Integrale Multiple

87
Cap. 5 – INTEGRALE MULTIPLE
CAPITOLUL 5
INTEGRALE MULTIPLE
5.1. ARIA UNEI MULŢIMI PLANE

În cele ce urmează, prin mulţime plană poligonală, vom înţelege orice
mulţime din plan mărginită de un poligon. În particular, prin mulţime plană
dreptunghiulară (triunghiulară) înţelegem o mulţime plană a cărei frontieră este un
dreptunghi (triunghi). Cititorul este familiarizat cu noţiunea de arie a unei mulţimi
plane poligonale de la cursul de geometrie elementară. În acest paragraf vom da un
sens noţiunii de mulţime care are arie, pentru o clasă de mulţimi mai generală decât
clasa mulţimilor poligonale.
Definiţia 5.1.1 Prin mulţime elementară (în plan) înţelegem orice reuniune
finită de mulţimi plane dreptunghiulare cu laturile paralele cu axele de
coordonate, fără puncte interioare comune.
Facem precizarea că orice reuniune
finită de mulţimi dreptunghiulare cu latu-
rile paralele cu axele de coordonate se
poate reprezenta ca o mulţime elementară.
2
Aşadar, o mulţime E ⊂ este
elementară, dacă există un număr finit de
dreptunghiuri (pline) Di = [ai , bi ] × [ci , di ] ,
Fig. 1 p
i = 1, p astfel încât E = U Di şi
i =1
o o
Di I Dj = ∅ pentru i ≠ j. Se ştie că aria unui dreptunghi este egală cu produsul
lungimilor laturilor, deci aria D i = (b i − a i )( di − ci ) . Prin definiţie, aria mulţimii
elementare E este
p
aria E = ∑ aria Di . (1)
i =1
În continuare, vom nota cu E familia mulţimilor elementare din plan. Dacă
2
A⊂ este o mulţime mărginită, atunci vom nota cu:
S∗ ( A) = sup { aria E; E ⊂ A, E ∈ E } şi
S ∗ ( A) = inf { aria F ; F = A, E ∈ E } .
88
În cazul când mulţimea A nu conţine nici o mulţime elementară, vom defini

S∗ ( A) = 0 . Cu această precizare, este evident că cele două margini există şi că
S∗ ( A) ≤ S ∗ ( A) .
2
Definiţia 5.1.2 Spunem că o mulţime mărginită A ⊂ este măsurabilă
(are arie) în sensul lui Jordan, dacă S∗ ( A) = S ∗
( A) = S ( A) . Valoarea comună
S ( A) se numeşte aria mulţimii A.
Observaţia 5.1.1 Orice mulţime elementară are arie în sensul Definiţiei

5.1.2 şi aceasta coincide cu aria definită în (1), adică cu suma ariilor dreptun-
ghiulare care o compun.
Observaţia 5.1.2 Orice mulţime poligonală are arie în sensul Definiţiei 5.1.2
şi aceasta coincide cu aria cunoscută din geometria elementară. Într-adevăr,
deoarece orice mulţime poligonală este o reuniune finită de mulţimi triunghiulare şi
orice triunghi este reuniunea sau diferenţa a două triunghiuri dreptunghice, este
suficient să arătăm că orice mulţime plană a cărei frontieră este un triunghi
dreptunghic are arie. Fie un
triunghi dreptunghic ABC, Â = 90,
AB = a , AC = b . Împărţim cateta
AB în n părţi egale şi considerăm
dreptunghiuri de tipul MNPQ unde
a
MN = şi MP este paralelă cu
n
a
AB. Să presupunem că BM = i ⋅ .
n
Din asemănarea triunghiurilor
BM MP
Fig. 2 BMP şi BAC rezultă = ,
a b
b ab
deci MP = i ⋅ . Aşadar, aria dreptunghiului MPQM este i ⋅ 2 . Dacă notăm cu E
n n
reuniunea acestor dreptunghiuri, atunci E ∈ E, E este inclusă în mulţimea triun-
ab ab ( n − 1)
ghiului ABC şi aria E = 2 (1 + 2 + K + ( n − 1)) = . În mod analog, dacă
n 2n
notăm cu F reuniunea dreptunghiurilor de tipul MRSN, atunci F este o mulţime
ab ab ( n + 1)
elementară care include triunghiul ABC şi aria F = 2 (1 + 2 + K + n ) = . În
n 2n
continuare avem
89
ab ab ( n − 1) ab ( n + 1) ab
= sup ≤ S∗ ( ∆ABC ) ≤ S ∗ ( ∆ABC ) ≤ inf = ,
2 n 2n n n 2
ab
deci S∗ ( ∆ABC ) = S ∗ ( ∆ABC ) = . Aşadar, mulţimea triunghiulară ABC are arie
2
în sensul Definiţiei 5.1.2 şi aceasta coincide cu aria triunghiului dreptunghic
cunoscută din geometria elementară.
Definiţia 5.1.3. Prin mulţimea elementară poligonală înţelegem orice

reuniune finită de mulţimi poligonale care nu au puncte interioare comune.
Fig. 3
Propoziţia 5.1.1. Orice mulţime elementară poligonală este inclusă într-o

mulţime elementară de arie cel mult de 8 ori aria mulţimii elementare poligonale
iniţială.
Demonstraţie
Demonstraţia se bazează pe următoarele observaţii:
1) Orice mulţime poligonală este o reuniune finită de mulţimi triunghiulare;
2) Orice triunghi (plin) este reuniunea sau diferenţa a două triunghiuri (pline)
dreptunghice;
3) Orice triunghi dreptunghic este inclus într-un dreptunghi de arie de două
ori mai mare ca aria sa;
4) Orice dreptunghi este o reuniune finită de pătrate şi un dreptunghi cu
raportul laturilor cuprins între 1 şi 2.
a
Într-adevăr, fie D un dreptunghi de laturi a şi b cu > 2 .
b
m
Fie r = un număr raţional cu proprietatea
n
a m a
− 2 < < −1 (2)
b n b
m m
şi fie D1 dreptunghiul de laturi b şi b , iar D2 dreptunghiul de laturi b şi a − b .
n n
90
Evident D = D1 U D2 . Observăm că dreptunghiul D1 este reuniunea a n × m

b m
pătrate de latură . Pe de altă parte, din (2) rezultă a − 2b < b < a − b şi mai
n n
m
departe b < a − b < 2b . Aşadar,
n
m
a− b
avem 1 < n < 2 , deci raportul
b
laturilor dreptunghiului D2 este
cuprins între 1 şi 2.
5) Orice dreptunghi cu rapor-
tul laturilor cuprins între 1 şi 2 este
Fig. 4
inclus într-un pătrat de arie cel mult
dublul ariei dreptunghiului iniţial.
6) Orice pătrat este inclus într-un pătrat cu laturile paralele cu axele de
coordonate şi de arie dublă. Ţinând seama şi de 5) rezultă că orice dreptunghi cu
raportul laturilor cuprins între 1 şi 2 este inclus într-un pătrat cu laturile paralele cu
axele de coordonate şi de arie cel mult de 4 ori aria dreptunghiului iniţial.
Din cele de mai sus rezultă că orice mulţime poligonală poate fi inclusă
într-o reuniune finită de mulţimi dreptunghiulare cu laturile paralele cu axele de
coordonate de arie cel mult de 8 ori aria mulţimii poligonale iniţiale.
În sfârşit, să observăm că orice reuniune finită de mulţimi dreptunghiulare cu
laturile paralele cu axele de coordonate se poate reprezenta ca o mulţime
elementară având aceeaşi arie.
Observaţie 5.1.3. Există mulţimi plane care nu au arie.

⎧1 dacă x ∈
Într-adevăr, fie funcţia lui Dirichlet D( x) = ⎨ şi fie
⎩0 dacă x ∈ \
A= {( x, y ) ∈ 2
0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ D( x) . }
Se observă imediat, în acest caz, că S∗ ( A) = 0 şi S ∗ ( A) = 1 , deci mulţimea
A nu este măsurabilă (nu are arie).
Următoarea propoziţie ne furnizează exemple de mulţimi care au arie. Fie
f : [a, b] → + şi fie Γ f subgraficul său, adică mulţimea
{
Γ f = ( x, y ) ∈ 2
}
a ≤ x ≤ b, 0 ≤ y ≤ f ( x) .
Propoziţia 5.1.2 Dacă f este integrabilă pe [a, b], atunci subgraficul său Γ f
are arie şi aria ( Γ f ) = ∫ f ( x) dx .

b
a
91
Demonstraţie.
Fie ∆ : a = x0 < x1 < K < xi −1 < xi < K < xn = b o diviziune oarecare a inter-
valului [a, b] şi fie mi (respectiv Mi) marginea inferioară (superioară) a funcţiei f
pe intervalul [ xi −1, xi ] . Dacă notăm cu
n
E∆ = U [ xi −1, xi ] × [0, mi ] , atunci E∆ ∈E ,
i =1
E∆ ⊂ Γ f şi
aria ( E∆ ) = ∑ mi ( xi − xi −1 ) = s∆ unde cu
i =1
s∆ am notat suma Darboux inferioară.
Rezultă că s∆ ≤ S∗ ( Γ f ) .
În mod analog, dacă notăm cu
n
F∆ = U [ xi −1, xi ] × [0, M i ] , atunci F∆ ∈E ,
i =1
F∆ ⊃ Γ f şi aria ( F∆ ) = S∆ ≥ S ∗ ( Γ f ) .
Fig. 5 Aşadar avem:
s∆ ≤ S∗ ( Γ f ) ≤ S ( Γ f ) ≤ S∆
∗
(3)
b
Faptul că f este integrabilă pe [a, b] implică: I ∗ = sup s∆ = inf S ∆ = I ∗ = ∫ f ( x) dx .
∆ ∆ a
În sfârşit, din (3) rezultă S∗ ( Γ f ) = S ( Γ f ) = ∫ f ( x) dx şi cu aceasta teorema

∗ b
a
este demonstrată.
Fie f, g: [a, b] → Ρ două funcţii cu
proprietatea f ( x) ≤ g ( x) , ∀ x ∈ [a, b] şi fie
Γf g = {( x, y ) ∈ 2
}
a ≤ x ≤ b, f ( x) ≤ y ≤ g ( x) .
Corolarul 5.1.1. Dacă f şi g sunt inte-

grabile pe [a, b], atunci mulţimea Γ f g are arie
şi aria ( Γf g ) = ∫ [ g ( x) − f ( x)] dx .
b
Fig. 6 a
Exemplul 5.1.1. Să se calculeze aria elipsei.

x2 y 2
Ecuaţia elipsei este 2 + 2 − 1 = 0 . Din motive de simetrie este suficient să
a b
calculăm un sfert din aria elipsei, de exemplu aria mulţimii haşurate în figura 6.
92
Arcul BA este graficul funcţiei

b 2 2
f ( x) = a − x , x ∈ [0, a] .
a
Conform Propoziţiei 5.1.1 avem:
1 b 2 2
aria ( elipsei ) = f ( x) = a − x dx =
4 a
a
b ⎛ x 2 2 a2 x⎞
= ⎜ a − x + arcsin ⎟ =
a⎜2 2 a⎟
⎝ ⎠ 0
2
Fig. 7 b a π π ab
= ⋅ ⋅ = . Aşadar aria elipsei de
a 2 2 4
semiaxe a şi b este egală cu π ab .
Teorema 5.1.1. Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Condiţia necesară şi

suficientă ca mulţimea A să aibă arie este ca pentru orice ε > 0 să existe două
mulţimi elementare Eε şi Fε cu proprietăţile: Eε ⊂ A ⊂ Fε şi
aria ( Fε ) − aria ( Eε ) < ε .
Demonstraţie
Necesitatea: Dacă S∗ ( A) = S ∗ ( A) = S ( A) , atunci din definiţia marginii
ε
superioare (inferioare) rezultă că există Eε ∈E , Eε ⊂ A astfel încât S ( A) − <
2
ε
< aria ( Eε ) şi există Fε ∈E , Fε ⊃ A astfel încât aria ( Fε ) < S ( A) + . Aşadar,
2
avem aria ( Fε ) − aria ( Eε ) < ε .
Suficienţa. Dacă pentru orice ε > 0, există Eε , Fε ∈ E cu proprietăţile:
Eε ⊂ A ⊂ Fε şi aria ( Fε ) − aria ( Eε ) < ε , atunci avem: 0 ≤ S ∗ ( A) − S∗ ( A) < ε . Cum
ε > 0 a fost arbitrar, rezultă că S ∗ ( A) = S∗ ( A) , deci A are arie.
Definiţia 5.1.4. Spunem că mulţimea Γ ⊂ 2 este de arie zero dacă poate fi

inclusă într-o mulţime elementară de arie oricât de mică. Cu alte cuvinte, dacă
∀ ε > 0 există o mulţime elementară F ⊃ Γ cu aria(F) < ε. În particular avem
S ∗ ( Γ ) = 0 şi cum 0 ≤ S∗ ( Γ ) ≤ S ∗ ( Γ ) rezultă că Γ are arie şi că aria(Γ) = 0. Cu
această definiţie Teorema 5.1.1. se poate reformula astfel:
Teorema 5'.1.1. Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Condiţia necesară şi

suficientă ca mulţimea A să aibă arie este ca frontiera sa Γ să fie de arie zero.
93
Demonstraţie.
Dacă A are arie, atunci ∀ ε > 0, ∃ Eε , Fε ∈E cu proprietăţile Eε ⊂ A ⊂ Fε şi
o o
aria ( Fε \ Eε ) = aria ( Fε ) − aria ( Eε ) < ε . Cum Γ = fr.A ⊂ Fε \ E ε şi Fε \ E ε este de
asemenea o mulţime elementară, rezultă că Γ este de arie zero.
Afirmaţia reciprocă rezultă din Observaţia că orice mulţime elementară care
conţine frontiera Γ a mulţimii A se poate scrie ca diferenţa a două mulţimi
elementare F \ E cu E ⊂ A ⊂ F.
Corolarul 5.1.2. Graficul oricărei funcţii continue f : [a, b] → Ρ este o

mulţime de arie zero.
Într-adevăr, funcţia f fiind continuă, este integrabilă şi conform Propoziţiei
5.1.1 subgraficul său are arie. Afirmaţia rezultă acum din Teorema 5'.1.1.
Corolarul 5.1.3. Orice mulţime plană a cărei frontieră este o reuniune finită
de grafice de funcţii continue, are arie. (Afirmaţia rezultă din Corolarul 5.1.2, din
observaţia că o reuniune finită de mulţimi de arie zero este de asemenea de arie
zero şi din Teorema 5'.1.1).
Teorema 5"1.1. O mulţime mărginită A ⊂ 2 are arie dacă şi numai dacă

pentru orice ε > 0 există două mulţimi elementare poligonale Pε şi Qε cu
proprietăţile: Pε ⊂ A ⊂ Qε şi aria Qε – aria Pε < ε.
Afirmaţia rezultă din Propoziţia 5.1.1 şi din Teorema 5.1.1.
Observaţia 5.1.4. Orice disc (mulţime plană a cărei frontieră este un cerc)
are arie.
Într-adevăr, dacă notăm cu Pn (respectiv Qn) mulţimea poligonală a cărei
frontieră este poligonul regulat cu n laturi înscris (respectiv circumscris) în cerc,
atunci ariaQn – ariaPn este oricât de mică pentru n suficient de mare.
În continuare notăm cu (θ, ρ) coordonatele polare în plan.
Propoziţia 5.1.3. Fie ρ = ρ (θ ) , θ ∈ [α , β ] o funcţie continuă şi fie

1 β
A = { (θ , ρ ) α ≤ θ ≤ β , 0 ≤ ρ ≤ ρ (θ )} . Atunci A are arie şi ariaA = ∫ ρ 2 (θ ) dθ .
2 α
Demonstraţie
Fie ∆ n : α = θ 0 < θ1 < K < θ i −1 < θ i < K < θ n = β o diviziune echidistantă a
intervalului [α , β ] .
94
Fie mi (respectiv M i ) marginea inferioară (superioară) a funcţiei

ρ = ρ (θ ) , θ ∈ [θi −1,θi ] . Aria sectorului de cerc
ORi Pi = { (θ , ρ ) θi −1 ≤ θ ≤ θi , 0 ≤ ρ ≤ ρ (θ )}
1 2
este egală cu m (θ − θ ) , iar
2 i i i −1
aria sectorului de cerc OQi Ri −1
este egală cu
1 2
M (θ − θ ) .
2 i i i −1
Dacă notăm cu Pn (res-
pectiv Qn ) reuniunea celor n
sectoare de cerc ORi Pi (res-
pectiv OQi Ri −1 ) atunci
Pn ⊂ A⊂ Qn şi
n 1 2
aria Pn = ∑ m (θ − θ ) iar
i =1 2 i i i −1
n 1 2
Fig. 8 aria Qn = ∑ M (θ − θ ) .
i =1 2 i i i −1
Observăm că cele două sume sunt sumele Darboux asociate funcţiei
1 2 β −α
ρ (θ ) , θ ∈ [α , β ] şi diviziunii ∆ n . Ţinând seama că ∆ n = → 0 şi
2 n
1
funcţia ρ 2 este integrabilă pe [α , β ] , rezultă că există
2
1 β
lim aria Pn = lim aria Qn = ∫ ρ 2 (θ ) dθ (4)
n →∞ n →∞ 2 α
Pe de altă parte, deoarece Pn ( respectiv Qn ) are arie pentru ∀ ε > 0 există o
mulţime elementară En ( respectiv Fn ) , En ⊂ Pn ⊂ A ⊂ Qn ⊂ Fn astfel încât
ε ε
aria Pn − aria En < şi aria Fn − aria Qn < . În plus, ţinând seama de (4) putem
3 3
ε
presupune că aria Qn − aria Pn < . Aşadar, avem aria Fn − aria En < ε , deci mulţi-
3
1 β 2
mea A are arie şi aria A = ∫ ρ (θ ) dθ .
2 α
Teorema 5.1.2. Suportul unei curbe rectificabile este o mulţime de arie zero.
95
Demonstraţie.
Fie r : [a, b] → 2 drumul parametrizat rectificabil care determină curba γ,
definit prin r (t ) = ( x(t ), y(t ) ) . Fie L lungimea acestui drum şi fie x = x%(s) ,
y = y% (s) , s ∈ [0, L] reprezentarea sa naturală (Vezi Cap. 4, §4.3).
Fie ∆ n : 0 = s0 < s1 < K < si −1 < si < K < sn = L o diviziune echidistantă a
intervalului [0, L] şi fie M i punctul de coordonate ( x% ( si ) , y% ( si )) de pe suportul
L
curbei γ. Lungimea arcului M i −1M i este . Considerăm un pătrat Di cu centrul în
n
2L
Mi şi laturile paralele cu axele de coordonate, de latură . Este evident că
n
n
suportul curbei γ (imaginea funcţiei vectoriale r) este inclus în U Di şi
i =0
⎛ n ⎞ n 4L2
aria ⎜ U Di ⎟ ≤ ∑ aria ( Di ) = ( n + 1) 2 . Cum
⎝ i =0 ⎠ i =0 n
4L2
lim ( n + 1) = 0 , pentru n suficient de mare, aria
n →∞ n2
n
mulţimii U Di este oricât de mică, deci suportul
i =0
curbei γ este o mulţime de arie zero.
Fig. 9 Din Teoremele 5'.1.1 şi 5.1.2 rezultă:
Corolarul 5.1.4. Orice mulţime plană mărginită a cărei frontieră este o

reuniune finită de curbe rectificabilă are arie.
Corolarul 5.1.5. Orice mulţime mărginită a cărei frontieră este netedă pe

porţiuni are arie.
Afirmaţia rezultă din Teorema 4.2.1 şi Corolarul 5.1.4.
Propoziţia 5.1.2. Dacă A1 şi A2 sunt două mulţimi care au arie şi nu au

puncte interioare comune, atunci reuniunea lor A = A1 Υ A2 are arie şi
aria ( A) = aria ( A1) + aria ( A2 ) .
Demonstraţie. Deoarece frontiera lui A este inclusă în reuniunea frontierelor

lui A1 şi A2 şi acestea sunt de arie zero, rezultă că şi frA este de arie zero, deci A are
arie.
96
Pentru orice ε > 0 există mulţimile elementare Ei, Fi, i = 1,2 cu proprietăţile:
E1 ⊂ A1 ⊂ F1 , E2 ⊂ A2 ⊂ F2 , aria ( F1 ) − aria ( E1 ) < ε , aria ( F2 ) − aria ( E2 ) < ε .
Avem
aria E1 + aria E2 ≤ aria A ≤ aria ( F1 U F2 ) ≤
≤ aria F1 + aria F2
şi
aria E1 + aria E2 ≤ aria A1 + aria A2 ≤
≤ aria F1 + aria F2
Fig. 10 Aceste inegalităţi implică
aria A − ( aria A1 + aria A2 ) ≤ aria F1 − aria E1 + aria F2 − aria E2 < 2ε .
Cum ε > 0 a fost arbitrar, rezultă că aria A = aria A1 + aria A2 .
5.2. INTEGRALA DUBLĂ. DEFINIŢIE. PROPRIETĂŢI
Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Atunci există un cerc care conţine

mulţimea A. Rezultă că distanţa dintre orice două puncte ale mulţimii A este mai
mică decât diametrul acestui cerc. Aşadar, mulţimea {dist ( M , N ) , M ∈ A, N ∈ A}
este o mulţime de numere reale pozitive majorată, deci are margine superioară.
Definiţia 5.2.1. Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Se numeşte diametrul

mulţimii A următorul număr:
d ( A) = diam ( A) = sup { dist ( M , N ) ; M ∈ A, N ∈ A }
Definiţia 5.2.2. Fie A şi B două mulţimi din

plan. Se numeşte distanţa dintre aceste mulţimi urmă-
torul număr
Fig. 1 d ( A, B ) = inf { dist ( M , N ) ; M ∈ A, N ∈ B } .
Este clar că dacă A I B ≠ ∅ atunci d ( A, B ) = 0. Afir-
maţia reciprocă nu este în general adevărată. Într-adevăr, distanţa dintre graficul
1
funcţiei f ( x) = , x ≠ 0 şi axa Ox este zero, deşi cele două mulţimi sunt disjuncte.
x
97
Teorema 5.2.1. Fie A şi B două mulţimi plane

închise, mărginite şi disjuncte. Atunci d ( A, B ) > 0 .
Demonstraţie. Presupunem prin absurd că

1
d ( A, B ) = 0 . Atunci, pentru ε = , există Pn ∈ A şi
Fig. 2 n
Qn ∈ B astfel încât
1
dist ( Pn , Qn ) < (1)
n
Deoarece mulţimea A este mărginită, rezultă că şi şirul {Pn} este mărginit.
Din Lema Cesàro deducem că există un subşir {Pnk } convergent. Fie P = lim Pnk .
k →∞
Cum A este închisă rezultă că P ∈ A. Pe de altă parte, din (1) rezultă că subşirul
{Qnk } este de asemenea convergent şi limita sa este tot P. Evident, P ∈ B, pentru
că B este închisă. Am ajuns astfel la o contradicţie şi anume P ∈ A I B, adică A şi
B nu sunt disjuncte.
În cele ce urmează vom nota cu D un domeniu compact din 2 , adică o
mulţime conexă, închisă şi mărginită. Presupunem în plus că D are arie. Aceasta se
întâmplă, de exemplu, dacă frontiera lui D este o reuniune finită de curbe recti-
ficabile. În particular dacă este netedă pe porţiuni.
Definiţia 5.2.3. Se numeşte partiţie a lui D orice familie finită de subdomenii

ρ
Di ⊂ D, i = 1, p , care au arie, nu au puncte interioare comune şi D = U Di .
i =1
Dacă notăm cu ρ partiţia
D1, D2 ,K , D p a lui D atunci norma
acestei partiţii se defineşte astfel:
ρ = max { diam ( Di ) ; 1 ≤ i ≤ p } .
Din Propoziţia 5.1.2 rezultă că
p
aria D = ∑ aria Di .
i =1
Definiţia 5.2.4. Spunem că

Fig. 3
partiţia ρ ′ a domeniului D este mai
fină ca partiţia ρ a acestui domeniu şi
notăm aceasta cu ρ ′ f ρ , dacă fiecare subdomeniu al partiţiei ρ este o reuniune
finită de subdomenii ale partiţiei ρ ′ . Aşadar, dacă ρ este partiţia ( Di )1≤i ≤ p , atunci
98
ni
ρ ′ este de forma {Dij′ }1≤ i ≤ p şi Di = U Di′j , ∀ i = 1, p .
1≤ j ≤ ni j =1
Este evident că dacă ρ p ρ ′ atunci ρ ≥ ρ ′ . Fie ρ : D1, D2 ,K , D p o partiţie

a domeniului D şi fie f : D → Ρ o funcţie mărginită. Notăm cu:
{ } {
m = inf f ( x, y ) ( x, y ) ∈ D , M = sup f ( x, y ) ( x, y ) ∈ D }
{
mi = inf f ( x, y ) ( x, y ) ∈ Di ,}
M i = sup { f ( x, y ) ( x, y ) ∈ Di } .
Sumele Darboux corespunzătoare
funcţiei f şi partiţiei ρ se definesc astfel:
p p
sρ = ∑ mi aria Di şi S ρ = ∑ M i aria Di .
i =1 i =1
Deoarece m ≤ mi ≤ M i ≤ M , ∀ i şi,
p
Fig. 4 aria D = ∑ aria Di , rezultă:
i =1
m ( aria D ) ≤ sρ ≤ S ρ ≤ M ( aria D ) (2)
Lema 5.2.1. Dacă ρ p ρ ′ atunci sρ ≤ sρ′ ≤ S ρ′ ≤ S ρ .
Demonstraţie
Presupunem că partiţia ρ se compune din domeniile ( Di )1≤i ≤ p şi partiţia ρ ′
din domeniile {Dij′ }11≤≤ij≤≤pn . Cum ρ p ρ ′ rezultă că pentru orice i = 1, p avem

i
ni
{
Di = U Dij′ . Dacă notăm cu mij′ = inf f ( x, y ) ( x, y ) ∈ Dij′ , atunci mij′ ≥ mi , }
j =1
∀ i = 1, p , ∀ j = 1, ni . În continuare avem
p ⎛ ni p ⎞ p ni
sρ = ∑ mi aria Di = ∑ mi ⎜ ∑ aria Dij ⎟ ≤ ∑ ∑ mij′ aria Dij′ = sρ′ .
′
⎜ j =1 ⎟ i =1 j =1
i =1 i =1 ⎝ ⎠
Aşadar, am arătat că sρ ≤ sρ′ . În mod asemănător se arată că S ρ′ ≤ S ρ .
Lema 5.2.2. Pentru orice două partiţii ρ ′ şi ρ ′′ ale domeniului D avem:

sρ′ ≤ S ρ′′ .
Demonstraţie
99
Să presupunem că partiţia ρ ′ se compune din subdomeniile ( Di′ )1≤i ≤ p iar
partiţia ρ ′′ din subdomeniile ( D′′j )1≤ j ≤q . Dacă notăm cu ρ partiţia formată din
domeniile ( Di′ I D′′j )1≤i ≤ p , atunci ρ este mai fină şi ca ρ ′ şi ca ρ ′′ . Din Lema 5.1.2
1≤ j ≤ q
rezultă: sρ′ ≤ sρ ≤ S ρ ≤ S ρ′′ .
În continuare vom nota cu
I∗ = sup { sρ ρ − partiţie a lui D } şi I ∗ = inf { S ρ ρ − partiţie a lui D } .
Existenţa acestor margini rezultă din inegalităţile (2). Din Lema 5.2.2 rezultă
că I ∗ ≤ I ∗ .
Definiţia 5.2.5. Spunem că funcţia f este integrabilă pe domeniul D dacă

I∗ = I = I . Valoarea comună I se notează cu I = ∫∫ f ( x, y ) dx dy şi se numeşte
∗
D
integrala dublă a funcţiei f pe domeniul D.
Lema 5.2.3. Pentru orice ε > 0 există δ ε > 0 astfel încât pentru orice partiţie
ρ a domeniului D cu ρ < δ ε avem: I∗ − ε < sρ ≤ S ρ < I ∗ + ε .
Demonstraţie. Din definiţia marginii superioare rezultă că ∀ ε > 0 există o

partiţie ρ 0 a domeniului D astfel încât
ε
I∗ − < sρ (3)
2 0
Vom nota cu (Gκ )1≤κ ≤ r elementele partiţiei ρ 0 , cu Γκ frontiera mulţimii

r
Gκ şi cu Γ = U Γκ . Deoarece Gκ are arie, rezultă că Γκ este de arie zero. Cum Γ
κ =1
este o reuniune finită de mulţimi mărginite închise, de arie zero, rezultă că Γ este o
mulţime închisă, mărginită de arie zero.
Pentru orice ε > 0 există o mulţime elementară E cu proprietăţile Γ ⊂ E şi
ε
aria E < , unde M şi m sunt marginile funcţiei f pe D. Dacă notăm cu C
2 ( M − m)
frontiera mulţimii elementare E, atunci C este o mulţime închisă mărginită şi putem
presupune că Γ I C = ∅. Din Teorema 5.2.1 rezultă că dist (C, Γ ) = δε > 0 . Fie
ρ : ( Di )1≤i ≤ p o partiţie a domeniului D cu ρ < δ ε . Să observăm că elementele
partiţiei ρ sunt de două feluri şi anume: Dacă Di I Γ ≠ ∅ atunci Di ⊂ E ; dacă
Di I Γ = ∅ atunci există o singură mulţime Gκ astfel încât Di ⊂ Gκ . Dacă
100
I = {1, 2,K , p} , atunci notăm cu I1 = { i ∈ I Di I Γ ≠ ∅ } şi cu I 2 = I \ I1 . Aşadar,

dacă i ∈ I1 avem Di ⊂ E şi dacă i ∈ I 2 există un κ (unic) astfel încât Di ⊂ Gκ . Fie
ρ% partiţia formată din mulţimile ( Di I Gκ )i,κ .
Din cele de mai sus rezultă că elementele lui ρ% sunt de forma ( Di I Gκ )i∈I1
κ =1,r
şi {D j } .
j∈I 2
r
În continuare avem sρ% − sρ = ∑ ∑ m% iκ aria ( Di I Gκ ) − ∑ mi aria ( Di ) ≤
i∈I1 κ =1 i∈I1
ε ε
≤ ∑ M aria Di − ∑ m aria Di ≤ ( M − m ) aria E < ( M − m ) = . Aşadar
i∈I1 i∈I1 2 ( M − m) 2
ε
sρ% < sρ + (4)
2
Pe de altă parte, din Lema 5.2.1 rezultă că sρ ≤ sρ% , deoarece ρ0 p ρ% .
0
Ţinând seama acum de (3) şi (4) obţinem:
ε ε
I∗ − < sρ ≤ sρ% < sρ + , deci I∗ − ε < sρ .
2 0 2
Cealaltă inegalitate din enunţ se demonstrează asemănător.
Teorema 5.2.2 (Darboux) Fie D un domeniu compact care are arie şi

f : D → Ρ o funcţie mărginită. Condiţia necesară şi suficientă ca f să fie integrabilă
pe D este ca pentru orice ε > 0 să existe δ ε > 0 cu proprietatea că pentru orice
partiţie ρ a lui D cu ρ < δ ε să avem S ρ − sρ < ε .
Demonstraţie.
Necesitate. Prin ipoteză I∗ = I ∗ = I . Din Lema 5.2.3 rezultă că ∀ ε > 0,
există δ ε > 0 astfel încât ∀ ρ partiţie a lui D cu ρ < δ ε avem
ε ε
I − < sρ ≤ S ρ < I + , deci . S ρ − sρ < ε .
2 2
Suficienţă. Prin ipoteză ∀ ε > 0 ∃ δ ε > 0 astfel încât S ρ − sρ < ε pentru
orice partiţie ρ cu ρ < δ ε . Din inegalităţile sρ ≤ I∗ ≤ I ∗ ≤ S ρ deducem
∗ ∗
0 ≤ I − I∗ < ε . Cum ε > 0 este arbitrar rezultă I − I∗ = 0 , deci f este integrabilă
pe D.
Teorema 5.2.3. Orice funcţie continuă pe D este integrabilă pe D.

101
Demonstraţie. Fie f : D → Ρ continuă şi fie ρ : D1,K , D p o partiţie oarecare

a lui D. Atunci avem:
p
S ρ − sρ = ∑ ( M i − mi ) aria Di .
i =1
Din continuitatea lui f rezultă pe de o parte că f este mărginită şi îşi atinge
marginile pe fiecare domeniu compact Di , iar pe de altă parte că f este uniform
continuă pe D. Fie (ξi′,ηi′ ) ∈ Di astfel încât mi = f (ξi′,ηi′ ) şi fie (ξi′′, ηi′′) ∈ Di astfel
încât M i = f (ξi′′, ηi′′) .
Din continuitatea uniformă rezultă că ∀ ε > 0, ∃ δ ε > 0 astfel încât
∀ ( x′, y′) ∈ D , ( x′′, y′′) ∈ D cu x′ − x′′ < δ ε , y′ − y′′ < δ ε avem
ε
f ( x′, y′) − f ( x′′, y′′) < .
aria D
Dacă presupunem acum că ρ < δ ε va rezulta
p ε n
S ρ − sρ = ∑ ( f (ξi′′, ηi′′) − f (ξi′,ηi′ )) aria Di < aria ( D i) = ε .
i =1 aria D ∑
i =1
Din Teorema 5.2.2 rezultă că f este integrabilă pe D.
Teorema 5.2.4. Dacă f este mărginită pe D şi continuă pe D cu excepţia

eventual a unei mulţimi de arie zero, atunci f este integrabilă pe D.
Demonstraţie.
Fie M > 0 astfel încât f ( x, y ) < M , ∀ ( x, y ) ∈ D şi fie ε > 0 oarecare.
Prin ipoteză există o mulţime elementară E care conţine în interiorul său
ε
punctele de discontinuitate ale lui f şi aria E < .
4M
o
Dacă notăm cu D% = D \ E , atunci D% este o mulţime închisă şi evident
mărginită. Cum f este continuă pe D% rezultă că f este uniform continuă pe D% , deci
∀ ε > 0, ∃ δ ε > 0 astfel încât oricare ar fi ( x′, y′) ∈ D% , ( x′′, y′′) ∈ D% cu x′ − x′′ < δ ε ,
ε
y′ − y′′ < δ ε avem f ( x′, y′) − f ( x′′, y′′) < . Fie acum ρ o partiţie a lui D
2 aria ( D )
al cărui prim element este D1 = E I D iar celelalte elemente D2 ,K, D j au diame-
trele mai mici ca δ ε . Dacă calculăm diferenţa S ρ − sρ obţinem:
n
S ρ − sρ ≤ ( M1 − m1 ) aria E + ∑ ( M i − mi ) aria D i <
i =2
102
ε ε n ε ε
< 2M ⋅ + ⋅ ∑ aria D i < + =ε .
4M 2 aria D i =2 2 2
Cum 0 ≤ I ∗ − I∗ ≤ S ρ − sρ < ε şi ε > 0 este arbitrar rezultă că I ∗ = I∗ , deci f
este integrabilă pe D.
În continuare vom introduce noţiunea de sumă Riemann. Fie ρ : D1,K , Dp o
partiţie a domeniului D şi fie (ξi ,ηi ) ∈ Di un punct arbitrar, ∀ i = 1, p . Notăm cu
(ξ ,η ) = (ξi ,ηi )1≤ p≤1 . Suma Riemann ataşată funcţiei f, diviziunii ρ şi punctelor
p
intermediare (ξi ,ηi ) se defineşte astfel: σ ρ ( f , ξ ,η ) = ∑ f (ξi ,ηi ) aria Di . Cum
i =1
mi ≤ f (ξ i,ηi ) ≤ M i , ∀ i = 1, p , rezultă sρ ≤ σ ρ ( f , ξ ,η ) ≤ S ρ , ∀ (ξ ,η ) .
Definiţia 5.1.6. Fie D un domeniu compact şi fie f : D → Ρ o funcţie

mărginită. Spunem că f este integrabilă pe D (în sensul lui Riemann, pe scurt (R)-
integrabilă) dacă există un număr finit I cu proprietatea că ∀ ε > 0, ∃ δ ε > 0 astfel
încât oricare ar fi ρ partiţie a lui D cu ρ < δ ε şi oricare ar fi alegerea punctelor
intermediare (ξi ,ηi ) ∈ Di avem
σ ρ ( f , ξ ,η ) − I < ε .
Numărul I se numeşte integrala dublă a funcţiei f pe domeniul D şi se
foloseşte notaţia I = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
D
Observaţia 5.2.1. Pentru orice ε > 0 , există (α i , βi ) ∈ D şi (γ i , δ i ) ∈ D

astfel încât S ρ − σ ρ ( f ,α , β ) < ε şi σ ρ ( f , γ , δ ) − sρ < ε .
Într-adevăr, din definiţia marginii superioare rezultă că ∀ ε > 0 , există
ε
(αi , βi ) ∈ Di astfel încât M i − f (α i , βi ) < aria D .
În continuare avem:
p ε
S ρ − σ ρ ( f ,α , β ) = ∑ ( M i − f (α i , β i )) aria Di < ⋅ aria D = ε .
i =1 aria D
Cealaltă inegalitate se demonstrează în mod analog.
Folosind această observaţie şi procedând ca în demonstraţia Teoremei 2.3.2
se arată că cele două definiţii ale integralei duble cu sume Riemann şi sume
Darboux coincid.
De asemenea, se poate demonstra, ca şi în cazul integralei simple, că are loc
următorul criteriu de integrabilitate.
103
Teorema 5.2.5 (Riemann). Fie f : D → Ρ mărginită. Condiţia necesară şi

suficientă ca f să fie integrabilă pe D, este să existe un număr real finit I cu
proprietatea că pentru orice şir {ρ n} de partiţie ale lui D, care satisface condiţia
( )
lim ρ n = 0 şi orice şir ξ (n) ,η (n) de puncte intermediare să avem
n →∞
( )
lim σ ρn f , ξ (n) ,η (n) = I .
n →∞
Observaţia 5.2.2. Din Teorema 5.2.5 şi Observaţia 5.2.1 rezultă că dacă f

este integrabilă pe D, atunci pentru orice şir {ρ n} de partiţii ale lui D, care
satisface condiţia lim ρ n = 0 , avem:
n →∞
lim sρ n = lim S ρ n = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
n →∞ n →∞
D
Fie {ρ n} un şir de partiţii ale domeniului D cu proprietatea lim ρ n = 0 .
n →∞
Subdomeniile partiţiei ρ n care nu au puncte comune cu frontiera lui D, le numim
celule interioare. Reuniunea lor o notăm cu Pn . Celelalte subdomenii ale partiţiei
ρ n le numim celule frontieră şi reuniunea lor o notăm cu Qn . Evident D = Pn U Qn
şi aria D = aria Pn + aria Qn .
Observaţia 5.2.3. aria D = lim aria Pn .

n →∞
Într-adevăr, deoarece aria D = sup { aria E; E ⊂ D, E ∈ E } , rezultă că

∀ ε > 0 , ∃ o mulţime elementară Eε ⊂ D astfel încât
aria D < aria Eε + ε (5)
Mulţimea Eε este formată dintr-un număr finit de dreptunghiuri închise, cu laturile
paralele cu axele de coordonate. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că
mulţimea Eε este disjunctă de frontiera domeniului D, deoarece, în caz contrar,
putem micşora (comprima) această mulţime pe direcţia axelor de coordonate, astfel
încât mulţimea obţinută să fie disjunctă de frontiera lui D şi să satisfacă în
continuare (5). Fie R un dreptunghi oarecare al mulţimii Eε . Conform Teoremei
5.2.1 distanţa de la R la frontiera lui D este strict pozitivă. Notăm cu δ cea mai
mică distanţă de la frontiera lui D la dreptunghiurile mulţimii Eε şi considerăm o
partiţie ρ n 0 cu ρ n0 < δ .
Observăm că Eε ⊂ Pn 0 , unde Pn 0 este reuniunea tuturor celulelor interioare
ale partiţiei ρ n 0 . Într-adevăr, dacă M ∈ Eε , atunci există un dreptunghi R ⊂ Eε
astfel încât M ∈ R. Deoarece distanţa de la M la frontiera lui D este mai mare ca δ,
104
punctul M nu poate aparţine nici unei celule frontieră din partiţia ρ n 0 , deci aparţine
unei celule interioare a partiţiei ρ n 0 , adică a mulţimii Pn 0 . Rezultă că
aria D < aria Pn 0 + ε , deci
{
aria D = sup aria Pn ; n ∈ } = lim aria P .
∗
n →∞
n
În continuare vom evidenţia o consecinţă importantă a Observaţiei 5.2.3

pentru teoria integralei duble. Fie {ρ n} un şir de partiţii ale domeniului D de
normă tinzând la 0. Celulele interioare ale partiţiei ρ n le notăm cu Dni ′ , iar
celulele frontieră ale lui ρ n le notăm cu Dn′′ j . Avem D = Pn U Qn unde
′ şi Qn = U Dn′′ j .
Pn = U Dni
i j
Din Observaţia 5.2.3 deducem că
lim aria (Qn ) = 0 (6)
n →∞
Observaţia 5.2.4. Fie f : D → o funcţie mărginită, integrabilă pe D şi fie

′ (respectiv M n′′ j ) un punct arbitrar din domeniul Dni
M ni ′ (respectiv Dn′′ j ). Atunci
avem:
lim ∑ f ( M ni
′ ) aria ( Dni
′ ) = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
n →∞ i
D
Într-adevăr, deoarece f este mărginită pe D, rezultă că există K > 0 astfel
încât f ( M ) < K , ∀ M ∈ D. În continuare avem:
∑ f ( M n′′ j ) aria ( Dn′′ j ) ≤ ∑ f ( M n′′ j ) aria ( Dn′′ j ) ≤ K aria ( Qn ) .

j j
Ţinând seama de Teorema 5.2.5 şi de (6) deducem
⎛ ⎞
∫∫ f ( x, y ) dx dy = nlim ⎜⎜ ∑ f ( M ni
′ ) aria ( Dni
′ ) + ∑ f ( M n′′ j ) aria ( Dn′′ j ) ⎟ =
⎟
→∞ i
D ⎝ j ⎠
= lim ∑ f ( M ni ′ ) aria ( Dni
′ ).
n →∞ i
5.3. PROPRIETĂŢILE INTEGRALEI DUBLE

Proprietăţile integralei duble sunt analoage cu proprietăţile integralei simple.
Lăsăm demonstraţiile în seama cititorului.
5.3.1. ∫∫ 1. dx dy = aria D .
D
105
5.3.2. Dacă f şi g sunt integrabile pe D, atunci ∀ α, β ∈ Ρ, funcţia

α f + β g este integrabilă pe D şi
∫∫ ⎡⎣α f ( x, y ) + β g ( x, y )⎤⎦ dx dy = α ∫∫ f ( x, y ) dx dy + β ∫∫ g ( x, y ) dx dy .
D D D
5.3.3. Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi f ( x, y ) ≤ g ( x, y ) , ∀ ( x, y ) ∈ D,

atunci
∫∫ f ( x, y ) dx dy ≤ ∫∫ g ( x, y ) dx dy .
D D
5.3.4. Dacă f este integrabilă pe D, atunci f este integrabilă pe D şi
∫∫ f ( x, y ) dx dy ≤ ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
D D
5.3.5. Dacă f este integrabilă pe D şi notăm cu m (respectiv M) marginea

inferioară (respectiv superioară) a funcţiei f pe D, atunci există m ≤ µ ≤ M astfel
încât
∫∫ f ( x, y ) dx dy = µ aria D .
D
Dacă presupunem în plus că f este continuă pe D, atunci există un punct
(ξ ,η ) ∈ D astfel încât
∫∫ f ( x, y ) dx dy = f (ξ ,η ) aria D .
D
5.3.6. Dacă domeniul D este reuniunea a două domenii compacte D1 şi

D2 care au arie, fără puncte interioare comune şi f este integrabilă pe D1 şi D2 ,
atunci f este integrabilă pe D şi
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫∫ f ( x, y ) dx dy + ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
D D1 D2
5.4. MODUL DE CALCUL AL INTEGRALEI DUBLE

Definiţia 5.4.1. Un domeniu compact D se numeşte simplu în raport cu axa
Oy, dacă există două funcţii continue ϕ ,ψ : [a, b] →Ρ astfel încât ϕ ( x) < ψ ( x)
pentru orice a < x < b şi
D= { ( x, y ) ∈ 2
}
a ≤ x ≤ b; ϕ ( x) ≤ y ≤ ψ ( x) .
Un astfel de domeniu este reprezentat în figura 1.
În mod analog, un domeniu D se numeşte simplu în raport cu axa Ox dacă
există două funcţii continue u, v : [c, d ] →Ρ astfel încât u( x) < v( x) pentru c < y < d
astfel încât
106
D= { ( x, y ) ∈ 2
c ≤ y ≤ d ; u( x) ≤ x ≤ v( x) . }
Fig. 1 Fig. 2
Un astfel de domeniu este reprezentat în figura 2.

Există domenii compacte care sunt simple în raport cu ambele axe, de
exemplu dreptunghiurile, cercurile etc.
Lema 5.4.1. Fie D un domeniu simplu în raport cu axa Oy şi fie f : D → Ρ o

funcţie continuă pe D.
Dacă notăm cu m (respectiv M) marginile funcţiei f pe domeniul D atunci
m (aria D ) ≤ ∫
a
b
(∫ ψ ( x)
ϕ ( x) )
f ( x, y ) dy dx ≤ M (aria D ) .
Demonstraţie.
Pentru început, să observăm că din teorema de continuitate a integralei cu
ψ ( x)
parametru (Teorema 3.2.1) rezultă că funcţia F ( x) = ∫ f ( x, y ) dy , x ∈ [a, b] ,
ϕ ( x)
este continuă pe [a, b] , deci integrabilă pe [a, b] . Prin ipoteză avem:
m ≤ f ( x, y ) ≤ M , ∀ ( x, y ) ∈ D .
Din proprietatea de monotonie a integralei rezultă:
ψ ( x) ψ ( x) ψ ( x)
∫ϕ ( x) mdy ≤ ∫ϕ ( x) f ( x, y ) dy ≤ ∫ϕ ( x) M dy , ∀ x ∈ [a, b] ,
ψ ( x)
sau m [ψ ( x) − ϕ ( x)] ≤ ∫ f ( x, y ) dy ≤ M [ψ ( x) − ϕ ( x)] , ∀ x ∈ [a, b] .
ϕ ( x)
Folosind din nou proprietatea de monotonie a integralei obţinem:
b
m ∫ [ψ ( x) − ϕ ( x)] dx ≤ ∫
a a
b
(∫ ψ ( x)
ϕ ( x) ) b
f ( x, y ) dy dx ≤ M ∫ [ψ ( x) − ϕ ( x)] dx .
a
b
Rămâne să observăm că ∫a (ψ ( x) − ϕ ( x)) dx = aria D (Corolarul 5.1.1) şi cu
aceasta lema este demonstrată.
107
Teorema 5.4.1. Fie D un domeniu simplu în raport cu axa Oy şi f : D → Ρ o

funcţie continuă. Atunci
b
( ψ ( x)
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫a ∫ϕ ( x) f ( x, y ) dy
D
) dx .
Demonstraţie. Fie ∆ n : a = x0 < x1 < K < xi −1 < xi < K < xn = b , o diviziune
echidistantă a intervalului [a, b] .
Aşadar,
b−a
xi − xi −1 = , ∀ i = 1, n şi
n
b−a
∆n = .
n
Considerăm funcţiile
ϕ j : [a, b] → , j = 0, n definite
astfel:
j
[ψ ( x) − ϕ ( x)] ,
ϕ j ( x) = ϕ ( x) +
n
∀ x ∈ [a, b] . Evident ϕ 0 = ϕ şi
ϕ n =ψ .
Notăm cu ρn partiţia
Fig. 3
domeniului D formată din mulţi-
mile ( Dij )0≤i ≤ n , unde
0≤ j ≤ n
Dij = { ( x, y ) ∈ 2
xi −1 ≤ x ≤ xi , ϕ j −1( x) ≤ y ≤ ϕ j ( x) . }
b−a 1
Observăm că diam ( Dij ) ≤ + ψ −ϕ ∞
, ∀ x ∈ [ xi −1, xi ] , de unde deducem că
n n
ρ n → 0 când n → ∞.
Fie mij (respectiv M ij ) marginea inferioară (respectiv superioară)a funcţiei f
pe domeniul Dij . Din Lema 5.4.1 rezultă
⎛ ϕ j ( x ) f x, y dy ⎞ dx ≤ M aria D , i, j = 0, n .
xi
mij aria Dij ≤ ∫
x i −1 ⎜ ∫ ( ) ⎟ ij ij
⎝ ϕ j −1( x ) ⎠
Sumând succesiv după i şi j obţinem:
n n n x ⎛ n ϕ ( x) ⎞ n n
∑ ∑ mij aria Dij ≤ ∑ ∫ x i −1 ⎜⎜ ∑ ∫ϕ j −1( x) f ( x, y ) dy ⎟⎟ dx ≤ ∑ ∑ M ij aria Dij .
i j
i =1 j =1 i =1 ⎝ j =1 ⎠ i =1 j =1
108
n ϕ ( x) ψ ( x)
∑ ∫ϕ j −1( x) f ( x, y ) dy = ∫ϕ ( x) f ( x, y ) dy
j
Deoarece şi
j =1
( ) dx
n
∑ ∫ x i −1 ⎛⎜⎝ ∫ϕ j −1( x) f ( x, y ) dy ⎞⎟⎠ dx = ∫ a ∫ϕ ( x) f ( x, y ) dy
i x j ϕ ( x) b ψ ( x)
i =1
rezultă:
sρ n ≤ ∫
b
a (∫ ψ ( x)
ϕ ( x) )
f ( x, y ) dy dx ≤ S ρ n (1)
Cum f este integrabilă pe D, din Observaţia 5.2.2 rezultă că
lim sρ n = lim S ρ n = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
n →∞ n →∞
D
Trecând la limită după n în inegalităţile (1) obţinem
b
( ψ ( x)
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫a ∫ϕ ( x) f ( x, y ) dy
D
) dx .
Observaţia 5.4.1. Dacă domeniul D este simplu în raport cu axa Ox, avem
următoarea formulă de calcul
d
( v( y )
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫c ∫u( y) f ( x, y ) dx dy .
D
)
∫∫ x
2
Exemplul 5.4.1. Să se calculeze y dx dy unde D este domeniul mărginit
D
de curbele y = x 2 , y = 1 . Observăm că domeniul D este simplu în raport cu axa

Oy: D = { ( x, y ) −1 ≤ x ≤ 1, x 2
≤ y ≤1 .}
Conform Teoremei 5.1.1. avem:
∫∫ x
D
2
y dx dy = ∫
1
−1 (∫ 1
x2 )
x 2 y dy dx =
⎛ y2
1 ⎞
1
= ∫ ⎜ x2 ⋅
−1 ⎜ 2 ⎟ 2 ∫ −1 (
⎟ dx = 1 1 x 2 − x 6 dx = )
⎝ x2 ⎠
1
1 ⎛ x3 x7 ⎞ 1 1 4
Fig. 4 = ⎜ − ⎟ = − = .
2⎜ 3 7 ⎟ 3 7 21
⎝ ⎠ −1
Pe de altă parte, este uşor de observat că domeniul d este simplu şi în raport
cu axa Ox. Într-adevăr D = { ( x, y ) 0 ≤ y ≤ 1, − y ≤ x ≤ y . Aşadar avem }
109
⎛ y⎞
1⎛ y ⎞ 1⎜ x3 ⎟ dy =
∫∫ x y dx dy = ∫ ⎜ ∫ x y dx ⎟ dy = ∫ y ⋅
2 2
0⎜ ⎟
D
0⎝ − y ⎠ ⎜ 3 − y⎟
⎝ ⎠
7
2 1 2 2 y2 1 4
=
3 ∫ 0
y y dy =
3 7 0
=
21
.
2
5.5. SCHIMBAREA VARIABILELOR ÎN INTEGRALA DUBLĂ
Fie Ω ⊂ 2 un domeniu mărginit care are arie, fie funcţia vectorială

F : Ω → 2 , definită prin F (u, v ) = ( x (u, v ) , y (u, v )) , ( u, v ) ∈ Ω şi fie D ⊂ 2
imaginea directă a domeniului Ω prin funcţia vectorială F. Presupunem că funcţia

F are următoarele proprietăţi:
(i) F este de clasă C 1 pe Ω .
(ii) F : Ω → D este bijectivă.
(iii) Transformarea F este o transformare regulată pe Ω, adică iacobianul său
D ( x, y )
det J F ( u, v ) = ( u, v ) ≠ 0 , ∀ ( u, v ) ∈ Ω .
D ( u, v )
În aceste condiţii rezultă că D = F Ω ( ) este la rândul său un domeniu
compact şi că iacobianul transformării F păstrează semn constant pe Ω. O astfel de
funcţie vectorială se mai numeşte şi schimbare de coordonate sau schimbare de
variabile.
Observaţia 5.5.1. O schimbare de variabile transformă o curbă netedă pe

porţiuni din domeniul Ω, într-o curbă netedă pe porţiuni din domeniul D. Fie
γ ⊂ Ω o curbă netedă şi fie ρ (t ) = ( u(t ), v(t ) ) , t ∈ [a, b] o reprezentare parametrică
a sa. Dacă notăm cu C = F (γ ) , atunci r(t) = ( x ( u(t), v(t)) , y (u(t), v(t ))) , t ∈ [a, b]
este o reprezentare parametrică a curbei C ⊂ D. Ţinând seama de formulele de
calcul pentru derivatele parţiale ale funcţiilor compuse obţinem:
⎧ dx ∂x ∂x
⎪⎪ dt = ∂u [u(t ), v(t )] ⋅ u′(t ) + ∂v [u(t ), v(t )] ⋅ v′(t )
⎨
⎪ dy = ∂y [u(t ), v(t )] ⋅ u′(t ) + ∂y [u(t ), v(t )] ⋅ v′(t )
⎪⎩ dt ∂u ∂v
Dacă presupunem, prin absurd că C nu este netedă, rezultă că există
dx dy
t0 ∈ ( a, b ) astfel încât ⎡⎣u (t0 ) , v ( t0 )⎤⎦ = 0 şi ⎡u (t ) , v (t0 )⎦⎤ = 0 , deci
dt dt ⎣ 0
110
⎧ ∂x ∂x
⎪⎪ ∂u ⎣⎡u (t0 ) , v (t0 )⎦⎤ ⋅ u′ (t0 ) + ∂v ⎡⎣u (t0 ) , v (t0 )⎤⎦ ⋅ v′ (t0 ) = 0
⎨ (1)
⎪ ∂y ⎡u (t ) , v (t )⎤ ⋅ u′ (t ) + ∂y ⎡u (t ) , v (t )⎤ ⋅ v′ (t ) = 0
⎩⎪ ∂u ⎣ 0 0 ⎦ 0
∂v ⎣ 0 0 ⎦ 0
Cum prin ipoteză (u′ (t0 )) + ( v′ (t0 )) > 0 , rezultă că sistemul (1) admite
2 2
soluţie nebanală. Aşadar, avem:

∂x ∂x
⎡⎣u (t0 ) , v (t0 )⎤⎦ ⎡u (t ) , v (t0 )⎤⎦
D ( x, y ) ∂u ∂v ⎣ 0
⎡⎣u (t0 ) , v (t0 )⎤⎦ = =0,
D ( u, v ) ∂y ∂y
⎡u (t ) , v (t0 )⎤⎦ ⎡u (t ) , v (t0 )⎤⎦
∂u ⎣ 0 ∂v ⎣ 0
ceea ce contrazice faptul că F este o transformare regulată.
Observaţia 5.5.2. Printr-o schimbare de variabile, orice punct de pe

frontiera domeniului D, corespunde unui punct de pe frontiera domeniului Ω şi
reciproc. Cu alte cuvinte F ( fr Ω ) = fr D .
Într-adevăr, să presupunem că ( x0 , y0 ) ∈ fr D şi că există ( u0 , v0 ) ∈ Ω astfel
încât x0 = x ( u0 , v0 ) , y0 = y (u0 , v0 ) . Cum transformarea F este regulată în punctul
(u0, v0 ) , din teorema de inversiune locală rezultă că ( x0, y0 ) este un punct interior
domeniului D, ceea ce este absurd.
În cele ce urmează prezentăm noţiunea de modul de continuitate al unei
funcţii şi principalele sale proprietăţi, care vor interveni în demonstraţia teoremei
schimbării de variabile.
Definiţia 5.5.1. Fie f : A ⊂ 2 → , unde A este o mulţime oarecare şi fie

δ > 0 oarecare. Vom nota cu
{
ω (δ , f ) = sup f ( M ′) − f ( M ′′) ; M ′, M ′′ ∈ A, dist ( M ′, M ′′) < δ . }
Se observă imediat că dacă 0 < δ 1 < δ 2 atunci ω (δ 1, f ) < ω (δ 2, f ) .
Observaţia 5.5.3. O funcţie f : A → este uniform continuă pe A, dacă şi

numai dacă lim ω (δ , f ) = 0 .
δ →0
δ >0
Într-adevăr, prin ipoteză, pentru ∀ ε > 0, ∃ ηε > 0 cu proprietatea că pentru
orice M ′, M ′′ ∈ A cu dist ( M ′, M ′′) < ηε avem f ( M ′) − f ( M ′′) < ε . Rezultă că
dacă 0 < δ < ηε , atunci ω (δ , f ) < ε , deci lim ω (δ , f ) = 0 . Demonstraţia
δ →0
δ >0
afirmaţiei reciproce este asemănătoare.
111
Observaţia 5.5.4. Dacă A este convexă, atunci pentru orice δ 1 > 0 , δ 2 > 0
avem ω (δ 1 + δ 2 , f ) ≤ ω (δ 1, f ) + ω (δ 2 , f ) . În particular, rezultă
ω ( mδ , f ) ≤ , ∀ m ∈ ∗
.
Într-adevăr, fie M ′, M ′′ ∈ A cu dist ( M ′, M ′′) < δ 1 + δ 2 şi fie
δ2 δ1
M= M′+ M ′′ . Evident M aparţine segmentului de dreaptă de capete
δ1 + δ2 δ1 + δ2
M ′ şi M ′′ , deci M ∈ A, deoarece A este convexă. În continuare avem:
δ1 δ2
M −M′ =
δ1 + δ2
( M ′ − M ′′) şi M ′′ − M =
δ1 + δ2
( M ′′ − M ′) , deci
δ1 δ1
dist ( M , M ′) = M − M ′ = M ′′ − M ′ < (δ + δ ) = δ 1
δ1 + δ2 δ1 + δ2 1 2
δ2 δ2
dist ( M , M ′′) = M − M ′′ = M ′′ − M ′ < (δ + δ ) = δ 2 .
δ1 + δ2 δ1 + δ2 1 2
Aşadar, ∃ M ∈ A astfel încât dist ( M , M ′) < δ1 , dist ( M , M ′′) < δ 2 .
Pentru orice M ′, M ′′ ∈ A cu dist ( M ′, M ′′) < δ 1 + δ 2 avem
f ( M ′) − f ( M ′′) ≤ f ( M ′) − f ( M ) + f ( M ) − f ( M ′′) < ω (δ 1, f ) + ω (δ 2 , f ) ,
deci ω (δ 1 + δ 2 , f ) ≤ ω (δ 1, f ) + ω (δ 2 , f ) .
Fie F : Ω → D , F (u, v ) = ( x (u, v ) , y (u, v )) , (u, v ) ∈ Ω o schimbare de varia-
bile. Notăm cu
⎧ ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞ ⎛ ∂y ⎞⎫
ω ( h ) = max ⎨ω ⎜ h, ⎟ ; ω ⎜ h, ⎟ ; ω ⎜ h, ⎟ ; ω ⎜ h, ⎟⎬ ,
⎩ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂v ⎠ ⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂v ⎠⎭
⎛ ∂x ⎞ ∂x
unde, de exemplu, ω ⎜ h, ⎟ este modulul de continuitate al funcţiei pe mulţi-
⎝ ∂u ⎠ ∂u
mea Ω, calculat în punctul h, deci
⎛ ∂x ⎞ ⎧ ∂x ∂x ⎫
ω ⎜ h, ⎟ = sup ⎨ ( M ′) − ( M ′′) ; M ′, M ′′ ∈ Ω, dist ( M ′, M ′′) < h⎬ .
⎝ ∂u ⎠ ⎩ ∂u ∂u ⎭
Deoarece x, y ∈ C 1 ( Ω ) , rezultă că lim ω ( h ) = 0 .

h →0
Lema 5.5.1. Fie F : Ω → D , F (u, v ) = ( x (u, v ) , y (u, v )) , (u, v ) ∈ Ω o schim-

bare de variabile, fie ∆ = ( a, a + h ) × (b, b + h ) ⊂ Ω şi fie P = F ( ∆ ) ⊂ D imaginea
directă a pătratului ∆ prin transformarea F. Atunci
D ( x, y )
aria P = ( a, b ) aria ∆ + ϕ ( h ) unde ϕ ( h) ≤ Kh2ω ( h) ,
D ( u, v )
112
K fiind o constantă independentă de h şi de punctul A ( a, b ) .
Demonstraţie.
Fig. 1 Fig. 2
Fie c = x ( a, b) şi d = y ( a, b ) . Din Teorema Lagrange rezultă că există două

puncte (ξ ,η ) , (ξ ′,η ′) pe segmentul de dreaptă deschis de capete ( a, b ) şi (u, v )
astfel încât:
⎧ ∂x ∂x
⎪⎪ x (u, v ) = c + ∂u (ξ ,η ) (u − a ) + ∂v (ξ ,η ) ( v − b )
⎨ (2)
⎪ y (u, v ) = d + ∂y (ξ ′,η ′) (u − a ) + ∂y (ξ ′,η ′) ( v − b )
⎩⎪ ∂u ∂v
Dacă notăm cu
⎛ ∂x ∂x ⎞ ⎛ ∂x ∂x ⎞
α = ⎜ (ξ ,η ) − ( a, b ) ⎟ (u − a ) + ⎜ (ξ ,η ) − ( a, b ) ⎟ ( v − b ) şi
⎝ ∂u ∂u ⎠ ⎝ ∂v ∂v ⎠
⎛ ∂y ∂ y ⎞ ⎛ ∂y ∂y ⎞
β = ⎜ (ξ ′,η ′) − ( a, b ) ⎟ (u − a ) + ⎜ (ξ ′,η ′) − ( a, b ) ⎟ ( v − b ) , atunci
⎝ ∂u ∂u ⎠ ⎝ ∂v ∂v ⎠
⎧ ∂x ∂x
⎪⎪ x (u, v ) = c + ∂u ( a, b ) (u − a ) + ∂v ( a, b ) ( v − b ) + α
⎨ (3)
⎪ y (u, v ) = d + ∂y ( a, b ) (u − a ) + ∂y ( a, b ) ( v − b ) + β
⎩⎪ ∂u ∂v
În continuare considerăm transformarea afină
⎧ˆ ∂x ∂x
⎪⎪ x (u, v ) = c + ∂u ( a, b ) (u − a ) + ∂v ( a, b ) ( v − b )
⎨ (4)
⎪ yˆ (u, v ) = d + ∂y ( a, b ) (u − a ) + ∂y ( a, b ) ( v − b )
⎩⎪ ∂u ∂v
113
Fie Fˆ : Ω → D funcţia vectorială Fˆ (u, v ) = ( xˆ (u, v ) , yˆ (u, v )) , (u, v ) ∈ Ω şi fie

Pˆ = Fˆ ( ∆ ) imaginea directă a pătratului ∆ prin transformarea afină F̂ . Ţinând
seama de coordonatele vârfurilor A, B, H, L ale pătratului ∆ rezultă coordonatele
vârfurilor patrulaterului P̂ = QRST , anume
Q = Fˆ ( A) = ( c, d )
⎛ ∂x ∂y ⎞
R = Fˆ ( B ) = ⎜ c + ( a, b ) h, d + ( a, b ) h ⎟
⎝ ∂u ∂u ⎠
⎛ ∂x ∂x ∂y ∂y ⎞
T = Fˆ ( L ) = ⎜ c + ( a, b ) h + ( a, b ) h, d + ( a, b ) h + ( a, b ) h ⎟
⎝ ∂u ∂ v ∂u ∂v ⎠
⎛ ∂x ∂y ⎞
S = Fˆ ( H ) = ⎜ c + ( a, b ) h, d + ( a, b ) h ⎟
⎝ ∂v ∂v ⎠
Se observă că dreptele QR şi ST sunt paralele şi că
2 2
uuur uuur ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞
QR = ST = h ⎜ ( a, b ) ⎟ + ⎜ ( a, b ) ⎟ . Prin urmare, patrulaterul QRST este
⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂u ⎠
un paralelogram. Aria sa este egală cu mărimea produsului vectorial
r r r
i j k
uuur uuur ∂x ∂y
QR × QS = ( a, b ) h ( a, b ) h 0 =
∂u ∂u
∂x ∂y
( a, b ) h ( a, b ) h 0
∂v ∂v
⎛ ∂x ∂y ∂x ∂y ⎞r
= h 2 ⎜ ( a, b ) ( a, b ) − ( a, b ) ( a, b ) ⎟ k .
⎝ ∂u ∂v ∂v ∂u ⎠
Aşadar, avem:
D ( x, y )
aria Pˆ = ( a, b ) h 2 (5)
D ( u, v )
Mai reţinem că
2 2
uuur uuur ⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂y ⎞
QS = RT = h ⎜ ( a, b ) ⎟ + ⎜ ( a, b ) ⎟ (6)
⎝ ∂v ⎠ ⎝ ∂v ⎠
Să estimăm acum distanţa de la un punct oarecare M ( x, y ) ∈ P la punctul
corespunzător Mˆ ( xˆ, yˆ ) ∈ Pˆ . Din (3) şi (4) rezultă că dist ( M , Mˆ ) = α 2 + β 2 . Pe
de altă parte, ţinând seama de proprietăţile modulului de continuitate, pentru
(u, v) ∈ ∆ obţinem
⎛ ∂x ⎞ ⎛ ∂x ⎞
α (u, v ) ≤ ω ⎜ 2h, ⎟ h + ω ⎜ 2h, ⎟ h ≤ 2ω ( 2h ) h ≤ 2ω ( 2h ) h ≤ 4ω ( h ) h
⎝ ∂u ⎠ ⎝ ∂v ⎠
114
Absolut analog se arată că β (u, v ) ≤ 4ω ( h ) h . Aşadar, avem:
dist ( M , Mˆ ) ≤ 32ω 2 ( h ) h 2 ≤ 6 ω ( h ) h = r (7)

Notăm cu Γ reuniunea tuturor discurilor de rază r care au centrul în punctul
M̂ , când M̂ parcurge frontiera paralelogramului P̂ . Aria mulţimii Γ este mai
mică decât suma ariilor celor patru cercuri de rază
r cu centrele în vârfurile paralelogramului P̂ , plus
aria celor patru dreptunghiuri de lăţime 2r cons-
truite pe laturile paralelogramului P̂ . Rezultă că
uuur uuur
aria ( Γ ) ≤ 4π r 2 + 4r QR + QS . ( )
Deoarece x, y ∈ C 1 ( Ω ) , rezultă că deriva-
tele lor parţiale de ordinul I sunt mărginite pe Ω ,
uuur uuur
Fig. 3 deci QR < K1h , QR < K1h , unde K1 > 0 este o
constantă. Prin urmare avem:
aria ( Γ ) ≤ 4π 36ω 2 ( h ) h 2 + 48ω ( h ) h 2 K1 ≤ K ω ( h ) h 2 (8)
unde K este o constantă pozitivă independentă de h şi de A ( a, b ) .
Observăm că P \ Pˆ ⊂ Γ .
Într-adevăr, fie M1 ∈ P \ Pˆ şi fie (u1, v1 ) ∈ ∆
astfel încât M1 = F (u1, v1 ) . Dacă notăm cu
Mˆ 1 = Fˆ (u1, v1 ) , atunci Mˆ 1 ∈ Pˆ şi dist ( M1, Mˆ 1 ) < r .
Cum M 1 ∉ Pˆ , rezultă că segmentul de dreaptă
Fig. 4 M̂ 1M1 întâlneşte frontiera lui P̂ .
( ) (
Fie Mˆ 2 ∈ Mˆ 1M 1 I fr.Pˆ . Avem dist M1Mˆ 2 < dist M1Mˆ 1 < r , deci M 1 ∈ Γ . )
În continuare avem: P = Pˆ U ( P \ Pˆ ) de unde rezultă că:
aria P = aria Pˆ + aria ( P \ Pˆ ) .
Cum aria ( P \ Pˆ ) ≤ aria Γ , deducem că există θ ∈ ( 0,1) astfel încât aria ( P ) =
= aria ( Pˆ ) + θ ⋅ aria ( Γ ) . Din (5) şi (8) obţinem
D ( x, y )
aria ( P ) = ( a, b ) h 2 + θ ⋅ K ω ( h ) h 2 .
D ( u, v )
În sfârşit, dacă notăm ϕ ( h ) = θ ⋅ K ω ( h ) h 2 atunci ϕ ( h ) ≤ K ⋅ ω ( h ) h2 şi
D ( x, y )
aria ( P ) = ( a, b ) h 2 + ϕ ( h ) .
D ( u, v )
115
Cu aceasta lema este demonstrată.

Teorema 5.5.1. Fie F : Ω → D , F (u, v ) = ( x (u, v ) , y (u, v )) , ( u, v ) ∈ Ω o
schimbare de variabile şi fie f : D → o funcţie continuă. Atunci
D ( x, y )
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫∫ f ⎣⎡ x (u, v) , y (u, v)⎦⎤ D (u, v ) (u, v) du dv .
D Ω
Demonstraţie. Fie m ∈ ∗ un număr natural oarecare, fie h = 2−m şi fie

familiile de drepte x = kh, y = lh, k , l ∈ .
Notăm cu Sm reţeaua de pătrate determinată de aceste drepte şi cu ρ m parti-
ţia domeniului Ω determinată
de această reţea.
Fie ∆ mi un pătrat inte-
rior oarecare al reţelei Sm şi
fie Pmi = F ( ∆ mi ) imaginea
directă a pătratului ∆ mi prin
transformarea F. Din Lema
Fig.5 Fig. 6 5.5.1 rezultă că
D ( x, y )
aria ( Pmi ) = ( M mi ) aria ( ∆ mi ) +ψ ( h ) ⋅ aria ( ∆ mi ) unde ψ ( h ) ≤ K ω ( h ) ,
D ( u, v )
iar M mi este un punct din pătratul ∆ mi . Dacă notăm cu Qmi = F ( M mi ) ∈ Pmi şi
ţinem seama că funcţiile f, x şi y sunt continue şi mărginite rezultă
D ( x, y )
∑ f (Qmi ) aria ( Pmi ) − ∑ f ⎡⎣ x ( M mi ) , y ( M mi )⎤⎦ D (u, v ) ( M mi ) aria ( ∆ mi ) ≤
i i
≤ K ′ω ( h) ∑ aria ( ∆ mi ) = K ′ω ( h ) aria ( Ω) .
i
Cum funcţiile f şi f o F sunt continue, deci integrabile şi lim ω ( h ) = 0 , din
h →0
Observaţia 5.2.4 deducem că
∫∫ f ( x, y ) dx dy = lim m→∞ i
∑ f (Qmi ) aria ( Pmi ) =
D
= lim
m→∞ i
∑ f ⎡⎣ x ( M mi ) , y ( M mi )⎤⎦ aria ( ∆ mi ) =
D ( x, y )
= ∫∫ f ⎡⎣ x (u, v ) , y (u, v )⎤⎦ (u, v ) du dv = .
Ω
D ( u, v )
Cel mai utilizat tip de schimbare de variabile este trecerea la coordonate
polare:
116
⎧ x = ρ cos θ
⎨ ρ > 0, 0 < θ < 2π (9)
⎩ y = ρ sin θ
Dacă notăm cu A = { (θ , ρ ) 0 < θ < 2π ,0 < ρ < ∞} , cu
B= 2
\ { ( x,0) , x ≥ 0} şi cu F (θ , ρ ) = ( ρ cosθ , ρ sin θ ) , atunci F : A → B este o
D ( x, y )
transformare regulată (iacobianul său J F ( ρ ,θ ) = = ρ > 0 ).
D ( ρ ,θ )
Fie 0 < α < β < 2π şi fie ϕ : [α , β ] → o funcţie continuă . Notăm cu
Ω = { (θ , ρ ) α < θ < β ; 0 < ρ < ϕ (θ ) } şi cu D = F ( Ω ) , atunci F : Ω → D este o
schimbare de variabile. Dacă f : D → este o funcţie continuă, atunci din
Teorema 5.5.1 rezultă:
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫∫ f ( ρ cosθ , ρ sinθ )ρ d ρ dθ =
D Ω
(10)
β ⎛ ϕ (θ ) ⎞
= ∫ ⎜∫ f ( ρ cosθ , ρ sinθ ) ρ d ρ ⎟ dθ
α⎝ 0 ⎠
Deoarece mulţimea D \ D (respectiv Ω \ Ω ) este de arie zero, rezultă că este
valabilă şi egalitatea
∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫∫ f ( ρ cosθ , ρ sin θ )ρ d ρ dθ (11)
D Ω
∫∫ ( x + y 2 ) dx dy , unde
2
Exemplul 5.5.1. Să se calculeze
D
⎧ x ⎫
D = ⎨ ( x, y ) x 2 + y 2 < a 2 , < y < x 3, x > 0⎬ .
⎩ 3 ⎭
În acest caz
Ω = F −1 ( D ) este drept-
⎛π π ⎞
unghiul ⎜ , ⎟ × ( 0, a ) .
⎝6 3⎠
Într-adevăr, înlocuind în
inegalităţile care defi-
nesc domeniul D pe x şi
y cu ρ cos θ şi ρ sin θ
rezultă:
Fig. 7 Fig. 8
⎧ cos θ ⎫
Ω = ⎨ (θ , ρ ) ρ 2 < a 2 , < sin θ < 3 cos θ ⎬ =
⎩ 3 ⎭
117
⎧ 1 ⎫ ⎛π π ⎞
= ⎨ (θ , ρ ) 0 < ρ < a; < tgθ < 3 ⎬ = ⎜ , ⎟ × ( 0, a )
⎩ 3 ⎭ ⎝6 3⎠
Aşadar, avem
∫∫ ( x + y ) dx dy = ∫∫ ( ρ cos θ + ρ sin θ )ρ d ρ dθ =
2 2 2 2 2 2
D Ω
(∫ ρ d ρ ) dθ = π24a .
4
π 3 a
=∫ 3
π 6 0
Exemplul 5.5.2. Să se calculeze ∫∫ x 2 + y 2 dx dy , unde

D
D= { ( x, y ) x 2 + y 2 < 2ax, }
y>0 .
Observăm că ecuaţia x 2 + y 2 − 2ax = 0
este ecuaţia cercului cu centrul în
punctul (a, 0) şi de rază r = a.
Înlocuind x şi y cu ρ cos θ şi ρ sin θ
Fig. 9 Fig. 10 în inegalităţile ce definesc D obţinem
Ω= { (θ , ρ ) {
ρ 2 < 2a ρ cosθ , ρ sin θ > 0 } = (θ , ρ ) 0 < ρ < a cosθ , 0 < θ <
π
2 }
∫∫
D
x 2 + y 2 dx dy = ∫
π 2
0 (∫0
a cosθ
)
ρ 2 d ρ dθ =
a3 π 2 3
3 ∫0
cos θ dθ =
a3 π 3
2
(1 − sin 2 θ ) cosθ dθ = 2a
3 ∫0
=
9
Exemplul 5.5.3. Să se calculeze ∫∫ ( y − x + 2) dx dy , unde

D
⎧ x 2
y 2⎫ x y2 2
D = ⎨ ( x, y ) 2 + 2 < 1 ⎬ . Ecuaţia 2 + 2 = 1 este ecuaţia unei elipse de semiaxe
⎩ a b ⎭ a b
a şi b. În acest caz se folosesc
coordonate polare genera-
lizate şi anume
⎧ x = a ρ cos θ
⎨
⎩ y = b ρ sin θ
0 < ρ < 1 şi 0 < θ < 2π .
Iacobianul transformării este
Fig. 11 Fig. 12 abρ.
118
2π
( 1
∫∫ ( y − x + 2) dx dy = ∫0 ∫0 (bρ sin θ − a ρ cosθ + 2) abρ
D
) d ρ dθ =
1 1 1
2π ρ3 2π ρ3 2π ρ2
∫
ab 2 sin θ dθ − a b ∫ cos θ ⋅ dθ + 2ab ⋅ ∫
2
= ⋅ dθ = 2π ab .
0 3 0 0 3 0 0 2 0
5.6. APLICAŢII ALE INTEGRALEI DUBLE ÎN GEOMETRIE

ŞI MECANICĂ
O primă aplicaţie a integralei duble în geometrie a fost evidenţiată în

proprietăţile integralei duble şi anume: aria D = ∫∫ 1⋅ dx dy , unde D ⊂ 2 , este un
D
domeniu mărginit care are arie.
Fie f : D → o funcţie integrabilă, fie ρ : D1, D2 ,K , Dn o partiţie a
domeniului D şi fie (ξi ,ηi ) ∈ Di un punct arbitrar. Reamintim că:
n
I = ∫∫ f ( x, y ) dx dy = lim
ρ →0
∑ f (ξi ,ηi ) aria Di ,
D i =1
sensul exact fiind următorul:
Pentru orice ε > 0, există δ ε > 0 astfel încât, oricare ar fi partiţia ρ a
domeniului D, cu ρ < δ ε şi oricare ar fi punctele intermediare (ξi ,ηi ) ∈ Di ,
avem:
n
∑ f (ξi ,ηi ) aria Di − I <ε .
i =1
5.6.1. Masa unei plăci plane

Prin placă plană înţelegem o placă având forma unui domeniu mărginit
D ⊂ 2 , care are arie. Placa este considerată în general neomogenă, densitatea sa
fiind dată de funcţia continuă f : D → + .
Fie ρ : D1, D2 ,K , Dn o partiţie oarecare a
domeniului D şi fie (ξi ,ηi ) ∈ Di arbitrar.
Masa plăcii Di se aproximează cu produsul
f (ξi ,ηi ) ⋅ aria Di . Aproximarea este cu atât
mai bună cu cât norma partiţiei ρ este mai
mică. Prin urmare avem:
Fig. 1 n
masa ( D ) ≈ ∑ f (ξi ,ηi ) aria Di şi mai departe:
i =1
119
n
masa ( D ) = lim
ρ →0
∑ f (ξi ,ηi ) aria Di = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
i =1 D
5.6.2. Coordonatele centrului de greutate al unei plăci plane

Fie D o placă neomogenă de densităţile f : D → + şi fie ( xG , yG ) coordo-
natele centrului său de greutate G. Considerăm ca mai înainte o partiţie ρ:
ρ : D1, D2 ,K , Dn şi nişte puncte arbitrare (ξi ,ηi ) ∈ Di . Masa plăcii Di se aproxi-
mează cu produsul f (ξi ,ηi ) ⋅ aria Di . Dacă vom considera masa plăcii Di concen-
trată într-un singur punct şi anume în punctul (ξi ,ηi ) , atunci coordonatele centrului
de greutate vor fi:
n n
∑ ξi f (ξi ,ηi ) aria Di ∑ηi f (ξi ,ηi ) aria Di
i =1
xG ≅ n
, yG ≅ i =1n .
∑ f (ξi ,ηi ) aria Di ∑ f (ξi ,ηi ) aria Di
i =1 i =1
Presupunând că f este continuă pe D, la limită obţinem:
n
∑ ξi f (ξi ,ηi ) aria Di ∫∫ x f ( x, y ) dx dy
i =1 D
xG = lim =
∫∫ f ( x, y ) dx dy
ρ →0 n
∑ f (ξi ,ηi ) aria Di D
i =1
n
∑ηi f (ξi ,ηi ) aria Di ∫∫ y f ( x, y ) dx dy
i =1 D
yG = lim = .
∫∫ f ( x, y ) dx dy
ρ →0 n
∑ f (ξi ,ηi ) aria Di D
i =1
În cazul particular al unei plăci omogene ( f ( x, y ) = κ , ∀ ( x, y ) ∈ D ) rezultă:
⎧ ∫∫ x dx dy
⎪
⎪ xG =
D
⎪
⎪
∫∫ dx dy
D
⎨
⎪ ∫∫ y dx dy
⎪y = D
⎪
⎪⎩ ∫∫ dx dy
D
Exemplul 5.6.1. Să se afle coordonatele centrului de greutate al unei plăci

plane omogene care are forma domeniului
120
D= {( x, y ) ∈ 2
0≤ x≤
π
2
; 0 ≤ y ≤ cos x . }
Avem
∫∫ dx dy = ∫0 ∫0
D
π 2
( cos x
)
dy dx =
π 2
=∫ cos x dx = 1
0
Fig. 2
∫∫ x dx dy = ∫0 ∫0
D
π 2
( cos x
)
x dy dx
π 2
=∫ x cos x dx =
0
π 2 π 2
π 2 π π
= x sin x −∫ sin x dx = + cos x = −1.
0
0 2 0 2
π 2
∫∫ y dx dy = ∫0 ∫0
D
( cos x
)
y dy dx =
1
2 ∫0
π 2
cos2 x dx =
1 π 2
∫
4 0
π
(1 + cos2 x ) dx = .
8
Aşadar, avem
⎧ π
⎪⎪ xG = 2 − 1
⎨ .
⎪y = π
⎪⎩ G 8
5.6.3. Momentul de inerţie al unei plăci plane

Se ştie că momentul de inerţie al unui punct material în raport cu o anumită
axă este egal cu produsul dintre masa punctului şi pătratul distanţei de la punct la
axă. În cazul unui sistem de puncte materiale, momentul de inerţie în raport cu o
axă este suma momentelor de inerţie ale punctelor materiale care formează
sistemul.
Fie D o placă plană de densitate continuă f : D → + , fie ρ : D1, D2 ,K , Dn
o partiţie oarecare a sa şi fie (ξi ,ηi ) ∈ Di oarecare. Aproximăm ca şi mai înainte
masa plăcii Di cu produsul f (ξi ,ηi ) ⋅ aria ( Di ) şi considerăm această masă
concentrată în punctul (ξi ,ηi ) . Momentul de inerţie al acestui sistem de puncte
n
materiale în raport cu axa Oy va fi egal cu suma: ∑ ξi2 f (ξi ,ηi ) ⋅ aria ( Di ) .
i =1
121
Dacă nrma partiţiei ρ este mică, această sumă poate fi considerată ca o

valoare aproximativă a momentului de inerţie I y al plăcii plane D în raport cu axa
Oy. La limită avem:
n
∑ ξi f (ξi ,ηi ) ⋅ aria ( Di ) = ∫∫ x 2 f ( x, y ) dx dy .
2
I y = lim
ρ →0 i =1 D
În mod analog momentul de inerţie în raport cu axa Ox este
I x = ∫∫ y 2 f ( x, y ) dx dy .
D
Dacă placa plană este omogenă de densitate f ( x, y ) = 1 , ∀ ( x, y ) atunci
I y = ∫∫ x dx dy , I x = ∫∫ y dx dy .
2 2
D D
De asemenea, se poate calcula momentul de inerţie al plăcii D în raport cu
originea O(0,0). Obţinem formulele
I 0 = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) f ( x, y ) dx dy respectiv I 0 = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dx dy .
D D
Exemplul 5.6.2. Să se afle momentul de inerţie în raport cu axa Oy

(respectiv în raport cu originea) a plăcii plane omogene D de densitate 1, unde:
{
D = ( x, y ) x 2 + y 2 ≤ r 2; x ≥ 0, y ≥ 0 . Avem }
I y = ∫∫ x 2 dx dy = ∫
D
π 2
0 (∫ r
0
ρ 2 cos 2 θ ⋅ ρ d ρ dθ = ) r4
4
π 2
∫0 cos 2 θ dθ =
4
r π 2 π r4
= ∫0 (1 + cos 2θ ) dθ =
8 16
I 0 = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dx dy = ∫
D
π 2
0 (∫
0
r
)
ρ2 ⋅ρ dρ = ∫
π 2
0
r4
4
dθ =
π r4
8
.
5.7. FORMULA LUI GREEN

Formula lui Green face legătura între integrala dublă şi integrala curbilinie
de speţa a doua.
Fie D ⊂ 2 un domeniu mărginit a cărui frontieră C este o curbă netedă pe
porţiuni şi constă dintr-o reuniune finită de curbe simple închise. Fie P, Q: D →
∂P ∂Q
două funcţii continue cu proprietatea că există şi şi sunt continue pe D .
∂y ∂x
Cu aceste precizări formula lui Green este următoarea:
122
←
⎛ ∂Q ∂P ⎞
∫∫ ⎜⎝ ∂x ∂y ⎟⎠
− dx dy = ∫ P dx + Qdy (1)
D C
În această formulă orientarea curbei C (sensul de parcurgere al curbei C) este
aleasă astfel încât domeniul D să rămână la stânga.
Fig. 1 Fig. 2
În figura 1 am exemplificat orientarea curbei C = frD pentru domeniul a

cărui frontieră constă dintr-o singură curbă închisă, iar în figura 2 pentru un
domeniu a cărui frontieră constă într-o reuniune finită de mai multe curbe închise.
Definiţia 5.7.1 Prin domeniu elementar de tip Green (G – domeniu

elementar) vom înţelege oricare din cele cinci domenii reprezentate în figura 3.
Fig. 3
Lema 5.7.1 Formula lui Green este verificată pentru orice G-domeniu
elementar.
Demonstraţie.
123
Pentru început considerăm un

domeniu ∆ a cărui frontieră este un
dreptunghi cu laturile paralele cu axele
de coordonate:
∆ = {( x, y ) , a < x < b, c < y < d} .
Putem considera următoarele
reprezentări parametrice pentru laturile
dreptunghiului:
AB : x = t, y = c, t ∈ [a, b]
BC : x = b, y = t, t ∈ [c, d ]
Fig. 4 DC : x = t, y = d , t ∈ [a, b]
AD : x = a, y = t, t ∈ [c, d ] .
Avem:
∫c ⎜⎝ ∫a ∂x dx ⎟⎠ dy = ∫c (Q ( x, y ) a ) dx = ∫c Q (b, y ) dy − ∫c Q ( a, y ) dy
∂Q d ⎛ b ∂Q ⎞ d b d d
∫∫ ∂x dx dy = (2)
∆
Ţinând seama de modul de calcul al integralei curbilinii de speţa a doua
rezultă:
∫ Q ( x, y ) dy = ∫ Q ( x, y ) dy = 0 ⎫
⎪
AB CD ⎪
d d ⎬ (3)
∫ Q ( x, y ) dy = ∫c Q ( b, t ) d t şi ∫ Q ( x, y ) dy = ∫c Q ( a, t ) d t ⎪
⎪⎭
BC AD
Din (2) şi (3) deducem
←
∂Q
∫∫ ∂x dx dy = ∫ Q dy + ∫ Q dy + ∫ Q dy + ∫ Q dy = ∫ Q dy (4)
∆ BC CD DA AB Fr ∆
În mod analog avem
−∫∫
∂P
∂y
b ⎛ d ∂P
dx dy = ∫ ⎜ ∫
a ⎝ ∂y ⎠
c
⎞ b
dy ⎟ dx = −∫ P ( x, y )
a
( d
c ) dx =
∆
b b
= −∫ P ( x, d ) dx + ∫ P ( x, c ) dx (5)
a a
∫ P dx = ∫ P dx = 0 ⎫
⎪
BC AD ⎪
b d ⎬ (6)
∫ P ( x, y ) dx = ∫ P (t, c ) d t ; ∫ P ( x, y ) dx = ∫c P ( t , d ) d t ⎪
a
AB DC
⎪⎭
Din (5) şi (6) deducem:
124
←
∂P
−∫∫ dx = ∫ P dx + ∫ P dx + ∫ P dx + ∫ P dx = ∫ P dx (7)
∆
∂y Fr ∆
AB BC CD DA
Adunând formulele (4) şi (7) obţinem formula lui Green.
Să considerăm acum un domeniu G-elementar ca cel din figura 5. Mai
precis, un astfel de domeniu se defineşte astfel:
Fie f : [a, b] → [c, d] o funcţie continuă, strict crescătoare şi surjectivă.
∆ = {( x, y ) ; a < x < b; c < y < f ( x)} .
Avem
∂P b ⎛ f ( x) ∂P ⎞ b b
−∫∫ dx dy = − ∫ ⎜ ∫ dy ⎟ dx = − ∫ P ( x, f ( x) ) dx + ∫ P ( x, c ) dx (8)
∆
∂y a ⎝ c ∂y ⎠ a a
Considerând următoarele reprezentări parametrice ale arcului AE şi ale

segmentelor AB şi BE :
AE : x = t, y = f (t), t ∈ [a, b]
AB : x = t, y = c, t ∈ [a, b]
BE : x = b, y = t, t ∈ [c, d ]
deducem
b
∫ P ( x, y ) dx = ∫a P (t, f (t)) dt ;
AE
b ⎫
∫ P ( x, y ) dt = ∫a P (t, c ) dt ⎪
AB ⎪
Fig. 5 ⎬ (9)
∫ P ( x, y ) dx = 0 ⎪
BC
⎪⎭
Din (8) şi (9) rezultă:
←
∂P
−∫∫
∂y
dx dy = ∫ P dx + ∫ P dx + ∫ P dx = ∫ P dx (10)
∆ AB BC EA Fr ∆
Pe de altă parte avem:
∂Q d⎛ b ∂Q ⎞
∫∫ ∂x dx dy = ∫c ⎜⎝ ∫f −1( y) ∂x dx ⎟⎠ dy =
∆
∫c (Q ( x, y )
d b
f −1( y ) ) dy =
d d
= ∫ Q (b, y ) dy − ∫ Q ⎡⎣ f −1( y), y ⎤⎦ dy (11)
c c
De data aceasta, considerând pentru arcul AE reprezentarea parametrică:

AE : x = f −1(t ), y = t, t ∈ [c, d ] , deducem
d
∫ Q ( x, y ) dy = ∫c Q ⎡⎣ f
−1
(t), t ⎤⎦ dt (12)
AE
125
Pentru segmentele AB şi BE avem:

d
∫ Q ( x, y ) dy = 0 şi ∫ Q ( x, y ) dy = ∫c Q (b, t ) dt (13)
AB BE
Din (11), (12) şi (13) rezultă:
←
∂Q
∫∫ ∂x dx dy = ∫ Q dy + ∫ Q dy + ∫ Q dy = ∫ Q dy (14)
∆ AB BE EA Fr ∆
Adunând formulele (10) şi (14) obţinem formula lui Green pentru domeniul
considerat în figura 5.
Este evident că demonstraţiile formulei lui Green pentru celelalte domenii
G-elementare din figura 3 sunt absolut analoage.
Teorema 5.7.1. Fie D ⊂ 2 un domeniu mărginit a cărui frontieră este

netedă pe porţiuni şi constă dintr-o reuniune finită de curbe simple închise.
Presupunem în plus că domeniul D este o reuniune finită de G-domenii elementare
∂P ∂Q
care nu au puncte interioare comune. Dacă P, Q, , sunt continue pe D ,
∂y ∂x
atunci are loc formula lui Green:
←
⎛ ∂Q ∂P ⎞
∫∫ ⎜⎝ ∂x ∂y ⎟⎠
− dx dy = ∫ P dx + Q dy .
D Fr D
Demonstraţie.
m
Să presupunem că D = U Dk unde Dk este un G-domeniu elementar,
k =1
∀ k = 1, m . (Vezi Fig. 6).

Ţinând seama de Lema 5.7.1 rezultă
←
⎛ ∂Q ∂P ⎞ m
⎛ ∂Q ∂P ⎞ m
∫∫ ⎜⎝ ∂x − ∂y ⎟⎠ dx dy = k∑=1 ∫∫ ⎜⎝ ∂x − ∂y ⎟⎠ dx dy =k∑=1 ∫ P dx + Q dy (15)
D D k Fr Dk
126
Frontiera domeniului D se
compune din curbele C1 şi C2 .
Reuniunea frontierelor domeniilor
D1,…,Dm se compune din curbele
C1 şi C2 şi un număr finit de
segmente de dreaptă incluse în D
paralele cu axele de coordonate.
Fiecare asemenea segment de
dreaptă face parte din frontierele a
două G-domenii elementare vecine.
De exemplu AB face parte din
frontierele domeniilor D1 şi D2 . Să
Fig. 6
observăm că integralele curbilinii
din membrul drept al egalităţii (15) calculată pe segmentele interioare dispar,
deoarece orice astfel de segment este parcurs de două ori în sensuri opuse. De
exemplu:
← ←
∫ = ∫ ∫ + +∫ şi ∫ = ∫ +∫ +∫ +∫
Fr D1 AB BG GA Fr D 2 FB BA AE EF
← ←
Contribuţia segmentului AB în suma ∫ + ∫ este ∫ + ∫ = 0.
Fr D1 Fr D 2 AB BA
Aşadar rezultă
m ← ←
∑ ∫ P dx + Q dy = ∫ P dx + Q dy (16)
k =1 Fr Dk C1UC2 = Fr D
Din (15) şi (16) deducem:
←
⎛ ∂Q ∂P ⎞
∫∫ ⎜⎝ ∂x ∂y ⎟⎠
− dx dy = ∫ P dx + Q dy .
D Fr D
Teorema 5.7.2. Formula lui Green este valabilă pentru orice domeniu
poligonal.
Demonstraţie. Deoarece orice domeniu poligonal este o reuniune finită de

domenii triunghiulare este suficient să demonstrăm teorema pentru domenii
triunghiulare. Fie ∆ un domeniu triunghiular oarecare de frontieră ABC. Ducem din
127
A o paralelă la Oy, din C o

paralelă la Ox şi notăm cu G
intersecţia lor. De asemenea,
ducem prin B o paralelă la Ox şi
notăm cu E intersecţia sa cu
dreapta AF. Domeniul ∆ este
reuniunea domeniilor ∆1, ∆2 şi
∆3, unde ∆1 are frontiera ABE, ∆2
are frontiera BEF iar ∆3 are
frontiera AFC. Observăm că ∆1
şi ∆2 sunt G-domenii elementare,
în timp ce ∆3 nu are această
proprietate. Este clar însă, că ∆3
se poate reprezenta ca diferenţa
Fig. 7
a două G-domenii elementare.
Într-adevăr, dacă notăm cu ∆4 domeniul de frontieră AGC şi cu ∆5 domeniul
de frontieră FGC, atunci ∆4 şi ∆5 sunt G-domenii elementare şi ∆3 = ∆4 \ ∆5.
Ţinând seama de Lema 5.7.1 rezultă:
⎛ ∂Q ∂P ⎞ ⎛ ⎞
∫∫ ⎜⎝ ∂x − ∂y ⎟⎠ dx dy = ∫∫ −∫∫ = ∫ + ∫ + ∫ − ⎜ ∫ + ∫ + ∫ ⎟ = ∫ + ∫ + ∫ =
∆3 ∆ 4 ∆5 AG GC CA ⎝ AG GC CF ⎠ AF FC CA
←
= ∫ P dx + Q dy .
Fr ∆3
Aşadar, formula lui Green este variabilă şi pe ∆3, deci este variabilă pe ∆.
Observaţia 5.7.1 Se poate arăta că formula lui Green este variabilă pentru
orice domeniu a cărui frontieră este o curbă simplă, închisă, netedă pe porţiuni.
Într-adevăr, se poate arăta că există un şir de linii poligonale Cn, înscrise în
C = frD, astfel încât
lim ∫ P dx + Q dy = ∫ P dx + Q dy .
n →∞
Cn C
Dacă notăm cu Dn domeniul mărginit care are frontiera Cn, atunci
⎛ ∂Q ∂P ⎞ ⎛ ∂Q ∂P ⎞
lim ∫∫ ⎜ − ⎟ dx dy = ∫∫ ⎜ − dx dy .
n →∞
D ⎝
∂x ∂y ⎠ D⎝
∂x ∂y ⎟⎠
n
Din Teorema 5.7.2 rezultă că formula lui Green este valabilă pe Dn, pentru orice
n ∈ ∗ . Prin trecere la limită, va rezulta că formula lui Green este valabilă şi
pentru domeniul D.
128
←
Exemplul 5.7.1. Să se calculeze ∫ ( xy − y ) dx + ( xy + x) dy unde
Fr D
x2 y2
D: + ≤1.
a2 b2
Dacă notăm cu P ( x, y ) = xy − y şi cu
Q ( x, y ) = xy + x , atunci, din formula lui
Green rezultă că
←
∫ ( xy − y ) dx + ( xy + x ) dy =
Fr D
= ∫∫ ( 2 + y − x ) dx dy .
Fig. 8 Dn
Fiind vorba de un domeniu elipsoidal vom folosi coordonate polare genera-
lizate şi anume
⎧ x = a ρ cos θ
⎨ θ ∈ [0, 2π ] , ρ ∈ [0,1] .
⎩ y = b ρ sin θ
În continuare avem
1
( 2π
∫∫ ( 2 + y − x ) dx dy = ∫0 ∫0 ( 2 + bρ sin θ − a ρ cosθ ) abρ dθ
D
)dρ =
1 2π
= 2ab ∫ ρ d ρ ∫ dθ = 2π ab .
0 0
2
Observaţia 5.7.2 Dacă D ⊂ este un domeniu care are arie şi pentru care
1 ←
2 Fr∫D
e valabilă formula lui Green, atunci aria(D) = x dy − y dx .
y x
Într-adevăr, dacă notăm cu P ( x, y ) = − şi cu Q ( x, y ) = , atunci
2 2
∂Q ∂P 1 1
− = + = 1 . Pe de altă parte ştim că aria D = ∫∫ 1 dx dy . Aplicând acum
∂x ∂y 2 2 D
formula lui Green rezultă:
← ←
1
aria D = ∫ P dx + Q dy =
2 ∫ x dy − y dx .
Fr D Fr D
x2 y2
Exemplul 5.7.2 să se calculeze aria domeniului elipsoidal D : + ≤1.
a2 b2
129
←
1
Conform Observaţiei 5.7.2, avem: aria(D) =
2 ∫ x dy − y dx .
Fr D
Fie x = a cos t , y = b sin t , t ∈ [0,2π] o reprezentare parametrică a elipsei
2
x y2
+ = 1 . În continuare avem:
a2 b2
←
2π
∫ x dy − y dx = ∫0 (a cos t ⋅ b cos t + b sin t ⋅ a cos t ) dt = 2π ab ,
Fr D
de unde rezultă că aria D = π ab .
Observaţia 5.7.3 Se poate arăta că teorema 5.7.1 rămâne valabilă şi într-o

ipoteză mai slabă referitoare la funcţiile P şi Q şi anume P şi Q sunt continue pe D
∂P ∂Q
iar şi sunt continue şi mărginite pe D.
∂y ∂x
5.8. INTEGRALE DUBLE GENERALIZATE

În acest paragraf introducem noţiunea de integrală dublă generalizată, care
acoperă atât cazul când domeniul este nemărginit, cât şi cazul când funcţia este
nemărginită.
Fie D ⊂ 2 un domeniu mărginit sau nu şi fie f : D → Ρ, mărginită sau nu.
Vom presupune că f este integrabilă pe orice submulţime a lui D care are arie.
Definiţia 5.8.1 Spunem că ∫∫ f ( x, y ) dx dy este convergentă, dacă pentru

D
orice şir de domenii mărginite, care au arie, {Dn} cu proprietăţile:
(i) D1 ⊂ D2 ⊂ K ⊂ Dn ⊂ K
∗
(ii) Dn ⊂ Dn+1 , ∀ n ∈
∞
(iii) U Dn = D
n =1
există lim
n →∞ ∫∫ f ( x, y ) dx dy e finită şi nu depinde de alegerea şirului {Dn} .
Dn
În cazul când limita nu există, sau e infinită, spunem că ∫∫ f ( x, y ) dx dy este

D
divergentă.
130
Teorema 5.8.1. Dacă f ( x, y ) ≥ 0 , ∀ ( x, y ) ∈ D , atunci ∫∫ f ( x, y ) dx dy este

D
convergentă dacă şi numai dacă există cel puţin un şir {Dn} de domenii mărginite,
care au arie, cu proprietăţile (i)-(iii), pentru care şirul {an} , unde
an = ∫∫ f ( x, y ) dx dy , este mărginit.
Dn
Demonstraţie. Necesitatea este evidentă

Suficienţa. Fie {Dn} un şir de domenii mărginite care au arie cu proprie-
tăţile (i)-(iii) şi fie an = ∫∫ f ( x, y ) dx dy . Din (i) şi din faptul că f ≥ 0 pe D, rezultă
Dn
că {an} este monoton crescător. Cum prin ipoteză {an} este mărginit, rezultă că
{an} este convergent. Fie I = lim an . Rămâne să arătăm că I = lim an este
n→∞ n→∞
independentă de alegerea şirului {Dn} .
Fie {Dn′ } un alt şir de domenii mărginite care au arie, cu proprietăţile (i)-(iii)
şi fie a′n = ∫∫ f ( x, y ) dx dy , n ∈ ∗
.
D′n
∗ ∗
Să observăm că ∀ n ∈ există m ∈ astfel încât
Dn′ ⊂ Dm (1)
Într-adevăr, în caz contrar, există un punct M k ∈ Dn′ astfel încât M k ∉ Dk ,
∀ k∈ ∗
. Obţinem astfel un şir de elemente {M k } din Dn′ . Cum Dn′ este
mărginită şi închisă, rezultă că acest şir conţine un subşir {M km } convergent. Dacă
∞
∗
notăm cu M = lim M km , atunci M ∈ Dn′ ⊂ D = U Dn . Fie n1 ∈ astfel încât
m→∞
n =1
M ∈ Dn1 . Cum Dn1 este deschisă, deducem că există o vecinătate V a punctului M
astfel încât V ⊂ Dn1 . Pe de altă parte, deoarece M k → M , rezultă că există un rang
∗
k1 ∈ astfel încât M k ∈ V , ∀ k ≥ k1 . În particular, rezultă că M k 1 ∈V ⊂ Dk1 ,
ceea ce contrazice modul de alegere a punctelor M k . Aşadar, am demonstrat inclu-
ziunea (1). Din (1) rezultă că
a′n ≤ am ≤ I (2)
Cum {a′n} este crescător, deducem că {a′n} este convergent şi I ′ = lim a′n ≤ I .
n →∞
Inversând rolul şirurilor {Dn} şi {Dn′ } rezultă că I ≤ I ′ , deci I = I ′ .
131
Exemplul 5.8.1. Să se studieze convergenţa integralei generalizate

− x2 − y2
∫∫ e
2
dx dy , unde D = . Observăm că este o integrală generalizată în care
D
2
− y2
domeniul D este nemărginit. Deoarece ( x, y ) ∈ 2 ,
f ( x, y ) = e − x ≥0, ∀
rezultă că este suficient să găsim un şir de domenii mărginite, care au arie {Dn} ,
pentru care şirul cu termenul general an = ∫∫ f ( x, y ) dx dy este mărginit.
Dn
Alegem Dn = ( x, y ) ∈ { 2
; x2 + y 2 < n2 , n ∈ } ∗
.
Este evident că {Dn} are proprietăţile (i)-(iii). Pe de altă parte,
an = ∫∫ e − x
D
2
− y2
dx dy =
2π
∫0 ∫0 e ( n −ρ 2
) (
ρ dρ = π 1 − e − n → π .
2
)
− x2 − y 2
Rezultă că integrala este convergentă şi ∫∫ e dx dy = π .
D
Pe de altă parte fie Dn′ = ( x, y ) ∈ { 2

}
; x < n, y < n . Şirul {Dn′ } este un şir
de pătrate pline, care îndeplineşte condiţiile (i)-(iii), rezultă că
∫ (∫ e dx ) dy =
2
− y2 n n − x2 − y 2
π = ∫∫ e − x dx dy = lim
n→∞ −n −n
D
(∫ dx )( ∫ e dy ) = lim ( ∫ e dx ) = ( ∫ )
n 2 n n 2 ∞ 2
− y2 − x2 2
= lim e− x e− x dx
n→∞ −n −n n→∞ −n −∞
∞ − x2
(S-a folosit faptul că ∫−∞ e dx este convergentă).
∞ − x2
Am calculat astfel integrala lui Poisson şi anume ∫−∞ e dx = π .
Exemplul 5.8.2. Să se studieze convergenţa integralei generalizate

dx dy
∫∫ 2 2 α 2 , α > 0, unde D = ( x, y ) ∈ ; x + y < a .
2 2 2 2
{ }
D (x + y )
1
Observăm că funcţia f ( x, y ) = α 2
nu este definită în O(0,0) şi nu
( x2 + y 2 )
este mărginită pe D.
⎛ 1⎞ ⎧ 1 ⎫
Fie Dn = D \ B ⎜ 0; ⎟ = ⎨( x, y ) ; 2 ≤ x 2 + y 2 ≤ a 2 ⎬ . Este clar că {Dn} este
⎝ n⎠ ⎩ n ⎭
un şir de domenii mărginite, care are arie şi care îndeplineşte condiţiile (i)-(iii), iar f
este continuă pe Dn , deci integrabilă pe Dn . În continuare avem:
132
dx dy 2π ⎛ a ρ ⎞ 2π
∫∫ 2 α 2
= ∫0 ⎜⎝ ∫ 1 n ρ α dρ ⎟⎠ = 2 − α ⋅ [a 2−α − nα −2 ] .
Dn ( x2 + y )
dx dy 2π ⋅ a 2 −α
Observăm că dacă α < 2, atunci există lim ∫∫ α 2
=
2 −α
.
n→∞
Dn ( x2 + y 2 )
dx dy 2π
Aşadar, dacă α < 2. integrala este convergentă şi ∫∫ = ⋅ a 2−α .
D ( x2 + y ) 2 α 2 2 −α
dx dy
n→∞ ∫∫
Dacă α > 2, atunci lim α 2
= +∞.
Dn ( x2 + y 2 )
dx dy dρ
= 2π ⎡⎢ln a − ln ⎤⎥ ⎯⎯⎯
2π a 1
Pentru α = 2, avem ∫∫ x 2 + y 2 = ∫0 dθ ∫1 n ρ ⎣ n ⎦ n→∞
→∞ .
Dn
dx dy
Rezultă că ∫∫ x 2 + y 2 este divergentă.
D
dx dy
Exemplul 5.8.3. Să se studieze convergenţa integralei ∫∫ α 2
, unde
D ( x2 + y 2 )
{ }
D = ( x, y ) ; x 2 + y 2 > a 2 , a > 0 . Evident, domeniul D este nemărginit.
{
Dacă notăm cu Dn = ( x, y ) ; a 2 < x 2 + y 2 < n 2 , rezultă că } {Dn} satisface
condiţiile (i)-(iii).
Pe de altă parte, procedând ca în exerciţiul precedent deducem că
dx dy 2π dx dy
∫∫ 2 2 α 2 = α − 2 ⋅ [n 2−α − a 2−α ] , dacă α ≠ 2 şi ∫∫ x 2 + y 2 = 2π [ln n − ln a] .
Dn ( x + y ) Dn
Rezultă că integrala este convergentă dacă α > 2 şi divergentă dacă α ≤ 2.
Teorema 5.8.2. Fie f, g: D → Ρ+, cu proprietatea 0 ≤ f ( x, y ) ≤ g ( x, y ) ,

∀ ( x, y ) ∈ D . Dacă ∫∫ g ( x, y ) dx dy este convergentă, atunci şi ∫∫ f ( x, y ) dx dy
D D
este convergentă.
Afirmaţia rezultă imediat din Teorema 5.8.1 şi din inegalitatea
an = ∫∫ f ( x, y ) dx dy = ∫∫ g ( x, y ) dx dy = bn , ∀ n.
Dn Dn
133
2
Definiţia 5.8.2 Fie f : → , integrabilă pe orice bilă închisă Br , cu
centrul în origine şi de rază R. Dacă există lim
n→∞ ∫∫ f ( x, y ) dx dy şi e finită, atunci,
Br
această limită se numeşte valoarea principală în sensul lui Cauchy a integralei
generalizate ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
D
Se foloseşte notaţia:
V.p. ∫∫ f ( x, y ) dx dy = lim
2
r →∞ 2
∫∫2 f2 ( x, y ) dx dy .
x + y ≤r
Exemplul 5.8.4. V.p. ∫∫ x ⋅ h ( x 2 + y 2 ) dx dy = 0, oricare ar fi h o funcţie

2
2
continuă pe . Într-adevăr,
x ⋅ h ( x 2 + y 2 ) dx dy = lim
2π r
lim
r →∞ ∫∫2 r →∞ ∫0 cosθ dθ ∫ ρ 2 ln ρ 2 d ρ = 0 .
0
x2 + y ≤ r 2
5.9. INTEGRALE TRIPLE

După cum am văzut în acest capitol, trecerea de la integrala simplă la
integrala dublă, pe lângă multe analogii, presupune şi unele modificări de
substanţă, atât în planul conceptelor, cât şi în cel al raţionamentelor. Aceste
modificări îşi au originea în principal, în teoria mulţimilor plane măsurabile (care
au arie). În contrast cu această situaţie, trecerea de la integrala dublă la integrala
triplă nu presupune nici un fel de complicaţie. Pentru început se impune introdu-
cerea noţiunii de volum. Din geometria elementară se ştie că volumul unui
paralelipiped dreptunghic este egal cu produsul lungimilor muchiilor sale. În
particular, dacă T este un paralelipiped cu laturile paralele cu axele de coordonate,
adică T = [a1, a2 ] × [b1, b2 ] × [c1, c2 ] , atunci
Vol (T ) = ( a2 − a1 )(b2 − b1 )( c2 − c1 ) .
Definiţia 5.9.1 Prin mulţime elementară în spaţiu înţelegem orice reuniune
finită de paralelipipede dreptunghice cu muchiile paralele cu axele de coordonate,
fără puncte interioare comune.
Volumul unei astfel de mulţime este prin definiţie suma volumelor paraleli-
pipedelor care o compun. Mai precis, T este o mulţime elementară dacă există
p o o
Ti = [ai1, ai2 ] × [bi1, bi2 ] × [ci1, ci2 ] , i = 1, p astfel încât T = U Ti şi Ti I T j = ∅ pentru
i =1
i≠ j.
134
p p
∑ Vol (Ti ) = ∑ ( ai2 − ai1 )(bi2 − bi1 )(ci2 − ci1 ) .
def
Vol (T ) =
i =1 i =1
În continuare notăm cu T familia tuturor mulţimilor elementare din spaţiu.
Definiţia 5.9.2 Fie T un domeniu mărginit din 3 . Se numeşte volumul

interior al lui T următorul număr:
V∗ = sup {Vol (T ′) ; T ′ ⊂ T , T ′ ∈ T }
(În cazul când nu există T ′ ∈ T astfel încât T ′ ⊂ T , vom defini V∗ = 0 ).
În mod analog, definim volumul exterior astfel:
V ∗ = inf {Vol (T ′′) ; T ′′ ⊃ T , T ′′ ∈ T }
Este evident că V∗ ≤ V ∗ .
Spunem că domeniul T este măsurabil (are volum) dacă V∗ = V ∗ = V . Dacă T
are volum, atunci prin definiţie Vol (T ) = V = V∗ = V ∗ .
Observaţia 5.9.1 Orice mulţime elementară în spaţiu are volum în sensul

definiţiei 5.9.2 şi acesta coincide cu cel din Definiţia 5.9.1.
Teorema 5.9.1. Fie D ⊂ 2 un domeniu mărginit care are arie şi fie

f : D → + o funcţie continuă. Dacă notăm cu
{
T = ( x, y, z ) ∈ }
; ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f ( x, y )
3
atunci T are volum şi Vol (T ) = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .

D
Demonstraţie.
Din punct de vedere geometric domeniul T este un corp cilindric mărginit
inferior de domeniul D, lateral de suprafaţa cilindrică, care are generatoarele
paralele cu axa Oz şi curba directoare fr(D), iar superior de graficul funcţiei
z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D .
135
Considerăm în planul xOy o reţea

S k de pas h = 2−k , formată de dreptele
x = ph , y = lh , p, l ∈ . Fie I k familia
tuturor pătratelor (pline) ∆h ale reţelei S k
incluse în D şi fie Pk reuniunea acestor
pătrate. Conform Observaţiei 5.2.3 avem
aria D = sup aria Pk = lim aria Pk (1)
k k →∞
Fig. 1 Fie mh (respectiv M h ) margi-

nea inferioară (respectiv superioară) a
funcţiei f pe domeniul Dh şi fie sk = ∑ mh aria Dh . Ţinând seama de (1) şi de
Dh∈I k
faptul că f este integrabilă pe D rezultă că lim sk = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .

k →∞
D
Fie J k familia tuturor pătratelor Dh
care conţin cel puţin un punct din D şi fie
Qk reuniunea acestor pătrate. Evident
Pk ⊂ D ⊂ Qk . Mai mult, se poate arăta că
aria D = inf aria Qk = lim aria Qk (2)
k k →∞
Dacă notăm cu S k = ∑ M h aria Dh , (cu
Dh∈J k
precizarea că dacă Dh ∈ J k \ I k , atunci
M h = sup { f ( x, y ) ; ( x, y ) ∈ Dh I D} , atunci
Fig. 2
lim S k = ∫∫ f ( x, y ) dx dy .
k →∞
D
Fie Th′ paralelipipedul dreptunghic cu muchiile paralele cu axele de coordo-
nate de bază ∆h şi înălţime mk şi fie Tk′ = U {Th; ∆ h ∈ I k } . Este evident că Tk′ este o
mulţime elementară în spaţiu, Tk′ ⊂ T şi Vol (Tk′ ) = sk .
Pe de altă parte, dacă notăm cu Th′′ paralelipipedul dreptunghic de bază ∆h şi
înălţime M h şi cu Tk′′ = U {Th′′; ∆ h ∈ J k } , atunci Tk′′ este o mulţime elementară în
spaţiu, Tk′′ ⊃ T şi Vol (Tk′′) = Sk . În continuare avem:
0 ≤ V ∗ − V∗ ≤ Vol (Tk′′) − Vol (Tk′ ) = Sk − sk .
Cum lim Sk − sk = 0 , rezultă că
k →∞
∫∫ f ( x, y ) dx dy .
∗
V = V∗ =
D
136
Observaţia 5.9.2 Din Teorema 5.9.1 rezultă interpretarea geometrică a

integralei duble. Dacă f : D → + este continuă, atunci ∫∫ f ( x, y ) dx dy este
D
volumul corpului cilindric mărginit inferior de D, lateral de suprafaţa cilindrică cu
generatoarele paralele cu Oz şi curba directoare C =frD şi superior de suprafaţa
z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D (Vezi fig. 1).
Demonstraţia următoarei teoreme este complet analoagă cu cazul domeniilor
plane.
Teorema 5.9.2. Un domeniu T ⊂ 3 are volum dacă şi numai dacă pentru

∀ ε > 0 există două mulţimi elementare în spaţiu Pε şi Qε astfel încât
Pε ⊂ T ⊂ Qε şi Vol (Qε ) − Vol ( Pε ) < ε .
Definiţia 5.9.2 O mulţime A ⊂ 3 este de volum zero dacă ∀ ε > 0 , există

o mulţime elementară în spaţiu Pε cu proprietăţile: A ⊂ Pε şi Vol ( Pε ) < ε .
Ţinând seama de această definiţie, Teorema 5.9.2 se poate reformula astfel:
Teorema 5.9.3. Un domeniu mărginit T ⊂ 3 are volum dacă şi numai

dacă frontiera sa este de arie zero.
Fie acum T ⊂ 3 un domeniu mărginit şi fie ρ : T1, T2 ,K , Tn o familie de
subdomenii cu proprietăţile:
n
1) T = U Ti
i =1
o o
2) Ti I T j = ∅ dacă i ≠ j
3) Ti are volum, ∀ i = 1, n .
O astfel de familie de subdomenii se numeşte partiţie a lui T. Se numeşte norma
partiţiei ρ cel mai mare diametru dintre diametrele domeniilor Ti , i = 1, n . Aşadar
ρ = max {diam (Ti ) , 1 ≤ i ≤ n } , unde
diam (Ti ) = sup {dist ( M ′, M ′′) ; M ′, M ′′ ∈ Ti } .
Definiţia 5.9.3 Fie T ⊂ 3 un domeniu mărginit care are volum, fie

f : T → Ρ şi fie ρ : T1, T2 ,K , Tn o partiţie oarecare a lui T. Notăm cu Pi un punct
oarecare din subdomeniul Ti şi cu
n
σ ρ ( f , Pi ) = ∑ f ( Pi ) Vol (Ti ) .
i =1
137
Spunem că f este integrabilă pe domeniul T dacă există un număr finit I cu

proprietatea că ∀ ε > 0, ∃ δ ε > 0 astfel încât oricare ar fi partiţia ρ a lui T cu
ρ < δ ε şi oricare ar fi punctele Pi ∈ Ti avem:
σ ρ ( f , Pi ) − I < ε .
Numărul I se numeşte integrala triplă a funcţiei f pe domeniul T şi se
foloseşte notaţia: I = ∫∫∫ f ( x, y, z ) dx dy dz . De asemenea, vom scrie
T
n
∫∫∫ f ( x, y, z ) dx dy dz = lim
ρ →0 i =1
∑ f ( Pi ) Vol (Ti ) ,
T
sensul exact fiind cel din Definiţia 5.9.3.
Proprietăţile integralei triple sunt complet analoage cu proprietăţile integralei

duble. În particular se poate arăta că orice funcţie continuă este integrabilă.
Definiţia 5.9.4 Un domeniu T ⊂ 3 se numeşte simplu în raport cu axa Oz

dacă există un domeniu D ⊂ 2 care are arie şi două funcţii continue
ϕ ,ψ : D → cu proprietatea ϕ ( x, y ) < ψ ( x, y ) , ∀ ( x, y ) ∈ D astfel încât
T= { ( x, y, z ) ∈ }
; ϕ ( x, y ) < z < ψ ( x, y ) , ∀ ( x, y ) ∈ D .
3
Din Teorema 5.9.1 rezultă că un astfel de domeniu are volum şi

Vol ( T ) = ∫∫ψ ( x, y ) dx dy − ∫∫ ϕ ( x, y ) dx dy .
D D
Teorema 5.9.4. Fie T ⊂ 3 un domeniu simplu în raport cu Oz şi fie

f : T → Ρ o funcţie continuă. Atunci:
⎛ ψ ( x, y ) ⎞
∫∫∫ f ( x, y, z ) dx dy dz = ∫∫ ⎜⎝ ∫ϕ ( x, y ) f ( x, y, z ) dz ⎟⎠ dx dy .
T D
Exemplul 5.9.1. Să se calculeze volumul tetraedrului T mărginit de planele:

x = 0, y = 0, z = 0 şi x + 2y + z – 6 = 0. Proiecţia tetraedrului T în planul xOy este
{
triunghiul (plin) D = ( x, y ) ; 0 ≤ x ≤ 6; 0 ≤ y ≤ 3 −
x
2 }
iar T este următorul domeniu
simplu în raport cu Oz: T = { ( x, y, z ) ; 0 ≤ z ≤ 6 − x − 2 y , ( x, y ) ∈ D } .

138
Fig. 3 Fig. 4
Evident
(∫ ) 6 ⎛ 3− ⎞
x
6− x − 2 y
Vol ( T ) = ∫∫∫ dx dy dz = ∫∫ dz dx dy = ∫ ⎜ ∫ 2 ( 6 − x − 2 y ) dy ⎟⎠ dx =
0 0⎝ 0
T D
6
⎛ 3−
x ⎞ 6⎛ x2 ⎞ x 2 x3
= ∫ ⎜⎝ ( 6 y − xy − y 2 )
6
⎟ dx = ⎜ 9 − 3x + ⎟ dx = 9 x − 3 +
0 0
2
⎠ ∫0 ⎝ 4⎠ 2 12 0
= 18.
Exemplul 5.9.2. Să se calculeze ∫∫∫ x 2 + y 2 dx dy unde T este domeniul

T
mărginit de suprafeţele z = 0, z = 1, z = x + y 2 . 2
Din punct de vedere geometric z 2 = x 2 + y 2

reprezintă un con cu vârful în origine. Observăm că
dacă notăm cu D discul x 2 + y 2 < 1 , atunci
{
T = ( x, y, z ) ; x 2 + y 2 < z < 1, ( x, y ) ∈ D . }
Avem
∫∫∫
T
x 2 + y 2 dx dy dz = ∫∫
D
x2 + y 2 (∫ 1
x2 + y 2
)
dz =
= ∫∫ ( )
x 2 + y 2 − ( x 2 + y 2 ) dx dy =
D
π
∫0 ( ρ − ρ ) ρ d ρ = 6 .
2π 1
=∫ dθ 2
0
Fig. 5 În continuare prezentăm teorema schimbării de
variabile în integrala triplă.
139
Teorema 5.9.5. Fie Ω şi T două domenii din 3 şi fie F : Ω → T o funcţie

vectorială surjectivă, definită prin F (u, v, w) = ( x (u, v, w) , y (u, v, w) , z (u, v, w)) ,
∀ (u, v, w) ∈Ω .
Presupunem că F ∈ C 1 ( Ω) , F : Ω → T este bijectivă şi că iacobianul
D ( x, y, z )
≠ 0 pe Ω. Dacă f : T → este o funcţie continuă, atunci
D (u, v, w)
∫∫∫ f ( x, y, z ) dx dy dz =
T
D ( x, y, z )
= ∫∫∫ f ⎡⎣ x (u, v, w) , y (u, v, w) , z (u, v, w)⎤⎦ (u, v, w) du dv dw .
Ω
D (u, v, w)
Cea mai utilizată schimbare de varia-
bile în spaţiu este trecerea la coordonate
polare.
⎧ x = ρ sin θ cos ϕ 0 < ρ < ∞
⎪
⎨ y = ρ sin θ sin ϕ 0 < θ < π
⎪ z = ρ cosθ 0 < ϕ < 2π
⎩
Semnificaţia notaţiilor este prezentată
în figura 6.
Iacobianul transformării este
D ( x, y, z )
=
D ( ρ ,θ , ϕ )
sin θ cos ϕ sin θ sin ϕ cosθ
= ρ cosθ cos ϕ ρ cosθ sin ϕ −ρ sin θ =
Fig. 6
−ρ sin θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ 0
= ρ 2 sin θ .
Exemplul 5.9.3. Să se calculeze

∫∫∫ xyz dx dy dz , unde T este domeniul mărginit de
T
suprafeţele x = 0, y = 0, z = 0 şi x 2 + y 2 + z 2 = 1 .
Din punct de vedere geometric, domeniul T este
primul octant din sfera x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1 . Trecem la
coordonate polare şi notăm cu
Fig. 7
{
Ω = ( ρ ,θ ,ϕ ) ; 0 < ρ < 1,0 < θ <
π
2
,0 < ϕ <
π
2 } .
140
Observăm că între domeniile Ω şi T există

o corespondenţă bijectivă. Din Teorema 5.9.5
rezultă:
∫∫∫ xyz dx dy dz =
T
= ∫∫∫ ρ 3 sin 2θ cosθ sin ϕ cos ϕ ρ 2 sin θ d ρ dθ dϕ =

Ω
π 2 π 2 1
=∫ sin 3 θ cosθ dθ ∫ sin ϕ cos ϕ dϕ ∫ ρ 5d ρ =
0 0 0
1
= .
48
În încheierea acestui paragraf prezentăm câteva aplicaţii ale integralei triple
în mecanică.
Fie T ⊂ 3 un domeniu mărginit şi fie ρ :T → + o funcţie continuă. Dacă
considerăm un corp neomogen care are forma domeniului T, de densitate variabilă
ρ = ρ ( x, y, z ) , atunci masa acestui corp este M = ∫∫∫ ρ ( x, y, z ) dx dy dz .
T
Pentru un corp omogen, care are forma domeniului T, coordonatele centrului
său de greutate G se calculează cu formulele:
∫∫∫ x dx dy dz ∫∫∫ y dx dy dz ∫∫∫ z dx dy dz
xG = T , yG = T , zG = T .
∫∫∫ dx dy dz ∫∫∫ dx dy dz ∫∫∫ dx dy dz
T T T
Pentru un corp omogen de densitate ρ = 1, momentele de inerţie în raport cu
originea O, în raport cu axa Oz, respectiv în raport cu planul xOy se calculează cu
formulele:
IO = ∫∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 ) dx dy dz
T
IOz = ∫∫∫ ( x 2 + y 2 ) dx dy dz
T
I xOy = ∫∫∫ z 2 dx dy dz .
T

Integrale Multiple

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Integrale Multiple

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

87

Cap. 5 – INTEGRALE MULTIPLE

5.1. ARIA UNEI MULŢIMI PLANE

În cazul când mulţimea A nu conţine nici o mulţime elementară, vom defini

Observaţia 5.1.1 Orice mulţime elementară are arie în sensul Definiţiei

Definiţia 5.1.3. Prin mulţimea elementară poligonală înţelegem orice

Propoziţia 5.1.1. Orice mulţime elementară poligonală este inclusă într-o

Evident D = D1 U D2 . Observăm că dreptunghiul D1 este reuniunea a n × m

Observaţie 5.1.3. Există mulţimi plane care nu au arie.

are arie şi aria ( Γ f ) = ∫ f ( x) dx .

În sfârşit, din (3) rezultă S∗ ( Γ f ) = S ( Γ f ) = ∫ f ( x) dx şi cu aceasta teorema

Corolarul 5.1.1. Dacă f şi g sunt inte-

Exemplul 5.1.1. Să se calculeze aria elipsei.

Arcul BA este graficul funcţiei

Teorema 5.1.1. Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Condiţia necesară şi

Definiţia 5.1.4. Spunem că mulţimea Γ ⊂ 2 este de arie zero dacă poate fi

Teorema 5'.1.1. Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Condiţia necesară şi

Corolarul 5.1.2. Graficul oricărei funcţii continue f : [a, b] → Ρ este o

Teorema 5"1.1. O mulţime mărginită A ⊂ 2 are arie dacă şi numai dacă

Propoziţia 5.1.3. Fie ρ = ρ (θ ) , θ ∈ [α , β ] o funcţie continuă şi fie

Fie mi (respectiv M i ) marginea inferioară (superioară) a funcţiei

Corolarul 5.1.4. Orice mulţime plană mărginită a cărei frontieră este o

Corolarul 5.1.5. Orice mulţime mărginită a cărei frontieră este netedă pe

Propoziţia 5.1.2. Dacă A1 şi A2 sunt două mulţimi care au arie şi nu au

Demonstraţie. Deoarece frontiera lui A este inclusă în reuniunea frontierelor

5.2. INTEGRALA DUBLĂ. DEFINIŢIE. PROPRIETĂŢI

Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Atunci există un cerc care conţine

Definiţia 5.2.1. Fie A ⊂ 2 o mulţime mărginită. Se numeşte diametrul

Definiţia 5.2.2. Fie A şi B două mulţimi din

Teorema 5.2.1. Fie A şi B două mulţimi plane

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că

Definiţia 5.2.3. Se numeşte partiţie a lui D orice familie finită de subdomenii

Definiţia 5.2.4. Spunem că

Este evident că dacă ρ p ρ ′ atunci ρ ≥ ρ ′ . Fie ρ : D1, D2 ,K , D p o partiţie

Lema 5.2.1. Dacă ρ p ρ ′ atunci sρ ≤ sρ′ ≤ S ρ′ ≤ S ρ .

din domeniile {Dij′ }11≤≤ij≤≤pn . Cum ρ p ρ ′ rezultă că pentru orice i = 1, p avem

Lema 5.2.2. Pentru orice două partiţii ρ ′ şi ρ ′′ ale domeniului D avem:

Să presupunem că partiţia ρ ′ se compune din subdomeniile ( Di′ )1≤i ≤ p iar

Definiţia 5.2.5. Spunem că funcţia f este integrabilă pe domeniul D dacă

Demonstraţie. Din definiţia marginii superioare rezultă că ∀ ε > 0 există o

Vom nota cu (Gκ )1≤κ ≤ r elementele partiţiei ρ 0 , cu Γκ frontiera mulţimii

I = {1, 2,K , p} , atunci notăm cu I1 = { i ∈ I Di I Γ ≠ ∅ } şi cu I 2 = I \ I1 . Aşadar,

Teorema 5.2.2 (Darboux) Fie D un domeniu compact care are arie şi

Teorema 5.2.3. Orice funcţie continuă pe D este integrabilă pe D.

Demonstraţie. Fie f : D → Ρ continuă şi fie ρ : D1,K , D p o partiţie oarecare

Teorema 5.2.4. Dacă f este mărginită pe D şi continuă pe D cu excepţia

Definiţia 5.1.6. Fie D un domeniu compact şi fie f : D → Ρ o funcţie

Observaţia 5.2.1. Pentru orice ε > 0 , există (α i , βi ) ∈ D şi (γ i , δ i ) ∈ D

Teorema 5.2.5 (Riemann). Fie f : D → Ρ mărginită. Condiţia necesară şi

Observaţia 5.2.2. Din Teorema 5.2.5 şi Observaţia 5.2.1 rezultă că dacă f

Observaţia 5.2.3. aria D = lim aria Pn .

Într-adevăr, deoarece aria D = sup { aria E; E ⊂ D, E ∈ E } , rezultă că

În continuare vom evidenţia o consecinţă importantă a Observaţiei 5.2.3

Observaţia 5.2.4. Fie f : D → o funcţie mărginită, integrabilă pe D şi fie

∑ f ( M n′′ j ) aria ( Dn′′ j ) ≤ ∑ f ( M n′′ j ) aria ( Dn′′ j ) ≤ K aria ( Qn ) .

5.3. PROPRIETĂŢILE INTEGRALEI DUBLE

5.3.2. Dacă f şi g sunt integrabile pe D, atunci ∀ α, β ∈ Ρ, funcţia

5.3.3. Dacă f şi g sunt integrabile pe D şi f ( x, y ) ≤ g ( x, y ) , ∀ ( x, y ) ∈ D,

5.3.4. Dacă f este integrabilă pe D, atunci f este integrabilă pe D şi

5.3.5. Dacă f este integrabilă pe D şi notăm cu m (respectiv M) marginea

5.3.6. Dacă domeniul D este reuniunea a două domenii compacte D1 şi

5.4. MODUL DE CALCUL AL INTEGRALEI DUBLE

Un astfel de domeniu este reprezentat în figura 2.

Lema 5.4.1. Fie D un domeniu simplu în raport cu axa Oy şi fie f : D → Ρ o