UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA:ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Istoria şi reformele Constituţiei

De ce avem nevoie de o constituție scrisă?
profesor dr. GUTAN MANUEL
 Constituția scrisă
 
Constituţiile scrise se prezintă sub forma unui document
politico-juridic,cuprinzând mai multe sau mai puţine
articole şi care este adoptat direct de către corpul electoral
sau de către reprezentanţii acestuia, potrivit unei proceduri
speciale şi solemne.
Constituţia scrisă asigură o mai mare stabilitate şi
securitate a instituţiilor politice,deoarece conţinutul
articolelor sale este clar. Regula de drept scrisă are
avantajul clarităţii şi preciziei, prin intermediul ei se
stabileşte cu exactitate cadrul de organizare al puterilor, se
sancţionează încălcarea abuzurilor de putere.
Supremaţia constituţiei se asigură prin controlul
constituţionalităţii legilor şi al altor acte cu un conţinut
normativ, regulamente de organizare şi funcţionare ale
parlamentului, decrete,ordonanţe ale guvernului. Atâta timp
cât este în vigoare,constituţia este practic intangibilă.
În constituţie sunt înscrise drepturile şi îndatoririle
cetăţeneşti, garanţiile împotriva tiraniei şi abuzului de
putere.
Apariţia constituţiei scrise a fost un rezultat al luptei
burgheziei aflată în ascensiune economică şi politică
împotriva absolutismului feudal.
 Au existat multe teorii care i-au justificat apariţia;
dintre acestea, mai importante sunt:

Teoria contractelor scrise este de origine engleză şi

s-a cristalizat în sprijinul luptelor interne (ale
Parlamentului) pentru limitarea puterii regelui şi pentru
garantarea unor drepturi şi libertăţi.
În acest scop s-au încheiat o serie de pacte scrise,
începând cu Magna Charta Libertatum (1215), şi care
aveau forţă juridică superioară celorlalte legi. Aceste pacte
scrise au fost adoptate şi pentru raporturile cu coloniile,
pentru a le da acestora dreptul la autoguvernare şi
legiferare, conform legii metropolei.
Teoria domniei legii este de origine engleză. Ea
susţine că guvernanţii trebuie să respecte regula de drept,
cât timp nu a fost modificată sau abrogată. Efectul în
Anglia a fost inexistenţa diferenţierii de forţă juridică între
normele juridice, şi deci a lipsei controlului de
constituţionalitate a legii. În Franţa, crearea diferenţierii
dintre legile constituţionale şi celelalte acte normative, şi
deci apariţia controlului de constituţionalitate a legii.
Această diferenţiere s-a datorat fricii francezilor de a nu se
înlocui o dictatură personală (regală) cu cea colectivă
(parlamentară).
Teoria contractului social este apropiată de teoria
drepturilor naturale. În contractul social trebuie înscrise
drepturile cetăţenilor, iar acesta să fie adoptat într-o formă
solemnă şi potrivit unei proceduri specifice.
Statul, care trebuie să respecte drepturile, este tot
efectul contractului social.
Contractele scrise, domnia legii şi contractul social
trebuiau înscrise într-un document cu forţă juridică
supremă şi care să întrunească şi celelalte trăsături ale unei
legi fundamentale, pentru că numai aşa puteau să fie
favorabile burgheziei şi să-i sprijine scopurile în
menţinerea şi exercitarea puterii deja instaurate.

Constituția scrisă era percepută ca o necesitate pentru

societățile care doreau să instituie o ordine politică nouă. În
urma Revoluției franceze a și rezultat modelul
constituțional francez de factură revoluționară, care a fost
atractiv și pentru țările europene. În vechea societate
puterea era ocupată de rege iar revoluția amintită a încercat
să creeze o situație în care puterea să fie liberă, iar prin
constituționalismul liberal puterea a fost percepută ca fiind
proprietatea poporului. 
Constituția a primit sarcina de a grava puterea poporului în
sfera dreptului pozitiv, scrisul a devenit public și poate fi
suspus controlul poporului.Pe continentul European
constituția scrisă s-a născut dintr-un sentiment de teamă,
acela că vechea realitate putea fi reînnoită. Constituția
scrisă a fost promovată și primită ca o formă normativă
capabilă să creeze o ordine rațională.Constituția scrisă
consacrată într -un act juridic suprem era important să aibă
la bază coordonatele constituționale așa cum sunt
garantarea drepturilor și libertăților omului și ale
cetățeanului, suveranitatea națională, guvernământul
reprezentativ, separația puterilor în stat. De menționat este
faptul că aceste valori și principii trebuiau să fie consacrate
în relație cu dezideratul constituțional al limitării puterii
statale, este necesar că acestea să se regăsească în
totalitatea lor în conținutul constituției.
În constituția engleză tradiția guvernământului mixt a
promis o constituție nescrisă,necodificată. În Anglia orice
schimbare politico-constituțională necesită colaborarea și
suportul tuturor organelor de putere, deci în dreptul englez
principiul separației puterilor în stat a fost consecinţă
naturală a guvernământului mixt.

Principiul enunțat nu a fost simplă construcție inflexibilă, menită să

separe într-un format rigid puterile statale în ideea de a se evita excesul
de putere, ci o manifestare politică evolutivă, izvorâtă din necesități
i practice, prin technici de contrabalansare între puteri. Pentru a
evita supremația constituției s-a constituit un corp reprezentativ pentru
modificarea legislativul ordinar.
 Primele constituţii scrise:
- Constituţia americană 1787 (înainte: Virginia - 1776,
New Jersey - 1777);
- Constituţia franceză 1791;
- Suedia - 8 iunie 1809;
- Norvegia - 17 martie 1814;
- Olanda - 24 august 1815.
În ţara noastră au fost adoptate următoarele constituţii scrise:
-Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (1858),
-Constituţia din 1866,
-Constituţia din 1923,
- cele 3 constituţii comuniste (din 1948, din 1952 şi din 1965)
- actuala Constituţie, din 8 decembrie 1991, revizuită în 2003

Încă de la apariţia sa, Constituţia a fost considerată şi

analizată prin opoziţie cu absolutismul, drept o limită în
calea exercitării arbitrare a puterii. Odată acest scop
îndeplinit, constituţionalismul a continuat să aibă un rol
important şi eminamente progresist pe scena istorică, el
propunându-şi garantarea eficientă a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţeanului.
Mişcarea constituţionalistă a stat la baza dezvoltării
fenomenului de constituţie în lume şi a permis răspândirea
sa tot mai largă, precum şi aprofundarea consecinţelor
juridice ale acestuia