Digestia si absortia

● In componenta sistemului digestiv intra tubul

digestiv si glandele anexe (salivare, ficatul si
pancreasul) fiecare avand structura si
functia bine definite in digestie.
● In cavitatea bucala au loc masticatia si
secretia salivara cu rol in formarea bolului
alimentar.
● Limba intervine activ in mestecarea §i
inghitirea alimentelor.
● Alimentele sunt sfaramate mecanic de catre
aparatul masticator, format din mandibula
mobila, maxilarul superior fix, articulatia
temporomandibulara, muschii masticatori si
dinti. Pentru o buna masticatie, mandibula si
maxila trebuie sa fie in contact si sa se
mobilizeze intre ele. Mandibula executa
miscari inainte si de lateralitate
● .
● Aceste miscari se datoresc articulatiei
temporomandibulare si a muschilor
masticatori. Ca functie, incisivii sunt
specializati pentru taiat alimentele, caninii
pentru sfasiat, iar premolarii si molarii pentru
triturarea lor. Dintii sunt inervati de nervul
trigemen
● Dintii de lapte reprezinta prima dentitie a
omului. Ea numara 20 de dinti si incepe sa
se dezvolte in primul an de viata. In
majoritatea cazurilor, primii dinti care apar
sunt incisivii inferiori, dupa care urmeaza
incisivii superiori, iar mai tarziu molarii si
caninii.
● Dentitia permanenta se formeaza incepand
din cel de-al saselea an al vietii si apare prin
inlocuirea treptata a dentitiei de lapte, o data
cu primele masele permanente. In total, ea
cuprinde 32 de dinti. Ultimii dinti – “maselele
de minte" - isi fac aparitia intre 14-24 de ani.
● Schimbarea dintilor nu decurge intotdeauna
fara probleme. Atunci cand dezvoltarea
maxilarului nu tine pasul cu cea a dintilor, se
ajunge la anomalii de pozitie. Un aparat de
corectie, fixat de medicul stomatolog,
elimina, in timp, defectul. Maselele de minte
care nu au strapuns complet gingia pot
cauza aparitia unor focare de dezvoltare
bacteriana sau afectiuni gingivale.
 Alimentele in stomac.
● Inainte ca primul bol alimentar sa ajunga in
stomac, glandele din peretii acestuia (glandele
fundice si pilorice) incep sa secrete suc gastric.
Acesta confine, pe langa apa, mucus, HCl si
enzime care descompun proteinele in peptide.
Glandele fundice secreta HCl si enzime {pepsina,
lipaza gastrica si labferment), iar cele pilorice
secreta mucus care protejeaza mucoasa impotriva
actiunii HCl, a enzimelor proteolitice si a iritatiilor
mecanice produse de alimente.
● Acidul clorhidric (5%) completeaza actiunea
amilazei din saliva, determina coagularea
proteinelor (astfel pot fi descompuse de catre
pepsina), aciduleaza mixtura alimentara (pepsina
nu poate actiona decat intr-un mediu acid) si
anihileaza bacteriile. El da caracterul acid sucului
gastric.

Pozitia esofagului si a traheei in timpul

trecerii bolului alimentar,in deglutitie
● Pepsina este cea mai importanta enzima a sucului gastric. Forma ei
premergatoare inactiva, pepsinogenul, este secretata de celulele
glandulare din peretii stomacului; el este activat in combinatie cu
HCl. Pepsina descompune proteinele in polipeptide mici, solubile in
apa. Acest proces de digestie gastrica este desemnat drept
predigestie, deoarece in urma sa nu se obtin produsi finali
(aminoacizi) care pot fi preluati de organism.
● Lipaza gastrica actioneaza asupra grasimilor (lapte, fiisca, oua etc.)
ajunse in stomac sub forma de emulsii, pe care le scindeaza in
glicerina si acizi grasi.
● Labfermentul (se gaseste mai ales la sugari) provoaca coagularea
laptelui, transformand caseinogenul in caseina. Astfel laptele nu
este evacuat rapid din stomac si pot fi degradate unele proteine.
● Sucul gastric realizeaza de fapt digestia gastrica prin care
substantele alimentare sunt transformate intr-o pasta numita chim.
 ● Atunci când sucul gastric pătrunde în
esofag se instalează o senzaţie
neplăcută de arsură datorită
conţinutului HCl.
● Stomacul gol se află într-o stare de
contracţie, în care volumul său redus
este umplut parţial cu fluide. Pe
măsură ce se umple, musculatura
pereţilor săi se destinde. Ca urmare
a acestui proces, alimentele nu sunt
amestecate de la început ci, mai întâi
depozitate în straturi ; de aceea,
Stratificarea alimentelor in stomac durează aproape o oră până când
întreg conţinutul stomacului este bine
amestecat. în general, alimentele
rămân în stomac 2-3 ore. Dacă sunt
consumate multe lichide, ele ajung
mult mai rapid în intestinul subţire.

Radiografie a
stomacului cu
Stomac- structura si sfinctere substanta de contrast
● Alimentele rămân o vreme în stomac, iar când acţiunea
sucului gastric este terminată, musculatura începe să se
contracte. Astfel, valuri succesive de contracţii musculare
ritmice se propagă de la orificiul de intrare în stomac
{cardia) către cel de ieşire {sfincterul piloric) . Acestea
sunt mişcările peristaltice prin care chimul este evacuat în
duoden. La intrarea în stomac o asemenea mişcare se
declanşează aproximativ la fiecare 10 - 20 s. Nervul vag
stimulează aceste mişcări, iar simpaticul le inhibă.
● Evacuarea conţinutului gastric nu se face dintr-o dată.
Sfincterul piloric (muşchi inelar) se contractă intermitent,
iar în timpul digestiei, este închis.
● Protecţia împotriva autodigestiei. Celulele din peretele
stomacului , asemenea celulelor din organism, conţin
proteine. S-ar putea pune întrebarea de ce acestea nu
sunt atacate de sucul gastric şi, ca urmare, digerate.
Protecţia peretelui gastric împotriva autodigestiei revine
mucusului produs de glandele mucoase din peretele
gastric. Dacă mucoasa gastrică este deteriorată într-un Helicobacter
anumit loc, se poate ajunge la autodigestie. Ca urmare, pylori
apar ulceraţii gastrice. în peste 90% din cazuri, ele sunt
provocate de bacteria Helicobacter pylori, care se fixează
pe mucoasa gastrică şi secretă substanţe care distrug
celulele. Un tratament combinat de blocanţi ai acidităţii cu
antibiotice constituie terapia standard în asemenea cazuri.
● O secreţie prea mare de acid
gastric, fumatul şi consumul
de alcool excesive, stresul
sunt factori agravanţi ai
sensibilităţii la astfel de
infecţii.
● O dată cu moartea, peretele
stomacal îşi pierde protecţia
impotriva autodigestiei, fiind
atacat de sucul gastric. După
gradul avansat al procesului
de autodigestie, medicii legişti
pot stabili momentul
decesului.
● Gastroendoscopie. Pentru o
vizualizare în interiorul stomacului,
fără a fi nevoie ca acesta să fie
deschis, este folosită
gastroendoscopia. Metoda necesită
doar câteva minute. Pacientul este
mai întâi anesteziat local, după care i
se dă să înghită un tub; medicul
poate inspecta prin intermediul unei
camere de luat vederi, nu numai
pereţii interiori ai stomacului şi ai
intestinelor, ci poate recolta mici
probe de ţesut, pentru a cerceta
anumite zone, suspecte de a fi
atacate de Helicobacter pylori sau de
cancer. Gastroendoscopia este
considerată astăzi una dintre
metodele de cercetare cele mai
sigure şi mai exacte a bolilor care
afectează stomacul şi intestinele.
● O altă metodă de explorare a
stomacului este cea radiologică cu
substanţa de contrast - bariu
 Bibliografie
● Manual de Biologie pentu clasa a XI –a
Editura All Educational

http://www.fastnews.ro/digestia_alimentelor_
Articol_63.php
http://www.lipstick.ro/index.php?id=88