CARACTERIZAREA LUI GHITA

Personajul literar reprezinta o instanta narativa ce exista doar in lumea creata

de scriitor. Supranumite “fiinte de hartie” de catre Roland Barthes, personajele sunt
folosite de catre autor drept niste tablouri goale care sunt pictate cu trasaturi de
caracter si tipologii umane devenind un mediu indirect prin care sunt transmise idei,
ganduri, trairi si sentimente.
Opera “Moara cu Noroc” scrisa de Ioan Slavici este o nuvela realist-psihologica,
astfel conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului
principal, iar in caracterizarea si individualizarea personajelor sunt folosite tehnici de
investigare psihologica. Personajul principal Ghita este cel mai complex personaj din
nuvela si este supus unei evolutii, mai bine zis unei involutii de la statutul de om
cinstit, dar sarac la statutul de om fara principii care are ochi doar pentru bani. El
parcurge un traseu al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Acesta are
indoieli fata de ce cale sa aleaga: cea a banilor sau cea a familiei si asta il determina
sa devina din ce in ce mai putin sigur pe sine. Se arata slab in fata tentatiilor si
sfarseste tragic. Toata adancimea asta pe care Ghita o are din punct de vedere moral
il face un personaj rotund, in timp ce Lica, personajul structurat in antiteza, este
redus la o singura trasatura dominanta: rautatea.
Personajul principal este individualizat prin numele Ghita, un hipocrastic
derivat din numele Gheorghe. Acesta ilustreaza conditia omului invins de fortele
nefaste, rele si este simbolizat in nuvela prin antagonistul sau ,adica, Lica Samadaul.
Personajele lui Slavici sunt oameni simpli, dar complicati sufleteste. Ghita este un
exemplu foarte bun. In expozitiune este prezentat ca un cizmar cinstit, asezat la casa
lui. Totusi dorinta de a depasi saracia si de a si deschide o afecere insemna sa
paraseasca “linistea colibei”. Luarea in arenda a carciumii a fost startul unui ciclu
vicios care l-a distrus pe Ghita, dar si pe sotia sa Ana.
Schimbul de replici dintre Lica si Ghita din capitolul 5 ii surprinde pe cei doi intr-un
argument aprins. Ghita a fost surprins de Lica deoarece nu se astepta sa treaca de
obstacolele impuse in miez de noapte. Lică îi propune lui Ghiţă o învoială, însă acesta
refuză abdicarea din poziţia privilegiată pe care o deţine fără o confruntare prealabilă.
In continuare incearca sa slabeasca increderea in sine a carciumarului. Ghita inca
poseda acea forta a omului cinstit asa ca se apara de vorbele impunatoare lui Lica,
chiar opune rezistenta lor. Cu toate astea samadaul ajunge sa-l supuna pe carciumar,
folosindu se de singurele slabiciuni ale lui Ghita: familia si dorinta de a trai bine.
Ghita realizeaza ca singura lui solutie ca sa ramana la Moara cu Noroc este sa devina
omul Samadaului. In capitolul 12 sunt descrise gandurile lui Ghita din “putinele zile
petrecute in inchisoare” . Aici apare ura nespus de mare fata de Lica, carciumarul
ajungand sa vrea sa il omoare, dar ajunge la concluzia ca “cele facute nu se mai pot
desface”. Apoi, cand se intalni iar cu Lica, acesta il iarta fara a se gandi din nou. Aici
putem observa faptul ca Ghita a devenit indecis si nu mai are aceeasi putere de decizie
din cauza indoielii de sine si presiunii samadaului.
Ghita este caracterizat direct prin mijloace de caracterizare de catre narator si alte
personaje. Naratorul evidentiaza inca din inceputul operei faptul ca Ghita este un om
“harnic si sarguitor” , calm si simplu. Mai apoi, face un paralel cu descrierea
anterioara spunand ca “acum el se facuse de tot ursuz” astfel reiesind faptul ca nu mai
este sigur pe sine, ii este frica de opinia altor oameni si nu mai are aceeasi incredere in
sotia sa. Ana este cea care observa cel mai bine schimbarile lui Ghita fiindca observa
ca schimbarea lui pune in pericol familia sa. Ghita devine neglijent, iar sotia sa ii
spune ca a devenit un om “netrebnic si grozav”.
Totodata este caracterizat si indirect prin faptele, vorbele si gandurile sale. In
principal obsesia pe care a dezvoltat-o fata de bani s-a transformat in patima. Aceasta
l-a transformat, iar samadaul a fost doar un catalizator al acestei reactii. Odata ce
omul da peste o sursa de bani incearca sa profite cat mai mult de ea, astfel uitand pe
parcurs de cei din jurul sau, dar cel mai rau de el insusi. Toate actiunile care iau loc
dupa mutarea la han scot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina.
Relatia dintre Ghita si Ana degradeaza odata cu redarea secventelor textului. De la sot
si sotie, ei ajung sa se indeparteze din ce in ce mai tare unul de celalalt. Lipsa de
antentie din partea lui Ghita o face pe Ana sa puna la indoiala sentimentele fata de el,
ca la urma sa il insele pe Lica deoarece sotul ei era doar “o muiere in haine de
barbat”.
In concluzie, personajul principal Ghita din opera “Moara cu noroc” (nu hanul ancutei
tudor) este cel mai complex din opera si este modelat de Slavici pentru a descrie o
poveste tragica, cea a unui om care din dorinta de a trece peste saracie s-a aventurat
intr-un loc primejdios, iar atunci cand “monstrul” acelui loc a inceput sa-l manipuleze
a cazut neputincios in fata destinului.