Cea mai mare surpriză a anului 1989 a fost rapiditatea cu care regimurile comuniste din Europa s-au

prăbușit. Nimeni nu se aștepta la acest colaps în grup al regimurilor comuniste;eșecul lor devenise de multă
vreme evident, dar nimeni – nici specialiștii occidentali, nici populația din țările comuniste și nici măcar
disidenții – nu credea că ultimul deceniu al secolului XX va cunoaște o Europă liberă de comunism.

Pentru mulți, e suficient să explicăm prăbușirea regimuilor comuniste prin lipsa lor de legitimitate.
„Aceste regimuri au fost ilegitime de la bun început și era normal ca ele să dispară”-acest argument, deși
conține o doză de adevăr, e însă insuficient. Într-adevăr, regimurile comuniste din Europa au fost
ilegitime, dar cu toate acestea ele au rezistat mai bine de patruzeci de ani. Și atunci, de ce tocmai în
anii ’80, aceste regimuri dispar unul după altul? Principalul motiv, potrivit specialiștilor, a fost eșecul
economic, devenit evident nu doar în ochii populației, ci și al liderilor comuniști. Se adaugă la acesta
cauze de natura politică, geopolitică, socială și ideologică.

În privința ilegitimității regimurilor, acest argument e valabil, să spunem, doar la nivel teoretic – cu
excepția Cehoslovaciei, comuniștii au ajuns la putere prin alegeri falsificate și prin amenințările
Uniunii Sovietice. Dar de fapt, toate regimurile comuniste din Europa au fost, într-o formă sau alta,
acceptate la un moment de populație și și-au câștigat, prin aceasta, legitimitatea. De cele mai multe
ori, este vorba de o legitimare economică, obținută prin satisfacerea nevoilor materiale ale
populației. Cel mai bun exemplu în acest sens este Ungaria lui Janos Kadar. După valul de
represiune ce urmează Revoluției Maghiare din 1956, Kadar inițiază un plan de reforme economice
care au revitalizat economia ungară și au făcut ca, în cele din urmă, el să fie privit de maghiari nu ca
„omul sovieticilor care ne-a trădat Revoluția”, ci ca un comunist reformator care se îngrijea de
bunăstarea și prosperitatea populației.

Cauzele prăbușirii regimurilor comuniste-câteva teorii

Istoricul J. F. Brown a identificat șase cauze principale ale eșecului regimurilor comuniste europene.
Prima, „cea mai evidentă și atotcuprinzătoare”, ar fi eșecul general al acestor regimuri, un eșec de
continuu de patruzeci de ani, care a subliniat din ce în ce mai mult incompatibilitatea dintre
interesele Uniunii Sovietice și aspirațiile națoionale ale țărilor pe care aceasta și le subordonase
după Al Doilea Război Mondial.

A doua cauză este o consecință directă a primei:eșecul, mai ales cel economic, a subliniat lipsa de
legitimitate a comunismului, care nu-și mai poate ține promisiunile de bunăstare economică și
armonie socială. De asemenea, eșecul economic a stimulat și consolidat opoziția și a unit populația
împotriva regimului:intelectuali, studenți, muncitori, toți încep să conteste regimul.
A patra cauză ar fi faptul că elita comunistă, provocată de opoziție și intimidată de propriul său eșec,
și-a pierdut încrederea în propria abilitate de a conduce și, încă și mai important, voința de a folosi
forța pentru a-și păstra puterea (ca în 1956 sau 1968). Ultimele două cauze țin de factori externi:mai
întâi, dezghețarea și dezvoltarea relațiilor cu Occidentul și impactul valului reformator din URSS din
timpul lui Mihail Gorbaciov. Acest nou lider de la Kremlin, prin viziunea sa reformatoare, i-a
demoralizat și paralizat (prin denunțarea doctrinei Brejnev) pe conservatorii comuniști:aceștia nu au
știut cum să facă față unui lider sovietic liberal, care urmărea schimbarea sistemului pe care ei îl
apărau.
Dacă Brown vine cu o explicație ce ia în considerare mai mulți factori, alți istorici au preferat să se
concentreze doar pe anumite cauze. Robin Okey, spre exemplu, pune accentul pe importanța
pierderii legitimității. Potrivit acestuia, legitimitatea regimurilor s-a pierdut în stadii de-a lungul
celor patruzeci de ani de comunism. Mai întâi, regimurile comuniste au pierdut legitimitatea
morală, prin excesele staliniste care demonstrează că ideologia comunistă nu înseamnă moralitate
superioară, așa cum pretindea. Urmează legitimitatea politică, prin intervențiile sovietice din 1956 și
1968, care arată că independența și suveranitatea statelor comuniste e o iluzie, și că ele sunt
victimele imperialismului sovietic. În cele din urmă, se pierde legitimitatea economică, aceasta fiind
picătura care a umplut paharul:regimurile comuniste ar fi putut supraviețui dacă s-ar fi susținut
economic. Dar din momentul în care eșecul economic al regimurilor socialiste devine evident, la fel
și ideea că ele nu pot fi îmbunătățite, soarta comunismului a fost pecetluită.
Okey analizează căderea regimurilor comuniste pornind de la o teorie privind colapsul unui sistem.
Acest proces presupune la rândul său două procese concomitente, care pot fi identificate și în cazul
prăbușirii regimurilor comuniste din Europa:mai întâi, creșterea voinței și/sau a puterii celor
conduși de a contesta legitimitatea statu-quo-ului (ceea ce se traduce prin apariția și consolidarea
mișcărilor de opoziție) și, în paralel, descreșterea puterii și/sau a voinței conducătorilor de a păstra
statu-quo-ul, adică ezitările elitei comuniste de a mai recurge la forță pentru a reprima opoziția. Asta
s-a întâmplat, în țările comuniste din Europa, pe parcursul anilor '80 (cu excepția, nefericită, a
României):opoziția și societatea civilă se dezvoltă treptat și capătă din ce în ce mai multă putere, iar
liderii comuniști nu mai știu cum să-i facă față și, în cele din urmă, cedează.

Vladimir Tismăneanu explică această capitulare a elitelor comuniste prin faptul că până și ele și-au
pierdut încrederea și speranța că sistemul poate fi salvat. Confruntați cu gravele probleme
economice (la acest capitol, doar Cehoslovacia stătea ceva mai bine) și cu schimbările radicale de la
Moscova, liderii comuniști au încetat să mai vadă în ideologia comunistă o sursă de inspirație și
motivație. Odată ce și-au pierdut angajamentul ideologic, comuniștii nu mai aveau niciun motiv să
sprijine, cu prețul reprimării violente a opoziției populare, sistemul comunist.

În 1989, teoria dominoului a fost inversată. Administrațiile americane au dezvoltat

această teorie încă din anii 50, spunând că dacă un stat dintr-o regiune ajunge sub
influența comunismului și țările din jur ar urma să aibă aceeași soartă. În Europa de
Est, piesele au căzut una câte una, România fiind ultima dintre ele. Doar Uniunea
Sovietică a mai supraviețuit după căderea lui Ceaușescu.

2 FEBRUARIE 1989 POLONIA

Autoritățile comuniste din Polonia încep discuțiile cu președintele Solidarității, Lech Walesa, care
devenise liderul opoziției poloneze. Negocierile se termină în aprilie cu înțelegerea asupra unor
alegeri parțial libere.

11 MARTIE 1989 ROMÂNIA

„Scrisoarea celor șase” prin care șase membri marcanți ai PCR critică regimul a fost citită la Europa
Liberă. Semnatarii sunt Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore
Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan.

12 APRILIE 1989 ROMÂNIA

Nicolae Ceaușescu s-a adresat Plenarei Comitetului Central, unde a făcut publică încheierea plății
datoriei externe, ce se ridica la 21 miliarde de dolari, și chiar mai avea de recuperat 2,5 miliarde de
dolari.

4 IUNIE 1989 POLONIA

Solidaritatea obține o victorie copleșitoare în alegeri și ocupă toate fotoliile eligibile din parlament,
urmând să preia guvernarea în luna septembrie.

7 IUNIE 1989 UNGARIA

S-a constituit Mișcarea pentru o Ungarie Democrată, la un an după ce guvernul comunist a acceptat
să se remanieze sub criticile opoziției.

13 IUNIE 1989 UNGARIA

Au loc primele tratative între reprezentanții Partidului Muncitoresc Socialist Ungar și cei ai grupărilor
și partidelor din opoziție. Au fost prezenți la negocieri 120 de ziariști, majoritatea străini.

16 IUNIE 1989 UNGARIA

Are loc la Budapesta reînhumarea rămășițelor pământești ale lui Imre Nagy, unul dintre eroii
Revoluției de la 1956, și ale colaboratorilor săi condamnați și executați pentru rolul jucat în
evenimentele de atunci. Circa 200.000 de persoane participă la festivități, iar ceremonia, consideră
istoricii, a fost efectul vizitei Înaltului Pontif în Polonia în vara anului 1979. După acest eveniment,
schimbarea devine inevitabilă.

10 IULIE 1989 POLONIA

Președintele SUA, George Bush, se întâlnește la Varșovia cu reprezentanții opoziției.

11 IULIE 1989 UNGARIA

Președintele SUA, George Bush, face o vizită la Budapesta.

23 AUGUST 1989 UNGARIA

Ungaria comunistă a ridicat restricțiile de frontieră la granița cu Austria. În septembrie, mai mult de
13.000 de turiști est-germani din Ungaria trecuseră în Austria.

7 OCTOMBRIE 1989 GERMANIA DE EST

A 40-a aniversare a formării Germaniei de Est este eclipsată de proteste antiguvernamentale, iar
liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, îi spune omologului său est-german, Erich Honecker, că „viața îi
pedepsește pe cei care se află în întârziere”.

18 OCTOMBRIE 1989 GERMANIA DE EST

În Germania de Est, a demisionat Erich Honecker și a fost înlocuit de Egon Krenz, câteva zile mai
târziu. Honecker prezicea, în ianuarie același an, că Zidul avea să mai stea în picioare "încă 100 de
ani".

3 NOIEMBRIE 1989 BULGARIA

Peste 4.000 de bulgari mărșăluiesc pentru glasnost și ecologie, la Sofia, în primul protest
antiguvernamental de la instaurarea comunismului. 

9 NOIEMBRIE 1989 GERMANIA

Căderea Zidului Berlinului.

10 NOIEMBRIE 1989 BULGARIA

Todor Jivkov, cel mai longeviv șef de stat din Europa de Est, care conducea și Partidul Comunist
Bulgar, își dă demisia. Guvernul comunist va renunța însă la putere abia pe 2 februarie 1990, după ce
opoziția refuză să intre într-o coaliție cu Partidul Comunist.

11 NOIEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Înainte de congresul PCR, pe străzile Brezoianu și Kogălniceanu din București, studenți din Cluj-
Napoca și București au demonstrat cu pancarte „Vrem reforme!” împotriva guvernului Ceaușescu.
Studenții Mihnea Paraschivescu, Grațian Vulpe, economistul Dan Căprariu-Schlachter din Cluj-
Napoca și alții au fost arestați și anchetați de lucrătorii Securității de la Penitenciarul Rahova pentru
propagandă împotriva societății socialiste.

20 NOIEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Are loc al 14-lea Congres al Partidului Comunist Român, unde Nicolae Ceaușescu prezintă în fața
celor peste 3300 de delegați, timp de șase ore, un raport referitor la realizările țării din ultimii 5 ani.

20 NOIEMBRIE 1989 CEHOSLOVACIA

Peste 200.000 de oameni demonstrează, la Praga, în Piața Wenceslas.

24 NOIEMBRIE 1989 CEHOSLOVACIA

Alexander Dubcek ține un discurs, la Praga, în fața a peste 300.000 de oameni, în care descrie idealul
„socialismului cu față umană”. În același timp, șeful partidului comunist din Cehoslovacia, Milos
Jakes, își dă demisia.

26 NOIEMBRIE 1989 UNGARIA

Are loc un referendum, unde peste 95% din cei prezenți la vot s-au pronunțat pentru desființarea
celulelor comuniste la locul de muncă și a gărzilor muncitorești, plus trecerea bunurilor partidului în
patrimoniul statului.

2 DECEMBRIE 1989 MALTA

Summitul din Malta dintre președintele SUA, George H. W. Bush și secretarul general sovietic, Mihail
Gorbaciov. În timpul întâlnirii Bush și Gorbaciov ar fi căzut de acord să pună capăt Războiului Rece,
cu toate că nu există nimic scris în acest sens. Rapoartele vremii au vorbit despre Summitul din Malta
ca fiind cel mai important din 1945 încoace, când la Yalta prim-ministrul britanic Winston Churchill,
secretarul general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Iosif Stalin, și președintele SUA,
Franklin D. Roosevelt, au căzut de acord asupra împărțirii Europei.

11 DECEMBRIE 1989 UNGARIA / ROMÂNIA

La TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastorul
reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din comunitatea religioasă pe care o
conducea.

16 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Începe protestul din Timișoara, ca răspuns la încercarea regimului de a-l evacua pe pastorul reformat
László Tőkés, care făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională,
iar guvernul a considerat că a făcut declarații antiromânești. Unii protestatari au încercat să pătrundă
în clădirea comitetului județean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a răspuns cu gaze
lacrimogene și jeturi de apă, în timp ce miliția a recurs la forță și la arestarea participanților.

17 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Protestatarii au intrat în Comitetul Județean Timiș și au aruncat pe fereastră documentele partidului,

broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii. Au încercat din nou să
incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriți de unități militare. Începe intervenția Armatei
care nu reușește să restabilească ordinea, dar trage în manifestanți.

18 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

 Nicolae Ceaușescu se întâlnește cu miniștrii Apărării, Vasile Milea, de Interne, Tudor

Postelnicu, de Externe, Ion Stoian și cu generalul Iulian Vlad, șeful Securității.

 Ceaușescu face o vizită de două zile în Iran.

 Continuă represiunea de la Timișoara sub numele „Operațiunea Trandafirul”: peste 40 de

cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul
Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele
represiunii să fie șterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenușa” din București.
Cenușa a fost colectată în patru pubele de gunoi și ulterior deversată în Popești Leordeni.

19 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Armata deschide focul împotriva muncitorilor în apropierea întreprinderii „ELBA” din Timișoara.

19 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Nicolae Ceaușescu ține o cuvântare televizată în care îi numește pe cei care protestau la Timișoara
„dușmani ai Revoluției Socialiste”. În același timp, peste 100.000 de protestatari au ocupat Piața
Operei din Timișoara și au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”,
„Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”

21 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Nicolae Ceaușescu vorbește în fața adunării populare, din balconul Comitetului Central, și promite
creșterea salariilor muncitorilor cu o sută de lei pe lună. Dinspre marginea manifestației s-au auzit
inițial sloganuri izolate împotriva lui Ceaușescu, după care, într-o proporție semnificativă mulțimea s-
a raliat acestor strigăte. O parte dintre participanți a pornit spre Intercontinental, unde au încercat să
ridice o baricadă. Represiunea împotriva lor a început la miezul nopții prin participarea Securității,
Armatei, Pompierilor, Ministerului de Interne. După înăbușirea revoltei, asfaltul a fost spălat de sânge
de mașinile pompierilor și salubrității. 50 de oameni au murit în urma represiunii, 462 au fost rănite,
1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava.

22 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

 Grupuri masive de muncitori de la Griviţa Roşie, Vulcan, 23 August, Pipera, Republica,

Întreprinderea de Maşini Unelte şi Ansamble Bucureşti se îndreaptă spre centrul Capitalei.
 Nicolae Ceauşescu spune că ministrul Apărării, generalul Vasile Milea este un trădător și
anunţă sinuciderea lui.
  Se instituie "starea de necesitate" pe întreg teritoriul României.
 Armata se retrage din fața Comitetului central.
 Manifestanții, strânși în număr mare în fața Comitetului Central, forțează intrarea în clădire.
 La ora 12:06, soții Ceaușescu pleacă din clădirea CC-ului, la bordul unui elicopter.
 La ora 15:00 sunt arestați la Târgoviște.
 Radio România Actualități și TVR sunt ocupate de manifestanți. La TVR, actorul Ion Caramitru
și poetul Mircea Dinescu par să dirijeze lucrurile.
 Se înființează Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, care preia întreaga putere în
stat, cu scopul „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”. Printre
membrii acestuia se află Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu,
László Tokés, Dan Deşliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian,
Cazimir Ionescu, Domokos Geza şi Ion Iliescu. Comunicatul către țară al acestei noi entități
anunță instituirea pluralismului politic, organizarea de alegeri libere, separarea puterilor în
stat, elaborarea unei noi Constituţii, promovarea liberei iniţiative în economie, respectul deplin
al drepturilor şi libertăţilor omului.
 Violențele continuă în timpul nopții sub pretextul apariției teroriștilor.

23 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Soţii Ceauşescu, reţinuţi de Miliție, sunt transferaţi de la sediul Inspectoratului de Miliţie la Unitatea
Militară 01417 din Târgovişte.

24 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale decretează măsuri excepționale. Printre ele se
numără integrarea unităţilor Ministerului de Interne în structura Ministerului Apărării Naţionale,
încetarea focului pe întreg teritoriul ţării, predarea armamentului aflat în posesia civililor către
unităţile militare.

25 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi de un Tribunal Militar Extraordinar și executați, după un
proces succint, care a avut loc în unitatea militară de la Târgoviște. Cei doi erau acuzați de genocid,
subminare a puterii de stat, subminarea economiei naţionale, încercarea de a fugi din ţară pe baza
unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci străine.

26 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Petre Roman este numit în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, prin decret.
27 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Este ales Biroul Executiv al CFSN compus din: Ion Iliescu - preşedinte, Dumitru Mazilu - prim-
vicepreşedinte, vicepreşedinţi - Cazimir Ionescu, Kiraly Karoly, secretar - Dan Marţian, membri -
Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu.

31 DECEMBRIE 1989 ROMÂNIA

Preşedintele CFSN, Ion Iliescu, anunță în discursul de Anul Nou abolirea pedepsei cu moartea,
sistarea exporturilor de alimente, realizarea unor importuri de bunuri de consum, sistarea unor
lucrări de investiţii costisitoare: Canalul Dunăre-Bucureşti, Sistemul hidrotehnic Dunăre-Jiu-Argeş,
zona liberă din portul Constanţa, Centrala termoelectrică Anina, Casa Poporului.

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica
Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a locuit în
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a născut 
într-o familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.
A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din
orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de
versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul
Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a
doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii
”Scînteia Leninistă”.
În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună avînd doi copii: Vieru-
Teodor și fiul mai mic - Călin.
A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi
1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de
versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista
Nistru poemul "Legămînt", dedicat poetului Mihai Eminescu.
În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vîrstele", pentru care i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai tîrziu, revista Nistru
publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu.
Întregul tiraj este oprit, iar dedicaţia este scoasă.
În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele
tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie
poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură
naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga",
"Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar
pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.
Un an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi
pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de cîţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi
învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare
volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cîteva zile după apariţie, în urma unui
denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul
românesc.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întîlnirea
cu redactorii revistei "Secolul XX".În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din
România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează
Transilvania, însoţit de poetul Radu Cîrneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape",
cu ilustraţii color de Isai Cîrmu.
La sfîrşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din
Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele pe versurile sale) avînd un mare rol în deşteptarea conştiinţei
naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre
organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile
sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în
care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele
pentru cîntece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie
internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen.
În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunînd în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi
compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.
Un an mai tîrziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine
membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune
pentru premiul Nobel pentru Pace.
În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vîrstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea
Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru
Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai tîrziu
este decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de
ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi
al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada
Armeană. La înmormîntare au asistat cîteva zeci de mii de oameni. Chişinăul nu mai cunoscuse
funeralii de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20
ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ţinînd
un moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare
Cruce.
Cîteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi și Buzău poartă
numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naştere, a fost instalat
bustul poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.
 
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan cu noi,
el este şi un exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le exprimă artistic şi
le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul
timpului, e poetul epocii noastre.