Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Ovidiu R. Petriş, Antoniu Petriş, Laurenţiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Cristina Bologa,
Mihaela Fermeşanu, Ileana Antohe
Profesia medicală nu este nici pe departe singura meserie care să presupună contactul cu
murdăria. Vidanjorii, mecanicii auto, îngrijitorii din crescătoriile de păsări şi mulţi alţii au de
a face cu astfel de condiţii. În medicină însă, „murdăria” transcede acea formă vizualizabilă
cu ochiul liber, dimensiunea microscopică, invizibilă direct, prezentând riscul epidemiologic
cel mai mare. Contaminarea „celui ce îngrijeşte” periclitează evoluţia medicală a „celui
îngrijit” cu pervertirea nepermisă a sensului acţiunii medicale - dintr-un recuperator de
sănătate în folosul pacientului, într-un promotor de patologie, nefast pentru cel aflat în nevoia
de a fi îngrijit. Termenul „curăţenie” capătă în acest domeniu o cu totul altă semnificaţie
comparativ cu restul profesiilor. Simbolul de halat alb transmite acest mesaj.
Un mediu complet steril nu poate fi creat însă decât în sectoare medicale restrânse, şi
aceasta datorită costurilor financiare ridicate pe care o astfel de structură le presupune, cât mai
ales datorită efectului stressant psihic pe care un astfel de mediu, de aspect ostil, îl induce
pacienţilor.
În această conjunctură, un minim de rigoare impune o concentrare a eforturilor antiseptice
asupra mâinilor personalului medical. Într-adevăr „mâinile medicale”, menite a aduce
vindecarea, în caz de contaminare, se constituie în vehicul pentru agenţii ce vor aduce
agravarea patologiei, complicaţii infecţioase, suferinţă. Mâinile au riscul cel mai mare de a se
contamina şi a transmite mai apoi germenii infecţioşi, majoritatea manevrelor medicale
realizându-se prin intermediul lor.
Ce putem face pentru „mâinile medicale”?
Spălarea constituie soluţia pentru ca mâinile personalului medical să fie şi să se menţină
curate, dar realizată pe fundamente ştiinţifice şi integrată profesional medical.
Cel mai cunoscut mod de spălare a mâinilor este cel ce utilizează apa şi săpunul,
deprindere ce ţine în special de buna educaţie din copilărie. Este o metodă de îndepărtare
mecanică a murdăriei de la acel nivel, facilitat de utilizarea unor substanţe solide sau lichide,
tensioactive – săpunuri. Săpunul, considerat istoric a fi primul detergent, cu utilizare de peste
5000 de ani pentru spălarea rufelor, era în acelaşi timp folosit şi în curăţarea rănilor. Aceasta
datorită capacitaţii sale de a cupla apa cu murdăria, făcând-o astfel, pe acesta din urmă, mai
uşor îndepărtabilă prin apă.
În activitatea medicală, normele educaţionale sunt completate, înlocuite, de norme
profesionale. Aceasta deoarece, ştiinţific ştim că, prin mâini curate reducem real şi eficient
numărul infecţiilor iatrogene.
Ştim însă că o spălare a mâinilor de tip laic, nu este una eficientă, nefiind asigurat
complexul de manevre care să permită acţiunea mecanică asupra tuturor zonelor mâinilor.
Este nevoie aşadar de abilităţi ce se deprind prin instrucţie.
Altfel vor persista arii de remanenţă a murdăriei. Aceste zone au fost identificate a fi:
spaţiile interdigitale, pliurile palmare, extremitatea distală a degetelor, policele.
Tehnica spălării mâinilor implică etape ce abordează mecanic întreaga suprafaţă a
mâinilor şi cuprinde 6 manevre:
Rezultă o manoperă ce nu lasă nici o zonă a mâinilor în afara acţiunii mecanice de spălare.
Când însă mâinile nu sunt vizibil murdare și nu există nici un motiv să bănuim prezenţa
Clostridium difficile, se va practica spălarea mâinilor utilizând soluţii alcoolice, din dispersere
amplasate în locaţii cât mai numeroase la nivelul unităţii medicale. Se aplică un volum
suficient din soluția alcoolică astfel încât aceasta să poată fi distribuită la nivelul întregii
suprafeţe a mâinilor, urmând apoi protocolul celor 6 manevre de frecare a mâinilor, continuat
până la uscarea soluţiei, în medie 20-30 de secunde.
Bibliografie selectivă
1. Berman Audrey, Synder Shirlee, Jackson
Chistina – Skills in clinical nursing, 6-th ed., Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2009
2. Centers for Disease Control and Prevention.
Overview of CDC Guidelines for the Prevention and Control of Nosocomial Infections.
Available at URL: http://www/cdc/gov/ncidod/hip/Guide/overview.htm
3. Rotter ML. Hand washing and hand
disinfection. In: Mayhall CG, editor. Hospital epidemiology and infection control. 2nd ed.
Baltimore: Lippincott, Williams, & Wilkins; 1999. p. 1339-55.
4. John M. Boyce, MD. (2000) Using Alcohol
for Hand Antisepsis: Dispelling Old Myths• . Infection Control and Hospital
Epidemiology 21:7, 438-441
5. Wongworawat MD, Jones SG. Influence of
rings on the efficacy of hand sanitization and residual bacterial contamination Infect
Control Hosp Epidemiol. 2007 Mar;28(3):351-3. Epub 2007 Feb 13