Curs 1 anul 2

Curs de dr civil - barsan- universul juridic

Valeriu stoica

Cap. patrimoniul, dr patrimoniale si bunurile in viziunea noului cod civil

STRUCTURA GENERALĂ A NOȚIUNII DE PATRIMONIU:

Noul cod civil schimbă intr-o oarecare măsură linia impusa de vechiul cod instituției
patrimoniului.
Noțiunea de „patrimoniu” e importantă a fi percepută sub/în sensul tehnic, juridic. Cuvantul
patrimoniu provine din latinescul „patrimonium”. Acest cuvânt derivând de la „pater familias”,
care era capul familiei, proprietarul întregii averi familiale.
În accepțiune curentă, prin patrimoniu ințelegem averea sau avuția unei persoane. Noul cod
civil reglementează prin dispozițiile art 31 alin 1 faptul că orice persoană fizică sau juridică e
titulara unei patrimoniu.
De asemenea art 33 din noul cod civil reglementează patrimoniul profesional individual iar
art 214 din același act normativ reglementează separarea patrimoniilor în cazul persoanelor
juridice și totodată art 317 din noul cod civil - independența pateimonială a soților.

Cele mai sugestive definiții ale patrimoniului scot în evidență următoarele:

1. patrimoniul reprezintă totalitatea dr si oblig patrimoniale aparținând unei persoane fizice sau
juridice determinate, privite ca o sumă de valori active si pasive, strans legate între ele;
2. reprezintă totalitatea dr si oblig care au valoare economică aparținînd unei persoane.

Din cuprinsul definițiilor expuse se pot desprinde următoarele principii esențiale specifice
patrimoniului:
a) patrimoniul e compus dintr-un activ și un pasiv însemnând că drepturile au același titular iar
bunurile reunite același proprietar;
b) drepturile care-l compun sunt PATRIMONIALE adică evaluabile în bani
c) patrimoniul este distinct de bunurile care-l compun la un moment dat deoarece el exista

1
indiferent de schimbările și modificările care se produc în drepturile si obligațiile patrimoniale
care-i alcatuiesc conținutul.

ELEMENTELE PATRIMONIULUI:
În structura patrimoniului dat fiind faptul că acesta poate fi perceput ca o expresie contabilă
în el se distinge un activ și un pasiv.

a) activul patrimonial este alcătuit din drepturile patrimoniale adică acele drepturi care pot fi
exprimate în bani ( drepturi reale,de creanță I acțiunile în justiție).
In patrimoniu nu sunt cuprinse drepturi care nu au o semnificație economică și nu sunt
susceptibile de o evaluare în bani.
b) pasivul patrimonial este compus din datoriile (obligațiile sau sarcinile) care pot fi
evaluabile în bani, ele constau în obligația de a da, a face sau de a nu face ceva.
Pasivul e cel care face din patrimoniu O UNIVERSALITATE DE DREPT.
Aceste două elemente ale patrimoniului nu pot fi disociate deoarece a dobândi un patrimoniu
nu înseamnă doar a deveni proprietarul bunurilor care îl compun și în același timp a devenit
debitorul datoriilor care-l grevează; sub acest aspect, patrimoniul este indivizibil.

CARACTERELE PATRIMONIULUI:
Pentru o mai bună ințelegere a instituției patrimoniului, trăsăturile/caracterele juridice ale
acestuia pot fi:
1- patrimoniul este o universalitate juridică, această trăsătură semnifică faptul că patrimoniul este
o totalitate sau o masă de dr si oblig patrimoniale care aparțin unei persoane.
2- unicitatea patrimoniului, aceasta presupune că o persoană fizică sau juridică nu poate avea
decât un singur patrimoniu și că orice persoană are un patrimoniu chiar dacă ea are doar datorii.
3-inalienabilitatea patrimonială, aceasta înseamnă că persoanele fizice și juridice nu pot
transmite prin acte între vii întregul lor patrimoniu.
4- divizibilitatea și afectațiunea patrimoniului, patrimoniul este de regulă unic însă el poate face
obiectul unei diviziuni sau afectațiuni în mai multe mase de dr și oblig adică a unor mase
patrimoniale, fiecare având un regim juridic bine determinat în condițiile legii.

2
Pentru persoanele fizice, divizibilitatea patrimoniului este prevăzută de lege fiind în prezența
unei divizibilități legale. Transferul intrapatrimonial se realizează conform art 32 dim noul cc.
Cu privire la divizibilitatea legală, spre ex în cazul soților deosebim între masa bunurilor
comune obținute în timpul căsătoriei (prevăzut de art 339 din noul cc) și masa bunurilor proprii
ale fiecărui soț (prevazut de art 340 din noul cc). Soții pot avea în patrimoniul lor atât bunuri
proprii cât și comune, bunurile comune potrivit art 339 din noul cc sunt bunurile dobândite DE
ORICARE DINTRE SOȚI ÎN TIMPUL CĂSĂTORIEI.
Aceste bunuri nu pot fi urmărite decât de către creditorii comuni ai soților iar numai în caz
de neîndestulare acești creditori pot urmări și bunurile personale ale soților.
Creditorii personali ai fiecarui soț nu pot urmări decât bunurile proprii ale soțului dator, iar
numai în cazul în care ei nu s-ar îndestula din această categorie de bunuri, potrivit art 353 din
noul cc vor putea cere împărțirea bunurilor comune pentru ca astfel să își satisfacă creanța pe
care o au de realizat.
Potrivit art 352 alin 2 din noul cc, soțul care a plătit datoria comună va avea un drept de
retenție asupra bunurilor celuilalt soț până la acoperirea integrală a creanțelor pe care acesta i le
datorează.
Cu privire la persoana juridică, art 187 din noul cc relevă faptul că aceasta trebuie să aibă o
organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu afectat realizării unui scop licit și moral.
O societate comercială are patrimoniu propriu însă distinct de acela al membrilor organelor
de administrare potriv art 214 din noul cc.
Față de exemplele enunțate putem reține că poate exista și o divizibilitate voluntară incidentă
doar în cazul personelor juridice, când spre exemplu un comerciant își poate diviza patrimoniul
într-o grupă de dr si oblig care alcătuiesc un fond de comerț afectat unei activități comerciale.
Această divizare poate fi efectuată potrivit art 236 din noul cc total, adică prin împărțirea
întregului patrimoniu sau parțial, prin desprinderea unei părti din patrimoniul unei persoane
juridice.

AFECTAȚIUNE:
După cum am amintit patrimoniul poate fi supus unor afectațiuni dar în limitele prevăzute de
lege. Aceste afectațiuni determinate de lege ar putea crea pentru o persoană pe de o parte UN

3
PATRIMONIU PERSONALITATE SAU DE DREPT (CEL UNIC) ȘI UNUL DE
AFECTAȚIUNE.
În cadrul celui de afectațiune putem include spre exemplu dr si oblig asupra unor bunuri ce
pot face obiectul unei fiducii sau a unui patrimoniu profesional individual (patrimoniul unui
avocat, medic, notar public).

Fiducia reprezintă forma inovatoare de afectare a unui patrimoniu, potrivit art 773 din noul
cc fiducia reprezintă acea operațiune juridică prin care unul sau mai multi constituitori transfera
dr reale, dr de creanta, garanții ori alte dr patrimoniale sau un asnamblu de dr prezente sau
viitoare catre unul sau mai multi fiduciari care le administrează cu un scop determinat in folosul
unuia sau mai multor beneficiari, această operațiune este consacrată prin încheierea unui contract
de fiducie.
Din conținutul definiției constatăm existența a 3 subiecte:

⚫ Constituitorii: pot fi pers fizice sau juridice, titulai de dr reale, de creanta, garanții sau
alte drepturi ori un ansamblu de drepturi.
⚫ Fiduciarii sunt persoanele care administrează cu un scop determinat dr reale, dr de
creanță, garanții sau alte drepturi ori un ansamblu de drepturi ale constituitorilo.
În sensul art 776 alin 2 și 3 din noul cc. aceste persoane pot fi: instituțiile de credit, de
investiții, societățile de servicii, notarii publici, avocatii
⚫ Beneficiarii pot fi constituitorii, fiduciarii sau o terță personală determinată prin
contractul de fiducie.

FUNCTIILE PATRIMONIULUI sunt:

1. Patrimoniul constituie garanția comună a creditorilor ( recunoaște acestora un gaj
general); patrimoniul reprezintă garanția generala sau comună conferită de lege creditorilor
chirografari sau cum mai este denumit de către doctrină „gajul general” al acestora.
Art 1518 din noul cc statueaza ca daca prin lege nu se dispune altfel debitorul răspunde
personal de indeplinirea obligatiilor sale. Răspunderea personală a debitorului de îndeplinire a
obligațiilor sale instituie asa numita „garanție comună a creditorilor”, obligatiile sale putând fi

4
realizate prin bunurile aflate la un moment dat în patrimoniul datornicului, această garanție
comună fiind reglementată de art 2324 din noul cc.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garanție reală ( ipoteca, gaj)
prin care să le fie asigurată creanta ci au drept garanție întregul patrimoniu al debitorului privind
în ansamblu ca o universalitate juridică.
Sintagma "garantie comuna" nu trebuie confundată cu dreptul de gaj care este o garanție
specială. Dreptul de gaj reprezintă un drept real accesoriu de creanta care conferă atributele de
preferință. Garanția comună reprezintă dreptul creditorului de a urmări oricare din bunurile ce se
afla in patrimoniul debitorului pt a si realiza creanta, fără însă a-l putea opri pe acesta sa le
instraineze. Această indisponibilizare se poate realiza doar când se declanșează procedura de
execuție silită.

2. Subrogația reală cu titlu universal, subrogația (inlocuire) : este de două feluri: personală și
reală.

A. Subrogația personală reprezintă situația în care intr-un raport juridic o persoana este inlocuita
cu alta.
B. Subrogația reală reprezintă înlocuirea unui lucru cu un alt lucru si la rândul său poate fi de 2
feluri:
- cu titlu universal: presupune înlocuirea automată a unei valori cu alta valoare în cuprinsul unui
patrimoniu
- cu titlu particular: presupune înlocuirea unui bun individual determinat cu un alt bun privit
izolat.

3. Transmisiunea universală si cu titlu universal

Transmisiunea universală are loc atunci cand se transmite întreg patrimoniul de la o
persoană la alta în timp ce transmisiunea cu titlu universal consta in transmiterea fractionala a
întregului patr al unei persoane la 2 sau mai multe persoane.
Suntem spre ex in prezenta unei transmisiuni universale atunci cand o pers decedează iar
patrimoniul lăsat integral va fi cules în totalitate de un singur moștenitor care are vocație
universală legală sau testamentară.

5
Aspecte generice privind dr patrimoniale:

În funcție de natura continutului lor, dr si oblig cv se clasifică in: dr patrimoniale si

nepatrimoniale.
- dr patrimoniale sunt acele dr subiective care au un continut economic, evaluabil in bani
- dr nepatrimoniale numite si dr personal nepatrimoniale sunt acele dr subiective civile al căror
continut nu poate fi evaluat în bani ( acele dr legate de existenta si integritatea fizică și morală a
persoanei, dr la viata, sanatate, integritate corporală)
Din punctul de vedere al subiectelor dr patrimoniale pot fi avute în vedere în funcție de diferitele
categorii care ar intra în componența lor, astfel drepturile patrimoniale se împart în diverse
categorii:
- dr reale
- dr personale sau de creanta
- dr intelectuale
- acțiunile în justitie

Dr patrimoniale reprezintă cele mai importante si complexe dr pe care le putem identifica în

momentul realizării modificării sau stingerii unor raporturi juridice, dintre toate dr care compun
dr patrimoniale, dr reale repezintă 2 specificități față de dr personale, adică ele comportă dr de
urmărire si dr de preferință.
Dr de urmărire prezentat de un dr real dă posibilitate titularului său sa urmărească în orice
mâini s-ar afla bunul care îi aparține sau care este grevat de un drept real în favoarea sa ( ex
proprietarul unui imobil si-l poate revendica de la orice deținător, uzufructuarul poate sa si
revendice bunul pt a-l refolosi)

Dr de preferinta consta in posibilitatea titularului de a si realiza dr său de prioritate la același

bun, în raport cu titularii altor drepturi cu care intra in concurs ( spre ex daca un dr de creanta
este însoțit si garantat de un dr de ipotecar titularul dr de ipoteca are posibilitatea de a obține
realizarea dr de creanta cu prioritate din prețul bunului ipotecat fata de ceilalti creditori ai
aceluiași debitor).

6
 Dr si obligatiile reale:

Dr reaĺe sunt acele dr subiective, patrimoniale în virtutea cărora titularul lor își poate
exercita atributele conferite de lege nemijlocit asupra bunului la care se refera fără a avea nevoie
de concursul altor persoane. Dr real este un raport intre oameni cu privire la un lucru si nu un
raport intre om si un lucru.

CLASIFICAREA DR REALE: consta în drepturi reale principale și accesorii.

Dr reaĺe principale sunt acele dr care au o existență independentă fata de alte dr, deci ele nu
depind de alte drepturi. Aceste dr reale principale sunt: dr de proprietate, uzul, uzufructul, etc.
La rândul lor dr reale principale se împart în: dr de proprietate care poate fi publică sau
privată.
1. Dr reaĺe derivate sau corespunzătoare dr de proprietate, pot fi la rândul lor desprinse din dr de
proprietate privată ori corespunzătoare dr de proprietate publică.
2. Dr reale accesorii (de garanție sau privilegii) sunt acele dr care depind de existenta altor
drepturi (dr de ipotecă, de gaj) ale drepturilor de creanță.
Obligațiile reale reprezintă o categorie intermediară între drepturi reale și drepturi de
creanță, acestea se împart între „propter in rem” și „scriptae in rem” și se caracterizează printr-o
opozabilitate mai restrânsă decât cea a drepturilor reale.
Obligațiile „proptae in rem” sunt îndatoriri pozitive de a face sau de a nu face care decurg
din stăpânirea unui bun și o obligă numai în legătură cu acel bun pe titularul dr real, aceste
obligații se transmit oricăror deținători ai bunului odată cu acesta.
Ex: granituirea unui teren - proptae in rem
Obligațiile „scriptae in rem” aparțin unor drepturi de creanță dar aparțin intrinsec de
stăpânirea unor bunuri de către o alta persoană decât proprietarul bunurilor.
Art 1812 din noul cc prevede că cel care dobândește proprietatea unui imobil închiriat este
obligat să respecte contractul de locațiune încheiat cu fostul proprietar chiar și după ce
locatarului I s-a comunicat DR DE CREANȚĂ.
Bunuri în reglementarea noului CC

7
 Legătura dintre bunuri și persoane a existat dintre cele mai vechi timpuri, fiind una
naturală, firească, deoarece omul a fost cel care a dat utilitate, în sens economic, bunurilor.
NCC reglementează materia bunurilor în cartea a 3-a de la Art. 535-550.

- în sens economic, prin bun înțelegem orice lucru care e util.

- în sens juridic, termenul bun are două accepțiuni:
a) în sens restrâns, stricto sensul, pot fi bunuri lucrurile corporale sau necorporale care pot face
obiectul unor drepturi și obligații patrimoniale;
b) în sens larg, lato sensul, prin bunuri vom înțelege numai lucrurile corporale sau necorporale ca
obiecte ale drepturilor și obligațiilor patrimoniale, dar și drepturilor patrimoniale;
precum și acțiunile referitoare la bunuri în accepțiunea restrânsă.

CRITERIILE DE CLASIFICARE A BUNURILOR

sunt date de dispozițiile NCC

NCC aplică diferite criterii bunurilor, distingându-se, în primul rând, cele corporale de cele
necorporale (Art. 535 NCC).
De asemenea, pentru bunurile corporale trebuie luate în considerare realitatea fizică
materială, adică ele pot fi mobile sau imobile prin natura lor.
Pe de altă parte, pentru bunurile necorporale distincția devine oarecum artificială, deoarece
ele sunt imobile sau mobile prin obiectul la care se aplică. În general, putem reține drepturile
asupra bunurilor și cele de creanță, iar în mod particular uzufructul imobilelor imobile sau
mobile, servituțile, acțiunile care vin în revendicarea unui bun imobil sau mobil.

Și tot în categoria bunurilor necorporale putem adăuga și bunurile mobile prin determinarea
legii (adică rentele, părțile de interes sau de capital pe care un asociat urmează să le primească la
sfârșitul anului fiscal = anumite dividente).

A. Bunurile corporale, sau res corporales, sunt acele bunuri care au o existență materială
percepută de simțurile omului, putând fi văzute atinse și posedate.

Din punct de vedere juridic, noțiunea de ”bun corporal” poate fi percepută indiferent de
starea bunului- solidă, gazoasă sau lichidă.
Bunurile corporale pot fi imobile sau mobile.

Ce nu poate fi de contestat este natura bunului imobil: imobilul poate fi o porțiune de

pământ sau un lucru cu caracter permanent incorporat în pământ, o clădire, o platformă și alte
instalații de exploatarea a unor resurse etc. De asemenea, plantațiile prinse de rădăcini (gata să
fie tăiate) arborii înrădăcinați, în principiu păstrează natura lor imobiliară, dar numai atâta timp
cât separația nu a avut loc ( fapt reglemntat de către Art. 537 NCC).

Există bunuri tratate de NCC ca mobile prin anticipație (reglementate de Art. 540 NCC),
având în vedere desprinderea sau seprararea lor viitoare.
În opoziție, bunul mobil prin natura sa e definit ca orice bun pe care legea nu îl consideră imobil.
A se vedea art 539(1) NCC.

8
 Aceste bunuri mobile sunt caracterizate din punct de vedere didactic cu o mobilitate proprie.
În categoria acestor bunuri putem include o arie diferită, și anume: vehicule terestre, animale,
nave, aeronave, îmbrăcăminte, alimente, diamantele, lingou-rile de aur.

În categoria bunurilor coporale putem include și bunurile imobile prin destinație

(materialele întrebuințate în locul celor vechi printr-un imobil).
Aceste bunuri mobile odată aduse pentru a fi întrebuințate în locul celor vechi, vor deveni
imobile în momentul în care au căpătat această destinație (de ex: placaje, parchetul, chiuvetele,
țevile ș.a.).

B. Bunurile necorporale, res incoporalis, reprezintă bunuri necorporale acele bunuri care
nu au o existență materială, cărora le lipsește materia tangibilă. Aceste bunuri au o valoare
economică în patrimoniul unei persoane. În esență bunurile necorporale ar putea fi doar
drepturile incoporale întrucât ele nu pot fi atinse.

Ar.t 542 NCC stabilește destul de abstract în alin. (1), că sunt supuse regulilor referitoare la
bunurile imobile și drepturile reale asupra acestora, iar alin. (2) continuă în sensul că celelalte
drepturi patrimoniale sunt supuse în limitele prevăzute de lege care reglementează regulile
referitoare la bunurile mobile.

Doctrina a catalogat drepturile care nu au un obiect tangibil drept bunuri necorporale

absolute:
1. DREPTURI ASUPRA BUNURILOR CORPORALE: în funcție de obiectul căreia i se
aplică, aceste reguli reglemtate de textul amintit au o desosebită importanță pentru drepturile
reale, drepturile de creanță și pentru acțiunile in justiție.

Dreptul real poate fi privit separat de bunul la care se aplică numai în privința
dezmembrămintelor dreptului de proprietate (de ex: dreptul de a percepe pe durata vieții
veniturile rezultate dintr-un uzufruct).
Dreptul de creanță în situația în care creditorul poate cere debitorului său un anumit bun,
atunci dreptul de a cere reprezintă un bun pentru că se referă la bunul respectiv.
Domeniul de aplicare a dreptului de creanță este aproape infinit, pentru că toate lucrurile sunt
convertibile în bani.

Acțiunea în justiție, în contextul materiei noastre, poate fi considerată ca acel mijloc

juridic sau procesual pe cate o persoană o are la îndemână pentru a-și apăra un drept în justiție.
De aceea, acțiunea în justiție sunt clasificate în functie de drepturile a căror menire o au să le
apere, dar să le și valorifice.

Acțiunea în justiție prin care o persoană îi cere instanței împotriva opoziției altora
respectarea dreptului sau asupra unui bun este insăși un bun (acțiunea revendicare se referă la
bunul respectiv, pentru că eu solicit instanței să îmi recunoască dreptul de proprietate asupra
bunului respectiv). Acțiunea în justiție poate avea caracter mobiliar sau imobiliar

B. Drepturile necorporale absolute:

9
 Drepturile necorporale absolute pot fi privite ca acele bunuri desprinse total de orice suport
material , fără nici o existență materiala a obiectului la care se referă, în acest caz putem discuta
despre bunuri necorporale absolute care nu se referă la un obiect mobiliar sau imobiliar, așa cum
se refereau drepturile asupra bunurilor necorporale amintitie.

Aceste bunuri sunt mobile prin determinarea legii. Ele întotdeauna vor fi mobile, deoarece
vor reprezenta expresia unor creanțe sau a unor valori (adică obligațiuni, acțiuni, părți de interes,
rente ș.a.).
De exemplu, în cazul contractului de societate, Art. 1894 NCC reglementează formarea
capitalului social, astfel încât capitalul social subscris se divide în părți egale- numite părți de
interes, care vor fi distribuite asociaților porporțional cu aporturile fiecăruia.
De asmenea, un alt exemplu de bun mobil necorporal absolut îl poate constitui dreptul la o
anumită sumă de bani plătibilă lunar sau anual:
- până la moartea creditorului (care se numește rentă viageră);
- fie pe o perioadă nedeterminată (care se numește rentă perpetuă).
De exemplu, renta viageră poate fi asimilată a fi un bun mobil necorporal absolut ș.a.

DISTINȚIA PRINCIPALĂ A BUNURILOR ( MOBILE ȘI IMOBILE)

Aceasta este diviziunea fundamentală cunoscută și în VCC, cât și în NCC după formularea
Art. 536 NCC, putem reține că bunurile sunt mobile sau imobile. În aceste condiții, putem
distinge în principal între bunurile imobile (Art. 537 NCC) și cele mobile.
Tot cu privire la aceste bunuri, Art. 538 din NCC determină anumite situații în care anumite
bunuri rămân sau devin imobile. Textul enunțat scoate în evidență cu exactitate bunurile care
devin și care rămîn imobile.
Bunurile mobile sunt enunțate în textul Art. 539 NCC.
În egală măsură, Art. 540 NCC reglementează care sunt bunurile mobile prin antitcipație sau care
bunuri devin mobile prin anticipație.

DISTINCȚIA SECUNDARĂ A BUNURILOR PREVĂZUTĂ DE NCC:

A. Bunuri fungibile și bunuri nefungibilie Art. 543 NCC

B. Bunurile consumptibile și bunirile neconsumptibile Art. 544 NCC
C. Bunurile divizbile și bunurile indivizibile Art. 545 NCC
D. Bunurile principale și bunurile accesorii Art. 546 NCC

PRODUSELE BUNURILOR: în sensul Art. 547 NCC, produsele bunurilor sunt fructele și
productele.

Potrivit Art. 548 NCC, unele bunuri produc în mod periodic fructe în sens juridic fără
consumarea substanței lor (de exemplu: un teren agricol dă recoltă, o casă dată în chirie).
Există însă și bunuri care nu produc nici un venit, adică bunuri sterile (bijuteriile, lingou-rile de
aur etc.).
Fructul, în sensul Art. 548 NCC, reprezintă acel produs care derivă din folosirea unui bun
principal fără ca substanța acestuia să se diminueze. ( terenul, pomii, un capital social)

10
Alin. (1) al textului amintit clasifică fructele în trei categorii:
• fructe naturale produse fără intervenția omului
•
fructe industriale obținute ca rezultat al intervenției omului
•
fructe civile veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea
unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele.
Art. 549 reglementează productele bunurilor. Acestea reprezintă produsele obținute cu
consumarea sau diminuarea substanței acesteia.
Productul presupune consumarea substanței și e produs de bunul principal la intervale
neregulate .
Acest product nu se mai reproduce (de ex: pietrele desprinse episodic dintr-o carieră
neexploatată sau arborii tăiați izolat). Aceste bunuri o dată separate de fond, de bunul principal,
nu se vor mai reproduce. Fructul se distinge de product, întrucât el este produs în mod periodic și
diminuează substanța.

Capitolul 2
TEORIA GENERALĂ A PROPRIETĂȚII POTRIVIT NOULUI COD CIVIL

NOȚIUNILE DE PROPRIETATE ȘI DREPT DE PROPRIETATE:

Din punct de vedere juridic, prin noțiunea de ”proprietate” vom înțelege acea putere juridică
aplicabilă tuturor drepturilor. Realitatea socio-economică a societății, reglementată de norma
juridică, devine realitatea juridică a proprietății, adică dreptul de proprietate.

Proprietatea, din punct de vdere tehnico-juridic, desemnează obiectul dreptului subiectiv real de
proprietate.
Dreptul de proprietate este cel mai important și amplu drept real, considerat prototipul
drepturilor reale, iar, prin drept real, înțelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui
lucru și care permite titularului său de a reține în tot sau în parte din utilitățile sale economice.
Dreptul de proprietate este un drept real tip, care absoarbe utilitățile bunului și care nu are limită
decât bunul însuși.

Dreptul de proprietate, plena in repotesta, este un drept complet. Dreptul de proprietate este
un drept total, pentru că proprietarul său deține toate puterile asupra bunui său.
Acest ansamblu de puteri este compus din 3 atribute (specifice doar dreptului de proprietate):
• posesia, uzus (nu trb confundată cu posesia ca starea de fapt);
• folosinta, fructus;
• dispoziția, abusus.
- formele și definițiile proprietății conform Art. 552 NCC:
- dreptul de proprietate privată, reglementat de Art. 555 NCC;
- dreptul de proprietate publică,reglementat de Art. 858 NCC.
Constituția consacră aceste forme în Art. 136(1).

NCC alocă două definiții formelor de proprietate:

11
A. Dreptul de proprietate privată poate fi obținut prin convenție (contract) prin moștenire legală
sau testamentară, accesiune, uzucapiune ca efect al posesiunii de bună credință, precum și prin
hotărâre judecătorească.
Dreptul de proprietate privată se stinge prin pierirea bunului abandon și în condițiile legii prin
expropiere sau confiscare (Art. 562 NCC).

Definiția dreptului de proprietate publică se regăsește în Art. 858.

B. Dreptul de proprietate publică poate fi dobâdndit prin achiziție publică sau expropiere de
activitate publică efectuată în condițiile legii, donație sau legat (acceptate în condițiile legii), prin
convenție cu titlu oneros (de ex: contract de vânzare-cumpărare).

Statul deține în patrimoniul său 2 domenii:

• domeniu public;
• domeniu privat.
Art. 863 NCC reglemetează dobândirea dreptului de proprietate publică.

Art 552 Ncc determină normele dreptului de proprietate în 2 forme esential: publica si privata.
PREZENTAREA FORMELOR
DR DE PROPR PRIVATA

-titularii si obiectul dr de propr privata-

Preved constitutionale consacra în art 44 faptul ca propr priv e garantata si ocrotita în mod
egal de lege indiferent de titular, regimul jurid de dr comun e reglem de Ncc.
Titularii dr de propr priv sunt pers fizice, pers jurid de dr privat, statul si unitățile
administrativ terit( acestea din urma pot avea si calit de pers jurid civile)
De asemenea UAT pot avea calitatea de pers juridice de dr public atunci cand sunt proprietare
ale bunurilor publice din interes local, atunci dr de propr va fi unul public; în consecinta propr
priv poate apartine oricarui sub de drept.

Obiectul dr de proprietate privată

Trebuie sa deosebim intre pers fiz si jurid titulara a dr de propr. Regula e ca o pers fizica poate
avea în proprietate orice bun mobil sau imobil mai putin bunurile care fac parte din domeniul
public.
O pers fizica poate avea un nr nelimitat de constructii iar in cazul pers jurid dobandirea dr de
propr asupra acestora se face în toate cazurile cu acordul asociatilor.
De asemenea pt pers fizice acestea pot dispune liber de dr lor de proprietate inclusiv prin crearea

12
unor dezmembraminte, cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate dupa bunul plac.
In cazul pers jurid (s.c.) regimul dr de propr priv e reglem de ncc de la art 194 dar si prin dispoz
speciale ale legii nr 31/1990 privind societ comerciale modificata.

CARACTERELE JURIDICE ALE DR DE PROPR PRIV

Potrivit def legale prevaz in art 555 ncc putem retine urmat trasaturi juridice aplicabile dr de
propr priv:
1. dr de proprietate este un dr exclusiv: exclusivitatea scoate în evidență faptul ca puterile
conferite titularului de acest dr sunt independente de orice alte puteri ale altei pers externe.
Caract exclusiv implica caracterul deplin de propr intrucat confera proprietarului cele 3
atribute: posesia, folosinta si dispozitia.

2. dr de propr este un dr absolut: absolutismul proprietații afirmat de art 555 ncc e considerat
relativ deoarece e dezmințit de textul invocat care adauga in limitele prevaz de lege.
Pe de alta parte dr de propr priv e absolut pt ca e opozabil tuturora (erga omnes).
Aceasta opozabilit face ca în cazul in care bunul ajunge în detentie sau posesia nelegitima a
altei pers, proprietarul are dr sa revendice prin acțiunea in revendicare.
Caract absolut al dr de propr îi confera acestuia dr de urmarire si dr de preferinta.

3. dr de propr privata este un dr perpetuu; perpetuitatea dr de propr releva acea trasatura

caracteristica prin faptul ca el dureaza atata timp cat exista si bunul si nu se pierde prin neuz.

Proprietatea este perpetua în 3 sensuri:

A. Sub aspectul ereditar: proprietatea nu este viageră, nu se stinge o data cu moartea titularului
său ci trece mostenitorilor, autorilor legali sau testamentali. Prin intermediul acesteianse
realizează o transmitere a dr de propr de la autor la mostenitori.
B-Sub aspectul imprescriptibilitatii: propr este perpetua pt ca nu e susceptibila de a se pierde
prin neuz sau nefolosinta (art 562 ncc alin 1).
Proprietarul care din diverse motive e sau va fi impiedicat sa si exercite dreptul, acesta nu il va
pierde pt ca el sau mostenitorii săi chiar după o perioadă îndelungată pot sa revendice
proprietatea. Dr de propr nu se stinge in caz de neuz prin efectul prescriptiei extinctive; regula e

13
ca actiunea în revendicare a dr de proprietate e imprescriptibila.
C-Sub aspectul inviolabilitatii.
ANALIZA ATRIBUTELOR DR DE PROPR PRIV: fiind un dr total, dr de propr priv
inglobeaza atribute care prin reunirea lor constituie deplina propr a titularului.
Prima teză a alin 1 art 555 scoate în evidență aceste puteri inerente proprietatii private
considerate prerogativele acesteia în nr de 3:
Usus (dr de a poseda)
Fructus (dr de a folosi)
Abusus (dr de a dispune)
Exercitiul acestor atribute poate fi limitat prin lege ( alin 2 art 556 ncc) iar in unele cazuri prin
vointa proprietarului (alin 3 art 556).
a. atributul posesiei/ usus: acest atribut consta în prerogativa titularului dr de propr priv de a se
servi sau utiliza bunul
Doctrina releva atributul usus in beneficiul proprietarului ca fiind acel contact direct, acea putere
de a se servi personal de bunul sau dupa destinatia acetuia.
b. fructus sau dr de a folosi: acest atribut reprez prerogativa reunoscuta proprietarului de a folosi
bunul in interesul sau CULEGAND INCLUSIV FRUCTELE; atributul fructus e in primul rand
dr proprietarului de a exploata bunul său sau de a l lasa neproductiv.
Folosinta consta în dr de a percepe fructele de orice fel pe care le produce bunul respectiv,
altfel spus folosința este dr de a culege veniturile fie prin acte materiale de folosinta (spre ex
propr il poate valorif direct culegand el insusi fructele: ciuperci, fructe, cereale) ori prin acte
jurid de folosinta( ex – cazul in care acesta percepe fructele dand bunul in arenda sau chirie)
c- dr de a dispune-abusus: reprez atributul care i confera proprietarului dr de a dispune liber de
bunul sau. Acest atribut face din dr de propr un dr total, lipsa acestui atribut ne va face sa fim in
prezenta unui dezembramant al proprietatii.
Dr de dispoz e considerat ca fiind dr de a dispune în sens material sau juridic de un bun,
acest atribut face din proprietar un adev stapan al bunului intrucat in el gaseste puterea de dispoz
conferite de lege.
Aceste putere de dispoz se infatiseaza de catre titularul dr de propr prin efectuarea unor acte
materiale de dispoz respectiv unor acte juridice de dispozitie.

14
 Acte materiale de dispo: cu privire la acestea, titularul dr de propr in virtutea dr abusus spre
ex are dr de a si demola o constructie sau o parte din aceasta, un zid, a si distruge recolta.
Aceasta atitudine a titularului poate exista cu exceptia cazurilor în in care norme prohibitive
interzic distrugerea.
Actele juridice de dispoz: titularul dr de pror are dispozitia juridica a bunului sau; în
spiritul lui abusus, propr e cel ce poate sa vanda sau sa dea gratuit ceea ce are (vânzare, donație,
testament). Titularul dr de propr poate sa inepl in mod valabil cu priv la bunul sau orice acte de
dispozitie chiar daca nu s acte de instrainare (instrainarea nu trb sa se confunde cu dispozitia).
Spre ex:
- constituirea unei ipoteci imobiliare: propr poate incheia orice tip de acte jurid pt propr sa: de
asigurare, inchiriere; totodata poate sa si dezmebreze dr de propr. Anumite acte de instrainare
NU SUNT ACTE DE DISPOZITIE INTRUCAT acestea se refera la fructele sau productele
bunurilor: vanzarea unor recolte.
-limitari sau ingradiri in exercitiul dr de propr privata: potrivit def consacrate propr privata
confera dr titularului sau de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si
perpetuu IN LIMITELE PREVAZUTE DE LEGE.

LIMITELE PREVAZUTE DE LEGE sunt reglem de art 602=630 NCC si pot fi:
-legale
-coneventionale
-judiciare
A-LIMITELE LEGALE ALE EXERCITARII DR DE PROPR PRIVATA (SEDIUL
MATERIEI 602-625 NCC)
In aceasta categ legea poate limita exercit dr de propr fie în interes public fie în cel privat.
Limitele legale in interes privat pot fi modif sau desfiintate prin acordul partilor nu inainte ca pt
toate persoane acestea sa faca obiectul formalității de publicitate prevazute de lege.
Astfel de limite pot viza:
-folosirea apelor (art 604-610)
-picatura stresinii casei (art 611 NCC)
-distanta si lucrarile intermediare cerute pt anumite constructii, lucrari, plantatii (art 612 si 613

15
NCC)
POTRIVIT ART 612 orice contructie, lucrare, platatie se poate realiza de catre propr
fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar daca nu se
prevede altfel prin lege sau regulamentul de urbanism astfel incat sa nu se aduca atingere la dr
proprietarului vecin.
Aceasta distanta poate fi modificata printr un acord intre proprietari,consacrat printr un inscris
autentic.

POTRIVIT ART 613 in vederea distantei min pt arbori: daca nu exista dispoziții exprese in
regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului acestia trb saditi la o distanta de cel putin 2m
de linia de hotar cu exceptia acelora mai mici de 2 m inaltime a plantatiilor sau gardurilor vii.
Art 613 recunoaste dr propr vecin de a pastra fructele cazute în mod natural pe proprietatea sa.
- Vederea asupra propr vecinului- 614-615-616
In cazul in care un zid comun desparte 2 proprietati nu va fi permis sa se faca o fereastra sau o
deschidere în acest zid comun decat cu acordul propr vecin. Intre fondul inf=gradit sau
neingradit apartinand unui proprietar este obligatorie pastrarea unei distante de 2 m pt edificarea
unei ferestre de vedere, balcon sau alte lucrari care ar putea fi orientate catre acest fond, de la
granita fondului vecin
-dr de trecere: art 617-620 NCC
Vom identif reglementate de legiuitor 2 cazuri distincte:
1- exercit dr de trecere a unui proprietar care e lipsit de acces la calea publica
2- exercit dr de trecere in sit speciale

B-LIMITELE CONVENTIONALE-art 626-629 NCC

Aceste categ de limite pot fi aplicabile dr de propr priv prin 2 moduri:
-vacte juridice si clauza de inalienabilitate
-institutie noua
Limitarea dr de propr prin acte jurid se poate realiza prin acordul consimtit de propr unui
bun daca aceasta nu incalca ordinea publ si bunele moravuri- art 626
Privitor la clauza de inalienabilitate bunurile din propr priv sunt inalienabile insa
inalienabilit acestora reprez imposibilit ca un bun sa fie urmarit de catre creditorii titularului

16
acelui bun. Inalienabilitatea reprez INDISPONIBILITATEA ACELUI BUN
Ncc prevede în continutul art 627: prin conventie sau testament se poate interzice
instrainarea unui bun insa numai pt o per de cel mult 49 de ani si numai daca exista un motiv
serios si legitim.

C-LIMITELE JUDICIARE-ART 630 NCC

Acest tip de limitare de propr priv se realiz doar de catre instanta de judecata si priveste doar
cazurile de vecinatate.
Regimul jurid al constructiilor de propr privata:
Curs 4

Construcțiile pot fi realizate numai pe baza unei autorizatii de construire sau dupa caz de
desființare, care se elibereaza de către delegatiile permanente ale Consiliilor judetene, de
primarul general al Mun. Buc, sau de primari.
Autorizatia de construire repr un act administrativ al administrației publice locale, in temeiul
caruia se asigura respectarea masurilor legale cu privire la amplasarea, proiectarea, executarea si
funcționarea constructiilor.
Prin dispozitiile legii 350/2001 modificata, privind aranjarea teritoriului si urbanismului s a
instituit obligativitatea obținerii si eliberării certificatului de urbanism. ( repr actul de informare
cu caracter obligatoriu, prin care autoritatea () publice, face cunoscut regimul juridic, economic
si tehnic al imobilelor si alte operațiuni imobiliare potrivit legii).

Regimul circulatiei juridice al terenurilor, proprietate privata. Potrivit disp legii 18/1991,
privind fondul funciar, dar si al legii 1/2000, privind aplicarea unor masuri de restituire a unor
terenuri sau fonduri forestiere, terenurile pot fi împărțire pe de-o parte, dpdv al destinației lor, iar
pe de alta parte, al formei de proprietate.

In funcție de primul criteriu, acestea se împart in:

-terenuri cu vegetatie agricola
-terenuri cu destinație forestiera
-terenuri aflate permanent sub apa

17
-t. Intravilane
-t cu destinație speciala

Potrivit celui de al doilea criteriu, putem deosebi :

-t. Aflate in proprietate privata
-t. Aflate in proprietate publica
Un alt act normativ f important il repr legea 17/2014 modificata, privind unele masuri de
reglementare a vanzarii cumpărării terenurilor agricole situate in extravilan. Acest act normativ
se refera numai la raporturile de instrainare prin vanzare cump, care, privesc terenuri agricole
situat in extravilanul unei localități.

Dreptul de proprietate publica. Titularii si obiectul dreptului de proprietate publica.

Sediul materiei dr de proprietate publica il constituie C ro art 136, legea 213/1998,

modificata, privind proprietatea publica si regimul acesteia, NCC, art 554, dar si de la art 858-
875, etc.
Potrivit def enunțate, subiecții dr de proprietate publica sunt statul, cu privire la bunurile de
interes național si unitățile administrativ teritoriale ( comuna, orașul, municipiul si județul,
acestea au un dr de proprietate publica asupra domeniului public de interes local). Obiectul dr de
proprietate publica este reglementat de NCC ( art 859), dar si de dispozitiile legii speciale
213/1998, privind proprietatea publica, modificata.

Caracterele juridice specifice dr de proprietate publica.

Art 861, NCC, stabilește urm :
-dr de proprietate publica e inalienabil (nu poate fi înstrăinat prin acte juridice, nici in mod
voluntar, si nici prin expropriere). Acest caracter este înscris in art 136, al 4, Constitutie, si in
mod firesc, bunurile care fac obiectul proprietății publice sunt inalienabile.
-nu poate fi dezmembrat.
-bunurile care formează dr de proprietate publica nu pot fi gajate sau ipotecate

18
B) dr de proprietate publica e imprescriptibil. ( sub aspect extinctiv si achizitiv). Extinctiv pt ca
acțiunea in revendicare poate fi introdusa oricând, dr la acțiune nu se stinge. Si achizitiv,
întrucât, bunurile aflate in proprietate publica nu pot fi dobândite de nicio pers prin uzucapiune.

C) e insesizabil. Repr ca bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către
creditorii proprietarilor sau ai pers care le poseda in () sau cu alt titlu.
Acest caracter e o consecință firească a trasaturii inalienabile a dr de proprietate publica.

Enumerarea Modurilor de dobandire si de stingere a dr de pr publica (art 863) se dobândește

prin :
-Exproprierea pt cazuri de utilitate publica in condițiile legii
-achiziție publica efectuata in condițiile legii
-prin donatie sau legat, acceptat in condițiile legii, etc.

Art 864 - stingere :

-pieirea bunului pe cale naturala sau intervenția omului
-trecerea bunului din domeniul în domeniul privat (hotararea guvernului pt bunurile proprietate
publica a statului, a consiliului jud sau local pt bunurile din domeniul public al acestora)., etc

Proprietatea publica poate fi de domeniu public sau privat. Fiecare dintre aceste domenii ar
putea fi de interes național sau local, județean, municipal, orășenesc, comunal.

Exproprierea pt cazuri de utilitate publica.

Autoritățile publice pot sa si mărească patrimoniul imobiliar prin modurile de dobandire din
drept comun (vanzare, donatie, legat). Insa acestea pot recurge si la un alt precedeu care le este
specific si care are la baza însăși ideea de putere publica :
Cederea forțată, care, aplicata imobilelor proprietate privata se înfățișează sub forma exproprierii
de utilitate publica.

Dispozitia de drept comun incidenta exproprierii o regasim in art 562 al 3 din NCC, care

19
face trimitere la procedura speciala consacrata într-un act normativ distinct.
Exproprierea consta in trecerea fortata in proprietatea publica prin hotarare judec, dupa caz,
a unor imobile aflate in proprietate privata, cu o justa si prealabila despăgubire pt o cauza de
autoritate publica.
Bunurile supuse exproprierii sunt doar acele bune expropriabile de natura imobiliara.
( bunurile imobile proprietate privata).
In materia exproprierii putem aminti de 2 acte normative speciale :
-33/1994modificata privind expropriarea pt cazuri
-255/2010 privind Exproprierea pt cazuri de utilitate public necesara pt realizarea unor obiective
de interes național, judetean sau local.

Utilitatea publica se declara întotdeauna pt lucrări de interes național sau local. Actele
normative amintite enumera principalele categorii de lucrări de utilitate publica într-o lista
nelimitativa.
Pt lucrările de interes național, utilitatea publica se declarabde către Guvern (HG), iar pt cele
de interes local, consiliile locale, consiliul județean al cons buc ( hotărâre consiliului).
Acest act de declarare a utilității publice ( hotararea) se aduce prin afisare la sediu local. Sau
prin publicare in monitorul oficial al Ro cand discutam despre un imobil ce considera un interes
public.

Procedura specifica exproprierii pt cauza de utilitate publica conține următoarele etape :

A) masuri premergătoare exproprierii. Se face prin Declarația de utilitate publica asupra
bunurilor care repr un act administrativ supus controlului oficial.

B) exproprierea propriu-zisa ( se face cu acordul părților, iar in caz de divergenta printr-o

hotărâre judecătorească) si stabilirea despăgubirilor. Soluționarea cererilor de expropriere cu
caracter litigious va fi de competenta tribunalului. Tot tribunalul va contribui in despăgubirile
fiecărei pers interesate.

C) efectele exproprierii.
- imobilul expropriat trece in proprietatea publica ( liber de orice saricni)

20
Se sting drepturile reale derivate ( uzufruct, abitatie)
Se sting dr de concesiune si folosinta, aceștia avand drpt la despagubiri
Dreptul de ipoteca si privilegiul care greveaza dr expropriat acestea se vor stramuta de dr asupra
despăgubirii stabilite de instanta
Se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane asupra imobilului.

D) retrocedarea si dr de preumtiume la cumpararea imobilului.

In cadrul acestei etape putem identifica 2 drepturi esențiale in favoarea proprietarului
imobilului expropriat:
- dreptul de a cere si de a obține retrocedarea imobilului expropriat. Daca imobilul expropriat nu
a fost utilizat in termen de un an de zile potrivit scplului si nici nu s a făcut o noua cerere de
utilitate publica, fostii proprietari pot cere funcționarea imobilului ( dovezi amintite).
- dr de preumtiune ( dr de preferințe) la cumpărarea imobilului in ipoteza in care expropriatorul s
ar hotari sa l exproprieze. Legea 37
In scopul realizării acestui drept, expropriatorul e obligat sa notifice in scris oferta sa de
înstrăinare.
-Dr reale corespunzătoare proprietății publice. Pot fi considerate si modalități de exercitare a dr
de proprietate publica, întrucât e de competenta organelor centrale al Ale puyerii legislative, si
autoritățile publice locale ( bunurile din domeniul public de interes locsl) sa decida asupra
situației juridice aferente acestor bunuri. In viziunea NCC, aceste modalități ale proprietății
publice sau drepturi reale coresp dr publice sunt reglem art 866-875, NCC.

Astfel, putem discuta despre :

A) dr de administrare a bunurilor proprietate publica ( art 867-870, NCC).
B) dr de concesiune ( art 871-873).textele prevazute de Ncc in materia dr de concesiune stabilesc
conținutului, exercitarea si titularul acțiunii in justiție pt apararea acestui drept.
Cand discutam despre concesiune ne putem referi la: concesiunea de bunuri, servicii publice sau
lucrări publice.

Subiecții sunt :
Concedentul care poate fi autoritatea publica care acționează in numele statului, al județului,

21
orașului, ori comunei, si concesionarul care poate fi orice pers fizica sau juridica de drept privat,
dar și de drept public.
Pt perioada concesiunii, concesionarul va avea posesia si folosința bunului si totodată,
dreptul de a culege fructele acestuia.
Durata concesiunii poate fi de 49 de ani, dar termenul poate fi prelungit cu cel mult jumătate
din durata inițială. In toate cazurile, concesionarul va fi obligat la plata unei redevențe ( suma de
bani) către concedent. Încetarea concesiunii are loc prin împlinirea termenului, denunțarea
unilaterala a contractului de către concedent ( doar el poate denunța unilateral), prin rezilierea
contractului sau prin dispariția bunului concesionat ori printr-o imposibilitate de al exploata,
dreptul de folosință gratuita prin () 874-875 NCC.
Acest drept poate fi constituit doar in favoarea unei instituții de utilitate publica. ( 136, al 4
Constitutie, scoate in evidenta aceasta). E un drept temporar, are caractere specifice.
Dreptul de folosință gratuita poate fi definit ca fiind acel drept real temporar asupra unor
bunuri proprietate publica, constituit prin acte administrative individuale cu titlu gratuit in
favoarea unor titluri cu utilitate publica.

Caracterele specifice :
- drept real corespunzător dr de proprietate publica
- dr cu titlu gratuit
-dr care se poarta asupra unor bunuri mobile sau imobile
-dr temporar.
-dr revocabil
- poate fi atacat de titularul sau în instanta, și aparat prin intermediul actiunii confesoriu.

Modalitățile juridice de proprietate privata.

Modalitatile dreptului de proprietate privata

Consideratii generale
Dreptul de proprietate este un drept total astfel prorpietarul are toate puterile asupra
bunului sau iar din punct de vedere didactic putem denumi aceasta stare deplina proprietate a
titularului.

22
 Dreptul de proprietate poate fi afectat de anumite modalitati in sensul ca fie este un drept
de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri care apartin simultan si concomitent mai
multor titulari ,fie existenta viitoare a dreptului din patrimoniul titularului este legata de un
eveniment sau o imprejurare prevazuta de leguitor oricare poate fi stabilita prin vointa omului.
Modalitatile dreptului de proprietate privata sunt acele moduri care afecteaza dreptul de
proprietate in sensul ca aduc puteri proprietarului ,anumite restrictii fara ca proprietatea sa fie
dezmembrata.
Din punct de vedere teoretica modalitatile dreptului de proprietate privata sunt:
A. Proprietatea comuna cu variantele ei:
-Pe cote parti care la randul ei poate fi coproprietate obisnuita sau coproprietate fortata
-Proprietatea comuna in devalmasie
B.Proprietatea rezolubila sau conditionala
C.Proprietatea anulabila
D.Proprietatea periodica
Generalitati privind proprietatea comuna: una dintre cele mai complexe modalitati ale
dreptului de proprietate privata o reprezinta proprietatea comuna.
Definitia si formele proprietatii comune: proprietatea comuna reprezinta acea proprietate care
se caracterizeaza prin faptul ca prerogativele dreptului de proprietate apartin impreuna si
concomitent mai multor persoane. Formele proprietatii comune sunt reglementate de art. 632 din
NCC:
A.Proprietate comuna pe cote parti :
-Coproprietate obisnuita
-Coproprietate fortata
B.Proprietatea in devalmasie
In cadrul formelor proprietatii comune am mai putea adauga si proprietatea periodica
denumita si proprietatea partajabila in timp fiind reglementata pentru prima data intr-un cod civil
din Romania.
A.Coproprietatea obisnuita(proprietate comuna pe cote parti obisnuita)
In ceea ce priveste coproprietatea obisnuita,fiecare coproprietar este titularul exclusiv al
unei cote parti din dreptul de proprietate si poate dispune cu privire la mentinerea sau la incetarea
acesteia . Putem afirma ca aceste persoane se gasesc intr-o stare de indiviziune.

23
Ex:1.Cand defunctul lasa mai multi mostenitori si cand acestia devin coproprietarii bunului sau
bunurilor succesorale,dar si debitorii comuni ai datoriilor exsitente.
Ex:2.Cand 2 persoane cumpara in comun un autoturism,apartament sau un alt bun.
In aceste ipoteze cotele parti ale proprietarilor comuni sunt prezumate a fi egale pana la proba
contrarie.
Caracteristic acestui tip de proprietate comuna este faptul ca ea se mentina decat prin
vointa tuturor coproprietarilor(oricare dintre acestia va afea libertatea de ai pune capat oricand
prin intermediul partajului reglementat de la art. 669-686 din NCC),de aceea ea se mai numeste
si coproprietate temporara.
Coproprietatea obisnuita se poate constitui:
-Printr-o mostenite cand in urma autorului(Defunct) raman mai multi mostenitori.
-Printr-un act juridic(contract)in care mai multe persoane dobandesc impreuna un bun sai chiar
mai multe bunuri.
-Ca efect al desfacerii casatoriei cand proprietatea devalmasa a sotilor devine in coproprietate
obisnuita pe cote parti.
-Printr-o coposesiune exercitata de mai multe persoane asupra unuia sau mai multor bunuri(se
poate identifica in cazul prescriptiei achizitive)
Exercitarea dreptului de proprietate comuna cu caracter obsinuit sau temporar scoate in
evidenta 2 principii esentiale:
1.Stabileste ca un coproprietar nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bunul
privit in materialitatea sa .
Din continutul acestui principiu rezulta ca nici un act nu poate fi facut privire la bun fara
acordul unanim al celorlalti coproprietari,motiv pentru care trebuie distins intre:acte materiale si
acte juridice cu privire la acel bun respectiv la acele bunuri.
A.Actele materiale constau in acte materiale de folosinta si acte materiale de dispozitie
a.Actele materiale de folosinta privesc atributul usus ,bunului respectiv bunurilor
In cadrul acestei modalitati exista o pluralitate de posesii care se exercita supra aceluiasi bun
comun.
In ipoteza in care coproprietarii nu se inteleg cu privire la folosirea materiala a bunurilor
dispozitiile lui 639 din NCC prevad posibilitatea acestora de a se adresa instantei in vederea
prountarii unei hotarari judecatoresti.Actiunea respectiva are denumirea de partaj de folosinta.

24
 Cu privire la fructele si productele bunului ,acestea pot reveni fiecarui coproprietar in
functie de cota parte pe care o are din dreptul de proprietate.(art. 637 NCC)
Insa este util sa facem distinctie intre fructe civile si cele industriale deoarece acestea din urma
presupun o activitate a omului in producerea lor.
Fructele civile se cuvin tuturor coproprietarilor pentru ca ele nu sunt rodul muncii unuia
sau altuia dintre coproprietari(bineinteles in limitele cotelor lor ),iar in privintia fructelor
industriale acestea pot fi culese de un coproprietar care a depus o munca in obtinerea lor insa
acestea vor face parte din masa partajabila.
In aceste conditii coproprietarul respectiv care a suportat singur cheltuielile producerii si
culegerii fructelor respective.Va avea drept la restituirea cheltuielilor respective din partea
celorlalti coproprietari.
b.Actele materiale de dispozitie
Acestea au incidenta aceeasi regula a unanimitatii deoarece un singur coproprietar nu poate
decide impotriva vointei celorlalti coproprietari cu privire la lucrari care ar conduce la
schimbarea destinatiei bunului.
B.Acetele juridice: acestea constau in acte de conservare,administrare,dispozitie.
a.Actele juridice de conservare potrivit dispozitiilor art. 640 NCC scot in evidenta regula potrivit
careia fiecare coproprietar poate sa faca acte de conservare cu privire la bunul comun fara
acordul celorlalti coproprietari.
b.Actele juridice de administrare pot fi incheiate de regula cu acordul majoritatii coproprietarilor
cu o singura exceptie actele prevazute in al 2 al art 641 din NCC si anume acele acte de
adminsitrare care limiteaza in mod subsantial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul
comun in raport cu cota sa parte ori acele acte care impun acestua o sarcina excesiva prin
raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de catre ceilalti coproprietari.
Aceste acte nu vor putea fi efectuate decat cu acordul expres al acestora.
B.Acte juridice de dispozitie.
Vor fi incheiate numai cu acordul coproprietarilor sub sanctiunea inopozabilitatii fata de
coproprietarul care nu a consimtit expres sau tacit incheierea actului potrivit art. 642 NCC
Cel de-al doilea principiu statueaza faptul ca orice coproprietar poate instraina sau greva cota sa
parte din dreptul de proprietate asupra bunului in favoarea unui tert sau a unuia dintre
coproprietari.(art. 634)

25
Drepturile si obligatiile coproprietarilor: releva aspecte deosebit de importante privitoare la
exercitarea acestui tip de proprietate comuna.
In calitatea lor de coproprietari acestia au unele drepturi si obligatii astfel coproprietarii
vor fi obligati sa imparta beneficiile si in acelasi timp vor suporta sarcinile coproprietatii in
raport cu cota lor parte din drept.
Incetarea coproprietatii poate avea loc oricand si prin diverse modalitati:
a.In ipoteza in care toate cotele partii din dreptul de proprietate vor fi dobandite prin acte juridice
sau uzucapiune de unul dintre coproprietari sau de catre o terta persoana.
b.Prin pieirea totala a bunului sau expropriere.
c.Prin partaj
B.Coproprietatea fortata(sediul materiei de la 646-666 NCC)
Este o coproprietate fortata astfel exista si se mentine indiferent de vointa coproprietarilor
si este in egala masura perpetua ,astfel scopul sau este permanent.
Obiectul coproprietatii fortate si perpetue este format numai din bunuri imobile care prin
natura lor nu pot fi impartite.
Aceste bunuri imobile care fac obiectul acestei varietati de proprietate comuna sunt
accesorii si pot fi folosite in mod permanent de 2 sau mai multi coproprietari dar si asupra mai
multor bunuri imobile. Aceasta coproprietate urmeaza soarta juridica a bunului principal.
Ex.In momentul in care cumparam un apartament dobandim o folosinta comuna a scarii a unui
uscator a unui teren din fata blocului respectiv doar in ipoteza in care vom cumpara intregul bloc
numai putem discuta de coproprietate fortata,dar atata timp cat toti ceilalti coproprietari vor
dispune de scara respectiv uscatorul,astfel bunul principal este apartamentul iar cel accesoriu
casa scarii respectiv uscatorul.
Privitor la regimul juridic al coproprietatii fortate este util de retinut faptul ca fiecare
coproprietar poate utiliza bunul aflat in aceasta stare cu conditia sa respecte destinatia acestuia si
sa permita exercitarea folosintei de catre ceilalti coproprietari.
Limitele exercitarii acestui tip de coproprietate sunt:
-Prin folosinta sa nu se aduca atingere dreptului egal si reciproc al celorlalti coprorpietari
-Folosinta trebuie exercitata numai pentru utilizarea bunului principal pentru care a fost afectat
afectat bunul accesoriu.

26
 Un coproprietar nu poate face acte de dispozitie prin care sa instraineze bunul aflat in
coproprietate fortata ,dar poate instraina oricand bunul principal fara consimtamantul celorlalti
coproprietari.(instrainarea unui apartament care presupune implicit si instrainarea partilor
comune)
Cazurile de coproprietate fortata prevazute de NCC sunt:
a.Partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente(art 649)
b.Despartiturile comune(art 660)
ex:zid comun ,sant comun etc.
In sensul art. 661 din NCC in cazul despartiturilor comune trebuie sa avem in vedere semnele de
necomunitate.
Sunt semne de necomunitate :
-Cand culmea zidului este dreapta si perpendiculara spre un fond si inclinata spre celalalt
fond ,atunci zidul este prezumat a fi in proprietatea exclusiva a proprietarului fondului catre care
este inclinata coama zidului.
-Cand pamantul este aruncat sau inaltat exclusiv pe o parte a santului ,se prezuma ca santul este
in proprietatea exclusiva a proprietarului fondului pe care este aruncat pamantul
-Sunt considerate semne de necomunitate orice alte semne care fac sa prezume ca zidul a fost
construit exclusiv de unul dintre coproprietari.
c.Proprietatea periodica (art. 687)
d.Bunurile care constituie amintiri de familie (art. 1141 NCC)
e.Bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a 2 imobile vecine situate pe linia de hotar
intre acestea(potecile drumurile,fantani,izvoare)
f.Bunurile comune afectate utlizarii a 2 sau mai multor fonduri(o centrala termica,instalatii care
deservesc mai multe cladiri ,un drum comun dintr-un cartier de locuinte etc.)
Incetarea coproprietatii fortate: aceasta inceteaza in urmatoarele cazuri:
a.Prin acordul coproprietarilor(curtea unei case cu mai multe apartamente,podul unei cladirii
comune)-art 671
b.Cand mentinerea acesteia nu se mai impune
c.Cand un coproprietar dobandeste proprietatea exclusiva a intregului imobil de la ceilalti
coproprietari
d.Cand intervine exproprierea pentru cauze de utilitate publica

27
e.Cand intervine peirea integrala a bunului aflat in coproprietate
Proprietatea comuna in devalmasie: reprezinta acel tip de proprietate potrivit caruia obiectul ei
apartine nefractionat titularilor.
Acest tip de proprietate comuna este legat de regimul matrimonial al sotilor
Regimul juridic al bunurilor comune ce apartin sotilor este reglementat de art. 339 NCC
Proprietatea devalmasa a sotilor are ca obiect numai acele bunuri care au fost dobandite de ei sau
oricare dintre ei in timpul casatoriei si care potrivit legii pot constitui bunuri comune cu exceptia
bunurilor proprii reglementate de art. 340 NCC.
Incetarea dreptului de proprietate in devalmasie
Se face in principiu odata cu incetarea regimului comunitatii legale.Aceasta operatiune poarta
denumirea de lichidare a comunitatii.(Partaj conventional sau judiciar) si este reglementata de
art. 357 din NCC.
Exceptie de la acest caz constituie situatia partajului conventional sau legal in timpul regimului
comunitatii legale potrivit art. 358 NCC.
Partuajul potrivit NCC(art. 669-686)

Partajul

Sediul materiei il gasim de la art 669-686 din NCC.

Aceste dispoziții repr dr comun si sunt dispoziții de dr material in materia partajului.
Dispozițiile de natura procedurala le putem identifica in codul de procedura civil de la art 980-
996.

Partajul repr acea operatiune juridica prin intermediul căreia încetează stătea de coproprietate
sau indiviziune, in sensul ca bunurile stăpânite pe cote părți sunt împărțite materialmente intre
copartaj, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate asupra unui anume
bun dintre acelea care formau obiectul coproprietatii.
Potrivit disp art 669 din NCC, încetarea coproprietatii poate fi cerută oricând de orice

28
coproprietar in afara cazului in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic, ori hot jud sau
când acțiunea de partaj este paralizata prin invocarea uzucapiunii.

Obiect al procedurii partajului il constituie bunurile care, fac obiect al proprietății comune
pe cote părți obișnuită si a proprietatii comune in devalmasie, cu excepția coproprietatii forțate in
care partajul este posibil, însă acesta este guvernat de principiul bunei înțelegeri a
coproprietarilor.
Totodată, nu poate face obiect al partajului bunul comun folosit si dobândit de unul dintre
coproprietari prin uzucapiune.
Regulile. art 676. Privitoare la modul de efectuare al partajului. Acest text scoate in evidenta
ca regula generala faptul ca partajul bunurilor comune se va face in natura, proporțional cu cota
parte a fiecărui coproprietar ( 1/2, 1/4, 1/8 etc). De asemena, acest text prevede si anumite reguli
speciale atunci vând bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura.

In aceste situații se vor tine cont următoarele reguli speciale :

A. In primul rand, atribuirea întregului bun, la cererea unui coproprietar sau a unor coproprietari
in schimbul unei sulte către ceilalți/celalalt.
B. Vânzarea bunului in modul stabilit de coproprietari se va face cu respectarea dispozițiilor
prevazute de art 1650 din NCC, ori in caz de neînțelegere bunul va fi vândut la licitație publica
prin intermediul executorului judecătoresc potrivit art 991 si 992din Noul cod de procedura
civila. Distribuirea prețului obținut se va face de către instanta de judecata către coproprietar,
proporțional cu cota parte a fiecăreia dintre aceștia.
Totodată e util sa reținem faltul ca partajul poate fi făcut prin buna invoiala a
coproprietarilor (partajul conventional), sau pe cale judecătorească (sens in care vom fi in
prezenta partajului judiciar).
Bunul comun aflat in coproprietate poate fi urmărit cu respectarea disp art 678 din NCC.
Potrivit acestui text, creditorii personali ai unui coproprietar pot urmari silit cota lui parte
din dreptul asupra bunului comun ( numai daca aceasta este determinata 1/2, 2/4) sau pot cere
instantei de judecata partajul bunului, caz in care executarea silită se va face asupra părții de bun,
sau dupa caz, asupra sultei cuvenite coproprietarului debitor.

29
 In cazul vânzării silite a unei cote părți determinate, proprietatea coproprietarului, executorul
judecătoresc ii va notifica pe ceilalți coproprietari cu cel puțin 2 sapt înainte de vânzare, despre
ziua, ora si locul licitației.
Coproprietarii vor avea un drept de preumtiune in fata celorlați participanți la licitație in
sensul ca, la preț egal coproprietarii vor fi preferați la adjudecarea cotei părți respective.
Un aspect important este în Art 674 care reglementează conditii speciale ale partajului prin bună
invoiala, cu privire la capacitatea de exercițiu.
Acest text se aplica situației in care un coproprietar este lipsit de capacitate de exercițiu, ori
are capacitate de exercițiu restrânsă. Partajul, in acest caz, va putea fi efectuat prin buna invoiala
numai cu autorizarea instantei de tutela prevazute de art 107 din NCC, si daca este cazul a
ocrotitorului legal. (părinte, tutore, curator special).

Partajul pe cale judecătorească. Se realizează prin 3 moduri. Partajarea in natura, prin atribuirea
bunului comun in proprietarea exclusiva doar a unuia din coproprietari sau nu exista înțelegere
între ei, acest bun fiind vândut.

Efectele partajului sunt prevazute in art 680 din NCC. Împărțeala are caracter constitutiv de
drepturi, iar din acest caracter decurge consecința ca fiecare coproprietar e considerat proprietar
exclusiv al bunurilor, sau dupa caz, al sumelor de bani care i au fost atribuite numai cu începere
de la data stabilita in actul de partaj, dar nu mai devreme de la data încheierii actului in cazul
împărțelii ( convectional) sau dupa rămânerea definitiva a hot jud.
Prin urmare, actul de partaj, indiferent care este el, isi va produce efectele doar pt viitor. In
situația imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj încheiat
in forma autentica, sau hot jud ramasa definitiva au fost INSCRISE IN CARTEA FUNCIARA.

Desființarea partajului are loc conform art 864 din NCC. Acesta poate fi desființat in mai
multe moduri. Partajul conventional poate fi desființat prin caz de nulitate absoluta sau relativa,
practic prin caz de.() Insa, prin intermediul rezilierii si rezolutiunea, potrivit 1816, al 2, punct 2
din NCC.
Partajul efectuat fara participarea tutor proprietarilor e lovit de nulitate absoluta.

30
Un aspect imp e acela prin cale judecătorească, acesta va fi desființat doar pe calea revizuirii si
numai pt motivele arătate de art 509 din Noul cod de procedura civila.

Proprietatea rezolubila si p. Anulabila:

Repr doua modalitati ale dr de proprietate privata, care nu au o reglem proprie oferita de disp
NCC, asa cum se bucura proprietatea comuna mai sus prezentata.
A. Pr. Rezolubila ( conditionala): în primul rand, sunt cazuri când, fie prin vointa celui care
transmite, fie prin vointa regiuitorului proprietatea se dovedește sub o anumita condiție. Este
acea proprietate care poate fi transmisa numai daca se realizează un eveniment, o condiție, care
poate fi in interesul celui care transmite sau al celui care dobândește. ( o pers vinde un imobil cu
condiția de a primi prețul in 2transe, in caz contrar va reintra in proprietatea si posesia acelui
bun).
Poate lua naștere nu numai prin vointa părților, dar si prin cea a legiuitorului. Astfel,
donatiile dintre soți sunt revocabile numai în timpul căsătoriei (1031 NCC), situația donațiilor
simulate ( 1033 NCC), cazul de rezoluțiune a contractului (1700 NCC).

B. Proprietatea anulabila repr modelitatea juridica a dreptului de proprietate care apare in

situația in care transferul proprietatii se face in temeiul unui act lovit de nulitate relativa.
Daca acțiunea in anulare a dr de proprietate e admisa, dr dobanditorului va fi desființat
retroactiv. In ipoteza in care, actul translativ anulabila a fost confirmat, chiar si de instanta de
jud, dreptul de proprietate al dobanditorului va fi consolidat. Acest efect se refera nu numai la
părțile actului ci si la raporturile cu alte persoane.
Elementele de apropiere cu proprietatea rezolubila constau in aceea ca proprietatea
dobanditorului e incerta timp de 3 ani ( reprezentând termenul general de prescriptie, art 2517
NCC), iar pe de alta parte, efectul anularii e unul retroactic.

Proprietatea periodica.
Ex. Un student si un avocat cumpara in comun un apartament pe litoralul marii negre. Primul va
locui 10 luni dintr un an pt a urma cursurile, cel de al doilea 2 luni pt a se odihni. Aceste clauze
vor fi mereu menționate in actul de proprietate încheiat in forma autentica, care va consacra
Proprietatea periodica.

31
Art 687 NCC, stabilește faptul ca poate fi considerata proprietate periodica situația in care, ori de
câte ori, mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosinței dreptului de
proprietate asupra unui bun mobil sau imobil in intervale de timp determinate, egale sau inegale.

Obiectul proprietății periodice il poate constitui un bun i/mobil, aceasta putând fi

considerata o varianta a proprietatii comune.
Aceasta modalitate a dr de proprietate se naște in temeiul unui Act juridic, in sensul art 678
NCC, iar privitor la actele de dispoziție, orice coproprietar va putea încheia ( pt intervalul sau de
timp) acte de vanzare cumpărare, de închiriere, ipotecare, in senul art 689 din NCC. Orice alt act
de dispoziție sau de inchiriere, care vizeaza un alt interval de timp, va fi lovit de nulitate relativa.
In cadrul acestei modalități întâlnim o modalitate de despagubire si excluderea unui
coproprietar, care se poate realiza atunci când acesta din urma va tulbura in mod grav exercitarea
proprietatii periodice. In acest caz, coproprietarul va fi obligat la plata unor despăgubiri sau va
putea fi exclus prin hot jud, la cererea coproprietarului vatamat, cu respectarea procedurii
stabilite de art 691 din NCC.

Incetarea proprietății periodice poate avea loc prin radiere din cartea funciară, in temeiul
dobândirii de către o singura persoana a tuturor cotelor parti din dreptul de proprietate periodica,
precum si in alte cazuri determinate de lege. (art 692).
Mijloace procesuale privind apărarea dr de proprietate si a celorlalte drepturi reale.

Considerații introductive.
Aceste mijloace de aparare a dr de proprietate privata sau a celorlalte dr reale creează ceea ce
numim o protecție a proprietății sau a celorlalte dr reale împotriva tertilor si implica doua
ipostaze :
A. Protecția împotriva atingerilor materiale aduse proprietății priv sau a celorlalte dr reale
( care vizeaza nu insusi dr de proprietate, ci doar bunul corporal care este obiectul dr de
proprietate privata sau a unui alt dr real - degradări, distrugeri, deteriorări materiale, etc).

B. Protecția împotriva atingerilor juridice aduce proprietății private sau a celorlalte dr

reale ( sunt îndreptate împotriva dr de proprietate privata sau a unui alt dr real si pot fi insotite

32
uneori si de o atingere materiala).

Mijloacele procesuale de aparare a dr de proprietate privată sau a celorlalte dr reale pot fi

grupate in doua mari categorii :
A. Mijloace procesuale directe realizate prin intermediul asa numitelor acțiuni reale, adica
acțiunile petitorii si posesorii.
-acțiunile petitorii sunt acele act prin intermediul carora reclamantul cere instantei de judecata sa
recunoască ca el este titularul dr de proprietate sau al altui drept real cu privire la un bun. Vom
include acțiunea in revendicare, ingranituire, negatorie, confesorie, in prestatie tabulara.
-actiunile posesorii sunt act in justiei, prin intermediul carora reclamantul solicita apararea
posesiei sale ca simpla stare de fapt împotriva oricărei tulburari, după caz, fie pt a o menține, fie
pt a o redobândi daca a pierdut-o. (aceste acțiuni posesorii au urm denumiri, acțiunea generala
sau in complangere si acțiunea speciala sau in reintegrare).

B. Mijloace procesuale indirecte realizate prin intermediul acțiunilor in justiție, întemeiate

pe dr de creanță ( acțiunile in executarea contractelor, in răspunderea contractuala, in restituirea
platii nedatorate, samd).

Notiunea si Caracterele specifice acțiunii in revendicare.

Acțiunea civila repr totalitatea mijloacelor procesuale organizate de lege pt protecția dr
subiectiv civil sau a altor interese care se pot realiza numai pe calea justiției.
In privința acțiunii in revendicare, obiectul acesteia va fi mereu un dr subiectiv de
proprietate.
Acțiunea in revendicare repr acea acțiune reala prin intermediul căreia proprietarul care a pierdut
bunul sau cere instantei de judecata sa i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului si
restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Acțiunea in revendicare e consacrata de dispozițiile NCC in art 563 - 566.

Potrivit def mai sus enunțate putem retine urm caractere juridice specifice :
A. Este o acțiune reală deoarece se refera la un bun i/mobil determinat. (!!!!!!)
B. Este o acțiune petitorie, întrucât prin ea se pune in discuție însuși dr de proprietate al

33
reclamantului ( daca reclamantul nu va face dovada dr de proprietate, acțiunea va fi respinsa
chiar daca pârâtul deține bunul fara titlu).
C. Acțiunea in revendicare e imprescriptibila sub aspect extinctiv. Aceasta inseamna ca
oricât timp nu ar fi exercitata, nu se stinge decât o data cu stingerea dreptului de proprietate.

Delimitarea acțiunii in revendicare de alte acțiuni reale.

A. Acțiunea in revendicare fata de act posesorie.
Reclamantul redobandeste posesia asupra bunului revendicat, insa discutam doar despre un
efect accesoriu admiterii act in revendicare, cel principal fiind recunoașterea dr de proprietate
asupra bunului respectiv. De aceea, aceasta act nu trebuie confundata cu act posesorie, prin
intermediul careia reclamantul urm sa redobândească posesia ca simpla stare de fapt fara a pune
in discuție existenta dr de proprietate asupra bunului.

Acțiunea posesorie trebuie exercitata intr un interval scurt de timp ( un an de la tulburare sau
deposedare), in vreme ce acțiunea in revendicare, in principiu e imprescriptibila extinctiv.
Hotărârea pronunțată in materie posesorie nu are putere de lucru judecat in petitoriu.
( discutam despre o cerere prin care se solicita unei instante de judecata recunoașterea
proprietatii unui alt dr real), astfel încât, cel care a pierdut intr o act posesorie e îndreptățit sa
introducă o actiune in revendicare cu privire la același bun, insa hot prin care s a admis act in
revendicare va avea putere de lucru judecat si in posesoriu, ceea ce inseamna ca partea care a
pierdut într-o acțiune in revendicare nu e îndreptățită sa solicite printr-o acțiune posesorie
octorirea posesiei pe care a exercitat o asupra bunului repsectic.

B. Act in revendicare de cea confesorie. Act confesorie e acea act in justiție prin care se
urmărește apararea unui dezmembramant al dr de proprietate, solicitandu se instantei sa l oblige
pe parat sa permita reclamantului exercitarea deplina si de netulburata a dr real si principal. Spre
deosebire de act in revendicare, act confesorie, cu excepție (j se perspire într-un termen limitat
(30 ani)

C. Act in revendicare si negatorie. E acea act in justitie prin care se contesta existenta unui ().
Art 564. Dr la acțiune negatorie e imprescriptibil. (art 564, al 2).

34
D. Act in revendicare si in granituire sau in hotarnicie. E acea act in justitie prin intermediul
careia se solicita instantei determinarea prin semne exterioare a liniei desparțitoare dintre doua
fonduri vecine. Poate fi introdusa nu numai de proprietar ci si de titularul altui dr constituit,
precum si de simplul posesor. Poate fi exercitata numai împotriva proprietarului fondului vecin.

Calitatea procesuala in cadrul act in revendicare.

Curs 7

Calitatea:
- dpdv procesual se particularizează prin faptul ca o persoană sau subiect de dr poate sta în fata
instantei de judecata.
- dpdv material prin calitate intelegem pozitia partilor dintr un raport juridic (proprietar, creditor,
uzuar). Totodata prin calitate trb sa intelegem dr unei pers fiz sau jurid de a participa la
activitatea judiciară.
Intr o actiune în revendicare, calitatea procesuala activa apartine proprietarului (care este
reclamantul actiunii) iar calitatea procesuala pasiva (va apartine pârâtului actiunii), revine
persoanei care stapaneste ca posesor sau chiar ca detentor bunul revendicat.

Actiunea în revendicare imobiliara: dpdv conceptual revendicarea bunurilor imobile pune în

discutie 2 probleme esentiale:
A- proba dr de proprietate: aceasta incumba reclamantului care pretinde ca e proprietarul
imobilului. O regula generala a derularii proceselor in privinta actiunii in revendicare rezulta din
art 565 NCC.
In sistemul NCC dovada deplina a dr de proprietate o constituie atat extrasul de carte
funciara cat si uzucapiunea.
In materia de conflict de probe, ierarhia stabilită este:
- prescriptia achizitiva
- titlutile
- indiciile

35
- prezumtiile de fapt
Dificultatile în practica se nasc atunci cand cele 2 parti ale actiunii invoca probe care în
principiu au aceeasi valoare.

Practica judiciara si doctrina au relevat cateva reguli si anume:

1- Titlu contra titlu (conflictul intre titluri)
Atunci cand cele 2 parti au cate un titlu care provine de la acelasi autor va avea preferinta
acela care a transcris primul titlu in registrul de publicitate imobiliara
Cand titlurile provin de la autori diferiti se compara titlurile intre ele (de propeietate) si va fi
mai puternic acela care are la baza un autor care are un dr preferential, de aceea instantele vor
aprecia în funcție de circumstante care dintre parti invoca titlul cel mai bun.
Daca titlurile autorilor provin de la autori diferiți, se va coborî pana la gasirea unui autor
comun sau autor care a dobandit dr de proprietate printr un mod originar.
În sit in care se va ajunge la un numitor comun se vor aplica regulile incindente. În a doua
situație, va castiga partea care va proba ca unul dintre autorii sai succesivi are cel mai recent titlu
originar de dobandire.
Daca nu se ajunge la numitorul comun si nu e identificat un autor care a dobandit proprietatea
printr un mod originar se vor aplica regulile stabilite pt ipoteza în care nicio parte nu are titlu.

2. Titlu contra posesie

In ipoteza în care numai reclamantul are titlu, acesta castiga cu conditia ca titlul sa emane de
la un tert si sa poarte o data anterioara inceperii posesiei pârâtului.
Daca posesia paratului era anterioara titlului invocat de reclamant va trb sa castige paratul
intrucat aceasta posesie anterioara face suspect titlul obtinut de reclamant de la un autor
neposesor.

3. Posesie contra posesie

In cazul în care niciuna din parti nu are titlu si nu poate face dovada uzucapiunii, trb sa se dea
castig de cauza posesorului si daca ambele parti au avut succesiv posesia bunului, se compara
cele 2 posesii si va castiga cel care dovedeste o posesie mai indelungata, neviciata
(caracterizata).

36
Față de aceste aspecte trb retinute urmat precizari:
- prin titlu de propr intelegem atat actele translative de proprietate (vanzare, donatie, testament)
cat si cele declarative( hotarare judecatoreasca, tranzactia)
-posesia poate fi posesia actuala a paratului sau posesia anterioara, pierduta a reclamantului.
Ea poate fi mai mult sau mai putin caracterizata, ceea ce depinde de durata sa si de calitatile sale
si de asemenea de orice prezumtii de fapt care o pot sprijini (adeverinte privind plata impozitului,
situatia cadastrala, etc).

B-caracterul imprescriptibil al actiunii in revendicare: acest principiu, caracteristic acțiunii în

revendicare imob, decurge din caracterul perpetuu al dr de propr priv care nu se stinge prin neuz,
indiferent de timpul cat titularul sau nu l a exercitat.
Actiunea in revendicare se stinge numai odata cu stingerea dr de propr privata, insa aceasta
poate fi paralizata numai prin invocarea si proba uzucapiunii, in fata instantei de judecată, de
catre actualul posesor.
Imprescriptibilitatea actiunii in revendicare, îsi are originea in caracterul perpertuu al dr de propr
priv. Principiul imprescriptib dr de propr priv nu prezinta interes practic decat in cazul in care
nimeni nu poate justifica uzucapiunea, caz in care proprietarul e preferat statului.
De la caracterul imprescript al act in revendicare putem gasi si exceptii: revendicarea în cazul
avulsiunii sau introducerea actiunii in execuțiune în ipoteza dobandirii unui bun imobil prin
licitatie publica în cazul executarii silite.

Actiunea în revendic mobiliara:

Pornind de la principiul consacrat de art 935 NCC potrivit caruia oricine se afla la un
moment dat in posesia unui bun mobil corporal e prezumat ca are titlu de dobandire a dr de propr
asupra bunului respectiv. Potriv acestui principiu putem retine ca posesia de buna credinta
reprezinta un mod de dobandire a proprietatii asupra mobilelor.
Totodată, posesia face sa se prezume pana la proba contrara, o dobandire regulata a proprietatii
in persoana posesorului.
Pt mobilele corporale posesia poate valora titlu de propriet potriv principiului mai sus
enuntat ( art 935 ncc).

37
Conditia valabilit acestei posesii este ca teb exercit cu buna credinta iar art 936 NCC cu exceptia
cazurilor prevazute de lege stabilesc ca posesia de buna credinta a bunului mobil asigura
opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau translative de dr reale.

Efectele actiunilor in revendicare (art 556 NCC):

In situatia in care instanta de judecata admite actiunea in revendicare formulata de
proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar, in mod implicit, recunoaste si
existenta dr de proprietate in persoana reclamantului, ceea ce da nastere la o serie de efecte
juridice pt ambele părți (reclamant si pârât). Aceste efecte juridice pot avea in vedere
urmatoarele:
A) Restituirea bunului revendicat: cand actiunea de revendicare este admisa prin hot
judecatoreasca, instanta va recunoaste dr de proprietate reclamantului si pe cale de consecinta, va
dispune obligarea paratului la restituirea bunului (cu toate accesoriile lui) sau, dupa caz, il va
obliga pe parat de a se abtine a mai aduce atingere exercitiului dr de proprietate.
Restituirea bunului se face in natura si liber de orice sarcini. Daca restituirea in natura nu
mai este posibila (fie ca bunul a pierit, fie ca a fost dobândit de un terț, fie expropriat), atunci
pârâtul este obligat sa-i plătească reclamantului echivalentul bănesc (despăgubiri).
B) Restituirea fructelor: dacă buul revendicat a produs fructe, regimul lor va fi in functie de buna
sau reaua credinta a posesorului.
Astfel, daca paratul a fost de buna credinta el are dreptul sa pastreze fructele ( art 566 alin 2
NCC), iar daca a fost de rea credinta, va fi obligat sa restitue fructele in natura, iar daca nu mai
este posibil, in echivalentul lor bănesc.
C) Restituirea cheltuielilor: atât posesorul de bună credinta cât si cel de rea credinta au dreptul
de a cere reclamantului-proprietar restituirea cheltuielilor necesare si a celor utile pe care le-au
facut cu privire la bunul respectiv.
Cu privire la notiunea de cheltuieli efectuate asupra unui bun, dispozitiile art 566 din NCC,
reglementeza 3 astfel de tipuri de cheltuieli si anume:
⚫ Cheltuielile utile, sunt acelea care desi nu erau necesare au avut ca efect sporul de valoare
sau cresterea gradului de utilitate a bunului. Acestea se restituie numai in limita sporului de
valoare;

38
⚫ Cheltuielile necesare, sunt acelea facute pt conservarea bunului. Acest tip de cheltuieli
trebuiesc facute deoarece fara ele conservarea bunului nu poate fi exercitata si oricum ar fi
fost facute si de catre proprietar si se restituie in intregime posesorului bunului respectiv.
Justificarea obligatiei de restituire a acestor cheltuieli are la baza principiul îmbogățirii fara justă
cauză a proprietarului revendicant.
⚫ Cheltuielile voluptoare (de plăcere, de infrumusețare sau de lux), sunt acelea pe care
posesorul le-a facut pt placerea sa personala.
Acest tip de cheltuieli nu se restituie, insa, posesorul este in drept sa ridice acele lucruri fara a
deteriora bunul respectiv. Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptoare.
De asemena, este foarte util sa retinem ca proprietarul reclamant, va putea fi obligat la
cererea posesorului pârât, la restituirea cheltuielilor necesare pt producerea si culegerea fructelor
sau a productelor. Pârâtul posesor are un drept de retenție asupra produselor pana la restituirea
cheltuielilor facute pt producerea si culegerea acestora, cu exceptia cazului in care proprietarul
furnizeaza pârâtului o garanție îndestulătoare.
Dreptul de retenție este definit ca fiind posibilitatea juridică recunoscuta de lege pârâtului,
de a reține temporar bunul care urmează a se restitui reclamantului, până cand acesta își va
îndeplini obligația de plată privind cheltuielile necesare, parțial cele utile și pe cele ocazionate de
obținerea fructelor, atunci când primul a fost posesor de rea-credință.

Regimul revendicării bunurilor proprietate publică: proprietatea publică, indiferent de titular,

se caracterizează prin imprescriptibilitate, inalienabilitate și insesizabilitate.
Apararea dr de proprietate publica are o consacrare materială în disp art 865 NCC. Potrivit
acestui text, obligatia promovării unei asemenea acțiuni îi revine titularului dr de proprietate
publică.
Acțiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică are la bază următoarele principii:
a) principiul imprescritibilității sub aspect extinctiv, acesta înseamnă că acțiunea in revendicare
privind bunul proprietate publica nu se prescrie fara nicio excepție.
b) Principiul imprescriptibilității sub aspect achizitiv, a actiunii in revendicare a statului sau a
unităților administrativ-teritoriale cu privire la bunurile din domeniul public idiferent daca
acestea sunr mobile sau imobile.

39
De aici rezultă că, intr-o actiune in revendicare a unui bun imobil proprietate publică, pârâtul nu
va putea invoca uzucapiunea iar atunci cand se revendică un bun mobil corporal proprietate
publică, nu va putea invoca in favoarea sa posesia de bună credință.
În ceea ce priveste revendicarea dr reale corespunzătoare dreptrului de proprietate publică
(dr real de administrare, dr real de concesiune si dr real de folosință a bunurilor imobile) acestea
au aceleasi caractere juridice, adică sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, aceasta
deoarece ele nu repr altceva decat modalități de exercitare a dr de proprietate publică.
De aceea, potrivit art 865 alin 2 NCC, titularii drepturilor reale corespunzătoare proprietății
publice, în vederea apărării proprietății publice, au urmat obligații:
a) să-l informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dr de proprietate publică;
b) să-l introducă în proces, pe titularul dr de proprietate publică, în condițiile prevăzute de Codul
de procedura civilă referitoare la intervenție.

DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ:

Așa cum am prezentat in rândurile de mai sus, dr de proprietate reprezintă un drept real total,
deoarece îi conferă titularului său cele 3 atribute, si anume posesia, folosința si dispozitia. Aceste
atribute au un caracter absolut deoarece exista in raporturile titularului dr de proprietate cu toate
celelalte subiecte de drept.
Caracterul amintit, scoate in evidență faptul ca numai proprietarul poate exercita atributele
dr de proprietate in plenitudinea lor, indiferent de puterile si depturile pe care alta persoana le-ar
putea avea asupra aceluiasi bun.
Ezistă si exceptii cand unele dintre atributele recunoscute de lege proprietarului sunt desprinse
din continutul juridic al dreptului său, se realizeaza ceea ce numim „dezmembrămintele dr de
proprietate privată„ (art 693-772 NCC).
Așadar, dezmembrămintele dr de proprietate privată sunt dr reale rezultate prin desprinderea
ori limitarea unor atribute din conținutul dr de proprietate asupra bunurilor, ele sunt opozabile
atat terților cât și proprietarilor.
Dezmembrămintele dr de proprietate privata sunt:
- dr de superficie;
- dr de uzufruct;

40
- dr de uz;
- dr de abitație;
- dr de servitute;
- dr de superficie.
Aceste dezmembrăminte pot fi constituite numai pt bunurile proprietate privată, nu si pt cele care
fac obiectul proprietatii publice.

DREPTUL DE SUPERFICIE:
Constituirea dr de superficie, se face printr-un act juridic oneros sau gratuit, prin uzucapiune sau
printr-un alt mod prevăzut de lege.
Definitia dr de superficie este dată de art 693 alin 1 NCC. Astfel, superficia este dr de avea
sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra sau in susbolul acelui teren, asupra
căruia superficiarul dobândește un dr de folosință.
Așa fiind, rezultă că, in cazul acestui dr real imobiliar, se suprapun 2 dr de proprietate,
respectiv dr de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor sau plantațiilor edificate si dr
de proprietate asupra terenului pe care s-au edificat aceste construcții și care aparține altei
persoane decat constructorului, denumit nud proprietar.
În consecință, dr de superficie este alcătuit dintr-un dr de proprietate asupra constructiei si un dr
de folosință asupra terenului, de care se bucură un singur titular, superficiarul.
Privitor la termenul dr de superficie, trebuie să retinem ca, potrivit art 694 NCC, acesta
poate avea o durată de cel mult 99 ani; la împlinirea acestui termen, dr de superficie poate fi
reînnoit.
De esemena, in privinta evaluării prestației superficiarului, trebuie să reținem următoarele
aspecte deosebit de importante. In primul rând, dr de superficie poate fi constituit prin acte
juridice gratuite sau oneroase. Dacă superficia a fost constituită printr-un titlu oneros,
superficiarul va datora, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită de prețul zonei,
în favoarea proprietarului terenulu.
Dacă această sumă nu a fost stabilită la momentul încheierii actului constitutiv, în conținutul
acestuia, iar părțile (superficiarul și proprietarul terenului) nu se înțeleg, suma pe care o va datora
superficiarul către proprietarul terenului va fi stabilită de către instanța de judecată.

41
Caracterele juridice specifice dr de superficie: îl reliefează ca fiind un:
a) dr real imobiliar, având ca obiect numai construcții, plantații sau lucrări așezate pe solul, sau
în subsolul unui teren;
b) dr imprescriptibil din pct de vedere extinctiv, astfel că acțiunea confesorie de superficie poate
fi promovată oricând, până la stingerea dr de superficie;
c) dr limitat, ceea ce înseamnă că nu se stinge prin neuz, dar există cel mult 99 de ani, cu
posibilitatea reînnoirii sale;
d) este un dr care nu poate înceta pe calea ieșirii din indiviziune, deoarece dr superficiarului și dr
proprietarului terenului nu sunt în stare de indiviziune.
CURS 8

Este important sa reținem faptul că dr de superficie se exercită în limitele si conditiile actului

constitutiv.
In cazul in care nu există o dispozitie contrară, exercitarea dr de superficie va fi delimitată de
suprafața de teren pe care urmează să se construiască sau cea necesară exploatării construcției.
Dacă în actul constitutiv nu există o prevedere contrară, titularul dr de superficie
(superficiarul) nu poate modifica structura construcției, însă el o poate demola dar cu obligația de
a o reconstrui în formă initiala.

Apărarea dr de superficie:
In privința apărării dr de superficie aceasta poate interveni în cazul în care se aduc vatamari
sau încălcări ale dreptului de superficie. (art 696 NCC)
Aceasta actiune poate fi intentată împotriva oricărei pers care împiedică exercitarea acestui
drept dar chiar si impotriva proprietarului terenului. Dr la actiunea confesorie de superficie este
imprescriptibil.
Dr de superficie se stinge în cazurile prevăzute de art 698 NCC, astfel acest dezmembramant
se poate stinge intr unul din urm cazuri:
- la expirarea termenului prevazut in actul constitutiv
- prin consolidare atunci când terenul si constructia devin proprietatea aceleiași persoane
- prin pieirea construcției edificate pe terenul nudului proprietar.

42
Efectele încetării superficiei:
Aceste efecte trebuiesc privite din trei perspective reglementate de art 699, 700, 701 și anume:
A- încetarea superficiei prin expirarea termenului 699
B- incetarea superficiei prin consolidare 700
C- încetarea superficiei prin constructie 701

A) efectele încetării dr de superficie prin expirarea termenului:

Efectele juridice produse de încetarea superficiei prin expirarea termenului sunt:
- proprietarul terenului dobândește dr de proprietate asupra construcției daca în actul constitutiv
al dr de superficie nu a fost stipulat altfel cu obligația de a plati valoarea de circulatie asupra
construcției edificate.
-daca constructia nu există la momentul constituirii dr de superficie iar valoarea acesteia va fi
mai mare sau egala decat aceea a terenului, proprietarul poate cere obligarea constructorului sa
cumpere terenul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut o daca nu exista constructia.
În cazul în care, constructorul refuză cumpararea terenului, acesta va fi obligat pe cheltuiala
sa, să ridice constructia edificată pe acel teren si repunerea terenului în situația initiala.
- daca nu există o înțelegere încheiată intre proprietarul terenului si superficiar,
dezmembramintele realizate de acesta din urmă se vor stinge odată cu încetarea dr de superficie.
- ipotecile care grevează dr de superficie se vor strămuta de drept asupra sumei primite de la
proprietarul terenului, în cazul în care acesta din urmă plătește contravaloarea construcției
edificate de superficiar.

Totodată ipotecile constituite pe durata existenței superficiei asupra terenului, nu se vor

extinde asupra întregului imobil, ci acestea se vor strămuta asupra sumei de bani primite de
proprietarul terenului în cazul în care superficiarul ii plătește contravaloarea terenului la valoarea
de circulatie pe care ar fi avut o daca nu ar fi existat constructia.

B) efectele încetării superficiei prin consolidare:

În situația în care dreptul de superficie se stinge prin consolidare, putem avea în vedere urm
efecte jur:
1. dezmembrămintele consimțite de superficiar, se vor menține pe durata în care au fost

43
constituite, dar nu mai tarziu de împlinirea termenului inițial de superficie.
2. ipotecile născute pe durata existenței superficiei se mentin fiecare în funcție de obiectul asupra
căruia s au constituit.

C. Efectele încetării superficiei prin pierirea constructiei:

În ipoteza în care dr de superficie se stinge datorita pieirii construcției, putem fi în prezența
următoarelor efecte jur:
- dr reale care grevează dr de superficie, se vor stinge, daca nu există o dispozitie contrară
- ipotecile născute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existenței superficiei,
se vor menține asupra dr de proprietate reintregit.

Dr de uzufruct: sediul materiei îl regasim de la art 703- 728 NCC; din cele 3 atribute ale
dr de proprietate, uzus si fructus trec la uzufructuar.

Dr de uzufruct repr dr real care conferă titularului sau (denumit uzufructuar) atributele de
posesie si folosință asupra bunului ce aparține altei persoane (denumită nud proprietar) cu
obligația de a i conserva substanța (art 703 NCC). Persoana titulară a dreptului de uzufruct poate
fi o pers fizică sau juridică.

Constituirea, terminalul si obiectul uzufructului:

Uzufructul se poate constitui în toate situatiile prin acte juridice (constitutiv, uzucapiunea
sau alte moduri prevăzute de lege numai în favoarea unei persoane existente (cunoscute).
Uzufructul constituit în favoarea unei pers fizice poate fi cel mult viager, iar uzufructul
constituit în favoarea unei pers jur poate avea o durata de cel mult 30 de ani.
Pot face obiect al uzufructului, orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale,
inclusiv o masă patrimonială, o universalitate de fapt ori o cotă parte din aceasta.
Uzufructul se poartă si asupra tuturor accesoriilor bunului care face obiectul acestui drept,
precum și a tot ce se unește sau se încorporează cu acesta.

Caracterele jur ale dr de uzufruct:

44
Putem reține următoarele caractere juridice specifice uzufructului:
1. este un dr real asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia;
2. este un dr temporar, acest caracter trebuie inteles în sensul că dacă titularul său e o pers fizică,
uzufructul poate fi cel mult viager (708 al 1 NCC), iar în cazul în care discutam despre o pers
juridică uzufructul nu poate dura mai mult de 30 de ani (art 708 al 2 NCC).
3. pe durata sa, uzufructul acorda proprietarului bunului, puteri reduse. Proprietarul poate
înstrăina această nuda proprietate (el rămânând cu dispoziția ca si atribut al dr de proprietate)
prin vanzare, donație, etc.
4. uzufructul se poate constitui nu numai asupra unui lucru, ci si asupra unui drept (art 706 NCC)
5. uzufructul este un dr transmisibil (poate fi transmis prin cesiune art 714 NCC).
Exercitarea dr de uzufruct: în privința exercitării dr de uzufruct trebuie avute în vedere dr si
obligațiile uzufructuarului dar si cele ale nudului proprietar.
A) Corespunzător prerogativelor pe care le are, usus și fructus, uzufructuarului i se poate
recunoaște urm dr si obligații:

Drepturile uzufructuarului sunt:

- dr sa ceara predarea în folosința sa a bunului supus uzufructului, iar în caz de refuz
uzufructuarul are la dispoziție acțiunea confesorie asemănătoare cu axcțiunea în revendicare.
- dr sa se foloseasca de bun si de a i culege fructele (fructele naturale si cele industriale vor fi
dobândite pe masura perceperii lor iar fructele civile se vor dobândi zi cu zi).
- dreptul de a cesiona drept sau de uzufruct fără acordul nudului proprietar.
- are la indemana pt protejarea dreptului său pe lângă acțiunea confesorie si actiunile posesorii
(specială si cea în reintegrare)
- dr de a închiria sau dupa caz arenda bunul primit în uzufruct.
- cand uzufructul are ca obiect bunuri care se consumă prin folosință (bani, cereale, băuturi),
uzufructuarul poate dispune de ele dar la sfârșitul uzufructului trebuie sa le restituie în aceeași
cantitate, calitate si valoare ori va restitui prețul obținut.
- uzufructuarul poate ipoteca uzufructul constituit asupra unui imobil al cărui titular este (art
2379 alin 1 lit b NCC)
- dr de vot aferent unei acțiuni sau altei valori mobiliare, unei cote părți din dr de proprietate sau
oricărui alt bun (741 alin 1 NCC)

45
Obligatiile uzufructuarului sunt urmat:
- uzufructuarul are obligația de a proceda la inventarierea imobilelor si a constata starea
imobilelor cu excepția cazului în care uzufructul unui bun mobil este dobândit prin uzucapiune
(723 NCC)
- este obligat de a plati o cauțiune (726 NCC)
- este obligat să respecte destinația data bunurilor de nudul proprietar cu excepția cazului în care
se asigura o creștere a valorii bunului sau cel putin nu se prejudiciaza în niciun fel dr nudului
proprietar (724 NCC)
- obligația de a despăgubi nudul proprietar pt orice prejudiciu cauzat prin refolosirea
necorespunzatoarea a bunurilor date în uzufruct ( art 725 NCC)
- trebuie să suporte reparațiile obișnuite, cele de întreținere a lucrului dat în uzufruct (art 729
NCC).
În egală măsură, uzufructuarul va fi obligat să suporte si cheltuielile ocazionate de liigiile
privind folosința bunului, culegerea fructelor ori încasarea veniturilor (733 NCC)
In cazul in care, bunul care face obiectul uzufructului necesita reparații majore,
uzufructuarul este obligat să înștiințeze nudul proprietar, în cazul în care nudul proprietar nu
realizeaza la timp aceste reparații, uzufructuarul le poate efectua pe cheltuiala sa iar nudul
proprietar va fi obligat să restituie contravaloarea lor până la sfârșitul anului în curs, actualizată
la data plății (art 730 NCC).
- este obligat să aducă la cunoștința nudului proprietar orice uzurpare a fondului si orice
contestare a dr de proprietate sub sancțiunea obligarii la plata de daune interese (734 NCC).
- daca turma de animale data in uzufruct a pierit în întregime din cauze neimputabile
uzufructuarului acesta va fi obligat să restituie contravaloarea acestora dar si pieile acestor
animale, în cazul în care turma nu a pierit în întregime, uzufructuarul este obligat să înlocuiască
animalele pierdute cu cele de prăsilă.

B. Drepturile si obligatiile nudului propr: va avea urm dr si obligații:

Dr nudului propr:
- dr proprietarului de a dispune de lucru dar numai cu respectarea atributelor care revin
uzufructuarului

46
- dr proprietarului de a exercita actiunile care vizează proprietatea lucrului supus uzufructului
(acțiunea în revendicare sau actiunile posesorii) și de asemenea, poate beneficia de productele
bunului.
- dr de a spori capitalul care obiectul uzufructului
- dr la vot care are ca obiect modificarea substantei bunului principal.

Obligațiile nudului proprietar sunt urmat:

- oblig de a efectua obligatiile mari ale bunului (consolidarea unui imobil, reabilitarea unui
imobil, înlocuirea motorului, etc) sau de a restitui contravaloarea acestora în cazul în care acestea
au fost efectuate de către uzufructuar.
- oblig de a suporta sarcinile si cheltuielile proprietății sau de a rambursa uzufructuarului sumele
avansate de acesta cand le a suportat.

C) stingerea dr de uzufruct: (746-748)

Cazurile de stingere (art 746 - 748 NCC), acestea sunt:
1. prin moartea uzufructuarului sau prin încetarea personitatii jur în cazul pers juridice;
2. la împlinirea termenului pt care a fost constituit, dar nu mai mult de 30 de ani de la data la care
a fost constituit;
3. atunci când uzufructuarul dobândește si nuda proprietate (prin consolidarea dreptului);
4. prin renunțare la uzufruct;
5. prin neuz în timp de 10 ani sau dupa caz, timp de 2 ani în cazul unui drept constituit asupra
unei creanțe;
6. prin decesul ori, dupa caz prin încetarea existenței juridice a uzufructuarului chiar dacă
termenul nu s a împlinit;
7. prin abuz de folosință daca prin acest abuz uzufructuarul a provocat stricăciuni ori deteriorări
fondului (acest abuz va fi stabilit prin hotărâre judecătorească de către instanța de judecată la
cererea nudului proprietar);
8. în cazul în care uzufructul a pierit în totalitate.
Si art 731 relevă un caz de stingere a uzufructului datorita vechimii ori a cazului fortuit cand
bunul asupra căruia s a constituit uzufructul se poate distruge.
Atât uzufructul cat si nudul proprietar nu vor fi obligați în aceste cazuri sa construiască ceea ce s

47
a distrus.

D) dr de uz si abitatie:

DREPTUL DE UZ SI DREPTUL DE ABITATIE

CONSIDERATII INTRODUCTIVE, sediul materiei acestor drepturi - Art 749 – 754 NCC.
Aceste 2 drepturi se particularizeaza prin faptul ca titularul lor se bucura de atributele
posesiei si folosintei bunului numai pt nevoile lui si ale familiei sale.
Ceea ce distinge aceste drepturi, este caracterul lor strict personal. Titularul lor nu poate
ceda (vinde sau inchiria) bunul care face obictul lor, iar creditorii săi nu pot sa le sechestreze.
Dreptul de uz poate avea ca obiect orice bun mobil sau imobil, iar dreptul de abitatie poate
avea ca obiect numai o casa de locuit sau o locuinta.
Potrivit art 751 , constituirea acestor drepturi se poate realiza prin actul juridic ( prin vanzare sau
prin donatie) sau prin alte moduri prevazute de lege ( testament, prescriptia achizitiva –
uzucapiune).
DEFINITIA SI TITULARII DREPTULUI DE UZ SI DE ABITATIE
Dreptul de uz reprez acel drept real care confera titularului atributele de posesie si folosinta
asupra unui bun proprietatea altuia ,dar numai pt nevoile proprii si ale familiei sale.
Dreptul de abitatie este un drept real imobiliar care are ca obiect o locuinta si confera
titularului sau posesia si folosinta acelei locuinte pt el , familia sa si alte persoane pe care le are
in intretinere.
Atat in cazul dreptului de uz cat si in cel al abitatiei in sensul art 753 NCC perceperea fructelor
sau ocuparea intregii locuinte de catre titularii acestor drepturi poate fi facuta numai in masura
faptului in care acest lucru a fost prevazut in actul constitutiv.
DREPTUL DE SERVITUTE
CONSIDERATII GENERALE
Dreptul de servitute este dreptul real perpetuu si indivizibil constituit asupra unui imobil
numit fond aservit sau dominat pt uzul si utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile
care apartin unor proprietari diferiti.

48
Sediul materiei – art 755 – 772 NCC. Servitutea se poate constitui in temeiul unui act juridic ori
prin uzucapiune.
CARACTERELE JURIDICE, TERMENUL SI CLASIFICAREA SERVITUTIILOR DATE
DE NCC
Caracterele juridice specifice dreptului de servitute sunt:
- servitutea este un drept real imobiliar ( servitutea nu creaza un raport juridic intre o persoana
anume si o alta persoana anume ci intre proprietarii actuali la momentul constituirii sale)
- este o sarcina reala impusa fondului aservit
- servitutea este perpetua ( deoarece ea exista cat timp exista cele 2 fonduri, sub conditia notarii
in cartea funciara, ea se transmite dobânditor subsecvenți ai fondului aservit art 759 al 2 ncc)
- servitutea este indivizibila ( de ea se bucura intregul fond dominant si greveaza in intregime
fondul aservit )
- servitutea este inalienabila ( ea nu poate fi instrainata, vanduta , urmarita prin executare silita
sau ipotecata independent de fondul al carui accesoriu este)

Termenul servitutiilor – NCC nu prevede o durata imperativa in exercitarea lor , insa limita de
timp poate fi mentionata de catre parti in actul constitutiv. Chiar si dispozitiile art 770 al 1 lit c)
NCC, prevăd că una din cauzele de stingere a servituților poate fi si „ajungerea la termen”.

NCC scoate in evidenta urmatoarea clasificare a servitutiilor :

- servitutiile aparente si neaparente (art 760 NCC);
Servitutile aparente sunt acelea a caror existenta este atestată de un semn vizibil de servitute
( o usa, o fereastra).
Servitutile neaparente sunt acelea a caror existenta nu este atestată de vreun semn vizibil de
servitute ( servitutea de a nu construi, ori de a nu construi peste o anumită înălțime).
- servitutiile continue si necontinue ( art 761 NCC)
Servitutile continue sunt acelea a căror exercițiu este sau poate fi continuu fara a fi necesar
faptul actual al omului (servitutea de vedere, servitutea de a nu construi).
Servitutile noncontinue sunt acelea pt a caror existenta este necesar faptul actual al omului
(servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de transport)
- servitutiile pozitive si negative ( art 762 NCC)

49
 Servitutile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului dominant exercită o parte din
prerogativele dr de propr asupra fondului aservit (servitutea de trecere pe un anumit teren).
Servitutile negative sunt acelea prin care propr fondului aservit este obligat sa se abtină de la
exercitarea unora dintre prerogativele dr său de propr ( servitutea de a nu construi).

EXERCITAREA DREPTULUI DE SERVITUTE

Pt o mai buna intelegere a exercitarii dreptului de servitute este util sa distingem intre
drepturile si oblig proprietarului fondului dominant (A), respectiv, dr si oblig propr fondului
aservit (B).
a) Drepturile si oblig proprietarului fondului dominant:
- dreptul de a se folosi de servitute numai in conformitate cu actul constitutiv fara sa faca vreo
schimbare impovaratoare pt fondul aservit
- dreptul de a exercita si o servitute accesorie, daca exercitarea servituții principale o impune
- dreptul de a exercita o actiune in justitie specifica acestei materii,prin care sa apara dr de
servitute, anume actiunea confesorie de servitute.

Obligatii – avem 2 tipuri :

1. o obligatie principala prin care acesta este tinut indiferent de modul in care s-a constituit
servitutea sa efectueze pe cheltuiala sa toate lucrarile necesare pt exercitarea dreptului de
servitute.
2. o alta obligatie proprietarului fondului dominant de a nu agrava situatia fondului aservit si de a
nu produce prejudicii acestuia.

b) Drepturile si oblig proprietarului fondului aservit

Drepturi:
- dreptul de a putea schimba locul prin care se exercita servitutea in masura in care exercitarea
acestuia ramane la fel de comoda pt proprietarul fondului dominant
- proprietarului fondului aservit i se recunoaste dreptul de a exercita anumite actiuni in justitie:
actiunea negatorie poate fi promovata atunci cand proprietarului fondului dominant continua sa
exercite servitutea desi a intervenit o cauza de stingere a acesteia; actiunea posesorie ( in tote

50
cazurile cand se doreste inlaturarea unei tulburari), actiuni personale ( se nasc din actul de
constituire a servitutii)

Obligatii:
- prop fondului aservit are obligatia sa se abtina de la orice act care limiteaza sau impiedica
exercitarea normala a servitutiei
- daca prin actul juridic de constituire s-a stabilit pt proprietarul fondului aservit sa realizeze
unele cheltuieli pt folosirea si pastrarea servitutiei, exista posibilitatea de a fi exonerat de la
aceasta obligatie sau sarcina prin renuntarea la dreptul de proprietate asupra fondului aservit in
favoarea proprietarului fondului dominant!!!!.

STINGEREA SERVITUTIILOR
Disp art 770 NCC releva 2 cai de stingere a servitutiilor:
-una principala
- cealalta este exceptionala
Stingerea servitutiilor se face in mod imperativ sau in mod obligatoriu prin radierea lor din cartea
funciara.
Art 770 in alin 1 scoate cazurile de stingere a servitutiilor pe cale principala:
A) prin consolidare atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba un singur propietar
B) prin renuntarea proprietarului fondului dominant
C) ajungerea la termen , etc
Potrivit art 770 in alin 2, pe cale exceptionala, servitutea se stinge, prin exproprierea fondului
aservit, daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul expropriat.

POSESIA
CONSIDERATII INTRODUCTIVE
În actualul dr civil, prevederile art 916 al 1 NCC romanesc, definesc posesia astfel: posesia
este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de propr asupra unui bun de catre persoana care
il stapaneste si care se comporta ca un proprietar.

51
Aceasta stare de fapt sau aparenta de proprietate pe care o creaza posesia duce la nasterea unor
efecte juridice deosebit de importante cum ar fi :
- posesia de buna credinta valoreaza proprietate in materia bunurilor mobile ( de la 935 la 940
NCC)
- dobandirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune ( de la 930 la 934 NCC)
- dobandirea in proprietatea fructelor bunului frugifer de catre posesorul de buna credinta ( art
948 NCC)
- protejarea posesiei sau apararea posesiei prin intermediul actiunilor posesorii (949 la 952 NCC)

CONTINUTUL STRUCTURAL AL POSESIEI

Art 918 NCC evidentiaza situatiile in care nu poate constitui posesie stapanirea unui bun
corporal de catre un detentor precar precum: (detentorul precar reprez cazul in care posesia
rezulta intotdeauna dintr-un act juridic in temeiul unui titlu)
- locatarul, comodatarul,depozitarul si creditorul gajist
- titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz , abitatie su servitute, fata de nuda proprietate, etc.
Potrivit alin 2 al textului amintit , detentorul precar poate invoca efectele recunoscute
posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege ( spre ex- cazurile de intervertire a
detentiei precare in posesie prevazute de art 920 NCC)

NATURA JURIDICA SI EXERCITAREA POSESIEI

Potrivit doctrinei sau literaturii de specialitate , posesia are natura juridica a unui fapt, caruia
trebuie sa i se recunoasca anumite efecte juridice.
Posesia este o stare de fapt si nu una de drept deoarece creaza o prezumtie de posesie si una de
proprietate.
Art 919 alin 1 NCC scoate in evidenta tocmai aceste 2 prezumtii (aceasta dubla prezumtie) –
cea de posesie si cea de proprietate. Astfel:
- acela care stapaneste bunul, este prezumat posesor pana in cazul in care o persoana poate face
dovada contrara printr-un titlu
- detenția precară, odata dovedită, se presupune ca se mentine pana la proba intervertirii
(rasturnarii, schimbarii ordinii titlurilor) salr

52
- posesorul unui bun, este considerat a fi propr pana la proba contrarie, cu exceptia imobilelor
inscrise in cartea funciara.

CARACTERELE JURIDICE ALE POSESIEI:

- posesia se bazeaza pe intentia unei persoane de a poseda bunul pt el; in cazul in care aceasta
intentie lipseste, posesia nu mai exista, va fi vb despre o detinere sau detenție precara.
- posesia intervine numai in cazul drepturilor reale , nu si in cazul drepturilor de creanta (acelora
personale); apoi, posesia nu se poate exercita asupra universalitatilor de bunuri cum ar fi
mostenirea sau fondul de comert, ci, asupra unor bunuri individualizate.
- posesia exercitata cu buna credinta face sa nasca un drept probabil de proprietate sau un alt
drept real !!!!! Efectul jur cel mai important al exercitarii unei posesii cu buna credinta, il
constituie posibilitatea dobândirii proprietatii asupra bunului posedat (prin uzucapiune pt
imobile, sau prin posesia de buna credinta pt cele mobile).

ELEMENTELE POSESIEI – pt existenta posesiei sunt necesare intrunirea a 2 elemente :

- unul material ( corpus)
- altul psihologic (animus)
Elementul material presupune contactul exercitat in mod direct asupra lucrului inclusiv prin
anumite acte materiale sau juridice.
a) în primul rand, in functie de natura fizica a lucrului (de ex, posesia unui tractor se deosebeste
de posesia unui animal)
b) în al doilea rand, in functie de dr real invocat de cel care exercita corpus (de ex, este posesor
cu aparență de proprietar acela care se comporta in exterior fata de lucrul posedat asa cum ar
face-o proprietarul, sau este posesor cu aparență de superficiar acela care se comporta in exterior
ca un superficiar, etc)
Elementul psihologic (animus) sau intentional (animus domini) consta in intentia sau vointa
persoanei care detine lucrul de a exercita posesia pt sine asa cum ar fi exrcitat-o proprietarul sau
titularul unui drept real.
Sub acest aspect, art 917 alin 1 NCC, teza finală, precizeaza faptul ca posesia se exercita de
catre posesor, „fie in mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte
persoane.”

53
POSESIA SI DETENTIA PRECARA
Generalitati introductive
Precaritatea sau detentia precara in opozitie cu posesia este o stare de drept!!!! deoarece
detentia precara sau precaritatea rezulta in toate cazurile dintr-un titlu.
Def: Precaritatea este folosinta exercitata in fapt asupra unui lucru, cu permisiunea
proprietarului, ori in temeiul unui titlu incheiat cu acesta. Putem afirma ca detenției ii lipseste
elementul animus domini (elementul psihologic al posesiei).

CARACTERLE JURIDICE SPECIFICE DETENTIEI PRECARE:

- folosirea in fapt (va avea elementul material)
- folosirea in drept (acest caracter juridic scoate in evidenta folosirea sau folosinta lucrului cu
permisiunea proprietarului si in temeiul unui titlu)
- restituirea bunului

COMPARATIE INTE POSESIE SI DETENTIA PRECARA

Posesia si detentia precara se diferentiaza sensibil:
- trebuie facuta diferenta intre starea de fapt sau existenta unui titlu. Posesia nu este decat o stare
de fapt, un simplu fapt , pe cand detentia este si o stare de drept, suntem in prezenta unui tiltu.
Aceasta diferenta o va face intotdeauna elementul psihologic (animus).
- trebuie facuta diferenta intre pretentia la proprietate sau recunoasterea dreptului proprietarului.
Atata timp cat intre detentor si proprietar exista un titlu detentorul recunoaste dreptul
proprietarului, pe cand posesorul nu. Totodata, daca avem in vedere elementul intentional, cel
psihologic (animus) atunci posesorul are prin definitie animus possidenti, adica intentia de a se
afirma ca proprietar atunci cand el poseda pt sine, el doreste sa scoata in evidenta acest caracter
animus possidenti. In opozitie detentorul precar recunoaste ca nu el este proprietar intrucat nu
este animat de o astfel de intentie, lipsindu-i elementul intentional, psihologic.

REGIMUL JURIDIC AL DETENTIEI PRECARE

54
 În cazu detentiei precare, stăpânirea materială a lucrului se exercită pt altul, nu si pt sine. In
privinta modalitatii de dobandire a proprietatii prin uzucapiune, detentorul precar nu va beneficia
niciodata de aceasta oportunitate.
In materia detentiei precare opereaza principiul imutabilitatii ceea ce inseamna ca pe de-o
parte detentorul nu poate sa transforme prin vointa sa calitatea pe care o are in cea de posesor ,
iar pe de alta parte precaritatea titlului poate fi in anumite cazuri ereditara.
Un aspect importnt in materia precaritatii il reprez intervertirea detentiei precare (rasturnarea
sau schimbarea ordinii titlurilor) – art 920 NCC reglementeaza cazurile de intervertire a detentiei
precare in posesie.

Aceste cazuri sunt urmatoarele:

- daca detentorul precar incheie cu buna credinta un act translativ de proprietate cu titlu
particular cu alta persoana decat proprietarul bunului
- cand detentorul precar savarseste acte de rezistenta neechivoce impotriva posesorului inrucat
acesta din urma are intentia sa se comporte ca un proprietar.
În acest caz, intervertirea nu se va produce mai inainte de implinirea termenului prevazut pt
restituirea bunului.
- cand detentorul precar instraineaza bunul prin act translativ de proprietate cu titlu particular cu
conditia ca dobanditorul sa fie de buna credinta.
Din momentul incheierii actului translativ de propr, cumpărătorul de buna credinta incepe sa
stapaneasca bunul in calitate de posesor si in consecință va avea o posesie utilă.

DOBANDIREA SI INCETAREA POSESIEI

Curs 10
Dobandirea si incetarea posesiei

55
 Posesia se dobandeste prin intrunirea cumulata a celor 2 elemente:corpus si animus.
Referitor la elementul material corpus acesta poate fi exercitat fie personal de catre posesor fie
prin reprezentant. Insa, in ceea ce priveste elementul psihologic al posesiei face diferenta dintre
posesia ca stare de fapt si detentia precara. In privinta elementului psihlogic animus al posesiei
acesta trebuie sa fie exercitat in mod imperativ de catre persoana posesorului si nu a
reprezentatului sau!!!!!!!.
Exceptie de la aceasta regula o fac reprezentantii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de
exercitiu sau persoanele juridice. – art 917 alin 2 NCC.
Art 921 din NCC releva toate situatiile de incetare a posesiei:
- transformarea posesiei in detentie precara atunci cand corpus ramane
- instrainarea bunului
- pieirea bunului
- trecerea bunului in prop publica.
DOVADA POSESIEI: dovada se face prin probatiunea celor 2 elemente ale sale.
Acest aspect, dovada posesiei, creeaza 2 tipuri de prezumtii:
1. amintim despre prezumtia de neprecaritate, regl de art 919 alin 3 NCC, cu exceptia bunurilor
imobile inscrise in cartea funciara. (animus domini)
2. a doua prezumtie scoate in evidenta o prezumtie de neintervertire de titlu, regl de art 919 al 2
NCC (Posedarea in temeiul unui titlu pt o alta persoana cand acest posesor si-a conservat aceasta
calitate).
CALITATILE SI VICIILE POSESIEI
Fata de existenta celor 2 elemente, posesia mai trebuie sa fie si utila (neviciata)!!!. Posesia
poate fi utila in momentul in care indeplineste anumite calitati contrare celor prevazute de
dispozitiile art 922 - 927 NCC si anume: sa fie, continuă, netulburată și publică.
Viciile posesiei reprezintă reversul calitatilor sale: discontinuitatea, violenta si clandestinitatea.
Daca un singur viciu este constatat ea nu va putea fi o posesie utila.
a) discontinuitatea posesiei, potrivit art. 923 NCC, posesia este discontinua atata timp cat
posesorul o exercita cu intermitențe anormale in raport cu natura bunului. (vezi cursul pt detalii).
Caracterele specifice discontinuitatii:
- un viciu absolut deoarece ea poate fi invocata de orice persoana interesata sa anihileze
elementele posesiei (art 926 alin 1 NCC);

56
- este un viciu temporar pt ca inceteaza daca posesorul incepe o posesie utila (acele intermitente
nu mai exista) (art 927).
b) violenta potrivit 924 din NCC , posesia este tulburata atata timp cat este dobandita sau
conservata prin acte de violenta care pot fi fizice sau morale, care nu fost provocate de catre o
alta persoana.
Caractere specifice violentei: este un viciu temporar pt ca odata incetata violenta posesiei se
considera ca posesia redevine utila; este un viciu relativ intrucat produce efecte juridice numai
intre partile dintre care a intervenit (de aceea acest viciu poate fi invocat in fata instantei de
judecata numai de catre persoana impotriva careia s-a manifestat violenta, art 962 alin 2 NCC).
c) clandestinitatea - art 925 din NCC prevede ca posesia este clandestina daca se exercita astfel
incat nu poate fi cunoscuta. Clandestinitatea este un viciu relativ si temporar deoarece posesia
atunci cand incepe sa fie publica atunci acest viciu inceteaza.
Viciile enuntate in perioada exercitarii posesiei pot inceta si din acel moment posesia
redevine utila. Art 927 stabileste ca posesia viciata devine utila indata ce viciul inceteaza.
EFECTELE POSESIEI:
- posesia creaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului
- posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele bunului asupra caruia exercita
posesia
- posesia poate fi aparata prin actiunile posesorii
- posesia exercitata in termenul si in conditiile prevazute de lege conduce la dobandirea dreptului
de proprietate prin prescriptie achizitiva (uzucapiune).

A) Posesia creaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului – respectivul efect are

loc intrucat posesia creaza o aparenta in favoarea posesorului ca ar fi proprietarul bunului ( art
919 alin 2 NCC)
B) Posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele bunului frugifer supra
caruia exercita posesia: art 948 consacra acest efect cu tilu de principiu potrivit caruia numai
posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele produse de bunul frugifer pe care il
poseda.

57
 Buna credinta consta in convingerea pe care posesorul bunului care nu cunostea si nici nu
trebuia dupa imprejurari sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului. Art. 938 NCC
momentul inceperii posesiei efective. + art 948 alin 2 NCC.

Doctrina arata ca pt a pastra fructele trebuie sa fim in prezenta a 2 conditii:

- existenta unui tiltu de dobandire a bunurilor (poate fi o vânzare, o donație, un testament)
- in cazul unui titlu viciat (vezi curs detaliat). Aceasta inseamna ca un viciu afecteaza titlul de
dobândire, nulitatea (relativă si absolută).
In cazul in care posesorul este de rea credinta (care cunoaste viciile titlului sau) , el va fi
obligat sa restituie proprietarului odata cu bunul respectiv toate fructele percepute sau chiar
acelea pe care trebuia sa le perceapa (chiar si contravaloarea celor industriale sau a celor civile).

C) Posesia poate fi aparata prin actiunile posesorii

Actiunile posesorii sunt acele actiuni in justitie prin care posesorul unui bun imobil sau titularul
unui alt drept real principal imobiliar, susceptibil de a fi dobîndit prin uzucapiune, urmăresc sa-si
apere posesia impotriva oricaror tulburari sau deposedari.
Sediul materiei in NCC art 949 - 952 NCC , iar NCPC reglementeaza actiunile posesorii de
la art 1003 - 1005. Scopul acestor actiuni este acela de a restabili situatia de fapt existenta
anterior tulburarii sau deposedarii.
In cazul unui litigiu in care se discuta dreptul de proprietate asupra lucrului, vom fi in prezenta
actiunilor pețitorii si nu posesorii.!!!!!!!!!
CARACTERELE JURIDICE specifice acțiunilor posesorii sunt:
- prin ele poate fi aparata numai posesia asupra bunurilor imobile
- exercitiul acestora este recunoscut si detentorului precar
- au ca scop apararea simplului fapt al posesiei!!!, nepunand in discutie dreptul asupra bunului.
- se judeca dupa o procedura speciala prevazuta de art 1002 - 1004 NCPC
- actiunile posesorii sunt actiuni reale dupa natura bunului mobiliare sau imobiliare

Clasificarea actiunilor posesorii:

58
a) actiunea posesorie generala denumita si actiune posesorie in complangere – reprez actiunea
de drept comun in materie de posesie deoarece la ea se recurge pt orice tulburare!!! cu ecceptia
cazului in care posesorul este deposedat prin violenta.
Pt exercitarea acestei actiuni posesorii generale art 949 si art 951 din NCC ilustreaza urm
condiții:
- sa nu fi trecut un an de la tulburare sau de la deposedare
- reclamantul trebuie sa faca dovada ca inainte de tulburare sau deposedare a posedat bunul cel
putin un an
- posesia reclamantului sa fie utila (neviciata) – sa fie continua, neintrerupta, publica si sub nume
de proprietar.

b) actiunea posesorie speciala numita si in reintegrare: la acesta actiune se poate apela numai in
situatia in care tulburarea sau deposedarea are loc prin violenta!!!!!!. Potrivit art 951 alin 2
NCC , aceasta actiune poate fi promovata si de catre persoana care a exercitat o posesie viciata ,
indiferent de durata posesiei sale daca tulburarea ori deposedarea a fost violenta!!!!.
Violenta raportata la deposedare sau tulbare intelegem orice fapta contrara ordinii de drept
care implica rezistență din partea adversarului si care tinde la deposedarea posesorului. Violenta
nu presupune numai loviri, insulte, etc, ci și alte procedee abuzive cum ar fi: ocuparea unui teren,
a unei case, ridicarea unui zid, ridicarea sau dărâmarea unui gard, distrugerea recoltelor, etc.
Singura conditie ceruta pt actiunea in reintegrare este aceea ca sa nu fi trecut mai mult de un
an de la data tulburarii sau deposedarii – art 951 alin 2 NCC.
Actiunile posesorii pot fi exercitate nu numai de catre posesori si ci de catre detentorii precari,
dar si de către proprietari sau de alti titulari ai drepturilor reale.
D) Posesia exercitata in termenul si in conditiile prevazute de lege conduce la dobandirea
dreptului de proprietate prin uzucapiune: acest efect al posesiei constă in faptul ca posesorul
poate dobandi dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembrămintele sale, daca
posesorul a folosit cu buna credinta bunul respectiv timp de 10 ani (art 930 NCC).!!!
Totodata posesorul cu buna credinta a unui imobil a carui posesie nu a fost viciata timp de 5
ani si care are dreptul inscris in cartea funciara, dobandeste dreptul de proprietate prin
uzucapiune tabulara (art 931 NCC). Important este sa reținem faptul că viciile posesiei, suspendă
termenul uzucapiunii.

59
 In cazul bunurilor mobile, persoana care posedă cu bună credinta bunul altuia, timp de 10
ani poate dobandi dreptul de proprietate asupra acelui bun prin uzucapiune (art 939 NCC).

MODURI DE DOBANDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA SAU ALE

DEZMEMBRAMINTELOR ACESTUIA

Prin moduri de dobândire a dr de propr sau a dezmembrămintelor acestuia trebuie sa intelegem,

totalitatea mijloacelor juridice prin intermediul carora se poate dobandi dreptul de prop privata
sau dezmembraminte ale acestuia. Aceste moduri sunt:
- conventia sau contractul translativ sau constitutiv de drepturi reale
- succesiunea legala si cea testamentara
- accesiunea
- posesia de buna credinta in cazul fructelor
- uzucapiunea in cazul bunurilor mobile sau imobile
- ocupatiunea (care este un mijloc juridic a unor bunuri mobile)
- hotararea judecatoreasca constitutiva de drepturi
Potrivit art 557 alin 2 NCC, in cazuri prevazute de lege proprietatea se poate dobandi si prin
efectul unui act administrativ.

ACCESIUNEA (INCORPORAȚIUNEA), definitie si clasificare:

Accesiunea poate fi definita ca fiind, incorporarea sau unirea unui lucru cu un alt lucru
fiecare avand proprietari diferiti. De asemenea, accesiunea se poate clasifica in functie de
obiectul ei si anume:
- accesiune imobiliara ( poate fi naturala si artificiala)
- accesiune mobiliara
Sediul materiei acestui mijloc juridic il regasim in art 567 – art 601 NCC. Prin intermediul
accesiuni se poate dobandi numai dreptul de prop privata asupra unui bun mobil sau imobil nu si
vreun dezmembramant al acestuia.

1. ACCESIUNEA IMOBILIARA: sediul materiei il regăsim la art 569 - 597 NCC, ea nu poate
avea ca obiect decat un bun imobil insa avem si exceptia art 576 NCC.

60
La randul sau accesiunea imobiliara poate fi impartita in : accesiune imobiliara naturala si
respectiv artificiala.
A) accesiunea imobiliara naturala: consta in unirea sau incorporarea in mod natural a 2 bunuri
avand proprietari diferiti, dintre care cel putin bunul principal este imobil.
NCC atribuie accesiuni imobiliare naturale mai multe modalitati:
⚫ accesiunea pamanturile depuse sau create de apa – este acea forma de accesiune ce ia nastere
in urm cazuri reglementate de NCC: aluviunea (art 569 NCC); avulsiunea (art 572 NCC),
albiile raurilor , insulele si prundisurile (art 573 NCC).

ALUVIUNEA – consta in adaugirile de teren care se formeaza treptat, in timp, fara interventia
omului, pe malurile apelor curgatoare (art 569 NCC).
AVULSIUNEA- consta in ruperea brusca a unei bucati de pamant dintr-o proprietate si alipirea ei
de apa curgatoare la alta proprietate riverana (art 572NCC). -vezi detalii curs – 1 an pt
revendicare)
ALBIILE RAURILOR , INSULELE SI PRUNDIȘURILE – dispozitiile art 573 - 575 NCC,
reglementeaza situatia juridica a insulelor si prundiselor formate de cursurile de apa. Acestea
reprez o forma a accesiuni imobiliare naturale constand in intinderile de uscat rezultate din
retragerea apelor, raurilor neplutitoare si nenavigabile.
⚫ accesiunea naturala asupra animalelor (art 576 NCC)- reprez acele situatii in care animalele
domestice trec sau raman pe un fond, proprietatea unei persoane.

B) accesiunea imobiliara artificiala: spre deosebire de accesiunea naturala care se realizeaza

fara interventia omului, accesiunea imob artificiala se realizeaza numai prin activitatea
omului !!!!!. (art 577 alin 1 NCC).

Art 578 NCC prevede o serie de categorii de lucrari corespunzatoare accesiuni imob artificiale:
- lucrarile autonome- pot fi numai cu caracter durabil (constructiile,plantatiile si orice alte lucrari
cu caracter de sine statator asupra unui imobil).
În acest caz putem distinge intre: lucrari autonome cu caracter durabil efectuate cu buna credinta
(art 581 NCC) și lucrarile autonome cu caracter durabil efectuate cu rea credinta (art 582 NCC).
- lucrari adaugate: pot fi numai cu caracter durabil!!!!

61
 NCC scoate in evidenta 3 tipuri de astfel de lucrari: lucrarile necesare (art 583 NCC);
lucrarile utile (art 584 NCC); lucrari voluptoare (art 585 NCC) sunt lucrari facute pt simpla
placere a celui care le-a realizat fara a spori valoarea economica a imobilului.

2. ACCESIUNEA MOBILIARA

2. Accesiunea mobiliara

Se gaseste in stricta legatura cu situatia in care animalele dosmetice trec sau raman pe un fond
proprietatea unei persoane – art 576 NCC

Roiurile de albine intra si ele aici.

Tipurile de accesiuni mobiliare potrivit NCC care prezinte 3 categorii :

a)specificatiunea – de la art 598 la 599

b)adjuctiunea art 600

c)confuziunea art 601

In cazul specificatiunii consta in prelucrarea unei materii prime astfel incat se poate obtine un
obiect nou.

Adjuctiunea consta in unirea a 2 bunuri mobile avand proprietari diferiti.

Confuziunea are loc atunci cand 2 miscatoare apartin unor proprietari diferiti si ele s-au reunit si
nu mai pot fi recunoscute.

HOTARAREA JUDECATOREASCA

Hot jud reprez actul final si de dispozitie al instantei de judecata prin care se solutioneaza
cu putere de lucru judecat un litigiu nascut intre parti. – art 424 NCPC hot jud pot avea denumiri
diferite:sentinte,decizii sau incheieri

62
 Hot jud constituie un mod de dobandire a dreptului de prop sau a altor drepturi reale
atunci cand ea are un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.

UZUCAPIUNEA sau prescriptia achizitiva, notiuni introductive:

⚫ in vechiul cod civil, uzucapiunea era reglementata in 2 moduri: uzucapiunea mica de la 10 la

20 ani si uzucapiunea mare de 30 de ani . Decretul lege 115/1938 stabilea 2 forme de
uzucapiune-uzucapiunea tabulara si extratabulara.

⚫ prin uzucapiune poate fi dobandit dreptul de proprietate – este vorba doar de proprietatea
privata nu si de cea publica, aceasta din urma fiind inalienabila , insesizabila si
imprescriptibila.

NOTIUNEA SI DOMENIUL DE APLICARE AL UZUCAPIUNII

Uzucapiunea se intemeiaza pe starea de fapt creata de posesie pe o perioada de timp

ceruta de lege asupra unui bun imobil sau dupa caz mobil.

Def: Uzucapiunea reprez acel mijloc juridic prin intermediul caruia se poate dobandi
proprietatea unui lucru prin posesia acestuia in timpul stabilit sau fixat de lege.

Uzucapiunea imobiliara este reglementata in NCC in art 930-art 934 despre uzucapiunea
imobiliara, iar art 939 are in vederea dobandirea bunului mobil in temeiul uzucapiunii.

UZUCAPIUNEA IN SISTEMUL NCC: dpdv a NCC este de 3 feluri:

a) uzucapiunea extratabulara reglem de art 930 din NCC, uzucapiunea tabulara – art 931 NCC
si uzucapiunea mobiliara –art 939 NCC

Uzucapiunea extratabulara – pt ca o persoana sa dobandeasca dreptul de proprietate privata

sau dezmembramintele sle prin uzucapiune extratabulara in afara exercitarii posesiei timp de 10
ani, aceasta trebuie sa indeplineasca una din umatoarele conditii impuse de art 930 si anume:

• proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori dupa caz si-a incetat existenta in cazul
persoanelor juridice

• a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la proprietate

63
 • imobilul nu era inscris in nici o carte funciara

Daca persoana care a exercitat o posesie utila se va afla in fata uneia dintre aceste conditii
poate dobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acelui imobil numai daca si-a
inregistrat cereea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat
propria cerere de inscriere a dreptului in folosul sau pe baza unei clauze legitime, ori cursul sau
chiar implinirea termenului de uzucapiune.

Daca posesia exercitata este utila , uzucapiunea se considera implinita dupa trecerea termenului
de 10 ani. Art 2553 – calculul al termenelor

b)Uzucapiunea tabulara – art 931 NCC evoca faptul ca o persoana de buna credinta care fara
cauza legitima (adica se afla in posesia unui titlu nevalabil) a inscris dreptul sau in cartea
funciara si a posedat imobilul timp de 5 ani, dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere
poate dobandi pe calea uzucapiunii tabulare dreptul de proprietate sau un alt dezmembramant
asupra acelui bun. Posesia trebuie sa nu fie viciata.

Conditiile esentiale incidente uzucapiunii tabulare sunt:

• posesia sa se intemeieze fara cauza legitima adica pe un titlu navalabil

• posesia sa fie de buna-credinta

c) dobandirea proprietatii mobiliare in temeiul uzucapiunii: art 939 – sediul materiei

Conditiile impuse uzucapantului pt a dobandi o prop mobiliara in temeiul uzucapiunii

sunt:

• sa exercite o posesie utila a unui bun mobil timp de 10 ani

• sa-si inregistreze cererea de dobandire a dreptului de proprietate in cartea funciara inainte

ca o terta sa-si fi inregistrat propria cerere de inscriere

Si in cazul dobandirii proprietatii mobiliare in temeiul uzucapiunii. viciile posesiei

suspenda cursul uzucapiunii.

64
JONCTIUNEA POSESIILOR

Prevederile art 933 reglementeaza jonctiunea posesiilor . Dpdv fonetic , notiunea de

jonctiune semnifica unirea , alipirea sau legatura posesiilor. Insa pe noi ne intereseaza strict
dispozitia mentionata sau prevazuta in continutul alin 2 al art 933 in sensul ca “posesorul actual
poate sa uneasca propria posesie cu cea a autorului sau”.

Conditiile ale jonctiunii posesiilor aratam ca:

• sa existe un raport juridic intre autor si succesor

• termenul de uzucapiune sau prescriptie achizitiva sa nu fie implinit raportat la prima

posesie a autorului

• ambele posesii a caror jonctiune se invoca sa fie utile

• sa existe buna-credinta in exercitarea ambelor posesii

Jonctiunea posesiilor consta in adaugarea la termenul posesiei actuale a posesorului ( a

posesorului succesor) a timpului cat lucrul a fost posedat de autorul sau.

Dpdv didactic trebuie retinut ca unirea celor 2 posesii are loc daca vor fi indeplinite urm conditii:

• sa fim in prezenta unei posesii propriu zise si nu a unei detentii precare

• cel care invoca jonctiunea sa fie succesor in drepturi al autorului adica sa fi dobandit
posesia in baza unei raport juridic (succesor testamentar) si nu prin uzurparea posesie
altuia.

EFECTELE UZUCAPIUNII

Principalul efect al uzucapiunii este acela ca prin implinirea termenului se naste dreptul
de proprietate privata al uzucapantului si concomitent se stinge dreptul de proprietate al fostului
proprietar.

Uzucapiunea trebuie invocata pe calea unei actiuni in justitie sau pe cale de exceptie intr-
o actiune in justitie.

65
 Prin simpla implinire a termenului de prescriptie , uzucapantul nu devine in temeiul
dreptului (ipso iure) titularul dreptului uzucapant ci dobandeste dreptul numai de invoca
beneficiul uzucapiunii in fata instantei de judecata. De asemenea, creditorii uzucapantului pot
invoca si ei uzucapiunea pe calea actiunii oblice.

Actiunea oblica se fondeaza pe dreptul de gaj al creditorilor,constituie un mijloc preventiv de

aparare impotriva pericolului insolvabilitatii debitorului si urmareste ca scop conservarea
patrimoniului acestuia.

Uzucapiunea invocata pe cale de actiune in justitie trebuie sa resprecte procedura prevazuta de la

art 1050 pana la art 1053 din NCPC (Titlu 12).

Actiunea revocatorie este acea actiune prin care creditorul solicita revocarea sau desfiintarea
judiciara a actelor incheiate de debitor in frauda drepturilor sale.

66