APROB ADMINISTRATOR

INSTRUCTIUNEA 15
BULDAEXCAVATORIST

REPARATII SI INTRETINERI AUTO

 Operatiile de intretinere si reparare efectuate in halele si atelierele

persoanelor juridice sau fizice se vor executa de catre salariati calificati si
instruiti special in acest scop, respectandu-se intocmai instructiunile tehnice, de
exploatare, protectie a muncii si P.S.I. Electricianul de instalatii electrice de forta
va fi autorizat din punctul de vedere al protectiei muncii.
 Art. 8. Intretinerea si repararea autovehiculelor vor face in hale si incaperi
amenajate, dotate cu utilaje, instalatii si dispozitive adecvate.
 Executarea unor lucrari de demontare, intretiunere sau reparare a
autovehiculelor este admisa si in spatii amenajate in afara halelor si atelierelor de
intretinere denumite ‘’platforme tehnologice ‘’.
Aceste platforme vor fi delimitate, marcate si amenajate corespunzator, iar atunci
cand este necesar vor fi imprejmuite.
 Caile de acces din hale, ateliere si de pe platformele tehnologice vor fi
intretinute in stare buna si vor fi prevazute cu marcaje si indicatoare de circulatie
standardizate.

 In halele de intretinere si reparare a autovehiculelor,canalele de revizie, vor

fi mentinute in stare curata, asigurandu-se scurgerea apei, a uleiurilor si a
combustibililor.
 Nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor in interiorul halelor,
decat daca exista instalatii de exhaustare, in stare de functionare.
 Utilajele din hala si ateliere (polizoare , masini de gaurit etc. ) vor fi bine
fixate, legate la pamant, dotate cu dispozitive de protectie in buna stare .
Deasemenea, utilajele vor avea afisate instructiunile tehnice de exploatare si de
protectie a muncii.
  Cricurile din dotarea halelor de reparatii sau a canalelor de revizie vor fi
mentinute in permanenta in stare buna de functionare si vor avea inscriptionata
sarcina maxima.
 La demontarea, montarea si transportul subansamblelor grele sau
voluminoase se vor folosi mijloace de mecanice de ridicat se va face cu dispozitive
speciale , omologate , care sa asigure prinderea corecta si echilibrata a
subansamblelor.
Art. 19 Se interzice ca la prinderea subansamblelor sa se foloseasca lanturi sau
cabluri care nu au poansonate sarcina maxima de ridicat.
Art. 20. Dispozitivele de suspendare a autovehiculelor si stelajele pentru asezarea
pieselor trebuie sa aiba stabilitate si rezistenta corespunzatoare . Acestea vor fi
mentinute, in permanenta, in stare buna de folosire.
 In halele de reparatii in care se executa si lucrari de sudura la autovehicule
se va stabili locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudura
oxiacetilenica, a transformatoarelor de sudura electrica, precum si a paravanelor
de protectie folosite in timpul sudurii electrice . Transformatoarele de sudura
electrica vor fi conectate la instalatia de legare la pamant, iar cablurile vor fi
amplasate si protejate astfel incat sa nu fie deteriorate de rotile autovehiculelor
care circula in timpul reparatiilor ( (efectuate pe platforme).
 Petele de ulei si de combustibil de pe pardoselile halelor sau incaperilor vor
fi acoperite cu nisip, dupa care vor fi luate masuri de curatare a materialului
rezultat in locuri care nu prezinta pericol de incendiu.
 Carpele, caltii si alte materiale textile folosite la curatirea si stergerea
pieselor sau a mainilor vor fi depuse in cutii metalice cu capac de inchidere si
evacuate in locuri stabilite in acest scop pentru a fi arse sau ingropate.
 Lucratorii trebuie sa poarte echipament de lucru si de protectie
corespunzator lucrarilor pe care le executa cu instalatiile si utilajele din dotare ,
conform cu Normativul cadru de acordare a echipamentului de protectie aprobat de
MMPS.
 Sculele vor fi asezate pe suporturi speciale, amplasate in locuri
corespunzatoare si la inaltimi accesibile. Dupa terminarea lucrului sculele vor fi
curatate, dupa care vor fi inchise in dulapuri. Ascutirea sculelor de taiat, cioplit se
va face de un lucrator instruit special in acest scop.
 Lucratorii sunt obligati ca inainte de inceperea lucrului sa verifice daca
uneltele si utilajele pe care le folosesc sunt in stare buna si corespund din punctul
de vedere al securitatii muncii. Se interzice folosirea uneltelor si utilajelor care nu
corespund acestor verificari.
 Este interzisa modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate
pentru chei in vederea maririi cuplului.
  Este interzisa pastrarea imbracamintii personale a lucratorilor si a
alimentelor in incinta halei sau atelierelor. Imbracamintea se va pastra numai in
vestiar. Alimentele se vor consuma numai in incaperi special amenajate si
destinate de unitate in acest scop si numai dupa ce lucratorii respectivi isi vor
spala bine mainile.
 La repartizarea lucrarilor pe muncitori, maistrul sau seful de echipa va
indica procedeul corect de lucru (nepericulos ) si masurile corespunzatoare privind
utilizarea instalatiilor, utilajelor si sculelor din dotare. Va verifica starea
echipamentului de protectie si a celui de lucru care va fi folosit de muncitor la
lucrarea respectiva.
 Autovehiculele aflate pe pozitiile de lucru din hale, ateliere sau platforme
tehnologice vor fi asigurate ( calate ) impotriva deplasarilor necomandate, in care
scop vor fi folosite pene sau cale special confectionate . In cazul in care nu se
executa lucrari la motor sau la transmisie, autovehiculele vor fi asigurate si cu
mijloace proprii (frana de ajutor si cuplarea intr-o treapta de viteza ) .
 Iluminatul natural si artificial se va face astfel incat sa se asigure o buna
vizibilitate la locul de munca.
 In incaperi cu pericol de incendiu si explozii sunt interzise: fumatul, intrarea
cu foc deschis , cu piese sau materiale incandescente, producerea de scantei,
lovirea a doua scule feroase si folosirea echipamentuluide lucru din materiale
sintetice. In acest scop pe usa de intrare se vor monta placute avertizoare.
 Este interzis fumatul in halele de intretinere si reparatii . In acest scop se vor
amenaja locuri pentru fumat.
 Este interzisa pastrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi,
carbid, cu uleiuri, a vaselor cu acizi, vopsele, diluanti etc., in interiorul halelor sau
atelierelor cu exceptia locurilor anume prevazute prin proiectul de constructie.
 Autovehiculele ce urmeaza a fi spalate se manevreaza cu atentie pe rampa
metalica sau de beton si se asigura contra pornirii necomandate , cuplandu-se intr-
una din viteze , actionandu-se frana de ajutor si asezandu-se cale de blocare la
rotile din spate in ambele sensuri ( fata si spatele rotilor).
 Urcarea sau coborarea autovehiculelor pe / si de pe rampa se va face numai
dupa ce lucratorii din jur au fost avertizati referitor la operatia ce se executa.
 Autovehiculele trebuie sa fie introduse in hala cu motorul in functiune avand
in rezervor o cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitate acestuia,
necesara deplasarii autonome de la un punct de lucru la altul . Fac exceptie
autovehiculele care sunt introduse in hala numai pentru reviziile tehnice periodice.
 Autovehiculele trebuie sa fie introduse pe linia de revizie si diagnosticare
tehnica numai dupa ce sunt spalate.
 Verificarea presiunii in pneuri si ridicarea acesteia la valorile stabilite
( fata sau spate ) pentru fiecare tip de autovehicul trebuie sa se faca potrivit
prevederilor din tabelul cuprinzand presiunea admisa, care trebuie sa fie afisat la
locul de munca. La umflarea pneurilor se va folosi in mod obligatoriu dispozitivul
de protectie impotriva saririi cercului de la janta . Ln cazul jantelor monobloc sau
din mai multe bucati nu se utilizeaza dispozitiv de protectie.
 Compresorul folosit la umflarea pneurilor va fi in stare buna de functionare,
dotat si inscriptionat corespunzator.

 Miscarea autovehiculelor pe rampa trebuie sa se faca numai dirijata de

persoane cu atributii de serviciu, numai dupa ce acestea s-au convins ca echipa a
iesit din canalul de revizie si s-a indepartat de autovehicule, iar sculele si piesele de
lucru au fost inlaturate.
 La operatia de verificare a mecanismului de directie, lucratorul va cala rotile
din spate si va actiona frana de mana, dupa care va proceda la suspendarea partii
din fata a autovehiculului.
 In timpul verificarii parametrilor dinamici ai autovehiculului pentru a se
evita producerea de accidente prin iesirea accidentala a autovehiculului de pe
postul de incercare, se va asigura blocarea mijlocului de transport pe post cu cale
de blocare.
 Demontarea autovehiculelor in vederea repararii se va executa in sectoare si
pe posturi de lucru specializate pentru aceste operatii.
 Subansamblurile rezultate de la demintarea autovehiculelor trebuie
depozitate in spatii special destinate in acest scop.
 Se interzice depozitarea subansamblurilor rezultate de la demontarea
autovehiculelor pe caile de acces.
 Uneltele de lucru utilizate de catre muncitori, precum si instalatiile de
ridicat ( cricuri, macarale ) vor fi controlate inainte de inceperea lucrului.
 La demontarea arcurilor se vor folosi clesti sau scule speciale.
 Depresarea bucselor, inelelor de rulmenti, camasilor etc se face numai cu
prese si dispozitive speciale.
 La demontarea imbinarilor nituite trebuie folosite paravane metalice de
protectie impotriva proiectarii de metal sau a aschiilor de metal rezultate in timpul
lucrului.
 Demontarea partilor componente ale instalatiei electrice de pe autovehicul
se va face numai dupa decuplarea bateriei de acumulatoare.
 Se interzice desfundarea conductelor de benzina , motorina, incercarea
conductelor pentru aer prin suflare cu gura.
 Spalarea si degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenti , in
cuve speciale, amplasate in locuri corespunzatoare ( cu avizul organelor PSI din
unitate) .
  Introducerea autovehiculelor in hala se va face numai cu mersul inainte cu o
viteza max. de 5 km / h. Cand spatiul halei este mic si nu se poate executa
intoarcerea , intrarea se va face si cu mersul inapoi . In acest caz conducatorul va fi
ajutat manevrare de catre o alta persoana , care va sta in raza de vizibilitate a
soferului , in afara autovehiculului.
 Este interzisa introducerea in hale sau ateliere a autovehiculelor incarcate
cu materiale combustibile sau usor inflamabile sau daca prezinta scurgeri de
combustibil.
 Cand cabina este rabatata in fata, trebuie verificata pozitia carligului de
siguranta ( clichetului ), urmarindu-se ca aceasta sa fie in pozitia “ zavorat “.
 Suspendarea autovehiculului se face numai pe capre rezistente,
corespunzatoare ca inaltime tipurilor de autovehicule din dotare . Se interzice
suspendarea pe materiale improvizate ( boltari ,caramizi, pietre).
 Pentru ridicarea autovehiculului cu cricul se va alege punctul indicat al
cadrului. Cricul se va aseza pe loc neted. Pentru stabilitate, sub cric se vor aseza
bucati de bucati de scandura rezistente si perfect netede. Daca cricul nu ajunge in
punctul de ridicare , intre acesta si cadru se va aseza un butuc de lemn de esenta
tare cu laturi regulate.

 Pentru executarea lucrarilor de reparatie la motoare si cutii de viteza , fara

pericolul rasturnarii, acestea trebuie asezate stabil pe bancurile de lucru si calate
sau prinse in dispozitive care sa permita rotirea lor in pozitii care sa asigure
usurarea efortului fizic.
 Se interzice desfacerea cu dalta si cu ciocanul a piulitelor si prezoanelor.
 Unsoarea consistenta folosita in procesul tehnologic se va pastra in cutii
de tabla sau lemn , prevazute cu capac.
 Pornirea motoarelor in hala este interzisa fara aprobarea personalului cu
atributii de serviciu.
 Pornirea motorului si manevrarea autovehiculului se va face numai dupa
ce se constata ca nu se gasesc persoane aflate sub masina sau in apropierea ei.
Manevrarea va fi dirijata de catre o persoana aflata in afara autovehiculului in raza
de vizibilitate a soferului.
 Incercarea functionarii motoarelor reparate si montate pe autovehicule se
va face numai de personal calificat care poseda permis de conducere de categoriile
corespunzatoare.
 Se interzice incercarea franelor cu autovehiculul in mers, in hale, ateliere,
si platforme tehnologice. Aceasta se va face numai la standul de incercare al
franelor sau in locurile special amenajate in acest scop.
  Scoaterea autovehiculelor din hale , ateliere si de pe platformele
tehnologice se va face numai dupa ce sculele si dispozitivele folosite au fost
indepartate cu aprobarea si sub supravegherea maistrului sau a sefului de echipa.
 Se interzice scoaterea din hala a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un
control al sistemelor de siguranta rutiera ( directie, frana , semnalizare
luminoasa ).
 Se interzice sudura in apropierea rezervoarelor de combustibil, sudarea
acestora sau a elementalor din materiale inflamabile fara eliberarea permisului de
lucru cu foc.
 La repararea caroseriei , autovehiculul trebuie sa se asigure contra unor
deplasari necomandate.
 La repararea caroseriilor care necesita lucrari de sudura in stare montata
pe autovehicul se va amenaja in apropiere un post provizoriu PSI corespunzator.
 In situatia in care repararea caroseriei se va executa prin demontarea
acesteia de pe sasiul autovehiculului , se vor respecta urmatoarele reguli :
- intrarea lucratorului sub autovehicul pentru demontarea bridelor se va face
numai dupa ce au fost inchise usile cabinei ;
- ridicarea caroseriei de pe sasiul autovehiculului se va face numai dupa iesirea
de sub acesta a lucratorului care a demontat bridele de prindere ;
- pentru ridicarea si asezarea caroseriei de pe / si pe sasiul autovehiculului se
vor folosi instalatii de ridicat corespunzatoare, operatia fiind efectuata numai de
catre personal autorizat si va fi dirijata numai de persoane competente;
- in timpul ridicarii caroseriei de pe autovehicul sau de pe capre, precum si in
timpul asezarii pe acestea se vor feri partile corpului si imbracamintea pentru a
nu fi prinse si / sau strivite intre elementele caroseriei.
-in timpul deplasarii caroseriei dintr-un loc in altul se vor respecta punctele de
legare ( ancorare ) ale acesteia, in asa fel incat sa I se asigure stabilitatea.
 Legaturile dintre bancul de verificare si bornele sursei de alimentare vor fi
prevazute cu clesti sau cleme tip crocodil.

 Este interzisa spalarea in atelier a pieselor introduse pentru reparatii sau

verificari. Acestea vor fi spalate in locuri special amenajate.
 Se interzice efectuarea diferitelor verificari prin utilizarea de instalatii
electrice improvizate. Toate verificarile trebuie sa se efectueze la bancurile de
proba din dotarea atelierului, numai de catre personal autorizat.
 Pregatirea solutiei pentru umplerea bateriei se va face prin turnarea treptata
a acidului in apa si nu invers.
 Pentru a se indeparta acidul varsat in incapere se va afla un vas cu solutie
neutralizanta, rumegus de lemn si o perie de par pentru pardoseala. Folosirea
 carpelor este permisa numai in cazul cand lucratorul are mainile protejate cu
manusi antiacide.
 Este interzis a se bransa lampi electrice de iluminat, direct de la bornele
bateriilor aflate la incarcare.
 Masurarea si controlul incarcarii bateriilor de acumulatoare se va face
numai cu aparate corespunzatoare si in conditiile prevazute de instructiunile
elaborate de fabrica.
 La lucrul cu lampa de benzina, se vor respecta urmatoarele instructiuni:
- inaintea inceperii lucrului se va controla nivelul benzinei din rezervorul lampii,
care nu trebuie sa depaseasca ¾ din capacitatea acestuia;
- dopul orificiului de alimentare va fi insurubat pe cel putin 4 spire si va asigura
etansarea.
- se interzice reducerea presiunii prin surubul de aer sau prin desurubarea
capacului orificiului de alimentare in timp ce lampa este aprinsa; aceasta se va raci
numai dupa ce lampa a fost stinsa si racita.
- Se interzice alimntarea lampii in apropierea surselor de foc sau atata timp cat
arzatorul nu s-a racit.
 In cazul folosirii arzatoarelor cu butelie de aragaz , se vor respecta
urmatoarele :
-butelia de aragaz sa fie pastrata in locuri ferite de sursele de caldura sau foc
deschis ;
-butelia sa aiba reductor de presiune a gazelor in perfecta stare ;
- punctul de legatura dintre reductor si arzator sa nu prezinte scapari de gaze ,
crapaturi, innadituri .
- furtunul sa nu treaca prin zone incalzite sau cu acid care ar duce la distrugerea
acestuia
- arzatoareale sa fie corespunzatoare si robinetul sa se inchida etans si usor.
- curatirea duzei se va face cu un fir calibrat iar in cazul in care acesta s-a
decalibrat, sa fie inlocuita cu alta noua.
- La terminarea lucrului se vor inchide mai intai gazele de la butelie si dupa
stingerea arzatorului se vor inchide robinetele.
- Nu se vor lasa arzatoarele in functiune fara supraveghere.
 Operatiile de montare, reglare, verificare e autovehiculelor se vor efectua
numai in spatii inchise, iar pe timp friguros se va asigura incalzirea acestora in
conformitate cu prevederile instructiunile proprii de P. M.
 Cand necesitatile impun iluminarea suplimentara a autovehiculului, aceasta
se va face folosind lampi portative la tensiunea maxima de 24 V, lampi prevazute
cu globuri de sticla mata, cosuri protectoare si carlige de agatare.

  Obligaţiile angajatorilor
  Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice necesare sau trebuie
să utilizeze mijloace corespunzătoare, în special echipamente mecanice, pentru a
evita necesitatea manipulării manuale a maselor de către lucrători.
 În cazurile în care nu se poate evita necesitatea manipulării manuale a
maselor de către lucrători, angajatorul trebuie să ia măsuri organizatorice
corespunzătoare, să utilizeze mijloace adecvate sau să furnizeze lucrătorilor aceste
mijloace, pentru a reduce riscul pe care îl implică manipularea manuală a acestor
mase, luând în considerare elementele de referinţă prevăzute în anexa nr. 1.
 În toate cazurile în care manipularea manuală a maselor de către lucrător nu
poate fi evitată, angajatorul trebuie să organizeze posturile de lucru astfel încât
manipularea să fie cât mai sigură şi cu risc cât mai mic posibil pentru sănătate,
fiind obligat de asemenea:
   a) să evalueze, în prealabil, condiţiile de securitate şi de sănătate pentru tipul de
lucrare respectiv şi să examineze în special caracteristicile maselor, potrivit
prevederilor anexei nr. 1;
   b) să urmărească evitarea sau reducerea riscurilor pentru lucrători, în special de
afecţiuni dorsolombare, prin adoptarea de măsuri corespunzătoare, având în vedere
caracteristicile mediului de muncă şi cerinţele activităţii.

Caracteristicile masei
 Manipularea manuală a maselor poate prezenta riscuri, în special de
afecţiuni dorsolombare, dacă masa este:
   - prea grea sau prea mare;
   - greu de mânuit şi de prins;
   - instabilă sau cu un conţinut ce riscă să se deplaseze;
   - poziţionată astfel încât necesită susţinerea sau manipularea ei la distanţă faţă de
trunchi sau cu flexia ori răsucirea trunchiului;
   - susceptibilă să producă leziuni lucrătorilor, din cauza marginilor şi/sau
consistenţei sale, în special în cazul unei coliziuni.
Efortul fizic necesar
 Efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare,
dacă:
   - este prea intens;
   - nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;
   - poate să antreneze o deplasare bruscă a masei;
   - este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă.
Caracteristicile mediului de muncă
 Caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor, în
special de afecţiuni dorsolombare, dacă:
   - nu există suficient spaţiu liber, în special pe verticală, pentru realizarea
activităţii;
   - solul prezintă denivelări, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos
pentru încălţămintea lucrătorului;
   - locul de muncă sau mediul de muncă nu permite lucrătorului manipularea
manuală a maselor la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;
   - solul sau planul de lucru prezintă denivelări care implică manipularea masei la
diferite niveluri;
   - solul sau planul de sprijin al piciorului este instabil;
   - temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului este necorespunzătoare.
Cerinţe ale activităţii
 Activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare,
dacă implică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:
   - efort fizic prea frecvent sau prelungit, care solicită în special coloana
vertebrală;
   - perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare;
   - distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;
   - ritm de muncă impus printr-un proces care nu poate fi modificat de lucrător.

  Obligaţiile angajatorilor

 (1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare.
    (2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
   a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un
risc mărit;
   b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
   c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
   d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
 În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană
a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să
fie compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.
 Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special
durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa
expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de
performanţa echipamentului individual de protecţie.
 (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat
purtării de către o singură persoană.
    (2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de
protecţie de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se
asigura că această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de
sănătate sau de igienă.
 În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie
disponibile informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie
impus.
 (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator,
care asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
    (2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili
dispoziţii pe baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui
anumit echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea
echipamentului nu este exclusiv pentru locul de muncă.
Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora
îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
 Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
 (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în
scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia
împrejurărilor specifice şi excepţionale.
    (2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.
Instructajul periodic se va face lunar şi la fiecare schimbare a tipului de
autovehicul şi/sau a încărcăturii transportate.

Persoanele desemnate (şefii formaţiei de lucru) vor lua măsuri pentru informarea
conducătorilor auto asupra particularităţilor de conducere a autovehiculelor în
caz de polei, mâzgă, ceaţă etc.

Dotarea cu echipament individual de protecţie


Conducătorii auto care transportă mărfuri periculoase vor fi dotaţi de către şefii
formaţiilor de lucru şi vor fi obligaţi să utilizeze echipament de protecţie în
conformitate cu Acordul european privitor la transportul rutier internaţional de
mărfuri periculoase.

Organizarea locului de muncă


Persoanele fizice sau juridice care utilizează în activitatea lor mijloace auto
trebuie:
a) să stabilească traseele de acces la/de la drumurile publice precum şi traseele
interioare;
b) să asigure condiţiile de parcare a autovehiculelor;
c) să asigure condiţiile de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi exploatare auto;
d) să asigure amenajarea şi întreţinerea în stare de circulaţie a drumurilor de
acces, a rampelor, a cheiurilor fixe şi a locurilor de încărcare- descărcare a
autovehiculelor;
e) să asigure descongestionarea drumurilor de acces şi a spaţiului de manevră
pentru intrarea şi ieşirea la rampele sau la locurile de încărcare- descărcare a
autovehiculelor;
f) să asigure marcarea şi semnalizarea locurilor sau a zonelor periculoase în care
se limitează viteza de circulaţie a mijloacelor de transport ;
g) să asigure iluminatul pe timp de noapte a căilor de acces, a spaţiilor pentru
încărcarea- descărcarea şi manevrarea autovehiculelor şi a altor puncte de lucru
periculoase;
h) să asigure instruirea persoanelor care pilotează autovehicule.

Condiţii tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele


Pentru a asigura buna funcţionare a autovehiculelor în parcurs şi pentru a evita
defecţiunile şi accidentele, autovehiculele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii tehnice:
a) dispozitivul de pornire automată să fie în stare de funcţionare;
b) volanul să nu aibă joc mai mare de 15°;
c) piesele mecanismului de direcţie să nu prezinte defecţiuni şi uzuri (jocuri la
articulaţie, lipsă şplinturi etc.);
d) puntea faţă precum şi puntea (punţile) spate să nu prezinte deformări sau alte
defecţiuni la elementele de fixare de cadrul autovehiculului;
e) elementele suspensiei (arcuri lamelare şi spirale, perne de aer, amortizoare
etc.) să nu prezinte defecţiuni;
f) rulmenţii roţilor să nu aibă jocuri care depăşesc limitele stabilite în
prescripţiile tehnice de funcţionare ale acestora;
g) sistemul de alimentare al autovehiculelor să nu aibă scurgeri de carburant sau
fisuri, fiind interzise orice fel de improvizaţii;
h) carburatorul (pompa de injecţie) să fie bine fixat şi reglat pentru a se evita
orice scurgere de combustibil;
i) rezervorul de carburant să fie prevăzut cu capac bine fixat şi asigurat pentru a
nu se deschide în timpul mersului, iar suporturile de susţinere şi colierele de
fixare ale rezervorului să nu prezinte fisuri;
j) instalaţia electrică a autovehiculului să fie în perfectă stare; sunt interzise
legăturile improvizate, cablurile neizolate, siguranţele necalibrate, lipsa
capacelor de protecţie etc. care pot provoca scurt- circuite;
k) bateria acumulatoare să fie în bună stare, bine fixată, acoperită şi amplasată în
aşa fel încât bacurile să nu se spargă în timpul mersului;
l) releele regulatoarelor de tensiune şi de curent să fie bine reglate şi izolate faţă
de exterior (capac etc.) pentru a se evita scurtcircuitele;
m) sistemele de frânare să fie reglate corect şi să fie în perfectă stare de
funcţionare;
n) compresorul de aer să fie în bună stare de funcţionare, astfel încât să asigure
presiunea şi debitul corespunzător de aer, potrivit tipului anvelopei şi
autovehiculului;
o) anvelopele să fie de acelaşi tip şi de aceleaşi dimensiuni şi să nu prezinte
deformaţii ce indică dezlipiri sau ruperi ale straturilor componente, iar presiunea
să fie cea prescrisă de fabricant. Nu se vor folosi anvelope a căror bandă de
rulare prezintă o uzură peste limita prevăzută de normele tehnice. Este interzisă
folosirea anvelopelor reşapate pe axa din faţă;
p) jantele şi cercurile elastice nu trebuie să prezinte deformaţii ca urmare a uzurii
şi a loviturilor. Jantele vor fi bine fixate cu piuliţele respective;
r) ţeava de evacuare a gazelor arse va fi în bună stare, fără fisuri sau garnituri
defecte şi va fi prevăzută cu amortizor de zgomot (tobă de eşapament);
s) parbrizul şi celelalte geamuri ale autovehiculului să fie în bună stare şi curate.
Se interzice înlocuirea geamurilor cu geamuri de altă calitate decât cele prescrise
de constructor, cu alte materiale sau cu geamuri care nu sunt corect fixate.
Parbrizul va fi prevăzut cu ştergătoare în perfectă stare de funcţionare;
t) la autobuze, caroseria să nu permită pătrunderea apei, iar pentru spargerea
geamurilor în caz de nevoie, autobuzele vor fi dotate cu ciocane speciale,
amplasate la locuri accesibile.

Pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a parcului de autovehicule,
persoanele fizice şi juridice care deţin autovehicule trebuie:
a) să asigure şi să controleze efectuarea lucrărilor de întreţinere a autovehiculelor
în conformitate cu prescripţiile din Cartea tehnică a autovehiculului respectiv;
b) să organizeze baza tehnico- materială necesară efectuării în bune condiţii a
lucrărilor de întreţinere zilnică a parcului de autovehicule pe care le deţin;
c) să asigure condiţii corespunzătoare de lucru;
d) să supravegheze operaţiile de întreţinere zilnică a autovehiculelor şi a
remorcilor urmărind executarea lor în condiţii bune de către conducătorii auto;
e) să asigure luarea măsurilor de prevenire şi de combatere a incendiilor la
autovehicule şi staţiile de alimentare din incintă;
f) să verifice prin sondaj starea tehnică la plecarea şi înapoierea din cursă cât şi
pe traseu a autovehiculelor, precum şi a remorcilor şi semiremorcilor;
g) să organizeze acţiunea de depanare a autovehiculelor defecte pe trasee şi să
asigure asistenţa tehnică a autovehiculelor care circulă în tranzit.
Conducătorii auto de pe mijloacele de transport cu gabarite şi tonaje depăşite
sunt obligaţi:
a) să nu pună în pericol siguranţa celorlalte persoane sau vehicule care circulă pe
acelaşi traseu;
b) să nu staţioneze pe partea carosabilă a drumurilor;
c) să respecte traseul stabilit în autorizaţia organului de administrare a drumului;
d) pe timp de ceaţă şi în alte situaţii când vizibilitatea este redusă, să scoată în
afara părţii carosabile autovehiculele respective.
 Pentru transportul interjudeţean cu autovehicule ale căror gabarite sau încărcături
depăşesc în lăţime 3,5 m, unitatea care efectuează transportul va anunţa, în
prealabil, poliţia judeţului de la locul de plecare.
Remorcarea autovehiculelor rămase în pană se va face în conformitate cu
prevederile Regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice.
Remorcile vor fi tractate în următoarele condiţii:
a) remorca va fi prevăzută cu sistem de frânare, iar în spate cu aceeaşi instalaţie
de semnalizare şi de iluminat ca şi autovehiculul trăgător;
b) nu se admite remorcarea simultană a mai mult de două remorci.
Conducerea persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să asigure instruirea
corespunzătoare a persoanelor care vor conduce electro(moto)carele şi tractoarele
care nu se deplasează pe drumurile publice.
Este interzisă încredinţarea mijlocului de transport persoanelor străine, chiar dacă
sunt autorizate pentru conducerea acestuia, fără avizul conducătorului formaţiei de
lucru.
Conducătorul mijlocului de transport este obligat să cunoască şi să respecte
indicatoarele de circulaţie şi mijloacele de avertizare întâlnite în incintă.
Conducătorul mijlocului de transport intern cu acţionare mecanică sau electrică
este obligat să respecte instrucţiunile de utilizare prevăzute în cartea tehnică a
utilajului.
Se interzice conducerea autovehiculelor de către conducătorii auto bolnavi sau
sub influenţa băuturilor alcoolice. Conducerea persoanei juridice sau persoana
fizică trebuie să verifice permanent şi să ia măsuri pentru respectarea regimului
normal de lucru al conducătorilor de autovehicule, interzicând conducerea
mijloacelor de transport, de către cei bolnavi, sau sub influenţa băuturilor
alcoolice.
În caz de îmbolnăvire sau accidentare, conducătorul autovehiculului este obligat
să anunţe şeful ierarhic pentru a trimite înlocuitor.
Conducătorul mijlocului de transport este obligat să participe la
supravegherea desfăşurării operaţiilor de încărcare-descărcare în condiţii de
securitate.
În timpul funcţionării mijlocului de transport auto se interzice conducătorului
acestuia să lase maşina fără supraveghere, să stea de vorbă sau să permită altor
persoane manipularea comenzilor. Dacă este necesar să părăsească maşina, el o va
opri din funcţionare şi o va bloca prin introducerea în una din viteze sau marşarier,
luând cheile de contact şi închizând uşile cabinei cu cheia.
 Pentru a preveni producerea accidentelor cauzate de apariţia unor defecţiuni,
conducătorul va opri mijlocul de transport la sesizarea unor zgomote anormale şi
ori de câte ori consideră că este necesar să efectueze un control tehnic.
Pornirea motorului cu manivela trebuie să fie executată numai de către
conducătorul autovehiculului, fiind interzisă efectuarea acestei operaţii de către
alte persoane.
Conducătorul autovehiculului va proceda la pornirea motorului şi la manevrarea
autovehiculului numai după ce s-a asigurat că nu se găsesc persoane sub maşină
sau în apropierea ei, pentru evitarea accidentării acestora.
Înainte de intrarea în hală sau în depozite, conducătorul trebuie să oprească
autovehiculul la o distanţă de minimum 5 m de intrare, să meargă pe jos în hală şi
să anunţe maistrul sau şeful de atelier, asupra manevrelor pe care el are de făcut,
luând acceptul pentru executarea acetora.
Conducătorii de autovehicule trebuie să oprească şi să acorde ajutor ori de câte ori
trec pe langă locul unui accident, pentru salvarea vieţii persoanelor accidentate şi
transportarea acestora la primul post de asistenţă medicală, sesizând imediat şeful
ierarhic.
La mersul înapoi şi la executarea unor manevre cu autovehiculele în hale de lucru
şi treceri înguste, se va merge încet şi numai pilotat de o persoană care trebuie să se
găsească în permanenţă în câmpul vizual al conducătorului.
Conducătorul autovehiculului trebuie să semnalizeze acustic manevra de mers
înapoi.
Se interzice pornirea autovehiculelor şi tractoarelor prin împingere sau remorcare
cu ajutorul cablurilor de către alte maşini, prin coborârea liberă pe pantă sau prin
alte metode improvizate.
La transporturile de noapte vor fi admişi numai conducătorii de autovehicule care
sunt apţi pentru lucru.
Se interzice dormitul în cabina autovehiculului, cu motorul în funcţiune.
Dotarea personalului cu echipament individual de protecţie se va face conform
"Normativului cadru pentru acordarea şi utilizarea echipamentului individual de
protecţie" aprobat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau conform unui
normativ propriu elaborat în baza Normativului cadru, în funcţie de riscurile de
accidenta r e specifice activităţii de transport intern.

Căi de circulaţie şi acces


Circulaţia mijloacelor de transport auto pe teritoriul care aparţine persoanei
juridice sau persoanei fizice se va face numai pe căi de circulaţie şi acces special
amenajate în acest scop.
Lăţimea căilor de circulaţie în incinta unităţii se va stabili în funcţie de gabaritul
mijloacelor de transport utilizate, felul circulaţiei (într-un sens sau în ambele
sensuri), natura şi dimensiunile materialelor transportate.
Ea nu poate fi mai mică decât cea prevazută în tabelul 1 din "Normele generale de
protecţie a muncii".

Amenajarea căilor de circulaţie din incinta unităţii se va face potrivit tipurilor de
mijloace de transport utilizate.

Pentru circulaţia mijloacelor de transport auto trebuie aplicate seletc.iv prevederile
"Regulamentului de circulaţie pe drumurile publice".
Zonele periculoase vor fi marcate pri n indicatoare de securitate, corespunzătoare
standardelor, iar noaptea aceste zone vor fi semnalizate prin lumini de culoare
roşie.

Când este necesar, în zonele periculoase, se va organiza pilotarea mijloacelor de
transport sau se vor stabili postu ri de supraveghere şi dirijare a circulaţiei.

Îmbrăcămintea căilor de circulaţie şi acces trebuie întreţinută în permanenţă astfel
încât să nu prezinte denivelări care să afetc.eze securitatea circulaţiei.

Pe timp de noapte căile de circulaţie trebuie iluminate corespunzător standardelor
în vigoare.

Căile de circulaţie trebuie menţinute în permanenţă libere, curate, asigurate
împotriva pericolului de alunecare şi derapare.

Distanţa liberă minimă între două mijloace de transport alăturate care se încarcă
sau se descarcă simultan va fi:
- pentru autocamioane - 1 m;
- pentru tractoare cu remorci - 1,5 m;
- pentru autostivuitoare - 2 m.
Dacă din cauza frontului de lucru nu se pot respecta distanţele prescrise, se
interzice încărcarea sau descărcarea simultană.

Staţionarea mijloacelor de transport auto se va face astfel încât să asigure o distanţă
liberă de cel puţin 2,5 m până la linia de cale ferată.
 Viteze de circulaţie

Vitezele maxime de circulaţie a mijloacelor de transport auto în incintă trebuie
stabilite de conducerea persoanei juridice sau persoana fizică şi astfel limitate,
încât să fie asigurată securitatea circulaţiei.

La autovehiculele cu instalaţie de frânare pneumatică sau hidraulică coborârea
pantelor se va face fără oprirea motorului şi în mod obligatoriu cu frână de motor.

Coborârea pantelor trebuie făcută cu motorul cuplat în treapta de viteză cu care s-a
urcat.

ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE

În sensul prezentei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege

orice echipament
destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai
multor riscuri care ar putea
să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice
element suplimentar sau
accesoriu proiectat în acest scop.
(2) Sunt excluse din definiţia cuprinsă la alin. (1):
a) îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod
special pentru a proteja
securitatea şi sănătatea lucrătorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenţă şi salvare;
c) echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie ori de
alte instituţii de ordine
publică;
d) echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoapărare sau de descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor
nocivi.
-Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi
evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin
măsurile, metodele sau procedurile de
organizare a muncii.
Obligaţiile angajatorilor
 (1) Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 115/2004
privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale
de protecţie şi a condiţiilor
pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare.
(2) Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un
risc mărit;
b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
c) să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
d) să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
-În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai
multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie
compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport
cu riscul/riscurile respectiv/respective.
-Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la
risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător
şi de performanţa echipamentului individual de protecţie.
- (1) Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de
către o singură persoană.
(2) Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de
către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că
această utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau de
igienă.
-În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie să se furnizeze şi să fie disponibile
informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie impus în
conformitate cu art. 5 şi 6.
- (1) Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care
asigură buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili dispoziţii pe
baza cărora să se impună ca lucrătorul să contribuie la costul unui anumit
echipament individual de protecţie, în situaţiile în care utilizarea echipamentului nu
este exclusiv pentru locul de muncă.
-Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
-Angajatorul asigură instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
- (1) Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile
specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor
specifice şi excepţionale.
(2) Instrucţiunile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor.
Evaluarea echipamentului individual de protecţie
- (1) Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să
evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl
folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la
art. 5 şi 6.
(2) Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual
de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în
considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu
caracteristicile prevăzute la lit. b).
Reguli de utilizare
- (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4 - 15, Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei stabileşte reguli generale pentru utilizarea echipamentului
individual de protecţie şi/sau reguli care reglementează cazurile şi situaţiile în care
angajatorul trebuie să furnizeze echipamentul individual de protecţie, luând în
considerare reglementările tehnice române care transpun legislaţia comunitară
privind libera circulaţie a acestui echipament.
(2) Aceste reguli indică, în special, împrejurările sau situaţiile de risc în care este
necesară utilizarea echipamentului individual de protecţie, fără a aduce atingere
priorităţii care trebuie să se acorde mijloacelor de protecţie colectivă.
(3) Anexele nr. 1 - 3 au un caracter orientativ, conţin informaţii utile pentru
stabilirea acestor reguli şi fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor
-Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319/2006, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sunt informaţi cu
privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, atunci când aceştia utilizează echipamente individuale de protecţie la
locul de muncă.
-Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire
la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre, inclusiv în anexele la
aceasta, se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr.
319/2006.
 Prezenta hotărâre transpune Directiva 89/656/CEE privind cerinţele minime de
securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentului
individual de protecţie la locul de muncă [a 3-a directivă specifică în sensul art. 16
alin. (1) din Directiva 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L393/1989.

LISTA
orientativă şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie
Protecţia capului:
- căşti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, şantiere de lucrări publice,
alte ramuri industriale);
- acoperământ uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de păr, cu
sau fără cozoroc);
- acoperământ pentru cap (bonete, caschete, pălării etc. din material textil, material
textil tratat etc.).
Protecţia împotriva zgomotului:
- antifoane interne şi alte dispozitive similare;
- căşti antifonice (care acoperă tot capul);
- antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale;
- antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat;
- antifoane cu comunicare audio.
Protecţia ochilor şi a feţei:
- ochelari cu braţe;
- ochelari-mască;
- ochelari-mască împotriva radiaţiilor X, ochelari-mască împotriva radiaţiilor laser,
ochelari-mască
împotriva radiaţiilor ultraviolete, infraroşii, vizibile;
- ecrane faciale (viziere);
- măşti şi căşti pentru sudura cu arc (măşti de mână, măşti cu fixare pe cap sau
măşti care pot fi montate pe
căşti de protecţie).
Protecţia respiratorie:
- aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive;
- aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer;
- aparate de protecţie respiratorie cu mască de sudură detaşabilă;
- aparate şi dispozitive pentru scufundare;
- costume pentru scufundare.
Protecţia mâinii şi braţului:
- mănuşi care asigură protecţie:
- împotriva agresiunilor mecanice (înţepături, tăieturi, vibraţii etc.);
- împotriva substanţelor chimice;
- pentru electricieni şi împotriva căldurii;
- mănuşi cu un deget;
- degetare;
- mânecuţe;
- manşetă de protecţie a încheieturii mâinii pentru munci grele;
- mitene (mănuşi fără degete);
- mănuşi de protecţie.
Protecţia picioarelor şi a gambelor:
- pantofi, bocanci, cizme semiînalte şi cizme de securitate;
- încălţăminte la care se pot scoate rapid şireturile sau cârligele;
- încălţăminte cu bombeu suplimentar de protecţie;
- încălţăminte şi supraîncălţări cu tălpi rezistente de căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări rezistente la căldură;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări termoizolante;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări împotriva vibraţiilor;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări antistatice;
- încălţăminte, cizme şi supraîncălţări electroizolante;
- cizme pentru lucrătorii cu ferăstraie cu lanţ;
- saboţi;
- genunchiere;
- glezniere detaşabile;
- ghetre;
- tălpi detaşabile (rezistente la căldură, perforare sau transpiraţie);
- crampoane detaşabile pentru gheaţă, zăpadă sau podele alunecoase.
Protecţia pielii:
- creme de protecţie/unguente.
Protecţia trunchiului şi a abdomenului:
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare,
tăiere, stropi de metal topit
etc.);
- veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva substanţelor chimice;
- veste cu sistem de încălzire;
- veste de salvare;
- şorţuri de protecţie împotriva radiaţiilor X;
- centuri lomboabdominale.
Protecţia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni căderile:
- echipament de prevenire a căderilor (echipament complet cu toate accesoriile
necesare);
- echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu
toate accesoriile necesare);
- dispozitive de susţinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbrăcăminte de protecţie:
- îmbrăcăminte pentru lucru "de securitate" (două piese şi combinezoane);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere etc.);
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva substanţelor chimice;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva proiecţiilor de metal topit şi a radiaţiilor
infraroşii;
- îmbrăcăminte de protecţie rezistentă la căldură;
- îmbrăcăminte termoizolantă;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor;
- îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor;
- îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, mănuşi etc.) de semnalizare fluorescente,
reflectorizante;
- pături de protecţie.

LISTA
orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot
necesita utilizarea de echipament individual de protecţie
1. Protecţia capului (protecţia craniului)
Căşti de protecţie:
- lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi
locurilor de muncă la
înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare,
activitate desfăşurată pe
schele şi de demolări;
- lucrări de poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri
hidraulice de metal, furnale,
oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- lucrări în fose, şanţuri, puţuri şi galerii;
- terasamente şi lucrări în piatră;
- lucrări în subteran, cariere, excavări la suprafaţă, halde;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- lucrări cu explozivi;
- lucrări în vecinătatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a
transportoarelor;
- lucrări la furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere
metalurgice, forjare, matriţare la
cald şi turnare;
- lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncăre şi conducte;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare;
- lucrări în abatoare.
2. Protecţia picioarelor
Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie:
- lucrări de construcţii, civile şi rutiere;
- lucrări pe schele;
- lucrări de demolare;
- lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi
demontarea cofrajelor;
- lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare;
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie:
- lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri
hidraulice de metal, furnale,
oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice;
- construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de asamblare
de metale;
- lucrări de transformare şi întreţinere;
- lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere
metalurgice, forjare, matriţare la
cald, presări la cald şi trefilare;
- lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde;
- extracţia şi prelucrarea pietrei;
- producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticlă plată şi a recipientelor din
sticlă;
- lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii;
- căptuşirea cuptoarelor din industria ceramicii;
- lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de construcţii;
10
- transport şi depozitare;
- lucrări cu blocuri de carne congelată şi ambalaje metalice de conserve alimentare;
- lucrări de construcţii navale;
- lucrări de manevră feroviare.
Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie:
- lucrări pe acoperişuri.
Încălţăminte de securitate cu tălpi termoizolante:
- lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinţi sau foarte reci.
Încălţăminte de securitate care se poate dezechipa uşor:
- acolo unde există riscul penetrării de substanţe incandescente.
3. Protecţia ochilor sau a feţei
Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale:
- lucrări de sudură, polizare şi debitare;
- lucrări de găurire şi gravare;
- lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei;
- lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri;
- utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea şpanului în
cazul prelucrării de
materiale care produc şpan;
- matriţarea la cald;
- îndepărtarea şi mărunţirea cioburilor;
- pulverizarea de substanţe abrazive;
- lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanţi şi produse de curăţare corozive;
- utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
- lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente;
- lucrări cu căldură radiantă;
- lucrări cu laser.
4. Protecţia respiratorie
Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie:
- lucrări în containere, spaţii înguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz, în
cazul în care poate exista
riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficientă;
- lucrări la gura de încărcare a furnalelor;
- lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor;
- lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de
metale grele;
- lucrări pe căptuşeala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot
degaja pulberi;
- vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare;
- lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare;
- lucrări în instalaţii de răcire în care există riscul scurgerii agentului de refrigerare.
5. Protecţia auzului
Antifoane:
- lucrări la prese de metale;
- lucrări cu dispozitive pneumatice;
- lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi;
- lucrări de treierat;
- lucrări în industria lemnului şi textilă.
6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor
Îmbrăcăminte de protecţie:
- lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive;
- lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinţi şi acolo unde se simt efectele
căldurii;
- lucrări cu produse din sticlă plată;
- lucrări de sablare;
- lucrări în camere frigorifice.
Îmbrăcăminte de protecţie greu inflamabilă:
- lucrări de sudură în spaţii înguste.
Şorţuri rezistente la perforaţie:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- lucrări cu cuţite de mână care implică îndreptarea cuţitului spre corp.
Şorţuri din piele:
- lucrări de sudură;
- lucrări de forjare;
- lucrări de turnare.
Protecţia antebraţului:
- lucrări de dezosare şi tranşare.
Mănuşi:
- lucrări de sudură;
- manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care
prezintă riscul ca mănuşa să
fie prinsă;
- lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice.
Mănuşi din împletitură metalică:
- lucrări de dezosare şi tranşare;
- utilizarea obişnuită a cuţitelor de mână în producţie şi abatoare;
- schimbarea cuţitelor la maşinile de tăiat.
7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor:
- lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece.
8. Îmbrăcăminte reflectorizantă:
- lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp.
9. Centuri de securitate:
- lucrări pe schele;
- asamblarea de piese prefabricate;
- lucrări pe stâlpi.
12
10. Frânghii de securitate:
- lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime;
- lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în
depozite;
- lucrări în partea superioară a turnurilor de sondă;
- lucrări în puţuri şi canalizări.
11. Protecţia pielii:
- prelucrarea materialelor de acoperire;
- lucrări de tăbăcărie.

Instalaţii electrice

-Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte

pericol de incendiu sau
explozie; lucrătorii trebuie să fie protejaţi în mod adecvat împotriva riscului de
accidentare prin atingere
directă şi/sau atingere indirectă.
Instalaţiile electrice şi dispozitivele de protecţie trebuie să corespundă tensiunii
nominale, condiţiilor
exterioare şi competenţei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.

Căi şi ieşiri de urgenţă

- Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere şi să conducă în
mod cât mai direct
posibil în aer liber sau în spaţii sigure.
- În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai
sigure a lucrătorilor de la
toate posturile de lucru.
-Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare şi ieşiri de urgenţă.
-Uşile de ieşire în caz de urgenţă trebuie să se deschidă spre exterior.
Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de
ieşiri de urgenţă.
Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate sau fixate astfel încât să nu
poată fi deschise imediat şi
cu uşurinţă de către orice lucrător care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de
urgenţă.
-Căile şi ieşirile de urgenţă speciale trebuie semnalizate în conformitate cu
prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Această semnalizare trebuie să fie suficient de rezistentă şi să fie amplasată în
locurile corespunzătoare.
-Uşile de ieşire de urgenţă nu trebuie să fie încuiate.
Căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre
acestea trebuie să fie eliberate
de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
-Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranţă/urgenţă de
intensitate suficientă în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.

Detectarea şi prevenirea incendiilor

-În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care
acestea le conţin, de
proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim
potenţial de persoane prezente,
locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru
stingerea incendiilor şi, dacă este
necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarmă.
-Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor
accesibile şi uşor de manevrat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr. 971/2006.
Aceste semnalizări trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri
corespunzătoare.
Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în
spaţii închise, avându-se
în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în
stare de funcţionare.
Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este
necesar pentru sănătatea
lucrătorilor.
Temperatura în încăperi
-În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de
lucru trebuie să fie
adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de
cerinţele fizice impuse
lucrătorilor.
-Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu
permanent, în încăperile
sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să
corespundă destinaţiei specifice
a acestor încăperi.
Iluminatul natural şi artificial
-În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural
suficient şi să fie
prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
-Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz
de defecţiune la
iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de
intensitate suficientă.
Uşi şi porţi
-Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.
-Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura
activităţii, există riscul căderii
lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în măsura în
care este posibil, cu
dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi
să pătrundă în zonele
periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.

Încăperi şi zone pentru odihnă

-Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau
prezenţei unui
număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor
trebuie să li se pună la
dispoziţie încăperi pentru odihnă uşor accesibile sau zone pentru odihnă
corespunzătoare.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în
încăperi de lucru similare care
oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
-Încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spătar.
-În încăperile şi zonele pentru odihnă trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru
protecţia
nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

Femei gravide şi mame care alăptează

Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se
odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

Instalaţii sanitare
-Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte
-Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă
aceştia trebuie să poarte
îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li
se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficientă.
-Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrător să îşi încuie
îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existenţa substanţelor periculoase, umiditate,
murdărie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de
vestiarele pentru vestimentaţia şi efectele personale.
-Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru
bărbaţi şi pentru femei.
-Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete
-Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor:
- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;
- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi
chiuvete.
-Duşurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (şi apă caldă, dacă
este necesar).
-Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a
duşurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.
Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea
separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.

Echipamente de prim ajutor

Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile.
Lucrători cu dizabilităţi
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu
dizabilităţi, dacă este necesar.
Această prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de
comunicaţie, scările, duşurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate
sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilităţi.

Circulaţia pietonilor şi vehiculelor

Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât
pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate.

Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale)

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de
lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceştia:
a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este
necesar, împotriva căderii obiectelor;
b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare
vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să
poată primi rapid asistenţă;
d) să nu poată aluneca sau cădea.

Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

-Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să
supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.
-Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de
muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit
legătura cu persoana care asigură supravegherea:
a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde
radio);
b) periodic automat (radio-telefon, telefon);
c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, cameră
de luat vederi şi monitor).
Principii ergonomice
-Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile
anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de
dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru,
de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de
securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, ca şi de
necesitatea asigurării confortului psihofizic.
-Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea
posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin
amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea
echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.
-Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune
concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale
organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară,
corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru.
-La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de
regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de
timp (de exemplu, scaune, bănci).
-Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu
suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare în timpul
activităţii, cu posibilitatea mişcării acestora.
-Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în
funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile
antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.
-Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi a
mişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare
corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corectă a materiilor prime şi
a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct.

Obligaţii generale.
Reguli referitoare la echipamentele de muncă
(1)Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de
muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă
lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către
lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.
(2)La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor
de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în
special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor
care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă.
(3)În situaţia în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt
utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este
obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.
(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat să procure
şi/sau să utilizeze:
a)echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din
întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri, care îndeplinesc:
(i)prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia
comunitară aplicabilă;
(ii)cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică sau se
aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia comunitară;
b)echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din
întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc cerinţele minime
prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.
(2)Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata
utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere
adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a)
sau b).
(3)Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după consultarea
partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale,
modalităţile care să permită realizarea unui nivel de securitate corespunzător
obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.

Verificarea echipamentelor de muncă

(1)Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de
muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei
verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei
verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou
amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia
şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei
funcţionări a acestor echipamente de muncă.
(2)Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice
deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor
influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii
periculoase, să facă obiectul:
a)unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate de
persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale;
b)unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au produs
evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra
securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de muncă,
accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.
(3)Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei
Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp
corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificaţiile
producătorului.
(4)Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul
întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizările
ultimei verificări.
(5)Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte modalităţile de
efectuare a acestor verificări.
Echipamente de muncă cu riscuri specifice.
Ergonomia şi sănătatea la locul de muncă
-Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc
specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru a se asigura că:
a)utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi
cu această atribuţie;
b)pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi
lucrători cu atribuţii în acest sens.
-Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă,
precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în
considerare de către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate.

Informarea lucrătorilor
-Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr.
319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să
dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la
echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.
(1)Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr
minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind:
a)condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b)situaţiile anormale previzibile;
c)concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în
urma utilizării echipamentelor de muncă.
(2)Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură cu riscurile la care sunt expuşi,
echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi
asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări
afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de
muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.
(3)Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi.
Instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor
-Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr.
319/2006, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:
a)lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiţi
adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
b)lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiţi adecvat
-Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară
potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.

Protecţia individuală împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot

-Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte
mijloace, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie mijloace individuale de
protecţie auditivă, adecvate şi corect ajustate, pe care aceştia trebuie să le utilizeze,
în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpune Directiva
89/656/CEE şi Directiva 89/391/CEE, în următoarele condiţii:
a) atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la
care se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor
mijloace individuale de protecţie auditivă;
b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere
superioare de la care se declanşează acţiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze
mijloacele individuale de protecţie auditivă;
c) mijloacele individuale de protecţie auditivă trebuie să fie alese astfel încât să
elimine sau să reducă la minimum riscul pentru auz.
-Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale
de protecţie auditivă de către lucrătorii săi.
-Angajatorul răspunde de verificarea eficienţei măsurilor luate în conformitate cu
art. 23 şi 24.
Limitarea expunerii la zgomot
-Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit art. 6, nu trebuie să
depăşească, în nici un caz, valorile limită de expunere.
-Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere, în pofida măsurilor
luate pentru aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:
a) să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;
b) să identifice cauzele expunerii excesive;
c) să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurenţă.

Informarea şi formarea lucrătorilor

-Fără a aduce atingere prevederilor din legislaţia naţională care transpun Directiva
89/391/CEE, angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor
expuşi la locul de muncă la un nivel de zgomot egal sau
superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea şi/sau a
reprezentanţilor acestor lucrători, privind riscurile generate de expunerea la
zgomot, în special în ceea ce priveşte următoarele:
a) natura acestor riscuri;
b) măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri, în vederea eliminării sau a
reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv condiţiile în care se
aplică aceste măsuri;
c) valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la care se declanşează
acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor,
prevăzute la art. 5 - 7;
d) rezultatele evaluării şi măsurării zgomotului, efectuate în conformitate cu
prevederile art. 8 - 16, însoţite de o explicaţie a semnificaţiei acestora şi a riscurilor
potenţiale;
e) folosirea corectă a mijloacelor de protecţie auditivă;
f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor deteriorării auzului;
g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii şi scopul acestei
supravegheri, în conformitate cu art. 30 - 33;
h) practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la
zgomot.
Consultarea şi participarea lucrătorilor
-Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la
aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăşoare în conformitate cu
legislaţia naţională care transpune Directiva 89/391/CEE şi
trebuie să se refere, în special, la următoarele:
a) evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la art.
8 - 16;
b) măsurile destinate să elimine sau să reducă riscurile generate de expunerea la
zgomot, prevăzute la art. 17 - 22;
c) alegerea mijloacelor individuale de protecţie auditivă prevăzute la art. 23 lit. c).

Supravegherea sănătăţii
- (1) Atunci când rezultatele evaluării şi măsurării prevăzute la art. 8 indică un risc
pentru sănătatea lucrătorilor, Ministerul Sănătăţii va emite ordine pentru a asigura
supravegherea adecvată a sănătăţii acestora, în concordanţă cu legislaţia naţională
care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2) Actele normative prevăzute la alin. (1), inclusiv cerinţele specificate pentru
fişele medicale şi pentru posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în
conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale.
- (1) Lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere
superioare de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv
testarea auzului, efectuat de medicul pecialist/primar de medicina muncii, în
conformitate cu legislaţia naţională.
(2) Dacă evaluarea şi măsurările prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea
lucrătorilor a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare
de la care se declanşează acţiunea, aceştia au dreptul la control audiometric
preventiv.
(3) Controalele prevăzute la alin. (1) şi (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a
oricărei pierderi auditive datorate zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
- (1) Pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii medicale, în
conformitate cu prevederile art. 30 şi 31, trebuie completat un dosar medical
individual, care trebuie actualizat.
(5) Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la dosarul medical individual propriu, la
cererea sa.
- (1) În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constată că un
lucrător prezintă o pierdere identificabilă a auzului, medicul de medicina muncii va
aprecia dacă este probabil ca pierderea de auz să fie rezultatul expunerii la zgomot
la locul de muncă.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie să
informeze lucrătorul cu privire la rezultatul care îl priveşte personal.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), angajatorul trebuie:
a) să revizuiască evaluarea riscurilor realizată conform prevederilor art. 8 - 16;
b) să revizuiască măsurile prevăzute, conform prevederilor art. 17 - 25, pentru
eliminarea sau reducerea riscurilor;
c) să ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcţiilor
de sănătate publică privind aplicarea oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau
reduce riscurile, în conformitate cu prevederile
art. 17 - 25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un alt loc de muncă,
unde nu există risc de expunere;
d) să organizeze supravegherea sistematică a sănătăţii şi să asigure reexaminarea
stării de sănătate a
celorlalţi lucrători care au suferit o expunere asemănătoare.

Dispoziţii finale
- (1) În cazul în care, datorită naturii activităţii, este probabil ca utilizarea integrală
şi corectă a mijloacelor de protecţie auditivă individuale să conducă la riscuri mai
mari pentru sănătate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogări de
la prevederile art. 23 lit. a) şi b), art. 26 şi 27.
(2) Derogările prevăzute la alin. (1) se acordă în urma consultării Ministerului
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu Ministerul Sănătăţii şi cu partenerii
sociali.
(3) Derogările trebuie să fie însoţite de condiţii care garantează, luându-se în
considerare condiţiile speciale, că riscurile rezultate se reduc la minimum şi că
lucrătorii în cauză fac obiectul unei supravegheri sporite a sănătăţii.