Sunteți pe pagina 1din 8

Referat

Tema: Deportările și Foametea din


1946-1947
Cuprins:
1. Deportările …………………………………p. 1-2
2. Foametea......................................p. 3-4
3. Urmările foametei.........................p. 5
4. Concluzie, Bibliografie...................p. 6
Deportările
1940: Recrutările forţate pentru muncă în URSS

Prin Hotărârea nr. 39 din 9 august 1940, Consiliul Economic al Guvernuluii URSS a dispus
"recrutarea în localităţile rurale ale Basarabiei a 20 de mii de muncitori", iar la 28 august 1940
conducerii Chişinăului I s-au cerut "recrutări suplimentare în judeţele RSS Moldoveneşti". 

Rezultatul-până la 29 noiembrie 1940, din Basarabia organele sovietice au recrutat şi trimis în


diverse regiuni industriale ale URSS, inclusiv în Kazahstan, în bazinul carbonifer Karaganda,
cca.56 mii de persoane de origine română. În locul lor, au fost aduşi în Basarabia 13 mii de
ofiţeri NKVD şi de armată, învaţători din Ucraina, Rusia, Belarus, care au predat limba rusă
obligatorie timp de un an. Acesta a fost începutul deznaţionalizării provinciilor româneşti
ocupate. 

Unele surse indică faptul că, între anii 1948-1960, 196 mii de "moldoveni" au fost recrutaţi şi
trimişi la muncă pe şantierele sovietice.

12-13 iunie 1941: Deportări

Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de
la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate ("membri ai organizaţiilor
contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice") şi 24.360 au fost deportate. 

Din acest total, doar din RSS Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane - 4507 "capi de
familie" arestaţi (4342 din considerente politice şi 165 cu dosare penale) şi 13.885 persoane
deportate. 

În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în
eşaloane speciale. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi
fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru "activitate antisovietică". 

Deportarea din Basarabia şi Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia şi Kazahstan
(pentru Chişinău au fost repartizate 1315 vagoane, iar pentru Cernăuţi 340 vagoane). 
-1-
Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, "din RSS Moldovenească se află
22.648 de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9954 pers.), RASS Komi (352), regiunile Omsk
(6085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5787) şi Krasnoiarsk (470)". 

Românii deportaţi din Bucovina au fost incluşi în statistică ca provenind din regiunile din vestul
Ucrainei. 

În Kazahstan, deportaţii români basarabeni au fost repartizaţi în colonii din regiunile Aktubinsk
(6195), Kzâl-Orda (1024) şi Kazahstanul de Sud (2735).

1941: Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari

Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari: Cel mai mare a fost "Spassk nr. 99", infiinţat
in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a "Karlag"-ului NKVD, situat la 45 km de oraşul
Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extracţie a cuprului "Spassk". Dintr-un total de 66.160
de prizonieri, 6.740 de prizonieri au fost de naţionalitate română. La aceştia se adaugă un
numar de peste o mie de prizonieri de alta naţionalitate, care au luptat in Armata Română,
având probabil cetaţenia română la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, "moldoveni").
(Vasile SOARE : Prizonierii militari si civili romani detinuti in lagarele de concentrare staliniste
de pe teritoriul regiunii Karaganda, Kazahstan, in perioada 1941-1950)

-2-
Foametea
Începând cu anul 1946, pe fondul unei secete care a lovit nu doar spaţiul dintre Prut şi
Nistru, ci şi Moldova istorică, sovieticii au conceput un diabolic plan de înfometare a populaţiei
basarabene. Scopul final: distrugerea conştiinţei naţionale, instaurarea fricii şi netezirea
drumului către colectivizare.
Sună cinic, dar scenariul fusese aplicat cu succes atât în Rusia anilor '20 ai secolului trecut,
cât şi Ucraina, în anii '30.
Seceta din anul 1946 a avut, într-adevăr, consecinţe nefaste în rândul ţărănimii. În vara şi
toamna acelui an nu s-a mai putut vorbi de recoltă. Însă, în satele basarabene, oamenii aveau
mici rezerve din anii anteriori, cu care, deşi mai greu, ar fi putut supravieţui până la noua
recoltă. Aici a intervenit diabolicul plan de înfometare, urzit la Moscova. Bruma de bucate ce
mai exista prin podurile caselor a fost rechiziţionată, prin ordin, de către autorităţi. Sovieticii
intrau cu forţa în gospodăriile oamenilor, urcau în pod şi măturau şi ultimele boabe de grâu.
“Zonele din sudul Basarabiei au fost cele mai afectate. Pe lângă secetă, exista ceea ce azi am
putea numi o foamete organizată. Oamenii şi-aşa nu aveau ce mânca, dar mai veneau şi
comuniştii să le ia surplusul de roadă. Erau situaţii, când, după ce-au dus la stat ultimii saci cu
grâne - pentru că altfel înfundai Siberia sau erai închis - mai veneau reprezentanţii puterii, se
suiau în pod şi măturau podul de grăunţe de grâu. La luau şi ultimul bob. Pe nimeni nu interesa
dacă mai ai cu ce te hrăni sau nu. În privinţa asta, culegerile de documente ale domnului
Valeriu Păsat aproape că vorbesc de la sine”, povesteşte conf. univ. dr. Vitalie Ojovan, istoric,
Şeful Catedrei de Bioetică şi Filosofie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie din
Chişinău.

Documentele arată că în 1946 deşi în sate se înregistrau mii de morţi din cauza foamei,
Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (RSSM) depăşise - ironia sorţii -  planul anual la
fabricarea untului, a uleiului, a cărnii sau a conservelor.

Supravieţuitorii s-au hrănit cu făină de ghindă

Pentru locuitorii din nordul teritoriului, anii de foamete au fost ceva mai îngăduitori. Codrii
seculari, întinşi în această zonă, le-au fost şi “prieteni” şi loc din care şi-au găsit hrana cu care
au reuşit să supravieţuiască. Făina de ghindă de stejar, culeasă din pădure, a fost alimentul
care i-a salvat pe mnulţi dintre basarabeni.  “Eu provin dintr-un sat din nordul Basarabiei. La
noi există foarte multe păduri seculare de stejar. Aici au mai putut să ascundă câte ceva hrană.
Apoi, populaţia făcea făină din ghindă. Aşa au supravieţuit cei din nord, aşa au supravieţuit şi
buneii mei”, povesteşte Vitalie Ojovan.
-3-
Acte de canibalism

Scenariul de înfometare pus la punct de sovietici a lovit cel mai crunt în zonele din sudul
Basarabiei. Rămaşi fără nimic în poduri şi cămări, oamenii au început să mănânce buruieni,
apoi pisici, câini, şoareci, cai morţi.
Foamea era atât de mare, încât ajunseseră într-o cumplită stare de degradare psihică şi
fizică.  De aici şi până la actele de canibalism, o pagină neagră din istoria Basarabiei, n-a mai
fost decât un pas. Documentele din Arhivele de Stat de la Chişinău, desecretizate după anii
1990, arată că actele de canibalism nu au fost cazuri izolate, ci au constituit un fenomen de
amploare. O dramă cu profunde implicaţii, ce a produs dezumanizare şi frică. “În sud totul era
ca în palmă. Acolo s-au înregistrat şi acte de canibalism. Iar lucrurile acestea sunt autentice, au
fost relatate în presă. Vreau să vă spun că şi în Chişinău, nu departe de gara feroviară, după
război s-a descoperit  o secţie de producere a mezelurilor din carne de om. Şocant!”, spune
conf. univ. dr. Vitalie Ojovan.

Mărturii şocante

Câteva mărturii din lucrarea “Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS


Moldoveneşti. 1940-1950”, ROSSPEN, 2006, întocmită în baza unor documente din Arhiva de
Stat a fostei URSS, spun totul despre o perioadă a istoriei din care avem multe de învăţat şi
care n-ar trebui, nicicând, să se mai repete. Autorul cărţii este istoricul  basarabean Valeriu
Păsat, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova:
“Trăim foarte greu, oamenii mor – mănâncă buruiene prin pădure, iar seara, întorcându-se
acasă, mor pe drum. A murit aproape o jumătate de sat, iar statului nici că-i pasă…” (raionul
Kotovsk).

“La noi foarte mulţi au murit de foame şi continuă şi acum să moară. Oamenii mănâncă cai
morţi, ţistari şi alte scârboşenii. Zilnic mor câte 20-30 de oameni…” (raionul Dubăsari).

“Oamenii merg legânându-se, ca beţi, de foame. În multe sate au rămas casele pustii, pentru
că stăpânii lor au murit de foame…” (raionul Sângerei).

“Trăim timpuri grele, încât oamenii mănâncă oameni. Sunt înmormântaţi câte 50 de oameni
pe zi. Te prinde o mare groază – n-avem fărâmă de pâine şi oamenii mor ca muştele…” (raionul
Orhei).

“De mare ce-i foametea, oamenii mănâncă pisici, câini, şoareci, cai şi unii pe alţii. Zilnic mor de
foame 10-15 oameni, nici nu mai este unde să-i înmormântezi. Nu-mi mai ajung puteri să
trăiesc aşa şi mai departe…” (raionul Vulcăneşti).
-4-
Urmările foametei
Statisticile oficiale arată că peste 300.000 de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza foametei
în Basarabia, într-un singur an. Cifrele neoficiale situează numărul victimelor undeva la
400.000. Din documente, cruntul an 1946-1947 oferă o imagine de o cruzime înfiorătoare şi de
un dramatism copleşitor. Prin sate, omenii mureau pe capete, câte 10-15 într-o singură zi. În
cimitire nu mai exista loc de îngropăciune.
Din cauza lipsei hranei sau a alimentaţiei necorespunzătoare (consumul de frunze, troscot, ştir
etc.) numărul cazurilor de distrofie a explodat. În decembrie 1947 în multe raioane
basarabene, spun documentele, distroficii alcătuiau de la un sfert până la 30% din populaţie.

Dar cea mai gravă şi mai teribilă consecinţă a fost canibalismul –  reacţia dezumanizantă a
celor înfometaţi timp îndelungat. Cazuri de canibalism au fost înregistrate încă de la începutul
anului 1946 în diverse localităţi ale Moldovei.

-5-
Concluzie:
Foametea din anii 1946-1947 din URSS are anumite asemănări, dar și deosebiri
față de cele anterioare, mai ales cea din 1932-1933, care a avut loc în contextul
colectivizării de masă și a fost declanșată pentru a servi ca instrument de teroare al
regimului sovietic asupra țăranilor care nu voiau să intre în colhoz. Foametea
sovietică din 1946-1947 a cuprins și teritoriul RSS Moldovenești, declanșând
numeroase consecințe dezastruase pentru populație. Astfel, această pată neagră
în istoria română trebuie să rămână în trecut și sa să prezinte generațiilor viitoare
acele timpuri grele prin care poporul român a putut trece.

Bibliografia:
 https://ro.wikipedia.org
 http://m.moldovenii.md
 http://www.istoria.md
 http://newsmaker.md
 https://www.prospect.md
 http://www.limbaromana.md
 https://doxologia.ro
 https://academia.edu

-6-

S-ar putea să vă placă și