ARGUMENTARE BASM-Harap Alb

Basmul este o specie a genului epic, de largi dimensiuni, in care întâmplări reale,
obișnuite, se împletesc cu cele neobișnuite , fabuloase. Personajele basmului au un
caracter simbolic si se împart in doua categorii ce reprezintă Binele si Raul, concretizate
in diferite forme. Structurat după un tipar narativ specific, basmul are o finalitate etica,
reprezentând aproape de fiecare data victoria Binelui, ceea ce implica existenta unor eroi
înzestrați cu atribute fizice si morale ideale, uneori supranaturale. Opera prezinta o serie
de motive precum: dispariția sau absenta, drumul, încercările, recompensa.
In opinia mea, opera “Harap Alb” scrisa de Ion Creanga este un basm cult deoarece
aceasta prezinta trasaturi de forma si de continut specifice acestei specii literare:
prezenta naratorul obiectiv, structurarea actiunii dupa schema epica a basmului,
personajele aflate in antiteza si inzestrate cu puteri supranaturale si prezenta motivelor
specifice temei.
In primul rand, actiunea este structurata intr-un mod specific caracteristic basmului
cult. Expozitiunea este linistea din incipit, astfel ne este prezentata familia craiului ce
avea trei feciori. Fratele craiului, imparatul Verde, are nevoie de un mostenitor. Cel
mai mare dintre fii ii cere acordul tatalui sau sa mearga spre Verde-Imparat. Pe drum
acesta se intalneste cu tatal sau deghizat in urs, se sperie si se intoarce rusinat. Asa
se intampla si cu mijlociul. Cand mezinul familiei cere acordul craiului acesta il refuza
spunand ca daca fratii lui mai mari nu au reusit nici el nu va reusi. Sfanta Duminica i
se arata si il indruma sa ceara de la tatal sau armura si armele din tinerete si sa
mearga in grajd si sa puna o tava cu jaratec. Asteapta si cel mai slab dintre cai
mananca si se transforma intr-un armasar. Tatal sau ii da armele si armura si il lasa
sa plece. Cand mezinul se intalneste cu craiul deghizat acesta vrea sa il loveasca insa
craiul isi dezvaluie identitatea ca e tatal sau.Intriga prezinta perturbarea echilibrului
care consta in intalnirea mezinului cu omul Span. Tatal sau l a intstruit sa nu aiba
incredere in nimeni pe drum. Spanul s a oferit ca sluga si acesta la acceptat. S au
oprit la o fantana si Spanul l a pacalit pe mezin. Dupa ce a devenit sluga spanului
acesta a primit numele de Harap Alb. Cand au ajuns la Verde-Imparat ficele lui il
preferau pe Harap Alb ca sot decat pe Span. Omul Span a aflat de existenta ficei
Imparatului Ros care era cea mai furmoasa. L-a trimis pe Harap Alb sa o aduca. Harap
Alb s-a intalnit pe drum cu cei 5 nazdravani care l-au ajutat sa treaca de probele
Imparatului Ros. Cand au ajuns cei 2 la Span acesta a fost dezvaluit ca fiind deghizat
in mezinul craiului si Harap Alb si-a dobandit inapoit titlul si a devenit mostenitor.
De asemenea, naratiunea este realizata la persoana a 3-a de catre un narator
omniscient, obiectiv si intervine adesea prin remarci sau comentarii. Dialogul este
folosit pentru a dramatiza naratiunea, avand un ritm mai rapid.
Fuziunea dintre real si fabulos se realizeaza inca din din incipit. Reperele
spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului care trebuie sa ajunga la Verde-
Imparat. Este transpusa ideea de maturizare prin aceasta calatorie si prin probele
Imparatului Ros. Harap Alb paraseste imparatia plina de siguranta a tatalui sau si
trece “dincolo”, in taramul necunoscut lui.
Totodata, sunt prezente cliseele compozitionale specifice basmului cult.
Formula initiala “Amu cică era odată” incadreaza opera in illo tempore si face
trecerea din lumea reala in cea fictionala anticipand caracterul fabulos. Formula
mediana “Caci cuvantul din poveste inainte mult mai este” leaga secventele textului
si mentine treaz interesul cititorului. Formula finala “Si a tinut veselia ani intregi, si
acum mai tine inca” marcheaza sfarsirea actiunii si scoate cititorul din lumea
fantastica.
In al doilea rand, personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice : binele si
raul in diversele lor ipostaze. Personajele sunt protagonistul Harap Alb ce este ajutat
de fiinte cu insusiri supra naturale (Sfanta Duminica, calul nazdravan, craiasa
furnicilor si a albinelor, cei cinci nazdravani) si de obiecte miraculoase(smicele de
mar, apa vie, apa moarta) , antagonistul Spanul il pacaleste pe Harap Alb sa devina
sluga lui insa este invins la final. Specific basmului cult, eroul are un caracter care se
afla in evolutie pe parcursul operei, iar celelalte personaje reprezinta tipologii umane
reductibile la o singura trasatura dominanta. De exemplu, prin cei cinci tovarasi ai
eroului se ironizeaza defecte umane, dar aspectul grotesc ascunde calitati sufletesti.
Caracterizarea personajelor este facuta in mod direct, dar si
indirect.Caracterizarea directa ne spune ca Harap Alb nu are puteri supranaturale si
nici insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati
morale sau valori etice ca mila, bunatatea, generozitatea, prietenia si curajul.
Numele Harap-Alb reflecta conditia duala de rob de origine nobila. Indirect, sugestia
cromatica reda traversarea unei stari intermediare dintre starea de inocenta si
implinirea spirituala a celui care va deveni imparat. Caracterizarea indirecta este
influentata de prezenta Spanului care este infatisare raului, astfel contrasteaza cu
eroul, dar este un rau necesar deoarece are un rol foarte important in initierea lui
Harap Alb. Intalnirea cu Spanul declanseaza conflictul interior, mezinul a fost fortat
sa renunte la “vechiul el”, un om nobil, pur, dar naiv la sluga de doi bani a Spanului.
Pe parcursul operei observam modificarea balantei in acest conflict, in aceasta criza,
astfel in final Harap Alb devine o fiinta nobila, pura, cu o minte agera.
In concluzie, opera “Harap-Alb” scrisa de Ion Creanga este un basm cult, avand
ca particularitati structurarea actiunii dupa schema specifica basmului, personajele
aflate in antiteza inzestrate cu puteri supra naturale si cliseele compozitionale.