patronului sau clientului sau, nu va
păstra, primi, negocia sau dobândi nici o taxa, remuneraţie sau beneficiu fără cunoştinţa
şi consimţământul patronului sau clientului său;
− va urma toate etapele rezolvabile în aranjarea oricărui angajament ca şi consultant,
pentru a stabili o înţelegere clară a scopului şi obiectivelor lucrării înainte de începerea
ei şi va oferi clientului un cost estimativ, profitabil înaintea angajamentului, dar în orice
caz, cat mai devreme posibil;
D. Un membru al unei organizaţii :
− se va comporta faţă de ceilalţi subordonaţi cu politeţe şi bună credinţă;
− nu va comite nici un act de natura sa discrediteze firma unde este angajat şi nici
profesia sa;
− nu se va angaja sau nu va consilia nici o afacere sau ocupaţie care în opinia
societăţii este incompatibilă cu etica profesională a profesiei sale sau cu moralitatea
societăţii sale;
− nu va accepta nici un angajament de verificare a unui alt subordonat angajat al
aceluiaşi patron decât cu ştiinţa acelui subordonat sau în cazul în care legătura acelui
subordonat cu lucrarea s-a încheiat. Excepţie face membrul a cărui obligaţie nominală
este să verifice lucrările altora.
− nu va încerca sa obţină vre-un avantaj asupra altor subordonaţi prin plata sau
acceptarea unui comision pentru încheierea unui contract sau realizării unui serviciu;
− va susţine principiile generale profesiei sale;
− nu va acţiona cu răutate sau în alt mod prin care sa păteze reputaţia publică sau
profesională a altui membru sau să împiedice realizările obligaţiilor acestuia;
E. Un membru al unei organizaţii :
− se va menţine întodeauna la standardele de competenţă exprimate de cerinţele
academice şi de experienţa pentru admiterea în societate şi pentru continuarea activităţii
 12
ca membru al organizaţiei din care face parte;
− va împărtăşi şi altora din cadrul firmei sau a profesiei, cunoştinţele pe care le deţine
şi pe care se întemeiază profesia sa şi va promova în general progresul organizaţiei al
cărei membru este sau a profesiei sale;
− îşi va asuma numai lucrări pentru care este abilitat prin natura pregătirii şi
experienţei sale şi atunci când este în interesul patronului sau clientului său, va angaja
sau va sfătui patronul sau clientul să angajeze alţi specialişti;
− va dezvălui tribunalelor societăţii orice practica sau acţiune incompatibila, neetică,
ilegală sau necinstită a unui subordonat, care lezează reputaţia, demnitatea sau onoarea
societăţii;
− se va strădui să se asigure că orice parteneriat sau compromis cu care se asociază
ca partener, şef, director, inspector sau angajat funcţionează după codul de etică
profesională şi regulile de comportament profesional stabilite de către societate;

VI. BIBLIOGRAFIE:

1. Editorial / Ce insemna concret etica in afaceri? Articol scris de Marian Rujoiu,

Trainer Extreme Training,
2. Charles T. Horngren, Gary L. Sundan, William O. Stratton, Howard D. Teal –
“Management Accounting”, Editura, Prentince Hall Canada Inc., Ontario, Canada, 1996,
3. Prof. Linda K. Trevino, Katerine A. Nelson – “Managing Business. Ethics (manual)”,
Editura Jhon Willey & Sons Inc., New York, SUA,1995,
4. Jhon R. Shermerhorn – Management and Organizational Behavior. Essentials”,
Editura John Wiley & Sons Inc., New York, SUA, 1996,
5. David Murray - "Cele 7 valori esenţiale. IMM-urile şi beneficiarii lor", în cadrul
conferinţei internaţionale "Calitate şi integritate în afaceri" , octombrie 1999, Tg. Mureş,
cu sprijinul Fundaţiei „OSANA”
6.Transparency International - http://www.transparency.org
/documents/newsletter/99.4/index.html), cu sprijinul Laboratorului de Informatica al
Universităţii „Spiru Haret”
7. Laurie J Mullins – “Management and Organizational Behavior”, Editura Pitman
Publishing, London, UK, 1996,
8. Ivanciu Nicolae-Văleanu – “Curente de gândire economică”, Editura Fundaţia
România de Mâine, Bucureşti, 1996
9. Emilian Văcarul, coordonator – “Finanţele publice”, Editura Didactica şi Pedagogica,
Bucureşti, 1999,
10. Prof.Univ. Dimitrie Gusti – “Idealul etic şi personalitatea”, Editura Floare Albastra,
1998,
11. Cronica Română, nr.2132/19.01.2000 ,
12. Cronica Română, articolul "Politica şi morala" publicat în nr. din 10.02.2000,
13. Prof.Univ.Dr. ec. Ioan D. Adumitracesei, Prof.Univ.Dr. ec. Niculae G. Niculescu,
 13
“Economia Romaneasca Postsocialista. Incotro? Cum? De ce?”, Editura Economica,
Bucureşti, 1998,
14. Peter Marshal, David Manuel – “Lumina şi glorie. O istorie a Americii”, Editura
Cartea Creştină, Oradea, 1995,
15. Sămânţa Adevărului, Decembrie, 1998
16. Cronica Română, nr.2132/19.01.2000 ,
17. Fundaţia „Main Consulting Services”, în cadrul conferinţei internaţionale "Calitate şi
integritate în afaceri" , octombrie 1999, Tg. Mureş, cu sprijinul Fundaţiei „OSANA”
18. Curierul Naţional, 10.04.2000,
19. A. Ray şi J. Ray-Debove (coordonatori)- Petit Robert (dicţionar al limbii franceze),
Ed. La Robert, Paris, Franţa, 1982
14