Sunteți pe pagina 1din 31

4.

INTOARCEREA MAGIEI
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran.

Bine aţi venit în Ahmyo. Bine aţi venit la starea voastră naturală de
a fi, în deplină încredere în voi înşivă, în Spirit, în binecuvântările şi
în magia întregii creaţii. Aţi putut simţi cum lucrurile s-au liniştit
puţin atunci când s-a cântat muzica, când mii şi mii – nu e nevoie să
te mişti, domnule, nu am în buzunar bani pentru tine (râsete) – mii
şi mii de oameni, oameni ce se trezesc, oameni din întreaga lume ni
se alătură.

Haideţi să respirăm adânc în acest spaţiu sacru al lui ahmyo –


starea naturală de a fi, fără grijă, fără nelinişte. Ahmyo este o stare
în care nu există efort. Fără efort – imaginaţi-vă. Imaginaţi-vă viaţa
fără efort. Vreau să spun să vă imaginaţi asta cu adevărat pentru un
moment. Nu se va petrece dacă nu începeţi să o imaginaţi. Fără
efort. Te poţi descurca cu asta, Charlie? Te poţi descurca? Vorbeşte.
Vorbeşte, onorabile. (cineva îmbrăcat într-un costum de Charlie
Chaplin mimează un răspuns) Te poţi descurca cu o viaţă în care nu
e nici un efort? Bastonul, te rog. (“Charlie” îi dă lui Adamus
bastonul) Trebuie să am susţinerea mea pentru azi.

LINDA: Să-ţi aducem şi un scaun cu rotile?

ADAMUS: Ah, mmm, fără efort.

Infuzarea

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să începem ziua cu… (loveşte cu


bastonul în tavan) oh, îmi place asta! (râsete) Haideţi să începem
ziua cu o infuzare. O infuzare, dar eu am să mă infuzez în voi, dacă
se poate. Aveţi încredere în mine? (Shaumbra spune: “Da”) Hmm.
(se strâmbă, audienţa râde) Bun, bun.

Permiteţi-mi să explic dinamicile de aici, când Caul… oh, da, e foarte


drăguţ. (atinge tavanul cu bastonul) Atunci când Cauldre intră în
ceea ce numiţi starea de channel, are loc un fel de capitulare.
Presupun că el are încredere ca eu să vin în corpul lui, în mintea şi
spiritul său, aşa că ne contopim. Eu îmi infuzez energia profund în
el, iar apoi avem infuzarea frumoasă. Aşa îi vedeţi aici pe Adamus,
Cauldre, minunata Linda, iar acum ce-ar fi să fiţi şi voi? Ce-ar fi să
mă infuzez în voi, hmmm, iar apoi o să creăm acel lucru uluitor, pe
care l-am făcut de ceva timp, numit Shoud, în care putem fi
împreună. Hai să nu numim asta „a fi unul”, dar suntem în
sincronicitate şi armonie.

Astfel că aş vrea să mă infuzez direct în voi, direct prin – Kathleen,


dacă ai putea să te ridici un moment – direct prin buricul vostru.
(arată spre buricul lui Kathleen) Da! O să mă conectez, pentru asta
e aici. Voi aveţi priza. O să mă conectez. Vedeţi voi, spun că nu veţi
face asta prin cap. Veţi face asta direct prin buric. Aşează-te, draga
mea, şi hai să facem acest lucru. Eu mă voi respira în voi, îmi voi
infuza energia. Deschideţi-vă ca să putem lucra împreună şi mai
strâns.

Când îi vedeţi pe Cauldre şi pe Linda aici, ei îmi permit să mă


infuzez în corpurile lor fizice, apoi în minţile lor, apoi în spiritul lor,
aşa că noi facem acest dans împreună. Lucrăm în pereche, în
armonie. Haideţi să facem cu toţi asta, inclusiv toţi cei care privesc
azi, cei care ascultă. Doar pentru că voi sunteţi în altă parte a lumii,
doar pentru că sunteţi în altă parte, nu înseamnă – aici! (priveşte
într-o cameră de filmat) – nu înseamnă că suntem… e ciudat – să fiu
„tras” din nou de un călugăr! (multe râsete, deoarece cameramanul,
îmbrăcat într-un costul de călugăr, face semnul crucii asupra lui
Adamus) Dar, amuzant, de data asta nu doare! (mai multe râsete)

Pentru toţi cei care ascultă, cei care privesc: ne vom infuza chiar
acum prin buricul vostru. Haideţi să facem asta. Respiraţi adânc şi
relaxaţi-vă. Nu doare, aşa cred. O să-mi respir esenţa mea în voi –
de la dumnezeu la dumnezeu, de la suflet la suflet, de la fiinţă la
fiinţă sacră – daţi-mi voie să mă alătur vouă chiar acolo. Respiraţi
adânc. Oh, buricul a fost inactiv multă vreme. Din când în când îl
mai curăţaţi, dar nu prea des. Respiraţi adânc… şi daţi-mi voie să
mă alătur fiecăruia dintre voi. (pauză)

Daţi-mi voie să intru şi în mintea voastră. A fost un teritoriu sacru


pentru mulţi dintre voi. Cu blândeţe, cu blândeţe ne contopim.
(pauză) Daţi-mi voie să vin în spiritul vostru, în centru, în esenţă…
ca să mă puteţi cunoaşte într-un mod puţin diferit, iar eu vă pot
cunoaşte pe voi cu deschidere totală, cu compasiune totală, cu
iubire totală. (pauză) Vedeţi, aşa ar trebui să fie. Aşa obişnuia să
fie. (pauză) Fără hrănire, fără agende, doar compasiune şi iubire.
(pauză) Mă infuzez în voi ca să puteţi experimenta fiecare parte din
mine, ca să puteţi experimenta experienţele mele şi ca să le pot
simţi şi eu pe ale voastre. (pauză) Daţi-mi voie să mă infuzez un
moment aici. (atinge pe cineva; pauză)

Ah, asta cere nişte ahmyo. Necesită ahmyo ca să aveţi încredere în


voi, atât de multă încât să puteţi lăsa pe altcineva să vină atât de
aproape. (sărută mâna Lindei) Mmm, îmi place asta. (Adamus
continuă să-i sărute mâna şi braţul; ea îl opreşte; multe râsete)

Necesită încredere reală că nimeni nu o să vă mai rănească din nou.


Nimeni nu vă mai poate răni. Poate că pare incredibil astăzi. Unii
dintre voi au fost răniţi de curând, dar cu adevărat, când ajungeţi la
punctul de ahmyo pur – încredere – nimeni nu poate niciodată,
niciodată să vă rănească. Sunteţi atât de clari încât nu e nici un
lucru căruia să-i opuneţi rezistenţă, nu e nimic de care să vă temeţi,
nu e nimic cu care să vă mai luptaţi. Da, da, nu mai e nimic cu care
să vă luptaţi. Nu vorbeam cu indicatorul de ieşire. Nu e nimic cu
care să vă luptaţi, este natural… este starea naturală. De fapt nu
încercaţi să o obţineţi, doar încercaţi să o readuceţi.

A fost o vreme când puteaţi lăsa o altă fiinţă în inima voastră, în


sufletul vostru, fără frică, fără grija că o să ia ceva de la voi. Acest
lucru a fost închis, îngrădit, zidit, cum vreţi să spuneţi, dar au fost
toate experienţele provocatoare şi dificile, cu inima zdrobită, cu
durere şi agonie, iar o parte din voi încă se întreabă: “O să se
petreacă din nou? Când se va petrece din nou?” Unii dintre voi încă
simt că este inevitabil. Pentru că s-a mai petrecut înainte, o să se
petreacă din nou.

Dar ce-ar fi să vă imaginaţi pentru un moment că nu e nevoie să se


mai petreacă vreodată? Nu pentru că voi sunteţi duri şi puternici, nu
pentru că aveţi multe clişee spirituale pe care să le folosiţi în
apărarea voastră, ci pentru că aveţi atât de multă încredere în voi,
atât de profundă, încât nimic nu vă mai poate vreodată răni, nici nu
poate lua nimic de la voi, nu vă poate suprima sau înrobi din nou. Şi
este real. Este foarte, foarte real, foarte real – cu excepţia cazului în
care voi vreţi ca acel lucru să se petreacă. O să vorbim despre asta
într-un moment.
Aşa că bine aţi venit în sala de curs a Noii Energii. Bine aţi venit la
voi – la voi, asta aflaţi. Mi s-a pus o întrebare alaltăieri seară la una
din emisiunile noastre radio – “Adamus, cum de eşti aşa de drăguţ
azi?” (râsete) Simplu. Era o audienţă plăcută! (râsete) Iar asta este
foarte adevărat, pentru că în Noua Energie nu există nimic care să
nu ştiţi deja, nici un lucru care să fie mai bun la alt maestru sau
fiinţă ascensionată. Însă ceea ce se petrece când ne adunăm astfel
este că ne adunăm energiile la un loc, iar voi aţi făcut o cerere
expresă pentru punctul în care vă aflaţi. Voi emiteţi un mesaj, cu
puţin timp înainte sau când intrăm în energia Shoudului, spunând:
“Asta e ce am nevoie să ştiu despre azi”. Este uluitor. Noi tocmai am
mers cu două niveluri mai adânc, aşa cum spuneţi voi, când mi-aţi
permis să mă infuzez în voi. Iar apoi, la final, mă puteţi expira
atunci când Aandrah face respiraţia de la sfârşitul adunării. Puteţi
expira, mă puteţi elibera – oh, vă rog să nu mă ţineţi înăuntru, am
treburi de rezolvat mai târziu, eliberaţi-mă – însă experienţa
rămâne, simţirea rămâne.

Astfel că astăzi vom acoperi nişte lucruri importante, ca


întotdeauna. Vom vorbi despre patru dinamici energetice ce au loc
acum. Aceştia sunteţi voi. (desenează un circumpunct) Acestea sunt
patru dinamici care au loc. (desenează un pătrat în jurul cercului,
împărţit în patru) Înainte de a face asta, înainte de a intra în…
pentru că întrebaţi cu toţii “Ce va fi mai târziu? Despre ce e vorba?”
O parte din voi adoră asta, o parte din voi este confuză, o parte nu
ştie ce să facă cu ea. Aşa că vom vorbi despre asta azi.

Imaginaţia

Înainte de a face asta, haideţi să facem o micuţă călătorie


împreună. Imaginaţi-vă… Oh, ador imaginaţia. Imaginaţia este
exprimarea Spiritului. Este fluxul energiei. Imaginaţia a fost atât de
suprimată. Ce lume mentală! De fapt nici nu ştiu dacă eu aş putea
să mă întorc, aşa cum a făcut Tobias. Lumea a devenit atât de
lipsită de imaginaţie, ne-creatoare, disciplinată, structurată,
plictisitoare.

De fapt, ştiţi ceva? Pentru că este destul de plictisitor acolo, într-un


fel, uneori vă gândiţi să mai întrerupeţi plictiseala – puţină dramă,
puţină încântare, puţin haos, ceva panică. Şi eu aş face asta!
(râsete) Lumea a devenit mecanică şi literală. A devenit foarte
lipsită de imaginaţie. Sunteţi obligaţi să evadaţi în visele de noapte
ca să aveţi puţină imaginaţie. Mergeţi în alte tărâmuri şi visaţi
lucruri nebuneşti, bizare, iar când vă întoarceţi dimineaţa spuneţi:
“Despre ce a fost vorba?” Ei bine, a fost un pârţ de imaginaţie pe
care l-aţi tras cât aţi dormit! (râsete) Trebuia să-i daţi drumul.
Scuze, David. Nu am vrut să fac asta în faţa ta. (mai multe râsete)

Haideţi să facem o călătorie, să folosim imaginaţia. O să facem o


călătorie subacvatică. De ce nu? Apa e un loc grozav. Ca să facem
asta, vă rog să vă puneţi costumul de scufundări – mergem la
adâncime, o să aveţi nevoie de el – costumul de scufundări,
echipamentul adecvat, buteliile – buteliile pentru scufundări, cele de
aer – masca. Haideţi. Imaginaţi-vă cum le puneţi pe voi. Nu e un
spectacol de modă. Nu e nevoie să alegeţi diverse culori, ci numai
dacă aşa vreţi, desigur.

Doar săriţi direct în costum. Nu e nevoie să treceţi prin fiecare


mişcare. Ştiţi ceva? Vă puteţi imagina astfel (Adamus pocneşte din
degete) că sunteţi în costum. Unii dintre voi devin foarte literali.
“Mai întâi îmi pun pantalonii şi…” Nu, nu, nu, nu. Acum sunteţi în
costum, vedeţi? Oh, se simte a fi bine. Puneţi-vă masca pe faţă.
Brusc sunteţi în barcă, în mijlocul oceanului cu ape frumoase, clare,
calde, pentru expediţia noastră de azi. Voi, cei conectaţi prin
Internet, vă puteţi alătura. Nu e vorba despre Coal Creek Canyon.
Este vorba despre voi toţi.

Haideţi să intrăm în apă acum. Ştiţi cum se face, vă aruncaţi pe


spate peste marginea bărcii. Haideţi să ne cufundăm, iar pe măsură
ce faceţi asta, daţi-vă voie să simţiţi senzaţia apei, schimbarea
bruscă a realităţii, cum este să începeţi să respiraţi prin masca de
oxigen, să vedeţi prin mască, în apă, Acolo unde lucrurile nu sunt
atât de clare aşa cum erau la suprafaţă.

Respiraţi adânc în echipamentul de scufundări. Este puţin diferit. Nu


mai funcţionează la fel. Ascultaţi acel „hhhhhh hhhhhhh hhhhhh”
(scoate sunete similare cu respiraţia prin tubul de oxigen) al
aparatului de scufundări care lucrează pentru voi. Fiţi confortabili cu
echipamentul. Mişcaţi puţin picioarele. Da, aveţi şi labele de înot.
Mişcaţi-le. Vedeţi cum funcţionează picioarele. Haideţi să începem să
coborâm, să coborâm. Oh, da, am uitat să vă spun. Aveţi greutăţi la
picioare, ca să vă ajute să coborâţi ceva mai uşor. Haideţi să
începem, să coborâm cam cinci metri. Înseamnă cam 15 picioare.
Să coborâm…

Simţiţi diferenţa în ceea ce vă înconjoară. Lumina este mai difuză…


se exercită presiune asupra corpului vostru, din cauza forţelor
gravitaţionale ale apei de o asemenea adâncime. Respiraţia devine
puţin diferită, pentru că dintr-o dată e mai multă presiune asupra
pieptului. E ceva mai diferit să respiraţi aici. Respiraţi adânc prin
tubul de oxigen… (pauză) …şi priviţi în jur. Încă mai vine de
deasupra lumina frumoasă a soarelui, dar lucrurile sunt mult mai
difuze. Nu au claritatea pe care au avut-o la suprafaţă.

Respiraţi adânc şi haideţi să coborâm cam 10 metri. Dintr-o dată vă


aflaţi acolo. Este sigur. Sunteţi cu grupul. Coborâţi 10 metri şi fiţi
conştienţi de diferenţă. (pauză) Este mult mai multă presiune
asupra corpului fizic. Dintr-o dată sunteţi conştienţi de fiecare parte
a fiinţei voastre fizice, pentru că e atâta presiune asupra sa. Mai
puţină lumină a soarelui. Apa este mai rece. Respiraţia e şi mai
dificilă. Respiraţi adânc… până în adânc, până în adânc, în abdomen.
Respiraţi adânc… (pauză) …şi haideţi să coborâm mai adânc.

Haideţi să coborâm la 15 metri. Daţi-vă voie să coborâţi, să cădeţi în


adânc. Din nou, presiunea asupra corpului vostru începe să fie
aproape dureroasă. Apa este aşa de densă, e aşa de multă
gravitaţie aici încât simţiţi că vă restricţionează mişcările. Se simte
cum apasă pe oase şi pe articulaţii. Tot ceea ce vă durea puţin
înainte, acum este accentuat, doare şi mai tare. Respiraţia – mult
mai dificilă. Simţiţi că sunteţi aproape în panică după o respiraţie.
(pauză) Mult, mult mai puţină lumină a soarelui. O parte din voi
doreşte ca luminile să se aprindă brusc, dar aici e mult mai
întunecat. (pauză)

Din cauza lipsei de oxigen începeţi să simţiţi că deliraţi puţin, că


sunteţi dezechilibraţi. Unii dintre voi ar putea simţi puţină nelinişte,
că vor să revină la suprafaţă. (pauză) Însă după câteva momente
aici, începeţi să vă adaptaţi. Începeţi să vă obişnuiţi. Nu vă place
neapărat, dar aşa este. Presiunea intensă datorată adâncimii apei vă
afectează corpul, modul în care procesează şi obţine oxigenul,
modul în care reacţionează. Mintea este confuză, pentru că nu e
ceva obişnuit. (pauză) Dar aici suntem noi. (pauză)
Apa este relativ liniştită, până când dintr-o dată începe să se
rotească în toate direcţiile. Se pare că apare un fel de stress
subacvatic – curenţi, tensiuni – şi apa vine spre voi din toate
direcţiile. Simţiţi că parcă vă ia corpul şi încearcă să-l învârtească
într-un sens, apoi în altul. Brusc abia dacă mai puteţi vedea ceva.
Lumina de deasupra nu e decât foarte, foarte slabă. Simţiţi că parcă
sunteţi întorşi cu capul în jos şi începeţi să vedeţi rechini. Nu sunteţi
siguri dacă sunt reali sau dacă vi-i imaginaţi în starea de semi-delir
în care vă aflaţi.

Haideţi să ne oprim acolo. Este ceea ce, în esenţă, experimentaţi în


viaţa voastră acum, în acest moment. Doar rămâneţi acolo, nu ne
întoarcem la suprafaţă imediat. Oricând vă este confortabil, puteţi
deschide ochii.

Presiune

Punctul numărul 1. Ce se petrece? Presiune intensă. (scrie


„presiune”) Intensă. Foarte multă energie vine şi iese acum, e o
mişcare precum a apelor învolburate. Energii vechi de milioane de
ani, de zeci de mii de ani sunt eliberate din Pământ. Oase ale celor
îngropaţi, inclusiv ale voastre, pleacă. Unele dintre speciile de
animale pleacă, iar voi simţiţi. Vin energii din ceea ce aţi numi
universul fizic, furtuni solare, energii magnetice cum nu au mai fost
vreodată. Polii Pământului încep să se schimbe acum – marele lor
schimb – şi voi simţiţi. Vă afectează corpul fizic.

Corpul vostru fizic s-a obişnuit cu coborârea pe Pământ acum eoni,


când aţi intrat în prima întrupare umană. Corpul s-a obişnuit cu
starea nefirească, tot aşa cum se obişnuieşte atunci când vă
scufundaţi adânc în apă. După un timp, vă obişnuiţi vă obişnuiţi cu
lipsa respiraţiei. Vă obişnuiţi cu presiunea asupra corpului. V-aţi
obişnuit cu dezorientarea. Asta aţi făcut în toate întrupările voastre
fizice. V-aţi obişnuit să fiţi sub apă, într-o stare nenaturală, iar când
aţi crezut că ştiţi cum să vă descurcaţi cu ea, totul a început să se
schimbe din nou.

Energii vin din universul fizic – hai să spunem că acesta e Pământul


(desenează) – energii vin acum din universul fizic şi din universul
invizibil, aşa cum nu a mai fost niciodată. Pe de o parte scot afară
energii sau contribuie la propulsarea energiilor care au fost blocate
mult timp. Sunteţi chiar în toiul acestor lucruri. Pe deasupra,
propriile voastre aspecte vin şi pleacă, are loc refacerea ADN-ului,
structura de bază şi tiparele voastre sunt cu totul răsucite, iar voi
simţiţi acestea.

În special în ultima lună energiile au fost la maxim. Nu există în


prezent instrumente terestre care să le măsoare exact, dar din
perspectiva noastră panoramică din alte tărâmuri noi le putem simţi.
Este inconfortabil pentru aceia dintre noi care circulă între tărâmuri,
care vin în tărâmul fizic din când în când. Nu prea m-am mai infuzat
în corpuri fizice în ultimul timp – obişnuiam să vin două-trei zile la
rând – pentru că energiile sunt atât de provocatoare acum, astfel că
nu ţin neapărat să petrec prea mult timp în realitatea fizică. Ne
avem întâlnirile noastre de pe partea cealaltă.

Aşa că voi simţiţi toate acestea, dar iată ce se petrece: voi simţiţi în
corp şi spuneţi – „Ce nu e în regulă cu corpul meu? Probabil că
cedează. Adamus a spus că o să fiu bine, iar corpul meu cedează
acum!” Corpul vă doare. Vă treziţi dimineaţa şi spuneţi: “Despre ce
e vorba?” Gâtul. Acum simţiţi în picioare. Sunteţi atât de intenşi
încât uneori mâinile şi picioarele încep să vă amorţească, se închid,
pentru că e atât de intens. Dinţii, gura, toate simt energiile intense.
Ce e în neregulă? Iar apoi – hai să nu fim dezagreabili – (adulmecă)
sinusurile. (cineva strănută) Mulţumesc. La rând. Sinusurile se
acutizează. Conectate cu ochii. Şi apoi ce se întâmplă aici? (arată
spre abdomen şi în spate) Oooh, aah, ooh, ce e asta? Iar voi vă
întrebaţi: “Ce nu e în regulă cu mine?”

Apoi aveţi gânduri nebuneşti şi vă gândiţi: “Oh, trebuie să mai vin


pentru alt Shoud. Trebuie să mă acordez cu energia, căci realmente
înnebunesc. Chiar mă destram”. Da, aşa este, dar… (râsete)
“Înnebunesc cu adevărat”. Apoi aveţi discuţii cu voi înşivă, în care
începeţi: “Nu, sunt o persoană bună”. “Ba nu, eşti rău”. “Încerc să
fac bine”. “Ratezi totul”. (râsete)

După asta vă gândiţi: “Rezist. Am trecut prin toate astea timp de


zece ani, iar ei ne spun că suntem în regulă, dar, dumnezeule, nu
are nici un sens”. Ei bine, evident, nu are. Dacă aţi putea înţelege
cu adevărat intensitatea acelor energii – energiile ce vin, energiile
ce ies şi vârtejul pe care îl provoacă aici, pe planeta voastră şi nu
doar pe planeta voastră, ci şi în tărâmurile apropiate ce vă
înconjoară planeta – e ca un cuib de viespi. Este cu adevărat dificil.
Dacă aveţi o persoană iubită care a făcut recent trecerea sau care
va face în curând trecerea, vă rog să petreceţi ceva timp cu ea
acolo. Lor le este mai greu decât vă este vouă aici. E o nebunie
acolo. Este bizar şi este bine. Este bine. Este adecvat. Este vorba
despre cea mai mare schimbare din istorie. Oamenii în fine înţeleg
cine sune ei cu adevărat, suveranitatea lor, integrarea cu corpul lor.

Dar aici se petrece ceva foarte important. Aveţi toate aceste lucruri
ce vin, e o schimbare faţă de ce aţi experimentat înainte şi ce se
petrece? Ei bine, cheia – (desenează o siluetă stilizată) acesta e
cineva – cheia este că acele energii par să vină direct aici. (mintea)
Corpul vostru le poate asimila sau se poate adapta la ele mult mai
bine decât mintea. Spiritul vostru se descurcă foarte bine când e
vorba să mişte şi să curgă cu aceste energii. Spiritului de fapt îi
place fluxul energiei, într-un mod minunat de pervertit – asta a fost
amuzant! – dar mintea nu ştie ce să facă. Aşa că imaginaţi-vă…

David, ai putea veni aici pentru o demonstraţie? Da, cu tot cu ce ai


pe cap, e perfect. (David poartă un costum din Egipt) Toate aceste
energii curg pretutindeni, mintea – ea doar încearcă să-şi facă
treaba – spune: “Ce nu e în regulă? Ce nu e bine?” Te poţi aşeza
acum, îşi mulţumesc. “Ce nu e în regulă?”

Mintea merge şi sondează în felul ei, emite semnale energetice în


tot corpul – semnale către ceafă, semnale către spate, către burtă,
către ochi şi sinusuri. “Ce e în neregulă?” Mintea emite semnale
către fiecare parte din viaţa voastră, către tot ceea ce aţi putea
numi aspect al vieţii voastre – partea din voi care este partener cu
altcineva, partea din voi care este profesionistul, muzicianul,
prezentatorul la radio, orice ar fi. Mintea voastră emite, împroaşcă
toate aceste… “împroaşcă” este substitutul pentru o înjurătură
(râsete) –toate aceste sonde peste tot. “Ce e în neregulă? Ce nu e
bine?”, pentru că mintea nu este acum în largul său. Ce nu e în
regulă?

Atunci când părţi din corpul vostru recepţionează semnalul, încep:


“Oh, hai să-ţi spun eu ce nu e în regulă” şi încep să ofere reacţii.
Încep să spună: “Oh, presiunea e teribilă. Oasele şi încheieturile
dor”. Corpul, într-un mod straniu, începe să proceseze cu mintea.
Cumva devin o echipă diformă.
Aspectele primesc şi simt mesajul: “Ce nu e în regulă?” şi îşi spun:
“Am crezut că totul e în regulă acasă, dar se pare că nu e aşa”, apoi
încep: “Oh, dumnezeule, dacă ţi-aş putea spune despre cariera
mea, despre sufletul meu! Ce ticălos… Ce nu e în regulă? Nu mă
înţelege. Niciodată nu mă ascultă”. Nu partenerul, ci aspectul vostru
spune toate acestea.

Aşa că aveţi toate aceste semnale ce se emit – “Ce nu e în regulă?”


– venind din minte şi ele creează jocul. Totul este greşit. Apoi
spuneţi: “Unde sunt? Ce se petrece?” Respiraţi adânc. De fapt nu e
vorba despre voi. Mintea emite semnale false. Ce nu e în regulă
acum, Suzanne? Ce e greşit?

SUZANNE: Nimic.

ADAMUS: Nimic. Vezi? Nimic nu e greşit. Ann, ce nu e în regulă?

ANN: Nimic.

ADAMUS: Nimic. Chiar crezi asta? Ha, ha, ha, ha, tu şi cu mine am
mai vorbit. Ce e în neregulă? Absolut nimic – dacă puteţi crede asta.
Acum, voi spuneţi: “Da, Adamus, însă am toate…” Eii, ştiţi, nimic nu
e greşit. Când o să acceptaţi asta? “Da, dar simt că mă destram şi
am tot felul de boli”. Nu, de fapt nu e aşa. Sunt semnale false cu
răspunsuri false. Punct. Ei bine, cu adevărat? Puteţi accepta asta?
Nimic nu e greşit. Ei bine… (priveşte pe cineva din sală care poartă o
perucă în culorile curcubeului şi râde) Îmi place pălăria.

Nimic nu e în neregulă. Sunteţi exact unde ar trebui să fiţi. Corpul


vostru de fapt nu se destramă. Nu înnebuniţi. Nu mergeţi înapoi. Nu
puteţi merge înapoi. Nimic nu e greşit. Aveţi doar o serie elaborată
de semnale false. Cum treceţi peste ele? (cineva spune “Ahmyo,”
altcineva spune: “Da, cum se face asta?”) Cum faceţi asta? (cineva
spune “Respirăm”) Respiraţi. Vă mulţumesc. Respiraţi şi înţelegeţi
că sunteţi mai mult decât mintea voastră. Asta e un pic dificil,
pentru că mintea a fost extrem de programată, însă voi sunteţi mai
mult decât mintea. Sunteţi deasupra minţii.

Mintea voastră, de fapt, nu vrea cu adevărat să intre din nou în


asta. Era obosită. Simte că s-ar putea integra cu inteligenţa divină,
însă dintr-o dată este chemată pentru o misiune de urgenţă. Atunci
când interveniţi voi şi spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt, totul este în
regulă”, va înceta să mai transmită semnale false. Va înceta să mai
primească răspunsuri false. Vă va aduce din nou în echilibru. Vă va
ajuta să înţelegeţi, nu doar de la un nivel mental, ci din fiecare parte
din voi, că sunteţi bombardaţi acum cu energie. Vă stoarce tot aşa
cum v-ar stoarce dacă aţi fi în apă, la 15 metri adâncime. Face ca
respiraţia voastră să fie acum mult mai dificilă. Face ca realitatea să
pară foarte, foarte distorsionată. Şi nu este aşa. Cu adevărat nu
este aşa.

Dacă există vreun mesaj pe care să-l pot transmite astăzi – toate
sunt semnale false. Mâine vă puteţi certa cu mine în legătură cu
asta şi puteţi spune: “Dar nu sunt false, uită-te la asta şi la asta” –
mintea lucrează, iar o parte din voi de fapt se bucură de joc.
Distraţi-vă. Distraţi-vă, dar sunt semnale cu totul false, absolut
false. Dacă intraţi într-un spaţiu al lui Ahmyo, dacă intraţi profund în
voi… a fi profund în voi nu seamănă cu a fi în adâncul apei. Adânc în
voi nu are presiunea, nu are distorsionarea realităţii. Adânc în voi nu
e ca şi cum vă cufundaţi în realitatea fizică şi apoi sunteţi asaltaţi de
toate aceste energii. Adânc în voi înseamnă libertate şi eliberate. Nu
e nimic în neregulă. Absolut nimic nu e în neregulă. Aveţi destul
Ahmyo ca să vă îngăduiţi să acceptaţi asta? Nu e vorba despre
credinţe. Este vorba despre ce este real, despre ce sunteţi voi.

Este foarte multă presiune acum, dar voi, ca îngeri umani foarte
înţelepţi, foarte experimentaţi, o puteţi lua pe toată, puteţi lua tot
atacul care vine, toate energiile care ies – şi sunt doar energii – şi le
puteţi alchimiza sau transmuta. Este doar energie, nu e bună sau
rea. În realitate, nu are nici un fel de presiune reală în ea. Nu are
nici un haos în ea. Este doar energie şi o puteţi respira.

Această nebunie, presupusa nebunie ce are loc pe Pământ, o puteţi


respira, aşa cum m-aţi respirat pe mine mai înainte. Voi spuneţi:
“Dar vreţi ca eu să respir haosul, mai mult haos, mai multă
nebunie? Vrei ca eu să respir toată energia terorismului, toată
dualitatea, toată mânia şi ura de pe Pământ?” Absolut. Absolut,
absorbiţi-o, mâncaţi-o, beţi-o, pentru că este doar energie. În
realitate, nu are nicio tentă. Este doar pentru că este dificil de
interpretat, este dificil de tradus în sistemele Vechii Energii care îi
fac pe oameni confuzi. Este doar energie pură. Este. Da, sunt zile în
care citiţi ştirile sau vă uitaţi pe Internet şi spuneţi: “E un loc
nebunesc”. Absolut, este, dar este doar energie.

Aşa că acum este timpul, dacă alegeţi, să spuneţi fiecărei părţi din
voi – corpului, minţii, spiritului – fiecărei părţi din voi: “Nimic nu e în
neregulă. Toate sunt semnale false”. Acesta e numărul 1. Ce se
petrece? Presiune. Presiune.

Tipare

Numărul doi – puteţi să ieşiţi din apă acum, cu adevărat, imaginaţi-


vă că ieşiţi cu costumul ud – tipare. Tipare. Ştiţi că este interesant.
Orice specie de fiinţe de care am devenit eu conştient vreodată, fie
că este umană, fie că nu, fie că se află pe Pământ, fie că este în alte
locuri, are tendinţa de a dezvolta tipare şi sisteme, oriunde. Cu
adevărat. Chiar dacă există energii creative în alte dimensiuni,
există tendinţa – cred că e naturală – de a crea tipare. Tiparele sunt
un mod grozav de a vă înţelege pe voi şi lumea din jur.

În orice caz, Pământul a devenit extrem de plin de tipare. Totul este


tipar – felul în care vă întrupaţi, modul în care mâncaţi, în care vă
rugaţi – tot ce este în viaţa umană a devenit tot mai structurat,
sistematizat, cu mai puţină libertate şi independenţă. Aveţi lucruri
precum documentele tipărite – iar tiparul nu este prea vechi în
aranjamentul lucrurilor. Acum lucrurile pot fi tipărite şi, prin urmare,
pot fi organizate în cărţi, aşezate în rafturi şi apoi organizate în
tipare energetice. Internet – noi tipare. Toate sunt moduri de
transpunere în tipar. Mulţi oameni cred că tiparele fac viaţa mai
simplă. Nu, nu, nu e aşa. Ele fac viaţa mai confuză, sunt mai multe
lucruri ce trebuie ţinute minte, mai puţină libertate. Libertatea este
dreptul prin naştere al sufletului vostru, iar tiparele îl restricţionează
şi fac ca viaţa să fie mai provocatoare, mai dificilă.

Aşa că prin asta treceţi acum: v-aţi oferit vouă înşivă darul ieşirii din
tipar. Ieşirea din tipar. Probabil că aţi avut mici – poate mari –
indicii în viaţa voastră despre asta, însă structurile în care v-aţi aflat
înainte dispar. La început e foarte deconcertant, pentru că acele
tipare v-au ajutat să rămâneţi pe linie. Acele tipare v-au ajutat să
daţi un sens vieţii de zi cu zi – de fapt nu a fost aşa – dar tiparele se
duc. Tiparele căsătoriei, relaţiilor, banilor, mâncării, dietelor,
sănătăţii – încep să se destrame. Modul în care aţi ştiut muzica în
trecut, modul în care aţi ştiut psihologia în trecut, orice a fost parte
din munca sau din joaca voastră înainte, modul în care scrieţi –
tiparele se schimbă.

Este frustrant, pentru că pe cât de mult aţi cerut voi schimbarea, pe


cât de mult aţi cerut-o, în clipa în care vine, spuneţi: “Oh,
dumnezeule, ce se întâmplă! Adamus!” Oh, câte apeluri primesc
noaptea! Multe. Aşa că … (râsete, căci se opreşte şi pozează pentru
o fotografie) Niciodată nu ratez oportunitatea. Asta spun mereu.
Niciodată, niciodată.

Astfel că aveţi nişte tipare vizibile la suprafaţă. Şi, apropo, pe


măsură ce vă scoateţi din tipare, veţi descoperi mai multă libertate.
Treceţi de disconfort. Veţi descoperi mai multă libertate. Asta
afectează alţi oameni din jurul vostru mai mult decât vă afectează
pe voi, pentru că sunt obişnuiţi cu tiparele voastre. Ei îşi creează
tiparele lor în relaţie cu tiparele voastre, iar în curând toată lumea
îşi are tiparele proprii şi înţelepciunea convenţională este că atunci
totul curge mai bine. Înţelepciunea reală este că totul ajunge la un
sfârşit. Nu funcţionează foarte bine.

Vă scoateţi natural din tipare. Nu e nevoie să faceţi nimic. Nu e


nevoie să ieşiţi şi să cumpăraţi un cristal care să vă ajute să ieşiţi
din tipare, deşi sunt sigur că s-ar găsi cineva să vă vândă unul.
(râsete) “Grozavă idee” se gândesc acum unii dintre voi, ştiu.
Cineva din Olanda deja scrie asta. Încetează. Nu face asta. (râsete)

Dar mai este un tipar care, de fapt, este mai adânc înrădăcinat şi
care este mai provocator. Este într-o asemenea măsură parte din
voi încât nici nu-l mai vedeţi. Aşa că am să vă rog aici, cu sprijinul
Lindei şi al microfonului, să-mi spuneţi o provocare din viaţa
voastră. Spuneţi-mi o problemă din viaţa voastră, ceva care vă
afectează, iar eu am să vă spun tiparul. Dacă îndrăzniţi să
împărtăşiţi. Îndrăzniţi să împărtăşiţi. Oh, totul e pe bază de
voluntariat (Linda dă microfonul cuiva).

ALAYA: Stăteam aici şi îmi spuneam: “Nu spun nimic. Nu o să spun


nimic.”

ADAMUS: O problemă, ceva înţepenit şi blocat.


ALAYA: Pe care o vrei? (râd amândoi)

ADAMUS: A doua de pe lista ta. Prima e foarte personală.

ALAYA: Da. Recreerea mea şi…

ADAMUS: Recreerea ta, da.

ALAYA: Schimbarea carierei mele.

ADAMUS: Ah, schimbarea carierei tale. Ah, bun, bun. Ok,


mulţumesc.

ALAYA: Ok.

ADAMUS: E foarte pragmatic. De fapt voi vorbi despre asta într-un


moment. O să aştept cu asta. Voi avea un discurs sclipitor într-o
clipă, aşa că vom reveni. Altcineva. Tipare, care este provocarea?
Care e a ta? Mary, care este a acum?

MARY: Problema mea cu gâtul.

ADAMUS: Problema ta cu gâtul. Este un tipar simplu. Ok, problema


cu gâtul. În general vorbind, problemele cu gâtul – nu te afli în
vocea spiritului tău. Ridică-te, Mary. Ridică-te. O să strigăm. Eu o să
strig la tine, tu o să strigi la mine, o să facem ca energia să se
mişte. Ok. La trei o să strigăm amândoi din toţi plămânii. Ok?

MARY: La microfon?

ADAMUS: Nu, lasă microfonul jos. (râsete) Doar un urlet deschis,


primar. Ok, la trei, eu renunţ la microfonul meu. Unu, doi, trei…

MARY (singură): Ahhhhh! (Adamus râde)

ADAMUS: A fost bine. Nu, nu, nu a fost bine. A fost groaznic, de


fapt. Încă ai blocajul acolo. Ok, o să o facem împreună de data asta.

Ok. La trei – unu, doi, trei… (strigă amândoi)


Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! (Mary tuşeşte) Blocat. Blocat. Ok,
hai să facem asta din nou. Ok. Respiră adânc şi – (împreună)
Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh! (Mary tuşeşte iar) Tot blocat.
Tot blocat. Ce-ar fi ca toţi să ni se alăture. La trei – unu, doi, trei
(audienţa strigă împreună cu ei)
Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh!

Mulţumesc, Mary, bun. Energie blocată, e un tipar vechi, cel de a nu


fi în vocea proprie. De câte ori vi s-a spus: “Taci. Nu mai vorbi, nu
ştii ce spui.” Câte vieţi aţi fost persecutaţi pentru că aţi vorbit cu
vocea voastră? Să vorbeşti cu Garret mai târziu. Trebuie să-i dai
drumul. Trebuie să-i dai drumul – puţin cântec, puţin urlet, puţină
tonare. Lucrează din abdomen.

Spiritul tău vrea să fie cu tine acum, în această realitate, dar nu se


va petrece de aici (arată spre cap). De aici ai încercat. Se va petrece
de AICI (îşi foloseşte vocea cea mare). Ah, Hannibal, mulţumesc. se
va petrece în corp. Se va petrece în arta ta. Arta ta, chiar şi pe ea o
suprimi, pentru că nu poţi scoate acea voce în afară. E un tipar
vechi, aşa că e timpul să…

MARY: Am vrut să spun „arta”, dar apoi am spus „gâtul”, pentru că


simt că e blocat, ca şi cum totul se trage de la gâtul meu.

ADAMUS: Ei bine, energia este de fapt blocată aici (arată spre


mijlocul spatelui ei). Asta e originea, chiar aici.

MARY: Da.

ADAMUS: Iar tu o simţi aici (arată spre partea superioară a pieptului


ei).

MARY: Da, şi arta mea e blocată.

ADAMUS: Şi ştii ce se petrece dacă nu o scoţi? Ia ghiceşte.

MARY: Tuşesc mult.

ADAMUS: Tuşeşti mult, da. Dar tusea vrea să îţi spună să-i dai voie
să iasă.

MARY: E nevoie de…


ADAMUS: Te îmbolnăveşti. Ceva se petrece. Mai întâi, pentru că nu
o eliberezi, nici nu o duci în interior. Nu respiri aşa cum ar trebui să
respiri. Pentru că nu-i dai voie să iasă, sufocă fiecare parte din viaţa
ta. Aşa că ajungi să mori tânără sau dezvolţi o boală care… uneori
merge în altă parte a corpului, nu e nevoie să fie chiar la gât, uneori
merge spre urechi, pentru că, hello, Spiritul încearcă să-ţi
vorbească, dar tu nu asculţi. Spiritul încearcă să-ţi spună: “Fii Eu
Sunt. Fii ahmyo. Fii vocea.” Niciodată să nu te mai temi să vorbeşti.
Mulţumesc.

MARY: Mulţumesc.

ADAMUS: Alte probleme.

LINDA: Este familia noastră ce se va mări. (doamna este


însărcinată)

ADAMUS: Bun. Bun.

LINDA: Shaumbra ce vor fi părinţi.

ADAMUS: Probleme?

LARA: Hai să vedem.

LINDA: Când se va naşte copilul?

LARA: 14 februarie.

LINDA: Uraaaaa!!!!

ADAMUS: Ah, bun, bun. (râsete)

MARTY: Ai putea să fii şi mai încântată de atât? (râsete)

ADAMUS: Trebuie să spun că vine un copil foarte nou. Foarte nou.


Aşteaptă-te la surprize.

LARA: Ok! (râde)

ADAMUS: Da, da. Este minunat. Cel nou care vine nu o să aibă
multe clenciuri vechi, nu va avea multă karmă. Vine foarte clar, dar
va fi foarte nerăbdător cu voi amândoi. (râsete)

LARA: Pot să simt asta.

ADAMUS: Da.

LARA: Da. Cred că tiparul, cel care apare primul,este…e legat de


bani…

ADAMUS: Da.

LARA: …şi curg, curg, curg, apoi se opresc – stop, stop, stop.

ADAMUS: Da, da.

LARA: Curg, curg, curg, stop.

ADAMUS: Da. Bun.

LARA: Aşa că nu se opresc permanent.

ADAMUS: Nu, nu. Dar e foarte bine şi speram că se ridică subiectul.


Bani. Câţi – nu ridicaţi mâna, nu vreau să văd – cât de mulţi aveţi
probleme cu banii? (râsete, căci el îşi acoperă ochii) Este un tipar în
care aţi intrat. Undeva, de-a lungul drumului aţi dezvoltat tiparul în
care niciodată nu aveţi destul sau, cum ar spune Tobias, aţi crezut
conştiinţa lui „doar suficient” – doar cât să umpleţi rezervorul cu
benzină ca să ajungeţi aici, doar cât să plătiţi chiria – dar nu destul
ca să vă bucuraţi de viaţă.

Îşi are originile – vorbesc în general – îşi are originile în lucrarea


timpurie a bisericii, ştiţi, în jurămintele de sărăcie ce încă mai
adastă în jur. Eu aş spune, de fapt, că pentru cei mai mulţi dintre
voi se leagă de faptul că vă gândiţi că dacă brusc o să aveţi o
grămadă de bani ei or să fie mai puternici ca voi, că or să vă
afecteze, or să vă corupă, or să vă determine să faceţi ceva rău. O
să ieşiţi din calea disciplinată – de rahat – pe care v-aţi aflat şi asta
vă va ţine cumva blocaţi pe Pământ. O parte din voi gândeşte: “Ştii,
probabil că aceasta e ultima mea viaţă – poate penultima– şi dacă
aş avea o grămadă de bani probabil că aş vrea să stau, pentru că o
să fiu bogat şi o să pot face toate acele lucruri. Şi ştiţi ceva? De fapt
eu nu vreau să rămân, aşa că nu o să am bani”. Ştiţi?

Ce ar fi dacă aţi ieşi la iveală cu stil? Asta este preferinţa mea.


(râsete) Să apăreţi bogaţi, absolut! (audienţa ovaţionează şi
aplaudă) Ştiţi că sunt… mintea se aşează în drum şi începe să
spună: “Da, dar trebuie să mă pricep la afaceri”. Afacerile sunt
rahat. Se schimbă rapid acum. Sunt aşa de vechi. Vreau să spun că
afacerile de azi sunt pentru mine ca şi cum aş intra într-o biserică
veche de 500 de ani. Miroase urât. Este întuneric. Nu funcţionează
prea bine. Este decrepită. Aşa că… scuze.

Aşa că nu e nevoie să ştiţi nimic despre afaceri. Voi spuneţi: “Dar nu


am studii”. Ah, afacerile nu înseamnă inteligenţă. Ei v-au făcut să
credeţi asta. Nu e aşa. Voi vă gândiţi pentru voi: „Ei bine, nu ştiu ce
să fac”. Atunci cădeţi în capcană. Tiparul – „Pur şi simplu nu ştiu ce
să fac”. A fi bogat este o stare naturală de a fi. Punct. Amin! Oh, să
nu intrăm în asta. (râsete) Cale greşită! Să mergem în cealaltă
direcţie! Ok.

Abundenţa este o stare naturală. Lipsa abundenţei înseamnă


pervertire. Cu adevărat este aşa. Sănătatea firească este naturală.
Sănătatea este naturală. Orice nu este în echilibrul fizic nu este
natural. Considerând că sunteţi o fiinţă naturală, este timpul să vă
întoarceţi la aceste lucruri naturale. Însă tiparele, tiparele vechi, vă
opresc. Trebuie să săriţi peste tipar. Eliberaţi tiparul.

De multe ori o parte din voi gândeşte: “Da, vreau să am bani”, de


exemplu. Însă o altă parte din voi se strânge: “Oh, ce lacom eşti”
ori “Or să te corupă” sau “Doar visezi cu ochii deschişi”, oricare
dintre aceste lucruri. Trebuie să săriţi peste ele. Trebuie să spuneţi:
“Acesta a fost un tipar. Îl eliberez, la naiba cu el”. Nu lăsaţi mintea
să – mintea intră în tipare – nu vă înfuriaţi pe minte, ea face doar
ceea ce a fost programată ca să facă.

Apoi spuneţi: “Abundenţa este o stare naturală de a fi. Am încredere


în abundenţa mea”, iar apoi asta este. Nu săpaţi la asta, nu faceţi
vreun hocus-pocus zilnic pentru ea, nu deveniţi mentali. În clipa în
care deveniţi mentali, sunteţi înapoi în tipar şi nu se va petrece. Eu
Sunt, ahmyo, este abundenţa naturală. De ce nu? De ce nu? Bun.
Tipare. Următorul, provocări în viaţa ta.
SART: Hello.

ADAMUS: Hello.

LINDA: Frumos păr. (Sart poartă o perucă neagră ţepoasă)

ADAMUS: Da.

SART: Frumos, nu?

ADAMUS: Da.

SART: Ah, probabil procesul de a mă răni fizic, în ultima vreme.

ADAMUS: Da.

SART: Da. La început a fost o maşină…

ADAMUS: Asta e o parte emoţională?

SART: Probabil că doare ceva mai tare.

ADAMUS: (râzând) Da.

SART: Fie lucrez cu înţelepciune, fie pur şi simplu distrug maşina cu


înţelepciune.

ADAMUS: Corect.

SART: Da.

ADAMUS: Bun. Tiparul? Ce se petrece acolo?

SART: Ei bine, am crezut că e o chemare la trezire, dar se pare că


nu funcţionează aici. (el şi Adamus râd)

ADAMUS: Ei bine, acesta e puţin diferit de celelalte tipare. De fapt


acesta te serveşte şi vreau să spun tuturor că acest caz al tău ar
putea să nu fie valabil şi pentru ei. Însă tu te răneşti fizic, este un
şoc, este dureros, însă lucrul minunat este că tu aranjezi totul ca să
permiţi o infuzie şi mai mare a spiritului tău în această realitate. Tu
recunoşti că nu poţi face asta mental. O parte din tine încă nu a
priceput partea cu „respiră, permite, acceptă”, pentru că tu eşti
foarte macho. Aşa că ce anume faci? Un macho se răneşte singur şi
în durerea, în şocul momentului Spiritul este infuzat în corpul tău.
Poţi continua să faci lucrurile astfel sau poţi intra în energia feminină
şi doar să respiri. Da!

SART: Asta ar fi mai bine.

ADAMUS: Ar fi mai bine. Dar probabil că nu o să faci asta, fiindcă…


sau nu e aşa? (cineva spune „încearcă”) Încearcă. Dă-i înainte,
încearcă aici, cu toată lumea de faţă şi doar respiră. (el respiră
adânc) Nu te gândi la asta, atunci ajungă să te răneşti. Doar
respiră. (pauză) Continuă să lucrezi la respiraţie.

SART: Da.

ADAMUS: Da, da. Da. Te întoarce în corp, iar asta e o invitaţie


pentru Spirit să vină în viaţa ta. Bun.

SART: E mai bine.

ADAMUS: Bun. Data viitoare când te mai răneşti singur, cheam-mă.

SART: Am crezut că am făcut asta data trecută. (râsete)

ADAMUS: Oh, m-ai chemat, dar m-ai chemat în nişte feluri … (multe
râsete) Următorul? Încă cineva. Încă cineva. Tipare. Care este acum
provocarea în viaţa voastră?

BARBARA: Să am încredere în intuiţia mea.

ADAMUS: Da, ok.

BARBARA: Inima, capul.

ADAMUS: Ok, acesta e uşor. Este un tipar. Aţi fost programaţi să nu


fiţi în intuiţie, să intraţi în minte. Intuiţia fie este considerată
superficială, fie că lucrează cu întunericul, ştiţi, cu tărâmurile
necunoscute. Intuiţia este un lucru în legătură cu care toţi aţi fost
programaţi să nu aveţi încredere. Era convenabil, pentru că dacă aţi
fost programaţi să nu aveţi încredere în voi, aşi urmat sistemele. Ei
bine, cei care au condus, au guvernat şi care au scos pe bandă
sisteme de credinţă au spus: „Aşa e mai bine. Intuiţia e un lucru
rău. De fapt, o să vă ducă pe rug dacă o folosiţi”.

Aşa că aveţi aceste tipare în care staţi departe de intuiţie, nu-i daţi
voie să vină în viaţa voastră. Intuiţia este o stare naturală de a fi. A
fi mintal nu e natural. Mentalul este fals. Din nou, nu am nimic cu
minte, doar încercăm să trecem dincolo de vechea programare,
dincolo de tiparele vechi.

Lista poate continua, dar în esenţă sunt patru lucruri diferite. Tobias
a vorbit despre asta acum ani de zile. Este vorba despre abundenţă.
Abundenţa este naturală. Daţi-i voie să revină. Nu vă mai gândiţi la
ea, doar fiţi. Încetaţi să mai încercaţi să faceţi tot felul de combinaţii
pentru ea. Văd că unii dintre voi caută abundenţa. Ptiu! (se preface
că ar scuipa) Doar daţi-i voie să vină.

Celălalt lucru este corpul, problemele voastre de sănătate. Din nou,


se petrec multe lucruri fizice, pentru că aţi intrat în tiparul deplasării
sau al identificării greşite a energiilor, iar apoi le puneţi în corp,
după care el se îmbolnăveşte şi răspunde. Mesajul fals vine din
minte, necunoaşterea modului în care să ţină energiile în mişcare şi
în curgere. Ele se adună şi cauzează probleme fizice.

În prezent, pentru oricare dintre voi aveţi orice fel de suferinţe


fizice, fie că e vorba de cancer, de diabet, de dureri, fie de artrită
sau de alte lucruri, trebuie să vă scun că din perspectiva mea sunt
false. Sunt absolut false. Da, au fost diagnosticate de un doctor care
lucrează cu radiografii şi alte lucruri – toate sunt false. Locul lor nu e
aici. Nu sunt ale voastre. Nu le mai purtaţi cu voi. Sunt tipare vechi,
moduri vechi de a aduce şi apoi de a a îngropa energia, de a o evita,
după care, evident, ea va apărea în altă parte. Apare la rinichi sau la
ficaţi sau – la ficat, aveţi doar unul! (râsete) – la auz, sinusuri, orice
ar fi, iar apoi vă întrebaţi ce aţi greşit. Nu greşiţi nimic. Semnale
false. Nu e nimic în neregulă cu voi. Într-atât e de uşor. Într-atât e
de uşor… aşa de uşor.

Există tipare în relaţii, iar acestea sunt printre cele mai rezistente,
cu mare aderenţă – Karma ancestrală, karma de mult, mult timp şi
faptul că încă nu aţi învăţat că voi sunteţi cel mai bun iubit al vostru
şi că vă sunteţi cel mai bun partener. Însă voi continuaţi să încercaţi
să găsiţi un partener care să vă dezechilibreze – nu întotdeauna, dar
de multe ori. Voi căutaţi la un partener ceva ce credeţi că nu aveţi la
voi înşivă, aşa că ajungeţi în relaţii proaste. Devin tiparul vostru. Nu
ştiţi nimic mai bun.

Există tipare în viaţa voastră pe care nu doriţi sau nu sunteţi


pregătiţi să le eliberaţi. Cu adevărat nu e aşa, căci cum ar fi dacă nu
aţi mai avea probleme financiare? Ce-ar fi dacă… E un mare tipar
căutarea lui dumnezeu, a adevărului sau a răspunsului, în orice fel
de makyo vreţi să-i spuneţi, dar e vorba despre căutare. E un mare
tipar. E un tipar uriaş. Ce-ar fi dacă aţi intra în iluminare în acest
moment? Ce se va petrece? O să dispăreţi de pe faţa Pămntului?
Probabil. O parte din voi spune: “Nu pot, pentru că trebuie să am
grijă de copiii mei.” Zău? De copiii voştri? Sunt ai voştri? Îi aveţi în
stăpânire? Voi i-aţi făcut? Ei bine, într-un fel… (râsete) Dar ei nu
sunt ai voştri. Credeţi-mă, nu au nevoie de voi. Detest să spun asta,
dar cu adevărat nu au nevoie de voi. Vreau să spun că ei vă iubesc,
da, dar să aibă nevoie de voi aşa cum credeţi, aşa cum aţi vrea voi
să aibă nevoie de voi, aşa cum sunteţi uneori disperaţi să aibă
nevoie de voi? Nu, nu, nu, nu. They really don’t.

Aşa că folosiţi lucruri precum: “Dar dacă se petrece un lucru bun în


viaţa mea, dacă dintr-o dată scriu o carte care e un bestseller şi le
place tuturor şi chiar îi ajută pe mulţi” – o să renunţaţi la ea? O să
trebuiască să călătoriţi? Să staţi în faţa unor grupuri? Să vă rostiţi
adevărul tare? O să trebuiască să răspundeţi la întrebări? Sau o să
fiţi în lumină? Alţi oameni vor veni la voi să discute despre vieţile
lor? E multă presiune! Hai să nu fac asta şi doar să mă plâng în
legătură cu ea! (câteva râsete) Scuze. E un tipar, dragii mei. Nu-l
vedeţi? Este un tipar, iar fiecare dintre voi are o carte metaforică,
un proiect sau ceva ce vreţi să faceţi sau să deveniţi.

Faceţi channel. Compuneţi o muzică măreaţă sau – nu e nevoie să


fie măreaţă – însă la ce trebuie să renunţaţi, ce tipare trebuie să se
schimbe şi să se transforme atunci când vă daţi voie să vă realizaţi
visele? Asta vă ţine pe loc. Nu-mi pasă ce aveţi şi ce nu aveţi, care
este problema voastră, în este un tipar vechi. Ceea ce vă cer eu
este să priviţi acel tipar. Observaţi problema. Ce s-ar petrece dacă
nu l-aţi mai avea? Ce s-ar petrece dată aţi renunţa la controlul
minţii din partea extratereştrilor? – îl folosesc ca exemplu extrem.
Cu adevărat! Oh, nu aţi crede ce apeluri primesc în fiecare seară
legat de asta – “Cum să scap despr eextratereştri?” (câteva râsete)
Vorbiţi cu Aandrah. (Adamus râde) Ea o să-i scoată în şuturi din voi.
(râsete)

Dar, ştiţi, ei cred că este real. Noi ne uităm şi spunem: “Uau, pe


bune?” Dar ei se află în acel tipar pentru un motiv anume. Îi
serveşte, ca orice tipar. Orice lucru cu care nu sunteţi în confort vă
serveşte. Altminteri nu ar fi acolo. Dacă este acolo, sigur vouă vă
place. Dacă sunteţi nefericiţi, sigur vă place. Există oameni care
adoră emoţia şi drama. Oh, se plâng, pentru că în asta constau
emoţia şi drama. Dar dacă ele sunt acolo, vă rog să observaţi de ce.
Vă rog să observaţi de ce. Nimeni nu le impune asupra voastră şi nu
se întâmplă pentru că sunteţi o persoană rea şi nu pentru că nu aţi
fi iluminaţi spiritual. Vă serveşte până când le eliberaţi.

Trebuie să observaţi. La ce o să renunţaţi? La o relaţie? Copii?


Realitatea fizică pe planetă în acest timp? Va trebui să renunţaţi la
intimitatea voastră? O să trebuiască să renunţaţi, poate, la jocuri, la
makyo, ceea ce ne conduce la următorul punct.

Destin

Acesta merită în un Shhoud întreg numai pentru el, un Shoud


întreg, dar cu adevărat acest subiect se ridică acum. De fapt ne-a
surprins pe unii dintre noi, pe partea cealaltă, şi se ridică suficient
de mult ca să merite mai multe discuţii decât vom purta noi azi.
Destinul. Credinţa în destin e greu de eliberat, pentru că în
momentul în care faceţi asta trebuie să vă asumaţi
responsabilitatea. De fapt, aş putea spune, e mai uşor pentru
oameni să creadă şi să renunţe în favoarea unei autorităţi
superioare, fie că o numiţi autoritate superioară, fie că o numiţi
sufletul vostru… din când în când asta e o grămadă de makyo. Ştiţi,
sufletul vostru ar avea un plan şi vă face să treceţi prin el într-un
mod dureros, mizerabil şi inconştient? Cu adevărat? Sau mai credeţi
că destinul ar veni de la dumnezeu. Zău? Dumnezeu nu are vreun
destin. Spiritului, lui Tot Ceea Ce Era nu-i pasă, nu are nevoie să-i
pese, nu are niciun plan pentru voi.

Cât de des aud de la religiile de acum de pe Pământ despre planul


lui dumnezeu? Ceee?! Dumnezeu nu are nici un plan! Dacă ar fi avut
unul, ar fi deja împlinit şi nu aţi mai trece prin toate acestea! Planul
lui dumnezeu ar avea o finalitate. Aşa că nu există destin. Absolut,
nu există karma. Absolut niciuna. Nu există plan al sufletului. Da,
aveţi nişte lucruri pe care aţi vrut să le faceţi cât sunteţi aici, dar ele
sunt realizate. S-au făcut acum ani de zile, iar mulţi dintre voi
operaţi acum în vid: “Ce ar trebui să fac?”Aşteptaţi… (priveşte pe
tavan) …aşteptaţi ca cineva să apară. Mereu mă întrebaţi pe mine:
“Adamus, ce ar trebui să fac eu?” (respiră adânc şi îşi arată dinţii)
Nu-mi pasă! (multe râsete) Vreau să încetaţi să-mi mai puneţi
întrebarea asta. (mai multe râsete) Asta vreau eu cu adevărat! Este
singurl lucru de care îmi pasă în tot universul – nu-mi mai puneţi
mie acea întrebare! Nu contează. Puteţi să vă descurcaţi cu asta?
Nu contează. Nu există plan. Nu există o legiune a îngerilor. Nu
există un consiliu al celor 83 care să conducă asta.

Astrologia. Eu iubesc astrologia, dar urăsc ce au ajuns oameni să


facă din ea. Ei au decis că este noua influenţă călăuzitoare. Ei bine,
vreau să spun că ea are mii de ani vechime, dar oamenii au crezut
vechile tipare ale astrologiei. Astrologia nu e nici plus, nici minus.
Astrologia nu e o directivă. Astrologia, dacă o priviţi cu adevărat,
înseamnă strat după strat după strat de potenţiale. Însă oamenii
privesc un strat şi spun: “Oh, ar trebui să fiu aşa. Ar trebui fiu
astfel. Ar trebui să…” Ştiţi de câte ori oamenii citesc astrologie
ieftină în fiecare zi şi o şi cred? Iar apoi lucrurile se petrec şi ei
spun: “Vedeţi? Asta s-a şi spus”. Ei bine, sigur, este o profeţie ce se
împlineşte prin sine şi apoi se petrece. Ei intră în acel tipar.

Astrologia este un lucru frumos dacă o priviţi ca mecanism de


explorare a potenţialelor şi apoi să le selectaţi pe cele pe care vreţi
să le experimentaţi. Dacă treceţi de astrogramele tipice şi intraţi mai
adânc în astrologie, în astrologia multidimensională, veţi vedea
fiecare potenţial din care puteţi alege. Iar pentru că voi aţi creat
acele potenţiale, există potenţiale aproape infinite din care să
alegeţi, însă oamenii cred într-un fel de pachet destinic. Eu am
inventat cuvântul. Îmi place. Voi credeţi într-un pachet, tot aşa cum
aţi cumpăra un pachet de servicii pentru Internet, televiziune sau
telefoane mobile. E ca şi cum să agreaţi un pachet de genul „Care e
destinul meu?”, după care cumva îl acceptaţi. Iar în zilele proaste
spuneţi: “Pur şi simplu nu ştiu. Nu pot să pricep. Undeva, acolo,
sufletul meu trebuie să ştie”. Voi sunteţi acum sufletul vostru. Fără
separare, fără divizare. Voi sunteţi sufletul vostru.

O să merg mai departe, pentru că Linda spune că ar trebui să fiu


mai scurt, dar mă distrez aşa de bine cu Shaumbra. Alte grupuri m-
ar fi aruncat afară deja. (râsete) Voi m-aţi lăsat să mai rămân.
Vreau să spun – ce binecuvântare!

Următorul. Respiraţi adânc, căci ar putea fi puţin surprinzător.


Acestea sunt dinamici care lucrează, vreau să spun că lucrează chiar
azi. Astăzi, chiar acum. De asta simţiţi, gândiţi, reacţionaţi, vă
doare, vă inspiră cum sunteţi, pentru că ele lucrează chiar acum.

LINDA: Nu eşti foarte lacom, foloseşti o grămadă de hârtie.

ADAMUS: Îmi place să folosesc hârtia, pentru că o să creştem mai


mulţi copaci.

Scop

Următorul. Scopul. Revenim la o întrebare de mai devreme. Scopul.


O să fac o mare afirmaţie aici şi o să trebuiască să o rumegaţi
realmente. Puteţi să aruncaţi cu lucruri în Cauldre, după ce plec eu,
dacă nu vă place. (câteva râsete) Nu aveţi nevoie de un scop ca să
existaţi, însă voi credeţi că aveţi nevoie. “Care este scopul meu?” Se
leagă de destin, se leagă de tipare şi de presiunea sub care vă aflaţi
acum.

Marea, marea majoritate a oamenilor cred că trebuie să aibă un


scop. Există acum cărţi care îmi induc voma spirituală. (râsete)
“Viaţa mânată de un scop.” Oh nu! Iar începem, coborâm pe
conductă. Scopul este makyo. Makyo absolut. Însă voi încă vă mai
treziţi dimineaţa spunând: “Care este scopul meu? Trebuie să îi
vindec pe alţii? Trebuie să salvez planeta?” Nu! Nu e nici un scop. V-
aţi prins? Nu există scop. Respiraţi asta. Ooh, ah, e un mare gol sau
nu?

Nu există misiune. Trecem dincolo de pasiunea Vechii Energii, cu


alte cuvinte, de faptul că trebuie să faceţi ceva, că trebuie să fiţi
ceva, că trebuie să existe un scop. Dumnezeu v-a trimis aici cu un
scop. Lui dumnezeu nu-i pasă! (râsete) Cu adevărat! Spiritul nu are
nici un plan pentru voi şi, prin urmare, nici un scop pentru voi. Nu
aveţi nevoie de un scop ca să existaţi, ca urmare, puteţi exista?
Puteţi trece peste acel lucru imens şi atât de vechi? Asta se petrece
acum în viaţa voastră acum. Vine la suprafaţă.

Voi aţi avut scop peste scop peste alt scop, straturi şi straturi şi
straturi de scopuri. Scopul a fost un fel de rachetă interesantă care
v-a propulsat în vieţile voastre. De fapt scopul vă ţine aici, dar este
fals, iar mai devreme sau mai târziu o parte din voi va spune: „Hei,
asta e doar o adunătură de makyo, că scopul meu ar fi să…”,
completaţi voi mai departe. Şi hai să spunem că vă atingeţi scopul –
atunci ajungeţi foarte, foarte deprimaţi. Este foarte trist când
atingeţi un scop, aşa că ştiţi ce faceţi? Voi puneţi scopul în faţă, ca
un soi de mare morcov spiritual şi mereu încercaţi să ajungeţi la el.
Voi lucraţi pentru un scop. Deveniţi „cei drepţi”. Sunteţi mânaţi de
scop. Deveniţi nevrotici şi nebuni încercând să atingeţi un scop care
nu a fost niciodată acolo.

Hai să tăiem acum acea coardă. Nu există scop. Uau… Dar atunci
când spuneţi: “Viaţa mea nu are sens”… Da, cam aşa. (râsete) “Nu
există scop? Nici sens? Nu există pasiune?” Da! Acestea sunt vechi
şi sunt makyo! Acum vorbim despre ahmyo. Acelea sunt foarte
vechi şi foarte infestate cu larve, târâtoare, cu gunoi şi resturi. Este
o cloacă! Vă puteţi imagina pentru un moment o viaţă fără scop? Vă
puteţi imagina, ha, că scrieţi cartea “Viaţa fără scop” (râsete) şi în
paranteză – “Ca răspuns pentru voi toţi proştii cu fixaţii care cred că
ar trebui să existe un scop!” Mi-ar plăcea!

LINDA: Ce fixaţii? Proşti cu fixaţii?

ADAMUS: Proşti! Mă descurc mai bine decât Kuthumi când e vorba


de titluri de cărţi, cred. (râsete) Ştiţi, scopul este cu adevărat un
partener cu care e foarte prost să fii în pat, cu adevărat e prost. Vă
va jefui. O să vă fure. O să vă înşele şi o să vă prostească, o să vă
inspire în mod fals. Însă atunci când vă va inspira fals, vă împiedică
să aveţi adevărata inspiraţie, care este doar cea de a fi. Doar de a
fi, fără scop, fără sens. Cât de eliberator! Cât de uluitor că puteţi
exista pur şi simplu de dragul existenţei, că pasiunea voastră este
doar să fiţi, că voi… (cineva strigă: “Daaaa!”) Daaa! Mulţumesc.
Alelu… oh, nu mergem acolo. Amin? Nu. Nu, să nu facem asta. Este
aşa de eliberator, dar totuşi şi foarte provocator.
De curând au venit multe lucruri în viaţa voastră. Nu ştiaţi ce sunt,
dar vă întrebaţi: “Ce înseamnă asta?” “Nu e nici un sens.” “Ce ar
trebui să fac?” „Nimic”. Umblaţi în toate direcţiile, iar apoi vă
întrebaţi: “Ce este în neregulă cu mine?” Nimic! Aşa că aş vrea ca în
luna următoare cu adevărat, cu adevărat să simţiţi că nu există nici
un scop. Fără scop. Daţi-vă voie să fiţi absolut fără sens. Daţi-vă
voie: “Nu am nici un scop aici. Fără pasiune.” La început se va simţi
foarte straniu şi neconfortabil, pentru că aţi fost mânaţi vieţi în şir.
Scopul şi pasiunea v-au absorbit aici înainte ca voi să fiţi pregătiţi să
faceţi asta, în această viaţă.

Este makyo de cea mai bună calitate, dar nu mai aveţi nevoie de
asta. Voi simţiţi, experimentaţi energiile din jur care vă împung, da,
vă împing să ieşiţi din scop. Ieşiţi din acea veche… este programare.
Este o grămadă de veche programare de sine, de programare din
conştiinţa de masă, programare din partea fiinţelor din alte
tărâmuri, care îşi înfig sondele psihice în voi. Ei adoră oamenii cu
scop. Este cel mai măreţ mod de a se amesteca cu voi, de a dansa
cu voi, de avă manipula. Eliberaţi scopul – vreau să spun scopul
Vechii Energii, modul în care v-aţi gândit la el – eliberaţi pasiunea şi
descoperiţi ce este acolo cu adevărat. Este uluitor. Este provocator.

Voi o să faceţi ceva – o să vă spun în avans, pentru că vă cunosc. O


să spuneţi: “Ok, am aruncat asta. Am aruncat şi asta şi celelalte
lucruri. Sunt curat, Adamus. Am aruncat şi scopul şi pasiunea”. Iar
eu voi spune: “Nu, întoarce buzunarele pe dos. Tot mai ascunzi.”
“Oh, am uitat, Adamus. Am uitat de asta”. Iar eu voi spune: „Mai
verifică. Mai este încă”. “Bine, dar, ăăăă”, o să spuneţi voi,
“Adamus, pe asta trebuie să o am. O să eliberez toate celelalte
lucruri şi o să fiu destul de curat. O să fiu 99% curat, ca urmare o
să am 99% libertate”. Nu. Nu. Trebuie să plece cu totul.

Nu vă puteţi ţine de nimic şi poate că o să treceţi prin tulburare şi


poate prin ceva nelinişte, apoi o să vă puneţi întrebări: “Ei bine, ce a
spus el cu adevărat?” După aceea o să deveniţi filosofici, şi o să
vorbiţi cu alţi Shaumbra, apoi veţi încerca să disecaţi ce am spus.
Am spus: “Nu aveţi nevoie de un scop în viaţa voastră. Nu aveţi
nevoie de un scop ca să existaţi!” Punct. Punct. Apoi veţi exista într-
un mod nou, cu adevărat unul minunat de nou şi de eliberator.

Aşa că acestea sunt elementele care vă influenţează viaţa acum.


Sunt dure, dar voi puteţi mai mult. Voi vă daţi voie să le
experimentaţi, pentru că vă extindeţi. Voi sunteţi Standardele. Voi
sunteţi… ah, şi acesta e un scop vechi. Pur şi simplu sunteţi, iar
acesta e un lucru frumos. Hai să respirăm adânc şi să trecem la
următorul segment, unul foarte important – sau nu.

Magia

Acum mult timp… Odată ca niciodată, acum mult timp, pe Pământ


exista lucrul numit magie. Unii dintre voi vor întreba mai târziu: de
ce nu-i spun fantezie? Ei bine, fantezia are o conotaţie proastă, aşa
că o să-i spun magie. Acum mult timp, pe Pământ, ca şi în alte
tărâmuri, exista ceva numit magie.

Magia era exprimarea creativă şi schimburile creative între tărâmuri.


Acum mult timp, pe Pământ voi puteaţi experimenta – puteaţi simţi,
atinge, vedea – lucruri precum zânele vântului, ale aerului. Zâne ale
aerului. Plutesc în aer. Plutesc în aer, trec pe lângă voi, iar mintea
spune: “Oh, a fost doar o adiere.” Nu, ar fi putut fi o zână a aerului.

Există îngeri ai norilor, iar ochii voştri îi văd uneori, dar apoi
intervine mintea şi spune: “Nu, sunt doar mişcările aerului şi
tiparele cerului, temperatura şi umiditatea afectează forma
picăturilor de apă suspendate în aer.” Ok. Ok. E un mod interesant
de a trăi, dar de fapt există îngeri ai norilor. De fapt un unicorn s-a
aflat în colţ pe parcursul întregii adunări. Unii dintre voi au simţit
ceva straniu, dar mintea a închis tot – “Oh, e un nonsens. Nu o să
încep să mă gândesc la asta, or să creadă că suntem nebuni”. Nu, ei
deja cred că sunteţi nebuni, aşa că e ok. Experimentaţi unicornul.

Există gnomi. Există elfi. Există elementali ai apei – mici, sclipitoare,


frumoase, magice fiinţe ale apei. E şi Merlin. Merlin, foarte real, în
foarte mare măsură parte a realităţii acum. Dar oamenii au închis
magia în vieţile lor, pentru că nu are sens. Aşa e, Charlie? Nu are
sens. Nu este în tiparele în care ar trebui să fiţi.

Aşa că a fost eliminată acum mult timp. S-a închis, pentru ca totul
să poată fi în ordinea sa plăcută, aşa că nu mai aveam nebuni
umani care să vadă mici energii fugind, mici energii magice
invizibile. Sunt o parte esenţială a Pământului. Au lucrat cu Gaia de
la începuturile Pământului, ca să susţină viaţa pe această planetă.
Însă sunt în preajmă. Şi se schimbă şi ei acum. Mulţi dintre
elementali, fiinţele magice care au fost aici pleacă acum. Cei noi vin.
Nu preiau neapărat calităţile fizice pe care le-aţi văzut la elfi şi
spiriduşi.

Aceştia sunt reali, dragii mei prieteni. Sunt reali. Nu sunt doar
basme pentru copii mici. Sunt foarte, foarte reali. Din păcate, cu
pierderea creativităţii, cu pierderea imaginaţiei pe Pământ, şi ei au
stat deoparte. S-a uitat de ei. Deci ce se petrece atunci când sunt
ignoraţi sau când oamenii le întorc spatele? Ei sunt în compasiune,
aşa că şi ei întorc spatele şi pleacă, pentru că nu sunt doriţi. Însă ei
aşteaptă. Aşteaptă timpul potrivit, iar acesta este acum.

Este timpul ca magia să se reîntoarcă pe Pământ. Magia face mai


multe lucruri. Deschide coridoarele dintre dimensiuni. Acestea sunt
fiinţe dimensionale, în general nonfizice, magice. Ele vin să lucreze
cu oamenii de pe Pământ care, doar din bucurie, doar din bucurie
creează Noul Pământ, doar pentru că puteţi. Vor fi în aer, în
Pământ, în apă, pretutindeni în jurul vostru. Vor veni în starea
voastră de vis – dacă le permiteţi. Vor veni prin imaginaţia voastră
– dacă o folosiţi. Nu sunt aici ca să vă dea răspunsuri, sunt aici ca
să se joace. Sunt aici ca să vă ajute să treceţi în dimensiuni în care
nu aţi mai fost niciodată, să vă ajute să vă extindeţi în afara minţii
voastre.

Sunt aici ca să vă ajute să echilibraţi energiile noi, ca să le ţineţi în


curgere, să le menţineţi clare. Şi sunt aici. Sunt în sală chiar acum.
Au apărut în viaţa voastră. Un mic abur pe care îl vedeţi cu coada
ochiului, un mic ton pe care îl auziţi, însă în momentul în care vă
concentraţi asupra sa, pare să dispară, o mică simţire noaptea,
atunci când dormiţi, ca şi cum ceva tocmai a venit şi s-a atins de
voi.

Din nou, ne aflăm în vremurile întoarcerii magiei. Aţi mai lucrat cu


ea înainte, aşa că nu e nimic ce să trebuiască să învăţaţi acum. Este
vorba doar despre a-i permite să se întoarcă. Da, vor fi şi unele
fiinţe noi, pe care nu le-aţi mai experimentat în trecut, dar veţi
relaţiona cu ele datorită faptului că elementalii, fiinţele magice,
sunt, simplu, manifestări ale infuzărilor voastre trecute. Daţi-mi voie
să spun astfel. Atunci când fiinţele angelice au venit pe Pământ ca
să-l însămânţeze cu energia vieţii, ele au infuzat această magie în
Pământ. Atunci când voi aţi venit şi aţi intrat în corpuri fizice, unul
din primele lucruri pe care le-aţi făcut a fost să începeţi să infuzaţi
sau să respiraţi viaţa în lucrurile din jurul vostru.

Apropo, una dintre pregătirile pe care noi le făceam în Şcolile


Misterelor din vechime a fost să luăm o statuetă de ceramică, iar voi
stăteaţi cu ea ani de zile, respirând şi infuzându-vă până când
statuia prindea viaţă. Începea să meargă, să vorbească, să se
mişte. Atunci înţelegeaţi infuzarea. Nu mai e nevoie să staţi ani de
zile. Doar faceţi asta. Aceasta este Noua Energie. Nu mai durează
atât de mult. Acestea fiind spuse, fiinţele magice sunt manifestarea
infuzărilor voastre, a respiraţiei voastre, în apă, în aer, în sol, în
animale, în tărâmurile invizibile. Sunt ale voastre. Au fost închise
mult timp, dar acum sunt gata să se întoarcă. Ei bine, daţi-mi voie
să spun, voi sunteţi gata pentru ca acestea să se întoarcă.

Asta va ajuta multe lucruri. Vă va deschide imaginaţia. O va face,


dacă permiteţi, vă va aduce o mare bucurie să vă jucaţi cu ei. Oh, la
început o să pară puţin ciudat, pentru că vi s-a spus: “Acum ai patru
ani. Nu mai poţi avea prieteni imaginari.” O să vă spun ceva – unele
din cele mai mari fiinţe ale timpului nostru, deşi nu ar fi dezvăluit
asta neapărat… Thomas Edison, marele inventator, unii dintre voi au
avut nişte simţiri legate de asta, însă Edison se juca cu elementalii.
El şi-a permis acel lux. El şi-a permis, cum aţi spune voi, acel mod
de petrecere a timpului. Se bucura de asta. Nu spunea nimănui,
pentru că ştia că alţii vor gândi că e nebun, dar atunci primea şi
unele din cele mai bune idei ale sale. Nu pentru că îi erau furnizate,
ci pentru era într-o stare creativă şi apoi avea răspunsurile.

Acest lucru a fost folosit şi de Einstein, de unii dintre cei mai mari
gânditori, muzicieni, de către Mozart. Ei îşi îngăduiau să se joace cu
magia vieţii. Desigur, ei nu puteau vorbi despre asta. Nu o puteau
exprima, dar ştiau că este un element important pentru bucuria
vieţii, pentru lucrarea lor. Unii dintre ei spuneau: „Ştii, sunt genial,
dar sigur sunt şi nebun, dacă fac toate astea”. Se temeau că şi-ar
putea pierde minţile. De fapt aşa era, dar era un lucru bun.

Aşa că, dragi Shaumbra, îl voi ruga pe John să pună ultimul cântec
de pe CD-ul lui Anders, cel care s-a cântat la începutul sesiunii. Vă
rog să respiraţi cu adevărat şi să permiteţi – înnebuniţi. Sunt multe
fiinţe în sală acum, de la mereu prezentul unicorn şi până la micuţii
elfi şi toate celelalte, din care unele, din nou, nici nu au calităţi de
tip fizic. Daţi-vă voie să le experimentaţi. Cum faceţi asta? Ei bine,
nu de aici (arată spre cap). Faceţi asta prin deschidere, respiraţie şi
joacă. Haideţi să fim jucăuşi un moment. John.

[Începe muzica, respectiv “Sja Va Na”, melodia nr. 6 de pe noul CD


„Oh-Be-Ahn” de Anders Holte]

Invitaţi-vă Pakawele acum. Sunt parte a magiei. Voi v-aţi creat


Pakawele. Sunt părţi din voi. Sunt expresii ale voastre. Sunt fiinţe
magice şi se joacă cu celelalte fiinţe. A fost atât de mult de când
acestor fiinţe li s-a permis să vină, de când v-aţi dat voie să le
experimentaţi. Readuce multă distracţie. Nu e nevoie să existe un
scop măreţ în afară de a aduce înapoi ceea ce este natural pentru
viaţa voastră, de a trece dincolo de tipare şi de limitări. Aduce multă
culoare vieţii, dar, în acelaşi timp, deschide coridoarele dintre
dimensiuni. Oferă o cale ce vă ajută să echilibraţi şi să ţineţi
energiile în curgere.

Readucerea magiei şi a tuturor fiinţelor magice reprezintă pentru


mulţi din cei pe care îi numiţi copiii de cristal, cei noi care vin…. Le
oferă jucării, îi ajută să rămână în imaginaţie. De fapt, dacă vă
puteţi imagina o fiinţă care nu a mai fost niciodată pe Pământ,
înainte de prima întrupare, ea trece prin multă pregătire în şcolile de
pe Noul Pământ, însă când vine pentru prima dată şi simte
realitatea dură, dură a Pământului, aşa cum şi voi aţi simţit mai
devreme, când aţi intrat adânc în apă, acea presiune extremă
asupra corpului, senzaţia de confuzie şi de dezorientare, aducerea
înapoi a fiinţelor magice va face să-i fie mai uşor, va face să-i fie
mult mai confortabil şi mai alinător. Faceţi asta pentru voi.
Readuceţi magia pentru voi, dar o faceţi şi pentru cei noi.

Cu asta, dragi prieteni, plec la o întâlnire la Florenţa. Amintiţi-vă că


totul este bine în întreaga creaţie, iar ca urmare Eu Sunt Adamus, în
serviciul vostru.

Arrivederci.

******************************

S-ar putea să vă placă și