Tehnologia LED

Un LED (din engleză light-emitting diode, însemnând diodă emițătoare de lumină) este o
diodă semiconductoare ce emite lumină la polarizarea directă a joncțiunii p-n. Efectul este o
formă de electroluminescență.
Un LED este o sursă de lumină mică, de cele mai multe ori însoțită de un circuit electric ce
permite modularea formei radiației luminoase. De cele mai multe ori acestea sunt utilizate ca
indicatori în cadrul dispozitivelor electronice, dar din ce în ce mai mult au început să fie utilizate
în aplicații de putere ca surse de iluminare.

Fig. 1 – Construcția unui LED

Culoarea luminii emise depinde de compoziția și de starea materialului semiconductor

folosit, și poate fi în spectrul infraroșu, vizibil sau ultraviolet. Pe lângă iluminare, LED-urile sunt
folosite din ce în ce mai des într-o serie mare de dispozitive electronice.

Fig. 2 – Spectrul electromagnetic

 Electroluminescența a fost descoperită în anul 1907 de către H. J. Round, folosind un cristal
de carbură de siliciu și un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. Rusul Oleg
Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul LED prin anii 1920. Cercetarea sa a făcut
înconjurul lumii, însă nu s-a găsit nici o întrebuințare a acesteia timp de câteva decenii. În anul
1961, Bob Biar și Gary Pittman, au descoperit că aplicând curent unui aliaj din galiu si arsen,
acesta emite o radiație infraroșie. Primul LED cu emisie în spectrul vizibil (roșu) a fost realizat în
anul 1962 de către Nick Holonyak, când lucra la General Electric Company . Un fost student al
acestuia, M. George Craford, a inventat primul LED de culoare galbenă și a îmbunătățit factorul
de iluminare al Led-urilor roșu și roșu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Până în 1968
LED-urile vizibile și cele infraroșii costau foarte mult, aproape 200 de dolari și nu puteau fi
folosite doar la aplicații minore. Prima corporație care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară
largă a fost Monsato Corporation, realizând în 1968 LED-uri pentru indicare. Acestea au fost
preluat de către compania Hewlett Packard și integrate în primele calculatoare alfanumerice.
Primele LED-uri comercializate pe scară largă au fost folosite pentru înlocuirea indicatoarelor
incandescente, întâi la echipamentele scumpe ca cele de laborator și de teste, apoi, mai târziu, la
televizoare, radiouri, telefoane, calculatoare, chiar și ceasuri. Aceste LED-uri roșii nu puteau fi
folosite decât pentru indicare deoarece emisia de lumină nu era suficientă pentru iluminarea unei
suprafețe. În decursul anilor s-au descoperit și alte culori ale LED-urilor, cu capacități mai mari
de iluminare. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetătorul Shuji
Nakamura în anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Acesta a fost premiat în anul 2006 cu Milennium
Technology Prize pentru invenția sa.
În anul 2008, cel mai puternic LED comercializat aparținea firmei sud-coreene Seoul
Semiconductor. Un singur LED din seria Z-Power P7 atinge performanța de 900 Lumen la 10
Watt, deci o eficiența de 90 lm/W, echivalând cu un bec obișnuit de 75W.
La 12 mai 2010, firma Nexxus Lighting a prezentat cea mai puternica lampă LED de uz
casnic disponibilă pe piață, cu o eficiență de 50 Lumen/Watt. Luminozitatea lămpii Array LED
PAR38 este comparabilă cu cea a unui bec obișnuit/standard de 75 Watt atingând 985 Lumen la
un consum de numai 18-20 Watt, fiind în același timp și variabilă.
La 12 aprilie 2010, firma Toshiba a prezentat prototipul celei mai puternice lămpi LED de
uz casnic și industrial, cu o eficiență de 120 Lumen/Watt. Luminozitatea lămpii led este
comparabilă cu cea a unui bec obișnuit/standard de 100 Watt, atingând 1690 Lumen.
 La 18 decembrie 2012, firma Cree a prezentat Lampa LED XLamp MK-R cu o eficiență de
200 Lumen/Watt si cu o dimensiune de 7 x 7 mm. Luminozitatea lămpii led este comparabilă cu
cea a unui bec incandescent de 120 Watt, atingând 1769 Lumen la 15 W și 85°C.
La 5 martie 2013, firma Cree a prezentat Lampa LED de uz casnic cu o eficiență de 84
Lumen/Watt, consum 9 - 9,5 Watt, preț sub 10$ în varianta de 40W și dulie standard E27.
Luminozitatea lămpii led este comparabilă cu cea a unui bec incandescent de 60 Watt, atingând
până la 800 Lumen, fiind și variabilă ( în combinație cu un variator de tensiune).

Pentru realizarea a unei benzi largi de culori este utilizat modelul cromatic roșu-verde-
albastru, abreviat RVA, (folosit adesea sub abrevierea englezească RGB - Red Green Blue).
Acesta este un model aditiv de culoare, în care culorile albastră, roșie și verde sunt amestecate în
diferite moduri pentru a produce o gamă largă de culori.
Principalul scop al paletei de culori RGB este de a reprezenta imagini pe sistemele
electronice, cum ar fi televizoarele și calculatoarele, deși a fost folosit și în fotografie. Înainte de
era electronică, modelul RGB era mai puțin cunoscut, în principal el fiind folosit în biologie, la
percepția umană a culorilor.
RGB este un model cromatic dependent de dispozitive: două monitoare diferite pot
reprezenta o anumită valoare RGB diferit, deoarece răspunsul elementului chimic ce provoacă
culoarea diferă de la producător la producător sau chiar la același dispozitiv, odată cu trecerea
timpului. Astfel o valoare RGB nu definește aceeași culoare pe toate dispozitivele fără un fel de
gestiune a culorilor.

Fig. 3 – Reprezentarea mixării aditive a culorilor RGB

 Dispozitivele de intrare tipice RGB sunt camerele de filmat, scanerele și aparatele de
fotografiat, iar cele de ieșire sunt televizoarele (CRT, LCD, cu plasmă, etc.), monitoarele,
ecranele telefoanelor mobile, proiectoarele video, afișoarele cu LED-uri multicolore.
Imprimantele nu folosesc paleta RGB, de obicei acestea folosesc modelul cromatic CMYK.
Pentru a putea obține culorile secundare din cele primare sînt utilizate o serie de
multiplexoare și controlere electronice. Tehnologia microelectronicii permite eșantionarea
proceselor și ciclurilor, astfel este asigurat controlul efectelor care poate fi realizată cu ajutorul
LED-urilor.
Pentru analiză se propune multiplexorul digital pentru dirijarea panourilor, benzilor și
proiectoarelor cu LED DMX512.
DMX512 se utilizează în rețele de comunicații digitale , care sunt de obicei folosite pentru a
controla efectele iluminatul și diferite scene a acestora. Aceasta a devenit principala metodă
pentru conectarea controlerelor pentru realizarea variațiilor și efectelor speciale.
O rețea DMX512 are o topologie de auto-bus multi-drop cu noduri înserioate împreună. O
rețea constă dintr-un singur controler DMX512 - care este MASTER al rețelei - și unul sau mai
multe dispozitive SLAVE. De exemplu, o consolă de iluminat care este adesea folosit ca
controlerul pentru o rețea de dispozitive slave , cum ar fi variatoare , mașini de ceață și lumini
inteligente pe bază de LED.

Fig 4. Topologia arhitecturală a DMX512

Specificația " terminator " este utilizat pentru a fi conectat la OUT-ul final un conector al
ultimei slave pe lanț. Un terminator este un conector stand-alone , cu un rezistor integrat de
120Ω, conectat în perechea semnalului de date primare; acest rezistor potrivește impedanța
caracteristică a cablului . Dacă se folosește o pereche de date secundare, un rezistor de terminare
este conectat deasemenea la bornele sale. Deși sistemele simple ( de exemplu , sisteme cu cîteva
dispozitive și cabluri scurte) vor funcționa, uneori, în mod normal , fără un terminator , standardul
impune utilizarea acestuia. Unele dispozitive slave DMX au construit în încheiere, care pot fi
activate manual, cu un comutator mecanic sau de software , sau prin detectarea automată absența
a unui cablu conectat .
Schema electronică a unui controler DMX512 este prezentată în figura 5.

Fig. 5 Schema controlerului DMX512

Semnalul DMX512 la osciloscop electronic este prezentat în figura 6.

 Controlerul realizează transmiterea semnalelor digitale către decoderul DMX care ulterior
transmite semnalele de dirijare către LED-uri, astfel asigurîndu-se dirijarea și posibilitatea de a
mixa culorile primare pentru a obține culorile secundare. Arhitecrura structurală este prezentată în
figura 7.

Fig. 7 – Arhitectura structurală a circuitului de comandă a LED-urilor

Structura respectivă permite dirijarea LED-urilor și formarea a toatei game de culori

posibile. Permite înregistrarea a diferitor scene de lumini și utilizarea ulterioară a acestora la
necesitate. Setarea poate fi realizată cu ajutorul butoanelor de pe panoul controlerului sau la
distanță prin intermediul telecomandei.

Spectrul RGB LED și spectrul alb al LED-ului este prezentat în figura 8. Pentru obținerea
culorii negre din cele trei culori cromatice este necesar ca toate aceste LED-uri să funcționaze cu
intensitatea luminoasă minim posibilă, iar pentru a obține culoarea albă, intensitatea maximă.
 Fig. 8 – Spectrul RGB(a) și spectrul alb format din mixarea culorilor RGB(b)

Avantajele LED-urilor sunt:

- durata de funcţionare mare; LED-urile au o durată de funcţionare între 30000-50000 de

ore, mult mai mare decât lampa cu încandescenţă care are o durată de funcţionare de 1000 de ore
- eficienţa energetică: lămpile cu LED-uri au eficienţa mai mare decât toate celelalte tipuri
de lămpi (lămpi cu incandescenţă, lămpi fluorescente compacte etc.)
- protecţia mediului: spre deosebire de lămpile fluorescente, LED-urile nu conţin mercur
- dinamica luminii: prin reglajul fluxului luminos, dinamica culorilor la variantele RGB,
dinamica culorii de temperatură, aplicaţii stroboscopice
- mărimea redusă care determină o scadere a volumului aparatelor de iluminat

Fig. 9 – Eficiența luminoasă a diferitor surse de lumină funcție de timp

Dezavantajele LED-urilor sunt:

- preţul: soluţia cu LED-uri este mai scumpă, ca investiţie iniţială, decât soluţiile clasice, dar
se amortizează în timp datorită eficienţiei energetice sporite; totuşi preţul continuă să scadă, iar
calitatea LED-urilor se îmbunătăţeşte
- randamentul este dependent de temperatură: randamentul este mare la temperaturi scăzute
şi mai mic la temperaturi mari
- orbirea
- dificultate în a obţine soluţii omnidirecţionale (LED-urile emit fascicule luminoase într-o
singură direcţie, precum laserele)
- driverele care sunt inserate în sistemele de iluminare cu LED-uri nu sunt foarte fiabile
În concluzie lămpile cu LED-uri sunt o soluţie foarte eficientă din punct de vedere
energetic, însă această tehnologie trebuie optimizată astfel încât să se depaşească dezavantajele
enumerate anterior şi să se ajungă la un preţ competitiv.
Una din direcțiile urmărite de producătorii LED-urilor este dezvoltarea tehnologiei OLED
(prescurtare din engleză de la Organic Light-Emitting Diode) este o componentă electronică în
formă de folie foarte subțire luminoasă făcută dintr-un material organic semiconductor.
Comparând cu LED, tehnologia OLED este ieftină, neavând nevoie de un monocristal scump, dar
eficiența și lumina produsă sunt la ora actuală încă mai scăzute, iar durata de funcționare este mai
scurtă. Desigur însă că se lucrează intens la depășirea acestor dezavantaje.

Fig. 10 – Prezentarea unei folii flexibile a tehnologiei OLED

În ceea ce privește luminozitatea OLED-urilor, în ultima vreme s-au făcut mari progrese, fiind
acum posibil să se renunțe la iluminarea suplimentară a fundalului/suportului (backlight).
O tehnologie nouă bazată pe OLED este așa-numita Active-Matrix OLED, cu abrevierea
AMOLED sau AM OLED. Aici termenul "Active Matrix" se referă la modalitatea de adresare
(activare și dezactivare) a fiecărui pixel constituent al ecranului.

Aceasta tehnologie este alcatuită dintr-un material organic care este înglobat între doi
conductori (un anod și un catod) care, la rîndul lor, sunt prinși între două panouri de sticla etanse–
unul superior și unul inferior. În momentul în care curentul electric este aplicat la nivelul celor
doi conductori, se produce o lumină electro-luminiscentă de la nivelul materialului organic.
OLED are un control foarte bun asupra culorii datorita faptului că, in momentul în care curentul
electric stimuleaza pixelii corespunzători, se formează doar culori pure. Matrixul de culori
primare al tehnologiei OLED este alcatuit din pixeli roșii, verzi si albaștri care sunt montati pe o
placa suport. Fiecare element OLED este stocat într-o structura microcavitara, special concepută
pentru a reduce interferentele luminii ambientale, care are un impact major în contrastul culorilor.
Principiul de funcționare a unui OLED este prezentată în figura 11.

Fig. 11 – Principiul de funcționare a OLED

unde: 1 – Catod;
2 – Anod;
3 – Stratul emițător;
4 – Emisie de radiație;
5 – Stratul conductor.

Grosimea stratului organic este ajustat în asemenea maniera incat sa poata produce cea mai
mare cantitate de lumină pentru fiecare dintre culorile roșu, verde si albastru. Cele trei culori sunt
trecute mai departe printr-un filtru care le purifică, fără a mai fi nevoie de un polarizator de
lumină.
Acest tip nou de tehnologie are foarte multe avantaje comparativ cu cele mai vechi,
datorită faptului ca procesul de fabricare este foarte rapid și usor, iar echipamentele rezultate sunt
mult mai ușoare și mai subtiri decat cele care functionează cu ajutorul tehnologiei CRT (Cathode
ray tube). Pe de alta parte, tehnologia OLED are cateva avantaje și fata de tehnologia LCD:
OLED-urile nu au nevoie de o sursa de lumină în spatele ecranului, fiecare pixel avînd
capacitatea de a se autoilumina– făcînd din această tehnologie una care emite lumină mai degrabă
decît una care sa moduleze o cantitate de lumina transmisa, iar consumul de energie este redus
considerabil față de LCD.

Tehnologiile LED și OLED sînt în permanentă dezvoltare și astfel ne este pusă la dispoziție
întreaga gamă de avantaje pe care le poate oferi. La etapa incipientă există și o serie de dificultăți
tehnice privitor la tehnologiile respective însă asupra acestor probleme se lucrează în direcție de a
le minimaliza. Este o tehnologie de perspectivă și una viabilă.