Tema

1.Alcatuiti un referat 3-5 pagini, minim 3 autori la managementul clasei .

2.Realizati un plan de intervenție intr-o situație de criza educațională

1.Managementul problemelor disciplinare

Definiție:
Managementul problemelor disciplinare se referă la tehnicile procedurale necesare
rezolvării problemelor de disciplină a clasei.
Cunoscut în literatura anglo-saxona sub denumirea de (Conduct Management).
managementul dimensiune de studiu, are mai multe componente. Studiul pe care l- am
selecționat pentru ilustrare a fost și de aceasta data, Froyen, L.A., & Iverson, A.M.
(1999) School wide and Classroom Management. The Reflective Educator-Leader,
Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, iar ideile centrale ale studiului au fost sintetizate
pe suport magnetic, într-un CD, coordonat de profesorul Bill Calahan de la Universitatea
Northern lowa (SUA) și realizat sub egida Consiliului Național pentru Pregătirea
Profesorilor din cadrul Proiectului de Reforma a Învățământului Preuniversitar cofinanțat
de Guvernul României și de Banca Mondiala: aprecierea simțului de răspundere,
corectarea comportamentului iresponsabil sau neadecvat, ignorarea, controlul
proxemic, admonestarea verbală blåndă, amânarea, aşezarea diferențiată a elevilor în
clasă, tehnica „timpului datorat", eliminarea, înştiințarea părinților/supraveghetorilor,
angajamentul scris, stabilirea regulilor de comportament în afara clasei, mäsurile
coercitive .
Aprecierea simțului de răspundere
 Profesorii pot monitoriza comportamentul elevilor, pot vedea dacă acesta
corespunde aşteptărilor şi dacă elevii dovedesc simț de răspundere. Profesorul
trebuie să păstreze contactul vízual cu clasa (s-o „scruteze" frecvent), să se
miște prin clasă în timpul lucrului independent, apreciind efortul susținut al
elevilor sau comportamentul deosebit al acestora. Apreciați comportamentul
adecvat prin zâmbet, înclinarea aprobativă a capului, laude, remarci compatibile
cu vårsta elevilor, in mod frecvent. Comportamentul responsabil al acestora
poate fi consemnat în scris, prin notificări adresate direct elevului sau părinților /
 supraveghetorilor, incluzând certificate de merit. De asemenea, profesorul
poate să arate aprecierea dând elevului sarcini suplimentare şi lăudându-l
pentru eforturile lui zilnice. Exemplu: ., ai simț de räspundere. Väd că ești atent
şi interesat." . intervenția ta ne-a ajutat să înțelegem mai bine problema".
Corectarea comportamentului iresponsabil sau neadecvat:
 Profesorul aduce la cunoştința elevilor un număr de acte comportamentale
neadecvate (observabile de către aceştia) care pot interveni pe parcursul unei
zile. Profesorul trebuie să determine dacă aceste comportamente pot fi
controlate prin ignorare, măsuri ulterioare de corecție, etc. Elevii trebuie
înștiințați de la început care sunt măsurile cărora vor fi supuşi în cazul
comportamentului neadecvat (ignorarea, controlul proxemic, admonestarea
verbală blândă, aluzii şi avertismente, exemplele pozitive, tehnica „timpului
datorat", eliminarea).
Ignorarea:
 Profesorul trebuie să ignore un elev care poate reacționa negativ la
admonestarea verbală blândă sau al cărui comportament neadecvat nu
lezează desfășurarea orei. Profesorul trebuie să găsească ocazii pentru a da
exemple de comportamente responsabile și iresponsabile, să interacționeze
pozitiv cu elevul şi să ignore constant limbajul verbal sau corporal
neadecvat.
Controlul proxemix:
 Profesorul se deplaseaza in spatiul elevului pentru a-i supraveghea
comportamentul.

Admonestarea verbală blândă:

 Această metodă se aplică atunci când elevul nu realizează că are un
comportament neadecvat. Profesorul se va adresa individual elevului în
cauză, însoțind admonestarea blåndă cu exemple de comportament pozitiv
alternativ. Ex.: „Andreea, trebuie să vizionezi acest film. Aminteşte-ți care e
regula noastră - Fii gata să înveți"
Amânarea:
 intervine când un elev încearcă în mod insistent să atragă atenția asupra
propriei persoane. Ex.:. ..., dacă ai o plângere, o discutăm la momentul
potrivit". Notează-ți ce ai de spus și așteaptă până vei primi răspunsul la
timpul cuvenit" începi să pălăvrăgeşti fără rost.
Aşezarea diferențiată a elevilor în clasă:
  Profesorul trebuie să aşeze mai aproape de catedră / tablă pe cei care au
probleme de acuitate vizuală / auditivă sau pe cei care necesită mai multă
asistență. De asemenea, aranjamentul trebuie să țină seama și de
aptitudinile elevilor.
Tehnica „timpului datorat": se aplică în cazul în care timpul irosit în clasă din cauza
comportamentului neadecvat al elevului trebuie recuperat de acesta din timpul lui liber.
Se fixează intervale mici de timp pentru fiecare abatere. Profesorul trebuie să decidă
care va fi activitatea elevului în intervalul de „timp datorat". Ex.: . ..., tu trebuie să asculți
când altcineva vorbeşte". Dacă elevul continuă să vorbească, profesorul îi comunică: .,
datorezi două minute" .
Eliminarea:
 Eliminarea în spațiul clasei, într-un loc special desemnat. Profesorul
stabileşte dinainte durata eliminării, astfel ca aceasta să fie compatibilă cu
vârsta / nivelul elevului; se folosește un cronometru pentru a urmări
respectarea intervalului de către elev; elevii de vårstă mică trebuie însoțiți
până la locul respectiv: dacă elevul are acelaşi comportament după ce
revine la loc, va fi trimis înapoi; profesorul trebuie să pregătească un
formular care va trebui completat de elev, cu scopul ca acesta să reflecteze
asupra propriului comportament; de asemenea, va purta o discuție coerentă
cu elevul.
Înştiințarea părinților / supraveghetorilor
 Pärinții / supraveghetorii vor comportamentul elevului și li se va sugera să
inducă acestuia un comportament responsabil. În orice caz, metoda nu
poate fi aplicată în cazurile de comportament neadecvat „cronic".
Angajamentul scris:
 reprezintă o solutie cooperantă pentru rezolvarea problemelor disciplinare în
cazul în care msurile de mai sus nu sunt eficiente; angajamentul include
aşteptările profesorului (clar formulate), consecințele negative ce decurg din
comportamentul elevului, precum şi intervalul de timp în care se așteaptă
remedierea. Profesorul trebuie să-i învețe pe elevi cum se alcătuiesc aceste
angajamente şi să-i ajute så aleagă și să administreze singuri posibilele
consecințe și măsuri.
Stabilirea regulilor de comportament în afara clasei:
 Dacă elevii sunt puşi să supravegheze activitățile din pauză, se vor måndri
că sunt tratați ca nişte adulți. Cei care încalcă regulile trebuie să suporte
consecințele. Profesorul stabileşte o listă de tipuri de comportament în
spațiul respectiv (acceptabil şi neacceptabil) şi o listă de măsuri în cazul
nerespectării regulilor. Profesorul trebuie să identifice modalități de
 permanentizare a supravegherii pe holuri şi să ofere un feedback pozitiv
elevilor când comportamentul s-a îmbunătățit.
Măsurile coercitive:
 Acestea trebuie utilizate cu grijă, deoarece sunt considerate intervenții
radicale. Trebuie aplicate pe termen scurt, planificate tipului de
comportament rezistent la alte soluții mai simple.

2. Situatiile de criza educationala

Acestea pot fi definite ca momente sau faze ale procesului instructiv-educativ ce se

manifesta prin conflicte acute , privatiuni, dificultati, alte fenomene negative ce pot fi
urmate de progres sau regres. 
 Interventia intr-o situatie de criza educationala , care este o atributie a cadrului 
didactic, ar trebui sa fie astfel conceputa incat sa conduca la regres si chiar la
aplanarea 
totala a situatiilor de criza. 
 In cele ce urmeaza, voi ilustra o situatie de criza intalnita in mod frecvent in 
cadrul grupelor de prescolari , aparent minora , dar care , fara interventia prompta a 
educatoarei poate degenera in situatii destul de grave cu urmari nedorite. 

I. IDENTIFICAREA SITUATIEI DE CRIZA EDUCATIONALA 

  Nu demult , achizitionasem un set de piese lego , divers colorate, destul de multe 

ca numar, a caror conformatie permitea copiilor sa construiasca diferite jucarii, cu care 
ulterior isi organizau jocuri variate. 
 Erau preferate de majoritatea copiilor, dar mai ales de baieti, care se intreceau sa 
ajunga primii la ele. 
Intr-una din zile, in urma deselor sesizari ale unui grup relativ mare de copii, conform 
carora alti doi copii din grupa au intervenit agresiv in jocul lor, am urmarit intentionat ce 
se intampla. 
 Cei doi copii incriminati, baieti si ei, simtindu-se probabil exclusi, au devenit 
agresivi, agresivitatea lor manifestandu-se prin interventia peste dorinta celorlalti in joc. 
Ulterior au devenit chiar mai agresivi, recurgand nu numai la imprastierea jucariilor 
celorlalti, ci si la aruncarea acestora in diferite directii, necontrolat, gesturile lor fiind 
destul de periculoase pentru ceilalti.

II. ETIOLOGIA SITUATIEI DE CRIZA EDUCATIONALA 

  Deoarece cei doi copii nu se mai manifestasera agresiv pana atunci, am facut o 
scurta ancheta, incercand sa ma informez pe rand de la ei , de la grupul care mi-a adus
la cunostinta faptele celor doi, dar si de la restul grupei-copii care au fost martori la cele 
intamplate. 
 Copiii in cauza si-au motivat faptele ca urmare a refuzului celorlalti de a-i primi 
sa se joace cu ei. 
Intrebandu-i pe cei din grupul advers ce s-a intamplat, am aflat ca cei doi le-au stricat 
jucariile. Intervievandu-i si pe ceilalti care nu erau nici agresori nici agresati , ci martori 
la cele intamplat, am aflat ca cei doi, cand au vazut ce joc frumos au initiat ceilalti au 
vrut sa intre si ei in joc, dar, pentru ca rolurile erau impartite si nici piese nu mai erau,
nu 
au fost primiti si atunci ei au recurs la vorbe urate, ce au intarit refuzul primilor de a-i 
primi in joc. Conflictul a continuat, cei doi aruncand jucariile prin clasa, stricand tot ce 
se construise pana atunci. 
 Considerand ca aceste manifestari nu sunt foarte grave, pentru moment am
recurs 
la izolarea acestora pentru o perioada scurta de timp, ceilalti urmand sa stranga
jucariile 
si sa nu se mai joace in acea zi cu ele. 
 Se pare ca masurile luate nu au fost suficiente, deoarece conflictul a continuat si 
dupa plecarea de la gradinita, cand pe terenul de joaca , aruncand cu pietre inspre
copiii 
ce formau grupul advers, unul dintre cei doi a lovit pe unul dintre copiii din acest grup , 
spargandu-i capul. 
 Instiintata de cele intamplate, a doua zi am intervenit mai ferm . 

III. LUAREA DECIZIEI 

 Pentru inceput am luat decizia de a purta o discutie mai serioasa cu intreaga 

grupa, pe baza careia sa stabilim corect cauzele care au condus la conflict si ce este
bine 
sa facem pentru ca asemenea comportamente sa nu mai apara. 
  Am stabilit, in urma dezbaterii situatiei create, ca vinovati de cele intamplate sunt 
copiii din ambele grupuri, deoarece s-au abatut de la regulile stabilite anterior privind 
folosirea jucariilor, care sunt pentru toti copiii, iar atunci cand jucaria preferata este la
alt 
copil il rugam frumos sa ne-o dea, sau ne jucam impreuna. 
 Despre faptul ca s-a ajuns la violenta, le-am explicat copiilor care sunt 
consecintele unui asemenea comportament nu numai pentru cel agresat, ci si pentru 
agresor. In acest context am luat decizia de a stabili pedepsele pentru cei implicati in 
acest conflict, carora le-am interzis jocul de orice fel pana la constatarea schimbarii 
atitudinii lor. Daca voi constata ca exista tendinta de a se schimba, voi reveni asupra 
pedepsei aplicate. 
  Pe termen lung am stabilit ca fiecare abatere de la normele si regulile de 
comportare valabile la nivelul grupei va atrage dupa sine pedepse ca: acordarea de
buline negre, izolarea, interzicerea jocurilor la calculator, cu jucariile preferate,
instiintarea 
familiei, etc. 
 Ca masuri de interventie imediata am stabilit ca :cei doi sa promita ca nu vor mai fi
agresivi in relatiile cu colegii, indiferent de provocarile celorlalti; 
in perioada imediat urmatoare toata grupa, va urma un program mai strict in ceea ce 
priveste etapa jocurilor si activitatilor liber-alese, incluzandu-i si pe cei doi in jocul lor, 
iar zilnic unul dintre copiii care se vor comporta cel mai frumos va fi desemnat 
responsabil cu disciplina, avand grija ca jocurile sa se desfasoare in cele mai bune 
conditii si jucariile sa se pastreze fara a fi deteriorate. 

IV. APLICAREA MASURILOR 

  Pe parcursul aplicarii masurilor, am constatat ca majoritatea copiilor au acceptat 

noile reguli ale “jocului”, “agresivitatea” celor doi manifestandu-se la inceput sub masca 
imbufnarii si a dispozitiei rele, care au disparut pe masura implicarii lor in activitati ce 
presupuneau raspundere (ambii au fost stimulati prin investirea cu raspunderea de a 
pastra ordinea la jucarii atunci cand am constatat ca respectau regulile). Usor s-a
instalat 
o atmosfera apropiata de normalitate. 

 V. CONTROLUL asupra eficientei masurilor luate l-am facut permanent, urmarind 
fiecare manifestare ce parea sa degenereze, luand masuri imediate .
 
VI. EVALUAREA 
 Pentru a avea certitudinea ca manifestarile agresive au disparut, am recurs la o 
activitate in cadrul careea am lecturat povestirea “Cine e mai puternic “ de Victor 
Sivetidis, pe marginea careea am initiat o convorbire al carui plan de intrebari era axat
pe  problematica agresivitatii intre copii, cu trimitere la intamplarile recente. Am
constatat ca toti sunt capabili sa ia atitudine si ca si-au insusit invatamintele ce s-au
desprins din cele  relatate, reusind sa identifice regulile de convietuire in grup . 

VII. CONCLUZII: 

  Agresivitatea infantila se dezvolta in scoala, in general, in raport cu 

contraactiunea pedagogica si cu tactul pedagogic, aparitia si dezvoltarea unor 
comportamente agresive fiind intr-o dependenta totala de noninterventiile sau de 
interventiile manageriale eronate. Cu tact, rabdare si dragoste, promovand modelele 
pozitive si dezvoltand partile bune din personalitatile”agresorilor”, cadrul didactic 
poate apela la strategii manageriale experimentate deja. 
 In cazul particular al grupei cu care lucrez , strategia expusa mai sus a dat 
rezultate si in alte situatii de criza, eficienta ei atribuind-o faptului ca inca din primul an 
la gradinita , copiii din grupa si-au insusit reguli si norme de comportare in colectivitate , 
exercitiul zilnic fiind deosebit de util. 
BIBLIOGRAFIE:

 ROMITA B. IUCU-“MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI”;

 2006-Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala, Editura
POLIROM, Iasi;
 Cerghit,Ioan, (coordonator) ,,Perfectionarea lectiei in scoala moderna”, EDP,
Bucuresti 1988.

Universitatea din Bucuresti

Faculatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Filiala Focsani

Student :Vasuianu Camelia-Ionica

Anul: II