Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi
Nuvela “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi este o specie a genului
epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un numar mic
de persoane. Aceasta este prima nuvela istorica din literature romana, apare la 30
ianuarie 1840, in primul numar al revistei “Dacia Literara”. Pentru crearea acestei
nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche.
In primul rand, tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment din istoria
Moldovei, in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Pierzandu-si tronul in urma unui complot al boierilor, Lapusneanu se intoarce in
Moldova insotit de armate straine pentru a-l recastiga. Isi consolideaza puterea
amenintandu-i , torturandu-i si omorandu-i pe boieri. Induiosata de lacrimile
vaduvelor si ale orfanilor, doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa inceteze
macelul. Dorinta de putere trece dincolo de sentimentele fata de familie si
dincolo de neputinta cauzata de batranete si de boala. Lapusneanul este mai
puternic decat boierii curupti, invingandu-i prin manipulare, viclenie, cruzime. Cu
toate astea, el nu reuseste sa ii invinga pe boierii tineri, care scapa din cursele lui
si infaptuiesc razbunarea. Totodata, nuvela “Alexandru Lapusneanul” este
alcatuita din patru capitol, fiecare purtand un motto, semnificativ pentru
continutul acestuia. Structura nuvelei este asemanatoare unor acte din piesa de
teatru. Primul capitol are motto-ul: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreau”, cuvintele
apartin lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei,
adresat lui de catre boierii veniti s ail intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-
ul “Ai sa dai sama, Doamna” si este replica vaduvei unui boier ucid de
Lapusneanul, amenintare adresata doambei Ruxanda. Al treilea capitol detine
motto-ul “Capul lui Motoc vrem” si sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la
curte sa se planga se asuprirea boierilor, se saracie, de foame, de viata lor
devenita insuportabila. Ultimul capitol intitulat “De ma voi scula, pre multi am sa
popesc si eu” si sunt cuvintele lui Alexandru, aflat pe patul de suferinta , ca o
amenintare impotriva celor care il calugarisera.
In al doilea rand, Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, in
acelasi timp este personaj eponim si romantic. Acesta este alcatuit din puternice
trasaturi de character, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari
deosebite. Acesta intruchipeaza tipul domnitorului tiran si perioada medieval,
este contruit din antiteza, erou demonic, avand o pasiune pentru putere si
distrugerea celorlalti. Trasaturile psihologice si morale: hotarat, intelligent,
disimulat, viclean, bun cunoscator al psihologiei umane, reuseste sa-i manipuleze
pe ceilalti, orgolios, stapan cand interesele lui politice o cer, dar devine impulsive,
agresiv si sadic cand dorinta irationala pentru putere si razbunare il domina. Are
incredere in sine si o vointa puternica. Acesta stie sa castige increderea poporului,
parand a fi de partea lui, constient de forta multimii de aceea ii face pe plac.
Alexandru este caracterizat direct de catre narrator: “Eu nu sunt calugar, eu sunt
domn”. In acelasi timp, exista si caracterizare indirecta prin replicile sale si relatia
cu alte personaje. Cum am specificat mai sus, se bag ape sub pielea poporului.
Abil in utilizarea cuvintelor, foloseste proverb, zicatori, pilde.
In aceasta nuvela, unul din personajele secundare este Motoc, Acesta este folosit
de Voda pentru a-si pune in practica planurile diabolice. Motoc este caracterizat
in mod direct de catre narrator. Naratorul nu isi exprima atitudinea fata de
personaj dar se refera la gesturile acestuia prin care vrea sa fie remarcat de
Lapusneanu “silindu-se a ride”, dar in realitate el isi “simtea parul zburlindu-i-se
pe cap” si dintii sai clantanind, ,,striga ticalosul”. Totodata, Motoc este
caracterizat in mod direct si de catre Alexandru Lapusneanul: “invechit de zile
rele” si “deprins a te ciocoi la toti domnii”. El il considera pe Motoc un intrigant,
un tradator de profesie care unelteste impotriva tuturor domnitorilor pentru a-si
atinge propriile interese si “pentru a trage foloase”. Insusirile lui Motoc sunt
evidentiate si indirect prin fapte, care vor ajunge pana la disperare, Motoc
nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte: “plangea, tipa, suspina”, “boci
ca o muiere”, “isi smulgea barba”. Vornicul Motoc ramane intruchiparea acelei
boierimi insetate de avere si se inscrie, fiind un important personaj din literatura
romana. Relatia dintre personajele Alexandru Lapusneanu si Motoc sunt
subliniate de tema luptei pentru putere in epoca medievala. Actiunea se
desfasoara in raport cu momentele subiectului, de la expozitiune, la
deznodamant, punand in lumina tipul domnitorului tiran sip e Acela al boierului
tradator, las, intrigant. Intre cele doua personaje sunt si niste conflicte. Principalul
conflict exterior, este de natura politica si pune in evidenta lupta pentru putere
intre domnitor si boieri. Conflictul secundar intre cele doua personaje evidentiaza
dorinta de razbunare a Lapusneanului, fiind contural in primul capitol si incheiat
in capitolul al treilea: “Capul lui Motoc vrem”.
In concluzie “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi constituie un
moment de referinta pentru dezvoltarea nuvelei istorice romanesti, conturand un
personaj memorabil. Lapusneanul este o figura complexa, depasind incadrarea in
tipul tiranului.