Educatie in Zig Zag 4

EDUCAȚIE ÎN ZIGZAG
Revistă internațională de știință și educație

Slatina * Anul II, nr. 2 (4) * Decembrie 2021
EDUCAȚIE
INOVAȚIE
STRATEGIE
ISSN 2734-5076
ISSN-L 2734-5076
REVISTĂ INTERNAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI EDUCAȚIE
REDACTOR ȘEF: Prof. Marilena Victoria DONCIU

REDACTOR ADJUNCT: Prof. Florina DIACONESCU
COLECTIVUL DE COORDONATORI ȘI INDRUMĂTORI:

- Inspector Școlar General, prof. Victor Hariton IACOBESCU - INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN OLT;
- Inspector Școlar General adjunct, prof. Maria Cristina ANDREIANA - INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
OLT;
- Inspector școlar, prof. Sofia DUȚĂ – INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN OLT;
- Inspector școlar pentru limbi moderne, prof, Simona ANTONIE - INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN OLT;
- Prof. Marilena Victoria DONCIU - CENTRUL JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI DE ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ OLT;
- Prof. Florina DIACONESCU - LICEUL TEHNOLOGIC „PETRE S. AURELIAN” SLATINA;
- Prof. Dr. Hab. Otilia DANDARA – UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA, REPUBLICA MOLDOVA;
- Director, Prof. Dr. Nadia CRISTEA – LICEUL TEORETIC „PRO SUCCES” CHIȘINĂU, REPUBLICA MOLDOVA;
- Professeur Sónia PINTO – AGRUPAMENTO DE ESCOLAS FREI GONÇALO DE AZEVEDO, PLACESÃO DOMINGOS
DE RANA, PORTUGALIA
- Teacher Bilyana DIMITROVA – DIALOG-2017 LTD, SOFIA, BULGARIA.
COLECTIVUL DE REDACȚIE:
- Prof. Marilena Victoria DONCIU

- Prof. Florina DIACONESCU
- Prof. înv. primar Dorina Ileana POPA
- Prof. Margareta Ana TUDOR
- Elev, Ștefan Viorel DIACONESCU
- Elev, Ștefan Bogdan DONCIU
Educație în ZIGZAG
ISSN 2734 – 5076 ISSN-L 2734-5076
Responsabilitatea informațiilor conținute în materialele publicate revine în totalitate autorilor.
ADRESA REDACȚIEI:
Str. Pitești Nr. 56A, Slatina, jud. Olt
Email: educatieinzigzag@gmail.com
Tel./fax: 0349 407 792
ANUL II, Nr. 2
2021
REVISTĂ INTERNAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI EDUCAȚIE, Anul II, Nr 2
„E multă diferenţă între educaţiune şi cultură.

Educaţiunea străină implică spirit străin, cultura străină
ba. Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e
educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi
moravurile, cultura are a educa mintea. De aceea, un om
bine educat, cu inimă, caracter şi moravuri bune, poate
să fie c-un cerc restrîns de cunoştinţe, pe cînd, din
contra, cultura, cunoştinţele cele mai vaste pot fi
cuprinse de un om fără caracter, imoral, fără inimă.
Astfel fiind, cultura străină ca atare nu poate strica pe
om pentru că trece prin prisma unui caracter, a unei
inimi deja formate; educaţiunea, creşterea, cade, însă, în
pericolul acela al vieţii omeneşti cînd inima încă
neformată a omului seamănă unei bucăţi de ceară în
care poţi imprima ce vrei, iar cînd inima, cu vîrsta, se-
mpietreşte, n-o mai poţi îndrepta, o poţi numai rupe.”
Mihai Eminescu
1
UN EROU PENTRU FIECARE COPIL
Învățător, Boldurescu Natalia

Liceul Teoretic „Pro Succes”, or. Chișinău, Republica Moldova
Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu

mințile elevilor săi, trăind împreună dificultățile și victoriile intelectuale deopotrivă. - J. Dewey
Nevoia permanentă de comunicare și cooperare a condiționat dependența oamenilor
unul față de ceilalți. Oamenii cu deficiențe sunt prezenți peste tot în societate. În dependență de
cultura și valorile societății, aceștia sunt percepuți diferit.
Unul din cele mai importante medii de socializare este școala. Problema integrării
copiilor cu CES este una omniprezentă în cadrul procesului educațional. O prioritate pentru
profesori o constituie înțelegerea între copii. Deficiențele nu sunt un obstacol, un neajuns!
Uneori, copii pot manifesta empatie față de cei care sunt diferiți. Alteori, îi tratează cu ură sau
ignoranță, nu îi includ în jocuri, se râd de ei, îi imită. Acesta este un semn - copiii nu înțeleg.
Este posibil de a micșora prăpastia dintre ei prin intermediul jocurilor. De exemplu, jocul Baba
oarba va permite înțelegerea copiilor cu deficiențe de vedere. În jocul Crocodil copiii sunt puși
în situația de a arăta un cuvânt folosind doar expresii faciale, gesturi, mișcări. Este interzis să
pronunțe cuvinte, astfel înțeleg copiii cu deficiențe în vorbire și auz. Asemănător, se pot inventa
diverse jocuri în dependență de vârsta și capacitatea de înțelegere a copiilor. În astfel de jocuri
se pot implica toți copiii, indiferent de deficiențe.
Conform Declarației de la Salamanca asupra educației cerințelor speciale (adoptată la
conferința mondială „Acces și calitate” organizată de UNESCO și Ministerul Educației din
Spania, 7-10 iunie 1994) „Școlile trebuie să primească toți copii, fără nici o deosebire privind
condițiile lor fizice, sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă și la
copiii cu dizabilități sau talentați, copiii străzii și copiii care muncesc, copii din populații
îndepărtate sau nomade, copii aparținând minorităților lingvistice și etnice.”
Toți elevii trebuie considerați la fel de importanți, fiecare elev este capabil să realizeze
ceva bun. De aceea fiecare copil are dreptul la educație și merită să i se acorde o șansă. Învățând
împreună, copii învață să trăiască împreună, să se accepte și să se ajute la nevoie.
2
Școala incluzivă este o școală deschisă tuturor, o școală prietenoasă, flexibilă, o școală
care se constituie în baza incluziunii sociale.
Educația copiilor implică o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor implicați
în această misiune fundamentală. Alături de copiii din școlile de masă, cresc și se dezvoltă și o
altă categorie de copii, și anume cei cu cerințe sau nevoi speciale (CES). Fiecare copil prezintă
particularități individuale și de relație cu mediul, trăsături care necesită o evaluare și o abordare
personalizate. Copiii cu deficiențe au și ei aceleași nevoi de bază în creștere și dezvoltare ca toți
copiii: nevoia de afectivitate și securitate, de apreciere și întărire pozitivă, de încredere în sine,
de responsabilitate și independență. În același timp, ei au și anumite necesități particulare,
specifice, individualizate. Chiar dacă prezintă același tip de deficiență, ei sunt diferiți din punct
de vedere al temperamentului, motivațiilor, capacității.
Educația sau școala incluzivă implică ideea de schimbare a școlii și societății în
ansamblu, cu scopul de a răspunde dezideratului societății viitorului - „o societate pentru toți”
comprehensivă și integratoare prin însăși natura ei, care să răspundă mai bine prin educația
nevoilor, potențialului și aspirațiilor tuturor copiilor, inclusiv ale celor deosebit de dotați sau
talentați, ale celor care nu fac față în prezent în școala obișnuită, ale celor cuprinși în școlile
speciale separate.
Integrarea școlară este un proces de includere în școlile de masă, clase obișnuite la
activitățile educative formale și non-formale, a copiilor considerați ca având cerințe educative
speciale.
Integrarea școlară reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei
categorii de copii, proces care are o importanță fundamentală în facilitarea integrării ulterioare
în viața comunitară prin formarea unor conduite și atitudini, a unor aptitudini și capacități
favorabile acestui proces. Integrarea copiilor cu CES permite, sub îndrumarea atentă a cadrelor
didactice, perceperea și înțelegerea corectă de către ceilalți elevi a problematicii și potențialului
de relaționare și participarea lor la serviciile oferite în cadrul comunității.
Bibliografie:
1. Albu A., Albu C., Asistența psihopedagogică și medicală a copilului deficient fizic, Iași,
Polirom, 2000;
2. Musteață D.-M., Incluziunea socială și școlară a copiilor cu cerințe educative speciale;
3
3. Perspective în integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă, 2015, disponibil pe

internet la: https://muhaz.org/perspective-n-integrarea-copiilor-cu-ces-n-nvmntul-de-
mas.html;
4. Școala incluzivă - integrarea copiilor cu nevoi speciale în școlile de masă, 2017, disponibil
pe internet la: https://www.educatiepentruviata.ro/2017/scoala-incluziva/.
LE LYCÉE DENIS DIDEROT DE LANGRES - ÉCOLE AMBASSADRICE DU

PARLAMENT EUROPÉEN
Lesage Michel, directeur Lycée Polyvalent Diderot de Langres, France

Tremblot De La Croix Victor, directeur adjoint Lycée Polyvalent Diderot de Langres
Le lycée Denis Diderot de Langres compte 850 élèves répartis sur deux sections, l’une
d’enseignement général et technologique et l’autre d’enseignement professionnel. C’est sur
cette section qu’est né le projet d’«école ambassadrice du Parlement européen», avec le
concours plus que précieux des équipes enseignantes et notamment de Madame Maryse
HALTEL qui vous présente ici cette belle aventure.
Ce projet «Ambassadeurs juniors du Parlement européen» a vu le jour en octobre 2018
avec une classe de Seconde Bac Pro Métiers de l’Hôtellerie (une des deux grandes filières
professionnelles du lycée avec le Transport-Logistique) et il s’est poursuivi tout au long de leur
formation, c’est à dire sur trois ans.
4
La première année a surtout été une période de mise au point! Certains élèves ne
faisaient pas au départ, la différence entre continent européen et Union européenne. La notion
de continent étant même pour certains très floue!
Puis, les connaissances s’affirmant, le projet a commencé à se dessiner. Très vite, il est
apparu évident que pour la classe, prendre la parole devant d’autres élèves était plus un souci
qu’un réel plaisir aussi il leur fallait mettre en avant leur savoir autrement ! Madame Chloé
Pautrat, ma collègue d’Arts appliqués, est alors entrée dans le projet et a pris toute sa place.
La première réalisation des élèves a été des affiches pour inciter au vote lors des élections
européennes de 2019. Les élèves se sont montrés très créatifs et ont été sélectionnés
définitivement pour être les ambassadeurs juniors dans notre lycée.
Le plaisir que les élèves avaient pris à imaginer leur affiche permettait d’être plus ambitieux
encore pour leur dernière année de formation.
Trois actions sont alors menées toujours en symbiose avec le cours d’Arts appliquées.
Des recherches biographiques sur les pères fondateurs de l’Europe permettent de réaliser des
portraits. Puis ce sont les valeurs de l’Europe définies en classe qui vont s’exposer. Sur un mur
tout d’abord à l’intérieur des bâtiments, dans la Maison des Lycéens, l’association des élèves.
Aidés par Madame Pautrat et Loïc un artiste graffeur, les élèves vont apprendre à manier les
bombes de couleurs et les pochoirs pour animer un pan entier de la salle et lui donner du sens.
Une vraie réussite saluée par tout l’établissement. Les ambassadeurs juniors sont donc prêts
pour l’étape ultime de leur projet: une fresque extérieure sur les piliers, visible de tous. Le
challenge est de reprendre leur vision de l’Europe dans un visuel. Un savant mélange entre le
fond et la forme. Pour cela, les élèves dans leur phase de réflexion ont dégagé des thématiques,
des mots, des dates et choisi des personnages emblématiques pour raconter la construction
européenne. Plusieurs journées sous le soleil de Langres vont être nécessaires pour finaliser le
projet.
Ces élèves «Ambassadeurs juniors du Parlement européen» ont donc mené à bien leur
mission: ils ont mis en lumière par des actions innovantes l’action de l’Union européenne et du
Parlement européen.
Le 27 mai, à quelques jours de la fin de l’année scolaire, ils ont accueilli Christophe
GUDLER, député européen, venu saluer la labellisation du lycée comme école ambassadrice et
qui a pu admirer ce beau projet.
Aujourd’hui, après avoir tous réussi leur bac, ils ont quitté le lycée mais leur travail, les
couleurs de leur fresque continuent à éclairer l’établissement.
5
IMAGINAȚIA – METODĂ DE PREDARE LA PREȘCOLARI

Profesor învățământ preșcolar, Dădulescu Mariana
Grădinița cu Program Normal Vișina Nouă, Olt
,,Pentru a fi educatori perfecți, ar trebui să fim într-una conștienți nu numai de ceea ce

se petrece înlăuntrul nostru, dar și de ceea ce simt acei cărora ne adresăm.”
Rolul important al activităților creatoare desfășurate în grădiniță îl are imaginația.
Grădinița este locul în care copilul își manifestă și își dezvoltă aptitudini. Domeniile de
dezvoltare și de activitate, jocurile de rol și de creație sunt abordate cu dezinvoltură, plăcerea
deosebită oferindu-i ocazia copilului, de a trăi satisfacția.
6
Imaginația este proprie omului și interacționează cu memoria, cu gândirea, cu limbajul

prin sfera cunoașterii. Jocul oferă copilului numeroase ocazii de a combina și recombina
reprezentările de care dispune. Copilul este supus de mai multe ori curiozității în care el joacă
un rol imaginar și chiar își imaginează singur rolul pe care-l joacă. El își construiește personajul
manevrând în polul imaginației cu cunoștințele pe care le posedă, astfel copilul poate crea și
rezolva unele situații, își poate imagina chiar și consecințele unor fapte, de exemplu, pedeapsa
sau răsplata. In timpul jocului nu exista oameni mai serioși decât copiii mici: jucându-se, ei nu
numai că râd, dar trăiesc și emoții profunde, se bucură ori suferă. Copilul își imaginează și
creează multe lucruri: ascultând povești, basme, povestiri el reconstruiește mental momentele
narațiunii, amplifica sau diminuează structurile inițiale, multiplică sau omite numărul de
elemente structurale. Acum se dezvolta capacitatea copilului de a integra psihicul în real.
Creativitatea verbală este surprinzătoare la vârsta antepreșcolară și preșcolară. Când
termenul îi lipsește din vocabular, copilul creează cuvinte și ne surprinde prin originalitatea
asocierilor. Convorbirile, povestirile, repovestirile, memorizările, jocurile didactice contribuie
la combinarea de imagini și idei, la stârnirea interesului pentru nou, la lărgirea orizontului de
cunoaștere, la valorificarea tuturor disponibilităților angajate în dezvoltarea capacității de a
vorbi. Imaginația reproductivă și imaginația creatoare sunt forme active și voluntare de
prelucrare a unui material cognitiv divers: imagini, idei, capacități de figurare etc. Imaginația
colorează exprimarea, contribuie la stimularea spiritului de creație, la dezvoltarea memoriei
vizuale, la formarea unor deprinderi de vorbire expresivă, la descrierea și interpretarea nuanțată
și originală a conținutului unor povești ascultate anterior, imagini din tablouri, diafilme,
diapozitive, desene, fotografii, la crearea unor povestiri scurte după modelul dat. Dezvoltarea
imaginației copilului trebuie orientată încă de la grădiniță spre un tip sau altul de imaginație
pentru care copilul are o anumită înclinație: artistică, constructivă, aplicativă, de substituție.
Este știut faptul că imaginația copilului începe atunci când copilul este capabil de a realiza
imagini și când este capabil de a organiza aceste imagini într-o structură a activității
intelectuale.
La vârsta preșcolară, copiii sunt atrași de formele complexe de artă, film, desen animat,
serbări ce cuprind scenete, dans, recitare, muzică instrumentală, cor, balet, arta deghizării,
printre ei putându-se identifica de pe acum viitori actori, dansatori, cântăreți etc.
Problema creativității individuale și colective este de natură să fie mai atent studiată și cercetată.
Copiii se imită unii pe alții, copiază desenul vecinului, apar creații originale, povești noi după
consultarea colegilor de grupă. Exista și metode specifice de stimulare a creativității de grup:
7
Brainstorming, Gordon, Sinectica; dar mai greu accesibile vârstei preșcolare. Desenele
colective, machetele, colajele, serbările și spectacolele grupei, pot amplifica potentele creatoare
ale indivizilor și colectivului în ansamblu. Abilitățile de imaginație ale copilului apar în jurul
vârstei de 3 ani și că ele s-ar putea grupa în 3 categorii:
a) personificarea, când el vorbește cu obiecte neînsuflețite;
b) folosește materiale imaginare;
c) participarea la o situație imaginară.
Prin folosirea imaginației lui, copilul este capabil de a avea imaginea totală a
fragmentelor în afara lor și de a folosi aceste fragmente într-un mod flexibil. El poate opera cu
idei și cu imaginile cu care el este familiarizat.
De exemplu, copilul poate combina linii și culori în așa fel încât să redea o floare, un
pom, având imaginea, dar și o structură logică (relația dintre linii și culoare pentru a reda o
anumită formă și expresie). Copilul, determinat de curiozitatea epistemică, își imaginează
lumea în așa fel încât să și-o poată apropia în vederea cunoașterii ei. De asemenea, copilul
proiectează dorințele lui dincolo de ceea ce este real.
Imaginația și creativitatea în joc oferă posibilitatea de a dezvolta empatia. Pentru a crea
scenariile și personajele de care are nevoie copilul, trebuie să se pună în locul lor, exersându-și
astfel capacitatea de empatie. Specialiștii susțin că acest mod de joacă ajută la transformarea
copilului într-un adult responsabil, flexibil și pregătit pentru situațiile noi care vor urma.
Imaginația copilului este foarte variată și bogată, important este de a o cunoaște și de a
o dezvolta. Analiza activității imaginației în formele ei variate, precum și analiza procesului de
gândire ne arată că numai atunci când abordăm aceste forme de activitate ca sisteme găsim
posibilitatea să surprindem modificările importante ce se produc în ele, legăturile
interfuncționale și relațiile predominante din interiorul sistemului psihologic.
Un lucru minunat al întregii dezvoltări psihice a copilului este de a învăța pe copil să
viseze, să se joace intelectual, așadar, să-i învățăm pe copii să-și dezvolte în mod creator
imaginația lor.
Bibliografie:
• Revista educației la preșcolari EDICT 2001.
8
VLAD ŢEPEŞ: ÎNTRE ADEVĂRUL ISTORIC ȘI LITERATURĂ

Profesor, Nistor Dorel
Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”, Bacău, jud. Bacău
De când e lumea, toți cei care conduc suscită controverse. Puține din personalitățile
politice au dat naștere însă unor judecăți controversate de talia celor despre Vlad Ţepeş. Și mai
puține figuri au reținut atenția cercetătorilor, scriitorilor și cinefililor. Peste toate, Vlad Dracula
este și creator de mit. Încă din timpul vieții sale el devine o legendă a Renașterii. Ce a făcut ca
un domnitor al unei țâri mici să ajungă să se bucure de asemenea faimă? La consolidarea faimei
lui Ţepeş au contribuit câțiva factori: cruzimea faptelor sale, intrigile sașilor din Transilvania,
ecoul răsunător al victoriilor sale, ineditul tacticilor de luptă, supralicitarea unei singure
pedepse: tragerea în țeapă, conotația demonică a numelui său, intransigența sa față de orice
greșeală umană, situația politică fragilă a Europei ce a permis vizibilitatea unui asemenea erou,
expansiunea periculoasă a Imperiului otoman care amenința creștinătatea şi atitudinea
interesată şi programatică a lui Vlad Ţepeş.
Pentru a-l discredita șă îndepărta de la putere, boierii munteni și negustorii sași scornesc
fel de fel de intrigi pe la curțile altor suverani, răspândesc în întreaga Europă anecdote care
relatează faptele grozave ale acestui domnitor, multe dintre ele fiind exagerate și neconforme
cu adevărul istoric. Aceste narațiuni au prins ușor pentru că, se știe, răul supraviețuiește şi se
proliferează mai repede decât binele. Sașii, ungurii, turcii, rușii, toți aveau motivele lor de a-l
urî și de a-l disprețui. Faptele, care construiesc firul acestor narațiuni, îl prezintă pe Ţepeş ca
unul dintre cei mai mari psihopați ai istoriei. Avântul imprimeriilor a făcut ca această imagine
viciată să capete cât mai mult teren, speculând setea neostoită a occidentalilor pentru
senzațional.
Astfel, faima sa ia naștere din amestecul realității cu imaginația, a mitului cu istoria,
literatura şi istoria interferând în creionarea figurii marelui domnitor. În plan intern, faima se
datorează agresivității cu care îi pedepsește pe cei vinovați. Ajuns în fruntea țării, Vlad ia măsuri
radicale pentru a-şi întări puterea domnească și pentru a spori puterea de apărare a țării. Faima
lui începe să crească: măsurile sale, de o cruzime nemaiîntâlnită până atunci, au ecou diferit în
rândul poporului și mai ales în rândul marii boierimi, pedepsită pentru caracterul său instabil,
pentru trădarea de care se făcea de atâtea ori vinovată. Este conștient că prosperitatea țării nu
poate fi asigurată decât prin dezvoltarea unui comerț sănătos; de aceea reglementează norme
9
stricte, înlătură privilegiile acordate sașilor și sporește siguranța drumurilor. Măsurile sale sunt
însă de o fermitate şi duritate cu care populația nu s-a mai întâlnit.
Povestirile românești rețin imaginea unui domn aspru, dar drept. Frica era așa de mare,
încât nimeni nu mai îndrăznea să fure sau să înșele, fiindcă știa că pedeapsa lui Ţepeş era
cumplită şi definitivă: „Și a poruncit să se puie la fântâna aceea de la drumu’ mare o mândrețe
de cană, de strălucea ca soarele, dar n-a legat-o nici un lanț, nici un curmeiu, ci slobodă. Treceau
oamenii pe drum, se abăteau pe la fântână și beau din cana aia de aur o apă rece și dulce cum
nu mai băuseră ei vreodată. Dar ca să ia cana lui Ţepeş de acolo, necuratul n-a mai ispitit pe
nimeni, niciodată, cît a fost el domn” (Ion Stăvăruş, 1978, p. 179-180). Astfel, pentru orice
nelegiuire, răsplata voievodului este țeapa. Îi ucide pe hoți, pe ucigași, pe mincinoși, pe preoții
fățarnici, pe leneși, pe solii îngâmfați care nu sunt capabili de a purta solia, pe ostașii fricoși.
Celor vrednici, curajoși și harnici le acordă privilegii, după cum mărturisesc legendele rusești,
mai fidele realității. Pe măsură ce faima sa crește începe procesul de deformare a imaginii lui
Ţepeş. Demonizarea imaginii se realizează prin narațiunile germane care îi vor schimba pentru
totdeauna numele în Vlad Dracula.
Vlad Ţepeş a sancționat degradarea morală și tendințele deviante ale cerșetorilor și
săracilor, care erau văzuți ca niște marginalizați de către popor. Astfel, respingerea acestora de
către societate își găsește instrumentul de represiune și de excludere în intoleranța lui Ţepeş.
Faima sa capătă greutate odată cu măsurile luate de Vlad Ţepeş în plan extern. Politica
sa dovedește că Vlad Ţepeş era convins că sporirea prestigiului său nu putea crește decât prin
isprăvi ieșite din comun. Nu de puține ori până acum Vlad dovedise abilități strategice şi
militare de excepție.
Datorită acestor povestiri faima sa va căpăta reputație universală, iar Ţepeş va rămâne
pentru totdeauna in mentalul colectiv european crudul domnitor, avid de a vărsa sânge,
devenind „un personaj „negru”, asociat spiritelor malefice şi poreclit semnificativ, Dracula.
Ticluite de sașii din sudul Transilvaniei cu concursul unora dintre boierii și pretendenții la tron,
aceste plăsmuiri vor cunoaște celebritatea şi cu ajutorul curții de la Budapesta. Meritul lor literar
este de a fi pus în circulația universală un gen de personaj care va fi exploatat mai târziu de
romanul gotic și de scrierile vampirice.
Faima acestuia se datorează și ecoului pe care l-au avut faptele domnitorului muntean
în Imperiul otoman. Față de turci, până a-și consolida puterea și a-și întări cetățile, Ţepeş alege
să plătească un tribut. Cu siguranță că reprezentanții Porții nu au privit cu ochi buni intențiile
10
și acțiunile dirijate ale domnitorului muntean spre întărirea puterii domnești. Un domnitor slab,
fără autoritate, însemna pentru Poartă o dominație facilă, ușor de controlat.
Faima domnitorului, refuzul de a plăti tributul de circa trei ani, incursiunile militare de
la sud de Dunăre, uciderea solilor, nemulțumirile unor boieri împotriva tiranului Dracula nu fac
altceva decât să stârnească mânia și îngrijorarea sultanului, care se decide de a conduce el însuși
lupta, pentru că „numai un mare dușman şi o mare primejdie putea aduce pe însuși sultanul în
fruntea expediției” (A.D.Xenopol, IV, 1889, p. 22)
Întreaga sa politică militară se sprijină pe efectele demoralizante ale fricii. El a
exploatat, cum nimeni altul nu o mai făcuse, slăbiciunea esențială a omului: frica de moarte.
Bun cunoscător al psihologiei umane, Ţepeş aduce la lumină, pe scară largă și într-o manieră
crudă, efemeritatea vieții, supralicitând efectele cauzatoare de frică. Pădurea de schelete
îngropate în țepi nu putea să nu afecteze profund sensibilitatea oștilor, care erau deja măcinate
de hărțuiala continuă și nesiguranța permanentă. Și legendele românești, ca cea despre ulciorul
de aur, păstrează memoria fricii pe care a indus-o în imaginarul colectiv românesc.
Mai celebru ca orice alt domnitor al românilor, Vlad Dracula este în același timp un
erou național, dar și un tiran pentru dușmani. Sinistrele sale pedepse au alimentat numeroasele
cronici ale epocii sale făcând din el un personaj legendar. Faima sa nu încetează nici astăzi să
se prolifereze, grație comportamentului excepțional și original de care a dat dovadă în cursul
vieții sale. Obiectivele sale politice sunt destul de evidente: să creeze un stat autonom puternic
realizând alianțe cu cele două superputeri de la acea dată: Imperiul otoman și Imperiul ungar.
Metoda sa politică era de a guverna prin teroare, a cărei concretizare consta în execuția
sistematică a dușmanului. Însă Dracula e un caz aparte ținând cont de eficacitatea sa militară,
de numărul de victime și de cruzimea supliciilor.
Dincolo de exagerările evidente ale povestirilor germane, un fapt rămâne sigur: Vlad
Ţepeş nu dorea să-și justifice violența pentru sine, ci în numele iubirii de patrie și de dreptate.
11
MOTRICITATEA FINĂ ȘI ROLUL SĂU LA COPIII CU TULBURĂRI DIN SPECTRU

AUTIST
Pedagog de recuperare, Deaconu Mirabela

EDUCAȚIE ÎN ZIGZAG SRL
Motricitatea fină reprezintă capacitatea de coordonare și precizie a mișcărilor și are un

rol foarte important în dezvoltarea copiilor. Toate cele trei planuri: afectiv, cognitiv și fizic se
află într-o relație de interdependență.
Copiii cu o motricitate fină dezvoltată au o gândire și o imaginație crescută, un limbaj
conform vârstei și o memorie mai bună. Deoarece mâinile ocupă o porțiune mare pe scoarța
cerebrală, motricitatea fină are un impact deosebit de important asupra dezvoltării creierului.
Activitățile ce vizează motricitatea fină vor ajuta la dezvoltarea abilităților de
autoservire ale copilului: să țină lingura, să mănânce singuri, să închidă și să deschidă
încălțămintea, vor reuși să se îmbrace și să se dezbrace singuri. Aceste abilități sunt deosebit de
importante întrucât li se va dezvolta autonomia și se vor simți mai încrezători. Mai târziu,
motricitatea fină îl va ajuta în momentul în care va merge la școală. Pentru a stăpâni un scris
lizibil, copilul are nevoie de o motricitate fină bine dezvoltată și de asemenea de coordonarea
ochi-mână.
Dezvoltarea motricității fine oferă o mare varietate de obiecte pe care le puteți folosi în
a crea diverse jocuri. Puteți arunca o privire în bucătărie, folosind materiale pe care cel mic le
cunoaște și va intra în contact direct cu ele de-a lungul vieții: mălai, făină, boabe de fasole,
mazăre, paste, linguri, diverse recipiente de diferite dimensiuni. Prin aceste joculețe aparent
banale, copilul va reuși o dată cu timpul să se îmbrace, dezbrace, să se încalțe, ajungând să
deseneze și să scrie de unul singur.
În jurul vârstei de 2-3 ani sau chiar și mai devreme, copilul explorează mediul, fiind
curios de toate lucrurile din jurul său, dezvoltarea cognitivă fiind intensă în această perioadă.
Adulții trebuie să fie alături de cei mici, stimulându-i în acest sens, fiind un proces de lungă
durată. Reușita va fi atinsă prin atenție, răbdare și perseverență.
Mai jos voi lăsa câteva idei de activități pe care le folosesc în cadrul activităților de
terapie recuperatorie:
− transferul de lichide sau materiale cu ajutorul unor instrumente (lingura, cană, polonic,
pipetă) în diverse recipiente;
12
− băgarea șiretului prin găurile pantofului și legarea acestora;

− înșirarea de mărgele, pornind de la mare la mic;
− închiderea/deschiderea capselor, nasturilor, fermoarului, diferite încuietori;
− așezarea nasturilor în diferite modele;
− introducerea unor bețe, paie, nasturi într-o cutie cu orificii;
− prinderea unor cârlige de haine, sau diverse suporturi plate;
− transferul unor materiale cu lingura;
− introducerea unui șnur prin paste.
Bineînțeles, aceste activități se realizează în stadiul incipient în introducerea copilului
în acest univers. După stăpânirea acestor activități se vor realiza activități mai complexe sau
folosind materiale pentru o altă arie de activități. De exemplu, pentru aria artistică, putem
modela plastilină. Copilul va fi lăsat să descopere singur inițial textura sa, pornind cu exerciții
fine ale mâinii de presare, răsucire. Mai târziu, copilul va reuși să realizeze singur biluțe,
melcișori și figurine mult mai complexe. Important este introducerea unor pași mici spre
evoluția unor lucruri mărețe.
Activitățile de lipire, tăiere, decupare, rupere sunt unele dintre activitățile cele mai
îndrăgite de copiii cu care lucrez. Acestea ajută la dezvoltarea imaginației, a creativității și îi
oferă copilului posibilitatea de a învăța lucruri noi prin joc, scăpând de barierele rigide ale
predării anumitor elemente.
Dezvoltarea motricității fine este una dintre cele mai importante aspecte legate de
dezvoltarea armonioasă a unui copil ți în același timp este una dintre ramurile care ne oferă cea
mai mare varietate de desfășurare. Tot ce ne trebuie este răbdare și creativitate din partea noastră
în calitate de adulți, pentru a ajuta la dezvoltarea universului minunat al copiilor.
13
DEVELOPING LEARNER AUTONOMY IN LANGUAGE LEARNING

Profesor, Diaconescu Florina,
Liceul Tehnologic „Petre S. Aurelian” Slatina, Olt
The idea of learner autonomy is not new, but it has been widely referred to in the field
of ELT only over the last decade. The definition of autonomy was first introduced into the
educational field by Holec, who is considered a father of autonomous learning, describing it as
“the ability to take charge of one’s own learning”. He also mentioned that this ability “is not
inborn but must be acquired by “natural” means or (as most often happens) by formal learning,
i.e. in a systematic, deliberate way”, and pointed out that “to take charge of one’s own learning
is to have … the responsibility for all the decisions concerning all aspects of learning …”.
Holec’s definition about autonomy has exerted a huge influence on autonomy research and has
been thought of as a beginning for subsequent relevant research.
As a significant social agent who shapes the quality of students’ intellectual and social
experiences, the teacher has a critical role to play in helping students to exert autonomy both
inside and outside the classroom. Consequently, teachers should clearly know the strategies
how to play their roles in developing learner autonomy while doing teaching or guiding in-class
and out-of-class. A major part of implementing autonomy in-class and out-of-class is to instruct
various strategies, and assist students in finding the most suitable methods for them.
How to develop learner autonomy?
Teach the students how to learn. Show the students how to learn, teach different study skills
and strategies, even simple ones like writing coloured words on papers, highlighting key
words, creating mind maps, techniques to remember the words better. Show them the ways
they can use course book at home (listening to the tracks and working with transcripts,
retelling the stories, etc.) Train learners to identify their own preferred learning styles and
strategies. While some students like sitting passively, reading, or translating, others prefer
creating tables and diagrams.
Highlight the importance of self-evaluation. What is significant in learning is setting an
objective. Ask the students set the objectives and then have them evaluate their progress.
Moreover, to increase students’ self-awareness you might ask your students to write down
what they have learnt at the lesson, what they liked/dislike about the lesson, what information
was new/easy/difficult, what they have not understood very well. Self-evaluation can be
14
done at any age. As a teacher, you can also raise students’ awareness by telling them what
you’re going to do each lesson, and why you’re doing it.
Make the students research and find the answers themselves. During the lesson, students
might often ask “What does X mean?”. Students are looking for a quick answer because the
problem is not really important to them, it is just a hindrance to their completion of the task.
Sometimes hurdles are things the student has never learned before and does not know yet,
and sometimes they are things that students have learned before but have forgotten. Giving
a quick answer to the student’s question, such as a definition—or worse, a translation—for
the word, does not help them over the hurdle. If you remove the hurdle every time the runner
approaches one, then he or she will never learn how to get over the hurdles they encounter
in the future without you. We should make our students work for the answers to even the
small questions, have them make the effort. It is not just about them finding the answer to
the question they’re asking now; it is about learning how to find answers to questions they
might have in the future. Ask them to guess the meaning from the context, search online to
investigate what the correct answers are. The same approach is suitable for quizzes, just
don’t give the answers but ask to search for the information in English.
Provide guidance to study and use English outside the classroom. Show students the ways
to improve their English outside the classroom. Give them a list of tasks that might motivate
them and ask them to try something new every week (you can even have a challenge
marathon). As a teacher, you can personalize by assigning different exercises to different
learners. Provide the links to the resources, for example, if the students’ weakness is
listening, give them a list of websites with exercises, which they can do and check on their
own.
Use task-based learning approach. Task-based language teaching has become increasingly
popular in the field of language teaching and learning.
The following homework choice board, intended for students at B1 level and above,
suggests 16 tasks to practise all four skills as well as grammar, vocabulary, and pronunciation:
• Students can choose the tasks based on their personal interests, or areas they feel they need
more work on, which should result in extra motivation.
• In the process of choosing an activity, students will be taking into account the skills and
language items that are being practised in class, but also what is relevant to them, especially
when they can connect the task with their own life.
15
• The activities on the board are also flexible as far as proficiency level is concerned, which
means that students can work at their own performance level.
• A few tasks have been designed so that they can be used later in class, resulting in excellent
materials based on students’ interests which can be introduced in different lessons later in
the year.
• Although the tasks here have been selected so they are easy to keep track of, holding
students accountable for their work, should ideally be another step in helping students
develop their learner independence skills. How would you use this board in your own
student tracking system? How would you assess each of these tasks?
Apart from traditional homework tasks based on lessons delivered in the classroom,
there is still a myriad of activities students can do by themselves to practise their English, learn
to work independently, and take responsibility for their own learning. Learner autonomy is in
fact one of the most important things we can promote if we really want to get our students ready
for the ongoing, lifelong language learning endeavour. Teacher’s role is both necessary and
significant to guarantee and enhance or promote learner autonomy and for that reason can never
and forever be neglected. Without teacher’s guidance and supervision, the total autonomous
learning process will lead to low efficiency and even fall into disorder. Autonomous learning
is not necessarily learning alone, nor is it necessarily learning without a teacher.
References:
16
• https://www.researchgate.net/publication/345974630_Learner_Autonomy_A_Central_Th
eme_in_Language_Learning
• Developing learner autonomy: a homework choice board – On the same page
(wordpress.com)
CREATIVITATEA – PARTE IMPORTANTĂ ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR

Profesor învățământ preșcolar, Dumitru Florina Dorina
Grădinița cu Program Prelungit „Ion Creangă”, Slatina, jud. Olt
Creativitatea este o trăsătură general-umană, existând în formă latentă la toți oamenii,

într-o măsură mai mică sau mai mare. Creația, ca activitate psihică în structura fenomenelor
psihice, o întâlnim nu doar pe treptele înalte ale ontogenezei, ci în forme specifice, este prezentă
și la vârsta preșcolară. Nivelul posibil de atins acum este, desigur, doar al creativității expresive,
iar domeniile în care se manifestă sunt activitățile specifice vârstei: desen, modelaj, activități
practice, joc, comunicare.
Creativitatea nu se realizează de la sine, ci este nevoie de acțiuni continue și organizate
de stimulare și activare a potențialului creativ. Identificarea potențialului creativ al copilului
constituie o primă etapă în dezvoltarea creativității sale. Stimularea potențialului creativ al
copilului de vârstă preșcolară impune cunoașterea specificului său și a nivelului de dezvoltare,
a particularităților de vârstă și individuale ale copilului, a relațiilor determinative în care este
implicată creativitatea. Înțelegerea naturii factorilor generali ai creativității are o dublă valoare
practică pentru acțiunile de stimulare a potențialului creativ: în primul rând ne indică
mecanismele psihice implicate în creativitate, în al doilea rând ne relevă direcțiile strategice ale
acțiunilor educaționale.
Stimularea și satisfacerea curiozității copilului, ca o componentă esențială a unei
structuri motivaționale mobilizatoare și a îmbogățirii experienței cognitive, determină
amplificarea dimensiunilor operaționale ale creativității sale (flexibilitate, fluiditate,
originalitate, elaborare).
17
Strategia didactică, ce permite activarea și stimularea potențialului creativ, este bazată

pe problematizare, explorare, descoperire și favorizează formarea sensibilității copilului față de
probleme și dezvoltarea gândirii divergente.
Conduita didactică este unul dintre factorii care asigură declanșarea potențialului creativ
al copilului. Cadrul didactic trebuie să organizeze un spațiu educațional favorabil stimulării
creativității, să participe alături de copii la elaborarea cunoștințelor, să încurajeze inițiativa și
curiozitatea copilului în actul cunoașterii, să-i ajute pe copii să-și construiască o imagine de
sine pozitivă.
Potențialul creativ al preșcolarului poate fi valorificat și îmbogățit prin conținutul
procesului instructiv-educativ din grădiniță. Un loc important îl ocupă activitățile de educație
artistico-plastică, activitățile practice, activitățile de educarea limbajului, activitățile de
cunoașterea mediului. Activitățile de educație plastică sunt atractive pentru copil, putem spune
chiar fascinante, pentru că îl pun în situația de a-și exercita imaginația și funcțiile creatoare.
Jocul, ca formă tipică de activitate la această vârstă, constituie un factor foarte important
în stimularea și dezvoltarea creativității copilului. Caracterul atractiv al jocului, bogăția sa
emoțională, mobilizează forțele copilului, îl determină să stăruie în atingerea obiectivului.
Jocul ocupă un loc important în ansamblul activităților instructiv-educative din
grădiniță, având ca scop principal promovarea independenței de gândire, creație și acțiune a
copilului, în raport cu interesele și aptitudinile sale, formându-l în spiritul sociabilității și
creativității umane.
Bibliografie:
• Păişi, M., Tudor, L., Stan, M. „A deveni şi a fi educator”. Pitești: Ed. Universității din Pitești,
2009.
• Piaget, J. „Copilul şi jocul”. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1975.
• Piaget, J. ”Psihologia copilului”. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 2005.
18
FIRMA DE EXERCIŢIU, MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU

DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR ANTREPRENORIALE
Profesor Urdeș Jenica

Profesor Bîzu Ramona
Liceul Tehnologic „Petre S. Aurelian”, Slatina, jud. Olt
În încercarea de analiză a conținutului educației și culturii oferite de școala tradițională

economică, pe treptele fiecărui nivel de studiu, se remarcă în primul rând o compartimentare
rigidă a cunoștințelor studiate. Elevul își formează o cultură economică în care informațiile sunt
compartimentate riguros pe discipline școlare ce reflectă domenii științifice distincte:
contabilitate, marketing, informatică, educație antreprenorială, educație tehnologică, finanțe,
etc, aceste informații se pot constata relativ ușor, dar nu se poate determina stabilitatea unor
legături de sinteză între ele. Cunoștințele economice sunt acumulate compartimentat, depozitate
compartimentat și reproduse compartimentat, fără a se putea stabili conexiuni intre ele. Mai
mult, elevul are tendința permanentă să perceapă disciplinele economice studiate ca fiind lipsite
de legături și nu știe să-și explice fenomene ale realității economico-sociale din perspectiva
conexiunilor dintre diferite științe. Complexitatea fenomenului educațional și diversitatea
competențelor și provocărilor cărora trebuie să le facă față, problema soluționării optime a
raportului cultură generală - cultură de specialitate la nivelul conținutului învățământului și
problema asigurării unei apropieri a școlii de viața reală determină necesitatea apariției și
consolidării caracterului interdisciplinar al conținutului învățământului. Opțiunea managerială
pentru programarea interdisciplinară a conținutului învățământului solicită un efort de echipă
al specialiștilor în vederea corelării conținuturilor.
Abordarea interdisciplinară a învățământului economic poate fi asigurată prin
elaborarea corespunzătoare a planurilor de învățământ și a programelor, dar și prin modalități
concrete de realizare a învățării și evaluării. În prezent, predarea interdisciplinară în cadrul
învățământului economic-tehnic poate fi asigurată de către Firma de Exercițiu.
Mai mult, este clar pentru oricine implicat în didactica materiilor cu profil economic că
există o barieră importantă în cazul însușirii cunoștințelor de către elevi: lipsa experienței și a
referințelor către activitățile care au loc efectiv în economia reală. La nivel declarativ, această
experiență ar trebui dobândită de către elevi pe parcursul stagiilor de practică. Din diverse
motive, stagiile de practică au eficiență scăzută și, ca urmare, se pot observa în ultimii ani
19
încercări de creștere a calității procesului de dobândire a cunoștințelor practice, astfel s-a

introdus folosirea în procesul didactic a unor metode ca Firma de Exercițiu.
Prezentarea firmei de exercițiu
Firma de exercițiu reprezintă o metodă de predare, interdisciplinară, orientată spre
practică, reprezentând modelul unei întreprinderi în care activitățile derulate de o firmă reală
devin transparente pentru procesul de învățare. Firma de exercițiu este parte componentă a unei
lumi de afaceri simulate, cu parteneri naționali și internaționali denumită Rețeaua Firmelor de
Exercițiu din Europa de Sud Est ECO NET.
Firma de exercițiu, metodă practică de integrare a cunoștințelor de la diverse discipline,
determină dobândirea de abilități antreprenoriale, perfecționarea comportamentelor personale
și totodată identificarea potențialului propriu al elevilor. Instruirea în firma de exercițiu oferă
elevului competențe în ceea ce înseamnă comportamentul profesional, respectiv: «Să știe ce să
facă și să știe cum să facă».
În firma de exercițiu se realizează interdisciplinaritatea conținuturilor de la diverse
discipline: economice, contabilitate, informatică, limbi străine, drept și legislație,
corespondență comercială, etc. Firma de exercițiu reprezintă un model al unei firme reale și
sunt exersate tranzacții economice existente în firmele reale, fiind structurată, în conformitate
cu situația practică, în 7 departamente: resurse umane, secretariat, marketing, desfacere,
financiar-contabilitate, etc, își desfășoară activitatea conform legislației în vigoare pentru
firmele reale.
Firma de exercițiu reprezintă o copie simulată, virtuală, a unei firme reale, în care
participanții-elevi, profesori, consultanți - pot realiza și pot efectua singuri toate activitățile unei
firme reale cu excepția rulării banilor, efectuării produselor sau serviciilor reale.
Simularea situațiilor de eșec ca și a celor de succes reprezintă pentru experiența elevilor
o componentă esențială și necesară a procesului de învățare. Deciziile greșite, care în viața reală
ar putea duce până la punerea în pericol a existenței firmei, în firma de exercițiu nu au urmări
economice negative datorită caracterului virtual al situațiilor exersate. Însușirea competențelor
cheie de tipul: capacitatea de a lucra în echipă, gândirea interdisciplinară, abilități de
comunicare, capacitatea de a lua decizii, capacitatea de a lucra sub presiune, siguranță în
atitudine, le permite elevilor obținerea unor abilități profesionale și a unei flexibilități indicate
pe piața de muncă precum descoperirea afinității față de un anumit loc de muncă. Competențele
obținute pot determina reducerea perioadei de acomodare la locul de muncă, aspect deosebit de
benefic pentru viitorii angajați.
20
Puterea firmei de exercițiu stă în relaționarea determinată de derulare de tranzacții pe

piața firmelor de exercițiu națională și internațională, precum și de comunicarea cu mediul
extern al firmei, respectiv cu: firma reală-parteneră, alți agenți economici, cu instituții ale
statului.
În cadrul activităților derulate profesorul este moderator, coleg, educator, evaluator, iar
elevii sunt cei care învață, colaboratori, întreprinzători activi. În activitățile firmei de exercițiu
cooperează cu aceasta firmă parteneră reală, școala, furnizorii și clienții de pe piața firmelor de
exercițiu, Centrala firmelor de exercițiu ROCT, alte instituții de stat și private.
Implementarea firmei de exercițiu în curriculumul școlar
Implementarea firmei de exercițiu în cadrul curriculumului școlar necesită parcurgerea
în cadrul orelor destinate acestei activități a unor teme succesive, atent structurate.
Tema întâi - constituirea firmei de exercițiu, având ca obiectiv principal: constituirea firmei de
exercițiu si obținerea autorizării în vederea funcționării.
Tema a doua - organizarea pe departamente, având ca obiectiv: repartizarea personalului pe
departamente și organizarea activității în cadrul fiecărui departament. Se poate aborda sistemul:
Ce? Cine? Când? Cum? Explicarea fluxului de informații, operațiuni și documente.
Tema a treia – comunicarea, având ca obiectiv exersare: poșta electronică, documentare pe
Internet, stabilirea codului de comunicare în afaceri, comunicarea lingvistică.
Tema a patra - tranzacții – operațiuni, având ca obiectiv: evidențierea tipurilor de tranzacții, a
documentelor aferente și a circuitului documentelor respective.
În procesul de lucru utilizarea tehnicii de calcul este indispensabilă, deoarece există cooperare
în rețea între diferite departamente și, nu în ultimul rând, pentru protejarea datelor.
La sfârșitul orelor de firmă șeful de departament prezintă tot ce s-a lucrat pentru ca toți elevii
să fie informați despre întreaga activitate a zilei respective.
Tema a cincea - organizare de prezentări a firmei de exercițiu având ca obiectiv exersarea
pregătirii și derularea unei prezentări. Organizarea de expoziții a firmelor de exercițiu: în școală,
la nivel de oraș, la târguri naționale și internaționale.
Tema a șasea - evaluarea în cadrul firmei de exercițiu având ca obiectiv evidențierea
modalităților de evaluare cu componentele sale structurale.
Avantajele învățării prin firma de exercițiu
Făcând o analiză a activităților și momentelor din viața unei firme de exercițiu se pot
desprinde următoarele puncte forte: succesul conceptului de firma de exercițiu, conceptul face
parte din programa de învățământ din România, colaborarea între profesorii de discipline
21
diverse (economice, informatică, limbi străine) schimburi de experiență cu firme din alte țări:
rolul diferit al profesorului acela de mediator, proces activ de învățare cu accent pe aptitudini,
8 toți elevii trebuie să muncească. Ca orice activitate și experiență în curs de derulare, în firma
de exercițiu se pot identifica următoarele provocări: anumite idei de afaceri nu dispun de o piață
largă a firmei de exercițiu dificultăți în cursul procesului de demarare: dificultăți la efectuarea
plăților în comerțul internațional, colaborarea între profesorii de la diverse discipline nu este
întotdeauna ușoară, probleme tehnice cu furnizorii, de acces la internet, dificultăți la folosirea
limbilor străine, ceea ce reflectă și asupra posibilităților de colaborare în rețea. Rezultatele
concrete nu au întârziat să apară, în primul rând în planul rezultatelor învățării elevilor în centrul
preocupărilor s-a aflat – pe de o parte înființarea de firme de exercițiu în cadrul orelor de
laborator tehnologic, la nivelul claselor a XI-a de liceu zi, iar pe altă parte dotarea tehnică a
școlii. În cadrul activității desfășurate în firmele de exercițiu au fost inițiate relații comerciale
interne și internaționale, au fost organizate participări la târguri ale firmelor de exercițiu din
țară și din străinătate.
Târgul firmelor de exercițiu - metoda de bună practică
Prin participarea și implicarea in realizarea tranzacțiilor în cadrul târgurilor firmelor de
exercițiu, elevii simulează viitoarea lor participare la un târg de firme reale. Astfel din școală
se realizează trecerea de la piața „virtuală” la piața unei economii reale prin firma de exercițiu.
CENT ca promotor al acestei metode de instruire a organizat până în prezent zece ediții
ale Târgului firmelor de exercițiu „Rivulus Dominarium Tineret” care s-au bucurat de
aprecierea elevilor, profesorilor și a partenerilor implicați în această activitate.
Toate realizările de până acum ne îndreptățesc să credem că firma de exercițiu este o
soluție pentru dezvoltarea resurselor umane și desigur implicit, pentru dezvoltarea mediului de
afaceri, în vederea creșterii competitivității firmelor reale pe piața internă și internațională.
Bibliografie:
• Boe, G. et al(2005), Din școală în viață prin firma de exercițiu, E.D.P., București;
• Craia, S. (2001), Dicționar de comunicare, Editura AGER, București;
• Gramlinger, F. (2000), Die Ubungsfirma auf dem Weg zur Lernfirma? Eine empirische.
Darstellung in Form zweeier Portraits, Bergisch Gladbach: Hobein;
• Niculescu, O. (2003), Sistemul organizatoric al firmei, Editura Economică, București;
• ***www.econet-see.com;
22
• ***www.roct.ro;
• ***www.tourstar.uv.ro.
ONOMASTICA UNUI MIT: DE LA DRAC LA DRACULA

Creat de ceea ce poate fi numit imaginarul colectiv al unui popor, vampirul își însușește
îndeaproape valorile cele mai active ale acestuia. Ascensiunea în forță a lui Dracula ca vampir
traduce o germinare de puternice simboluri constitutive ale unei identități. Unul din aceste
simboluri este dat de chiar numele său. Acesta a suscitat de-a lungul unei cariere mitice
excepționale varii interpretări.
Provenit din latinescul „draco”, cu înțelesul de șarpe, balaur sau din slavul „draku” cu
acelaşi înțeles, Dracula, se poate spune, e un nume „norocos”, care a contribuit la nașterea și
individualizarea unui destin mitic. Cu o trimitere directă către cel ce tutelează spațiul
Întunericului, el se înrudește cu miturile Dragonului. Diavolul sau dracul simbolizează „toate
forţele care tulbură, întunecă, slăbesc conștiința și o fac sa regreseze spre nedeterminat și
ambivalent” (Jean Chavalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Ed. Artemis, Buc.
1995, vol 1, pag. 444 ).
Pentru o mai bună înțelegere a relațiilor ce s-au închegat intre aceşti doi termeni („drac”-
„dracula”) este necesar de urmărit succint semnificațiile generale ale conceptului de „drac”.
Demonologia creștină îl descoperea pe diavol în diverse defecte umane ca lenea, melancolia
,plictisul, considerându-l ca o suferință a eului care refuză vitalitatea. Dracula, sub ipostaza
vampirului, nu e altceva decât o expresie a ființei aflată la limita umanului, într-un moment de
slăbiciune. Efortul disperat al eroului de a-şi păstra neîncetat vitalitatea nu e altceva decât o
încercare de depășire a propriei identități in defavoarea celuilalt, altfel spus, raportat la romanul
23
lui Stoker, o suprimare a identității feminine, de origine vestică, de către masculinitatea

diabolică de tip estic. În Noul Testament diavolul, „cel care dezbină“, încarnează spiritul de
ruptură față de forțele religioase, politice, sociale. După Alfonso M. di Nola „diavolul apare ca
o soluție alienată care refuză o explicație rațională a faptelor” (Alfonso M. di Nola, Diavolul,
Ed. BIC ALL, București 2001, pag.9). Dracul, „personificarea principiului Răului” (Ov.
Drîmba, Istoria culturii si civilizației, Ed. Științifică, București 1990, vol. III, pag. 664 ), are
drept corespondent termenul „Satan”, folosit în Noul Testament ca purtător al răului. El este
identic cu dragonul şi cu șarpele pe care Cristos îl vede căzând din cer ca un fulger. Folosit cu
articol hotărât, termenul „drac” desemnează pe principele demonilor care ispitește și îndeamnă
la rău, posedând sufletul păcătoșilor. În Apocalipsa, dracul este o fiară ce vine din adâncuri, din
lumea tenebrelor, şi apare sub forma unui dragon cu șapte capete și zece coarne.
Se cuvine a ne întreba ce a preluat Dracula din întreaga semantică a diavolului. În
numele său şi mai ales în comportamentul său se întrezărește limpede „balaurul“ ascuns. La fel
ca şi diavolul, el este un spirit al Întunericului, ce se manifestă cu predilecție noaptea. Dracula
este un vampir, un „nemort”, o structura și un spirit aflate la granița între viață și moarte, fiind
o formă de mediere între cele două stadii. Să nu uităm că în poveștile românești dar și în
mărturisirile unor sfinți, dracul face ades medierea celor două lumi. Remarcăm, de altfel, la
Dracula ca şi la diavol, o continuă atracție față de inocență, pe care o contaminează .Personajele
atinse de vampirism sau de demonism devin la rândul lor vampiri sau ființe aflate în slujba
diavolului.
Cuvânt cu o mare deschidere emoțională și sentimentală, „Dracula“ – nume cu
rezonanță gotică – definește un complex de stări caracteristice Răului: mister, ispitire, neliniște
teamă, frică, spaimă. El actualizează altfel o serie de semnificații şi rezonanțe religioase, mitice
folclorice şi literare. Rostit “tare”, “Dracula” nu irită, ci înfiorează, înspăimântă, descumpănește
şi anulează aproape orice efort din partea victimelor directe ori colaterale. Să ne amintim, de
pildă, de locuitorii din partea Năsăudului în momentul in care eroul lui Bram Stoker, Jonathan
Harker, îi intrebă de contele Dracula: „amândoi făcură semnul crucii şi că nu știu absolut nimic,
refuzară pur si simplu să mai scoată o vorbă” (Bram Stoker, Dracula, Ed, Univers, București
1990, pag. 42).
Nume cu rezonanță infernală, Dracula nu se putea impune posterității decât cu sens
peiorativ, stârnind interpretări multiple și deseori contrarii. În încercarea de explicare a numelui
său exegeții au oferit câteva posibile interpretări. În lucrarea Vlad Tepeş (Dracula) Între legendă
și adevăr istoric, Ed. Minerva Bucureşti, 1976, pag 147-158, Ştefan Andreescu ia în discuție
24
numele lui Dracula. Criticul amintește de clericul Anton Verancsics (ce tălmăcește termenul de
„dracula” ca provenind de la „dragula “cu sensul de „cel drag”), de istoricul bizantic Ducas
(care vede în numele lui Dracula o trimitere directă la diavol) și de Ordinul Dragonului, o
congregație din care făcea parte tatăl lui Vlad Ţepeş şi care avea drept blazon o cruce cu un
dragon la picioare. Afirmația lui Şt. Andreescu că numele lui Dracula „constituie aproape
singurul element comun legendei” (pag.158) este aproximativă și nesigură. Faptele
domnitorului, gustul exagerat pentru vărsarea de sânge, asprimea diabolică domnitorului nu
sunt totuși elemente ce țin de normalitate, chiar și aceea a timpului său. Vlad Ţepeş a depășit
cu mult realitățile vremii sale, atât prin inteligența și devotament cât și printr-o latură demonică
de o extraordinară forță de convingere. Numele său capătă consistență și rezonanță e plan
extern, odată cu nașterea primelor legende despre cruzimea domnitorului.
Prin numele lui Dracula luăm cunoștință cu un alt aspect al cruzimii, este vorba de natura
verbală a ferocității și bestialității, ce exercită o înfricoșare teribilă, reliefată mai apoi la nivelul
faptelor. Totodată intrăm cu numele său într-o lume a fantasticului pentru că Dracula, ca și
fantastical, „produce asupra cititorului o impresie aparte – groaza sau oroare sau pur și simplu
curiozitate“ (Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică, Ed. Univers, București 1973,
pag.114). În fața numelui său, fiecare dintre noi, cititori sau eroi, trăim cum ar spune Caillois
„o impresie de ireductibilă ciudățenie”.
O cheie a cuprinderii in profunzime a mitului lui Dracula este înțelegerea
complementară a acestui titan, văzut ca expresie a unui act de nesupunere în fața morții, dar și
ca un simbol al păcatului, al Răului, ori ca o tulburare de personalitate.
Comunicând o puternică tensiune psihologică, stabilind la nivel semantic o filiație cu
Satan, Dracula sintetizează trăsăturile definitorii ale forțelor mereu ascunse ale sinelui,
reprezintă o experiență a limitelor, pentru că, odată cu el, eroii depășesc o anumită stare de
intensitate tipică normalității, ajungând, fie chiar și prin nume, să fie martori ori actanți ai unor
experiențe stranii și inedite.
25
GEOMETRIA ȘI ORIGAMI
Profesor Licsandru Anne Marie,
Liceul Tehnologic „Petre S. Aurelian”, Slatina, jud. Olt
În luna august 2021 am participat la Proiectul transnațional de mentorat „Educație

online prin parteneriate”, realizând un proiect didactic „Geometria și origami”, pentru clasa a
VII-a.
Am fost cooptați într-un grup pe facebook unde am primit informații despre ce trebuie
să facem, am fost împărțiți în grupe conduse de un profesor mentor, am participat la webinare
în care am fost instruiți care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgem pentru crearea proiectului
didactic.
Proiectul meu a fost propus pentru clasa a VII-a prin crearea unei activității integrate
steam cu tehnologiile digitale, îmbinând noțiuni dintre disciplinele matematică, informatică,
biologie, educația tehnologică prin activitate practică.
Obiectivele proiectului au fost:
- stimularea creativității elevilor;
- dezvoltarea abilităților de comunicare prin limbaj artistic;
- stimularea implicării elevilor în concursuri de creație tehnico-aplicative;
- consolidarea unor deprinderi și abilități practice specifice nivelului de dezvoltare a elevului;
- dezvoltarea spiritului de competiție;
- colaborarea între elevii.
Obiective operaționale cognitive:
Elevul: - să identifice, să cunoască și să definească figurile geometrice,
- să aleagă, să distingă și să clasifice figurile geometrice,
- să analizeze proprietățile acestora,
- să argumenteze compararea figurilor geometrice în funcție de proprietățile lor.
Obiective operaționale afective:
Elevul să realizeze prin reflecție noțiunile noi aflate despre figurile geometrice întâlnite în viața
reală și studiate anterior în școală.
Activitate: „Ne mișcăm și schimbăm idei”
Durata: 50 de minute
Scenariu: Clasa este împărțită în mai multe grupe de elevi.
26
Sarcina de proiect: fiecare grupă trebuie să realizeze un origami care să fie o floare, un animal,
o pasăre pe care apoi trebuie să îl descrie.
Produse: origami reprezentând fauna și flora din lume.
Resurse umane: clasa de elevi.
Resurse materiale: laptop, manuale, coli de hârtie de diferite culori, forme, instrumente
geometrice, foarfece, lipici, carioci, flipchart, biblioteca digitală.
Metode didactice: munca în grup, munca individuală, discuție, prezentarea proiectului,
expoziția.
Realizarea de lucrări în care copilul are ,,mână liberă” duce la dezvoltarea creativității
și a simțului estetic. Promovarea în cadrul expozițiilor a lucrărilor realizate de elevi va avea un
impact benefic. Activitatea practică reprezintă baza formării fiecărui copil pentru muncă şi
viață.
Origami sau arta împăturirii hârtiei oferă multiple avantaje și aplicații la toate
disciplinele școlare. În același timp, elevii se acomodează cu termenii: latură, lungime, lățime,
diagonală, centru, axă de simetrie, unghi, termeni pe care îi vor folosi la orele de matematică.
Animalele și florile confecționate prin plierea hârtiei constituie un suport de discuții la orele de
științe ale naturii.
Obiectele Origami au și un rol decorativ. Cu ele copiii pot decora sala de clasă, camera
lor de studiu, realizând astfel un mediu plăcut pentru ei.
Instrumente de evaluare: observarea, aprecierea verbală, produsul realizat, colile de
flipchart, lucrul realizat în echipă. Toate obiectele realizate au fost așezate într-un colț din sala
de clasă ca o mică expoziție. A fost un proiect interesant în care am putut să îmbinăm mai multe
discipline în procesul instructiv - educativ.
Bibliografie:
• https://www.facebook.com/groups/340236140898382
Grupul este destinat cursanților din cadrul proiectului Integrarea Disciplinelor matematică
și informatică prin proiecte STEAM din cadrul programului Educație Online prin Parteneriate.
Aici vom discuta și plasa toate materialele din cadrul proiectului.
27
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – EDUCAȚIE DE CALITATE PENTRU TOȚI

Profesor, Tudor Margareta Ana,
Liceul cu Program Sportiv, Slatina, jud Olt
În perioada 2018-2022 în școala noastră, Liceul cu Program Sportiv, Slatina, s-a

desfășurat proiectul Rose, la care am participat în calitate de profesor expert de limba și
literatura română, un proiect care a contribuit la reducerea abandonului în învățământul
secundar și terțiar, crescând rata de promovare a examenului de bacalaureat. Dacă ar fi să rezum
activitatea noastră de dascăli implicați în Rose aș spune: sprijin, colaborare, coordonare,
prietenie, REUȘITĂ. Creativitatea este o floare atât de delicată încât elogiul o face să
înflorească, în timp ce descurajarea o înăbușă adesea chiar înainte ca ea să se poată transforma
în floare” (T. Carlyl). Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin „creare”, care
înseamnă „a zămisli”, „a crea”, „a naște” și se caracterizează printr-o multitudine de sensuri:
eficiență, originalitate, productivitate, utilitate, valoare.
Școala incluzivă presupune, în primul rând, recunoașterea dreptului fiecărui copil la
educație, și apoi înțelegerea diferențelor de adaptare și învățare, specifice fiecărui copil în parte,
ca fiind naturale. ROSE își propune, ca obiectiv de dezvoltare, îmbunătățirea tranziției tinerilor
de la liceu la învățământul terțiar și creșterea gradului de retenție în primul an de studii
universitare. De ce este nevoie de proiectul ROSE?
Conform celor mai recente date disponibile referitoare la rata de părăsire timpurie a
școlii, publicate în baza de date Eurostat, în 2016, în România, rata de părăsire timpurie a școlii
(PTȘ) a fost de 18,5%; acesta a înregistrat o scădere de la 19,1% în anul precedent, însă a fost
în creștere față de 2011 (18,1%) când, în contextul Strategiei Europa 2020, România și-a asumat
să reducă acest indicator la 11,3% până în 2020, în condițiile în care Uniunea Europeană își
propune ca țintă o rată de PTȘ sub 10%. Rata PTȘ este definită ca procentul tinerilor cu vârste
cuprinse între 18-24 de ani care au finalizat cel mult învățământul secundar inferior
(echivalentul clasei a opta) și care nu urmau nicio formă de școlarizare sau de formare
profesională în ultimele patru săptămâni care au precedat ancheta pentru colectarea datelor
statistice.
Obiectivele educației incluzive vizează combaterea neparticipării școlare, ca și a
abandonului și eșecului școlar, prin demersuri care depășesc barierele impuse de dificultățile
de ordin material, personal, familial sau social cu care se confruntă copiii. În același timp,
educația incluzivă vizează asigurarea unor condiții optime de învățare care să ofere tuturor
28
șansa unui start egal în viață din punct de vedere educațional. Principiul egalității de șanse
reprezintă conceptul de bază al școlii incluzive, prin aplicarea căruia aceasta contribuie la
anularea diferențelor de valorizare bazate pe criterii subiective, de ordin etnic sau social pentru
ca activitatea instructiv–educativă să fie profitabilă pentru toți elevii, aceasta trebuie să se
realizeze diferențiat. Educația diferențiată vizează adaptarea activității de instruire la
posibilitățile diferite ale elevilor, la capacitatea de înțelegere și ritmul de lucru propriu unor
grupuri de elevi sau chiar fiecărui elev în parte.
Rolul esențial în educația integrată îl deține învățătorul clasei, care devine principalul factor de
acțiune și de coordonare a realizării programului pedagogic individual pentru elevi. El trebuie:
- să elaboreze un program pedagogic individualizat;
- să-și îmbogățească pregătirea cu elemente care să-i faciliteze includerea optimă în clasă
a acestor elevi și asigurarea de șanse egale pentru aceștia la instrucție și educație;
- să manifeste interes continuu pentru identificarea, evaluarea și reprogramarea periodică
a conținuturilor învățării pentru fiecare elev;
- să coopereze cu ceilalți membri ai echipei educaționale, dar și cu familia elevului.
O școală incluzivă este o școala deschisă către orice elev, o școală care primește orice
elev, îl valorizează și îl face să se simtă acasă. Este, aș spune, școala ideală, unde toată lumea
se duce cu plăcere și toți copiii sunt ajutați să-și atingă maximumul potențialului nativ. Este
școala care oferă sprijin accentuat pentru acei copii care au nevoie în mod deosebit de el.
La începutul anului școlar, în lecția introductivă, alocați timp pentru a cunoaște
atitudinile elevilor față de disciplina pe care o predați. Întrebările esențiale la care căutați
răspunsuri sunt: Cum te raportezi la disciplina aceasta? Ce părere ai despre ea? Ce așteptări și
ce temeri ai? (Cum s-au schimbat acestea de-a lungul timpului, dacă e cazul?)
La oră, de regulă, putem folosi aceste activități: (exemplificați menționând activități cât
mai diverse). Ce tip de activități îți plac mai mult? Ce tip de activități nu îți plac deloc?
Care a fost una dintre cele mai mari satisfacții pe care ai avut-o în viața ta de școlar (și
mai ales legată de această disciplină)? Ce spun prietenii tăi despre tine ca persoană? (referitor
la ce îți place să faci în timpul liber, la planurile tale de viitor.
Asta ne propune manualul Proiectului Rose, aș mai adăuga: ce carte preferată ai?, care
este personajul literar cu care te identifici?, ce cărți citești?, tinerii aleg cartea letrică sau
digitală?, alegi vizionarea unui film sau lectura unei cărți?, care este filmul preferat? și ce loc
ocupă cititul în viața ta.
29
Este nevoie ca dascălul să aibă în vedere faptul că „fiecare om în același timp seamănă
cu toți, seamănă cu unii și nu seamănă cu nimeni”(V. Pavelcu), căci așa cum nu există doi fulgi
de nea în natură care să aibă același desen, două apusuri de soare identice, tot așa omul – copil
este unic - unicitate irepetabilă.
Aceasta este misiunea sfânta a școlii, a educatorilor, deoarece, după cum spunea
Comenius: ,,E îndoielnic să existe o oglindă atât de murdărită, încât să nu reflecte totuși
imagini într-un fel oarecare; e îndoielnic să existe o tablă atât de zgrunțuroasă încât să nu
putem scrie totuși ceva pe ea. Dacă se întâmplă însă ca oglinda să fie plină de praf sau pete,
înainte de a ne folosi de ea trebuie să o ștergem, iar o tabla prea zgrunțuroasă trebuie s-o dăm
la rindea. “
Fiecare copil are un potențial educativ înnăscut care trebuie doar descoperit și activizat.
ȘCOALA INCLUZIVĂ= ACASĂ
Bibliografie:
• Manual de identitate vizuală, Romanian Secondary Education Projet Rose, www.rose-edu.ro
EROTISMUL LUI DRACULA

Vampirul Dracula continuă să frământe imaginația contemporanilor, iar constatarea

bizară că cei mai mulți turiști care ne vizitează țara încearcă să pășească pe urmele vampirului
în timp ce românii resping acest mit al vampirului se datorează conotațiilor multiple pe care le-
a stârnit ivirea sa pe scena literaturii prin romanul lui Bram Stoker. În acest articol urmărim să
evidențiem una dintre paradigmele originale ale mitului lui Dracula, cea a erosului, așa cum ni
30
se dezvăluie în romanul Dracula al lui Bram Stoker, roman care a impus România ca țară a
vampirismului şi pe Dracula ca prototip al vampirului.
Mit complex, ce presupune credința într-o lume irațională și obscură, ce scapă rigorilor
rațiunii, Dracula stabilește o legătură indisolubilă cu erotismul, abordând o problematică nouă
legată de puterea seducției și a limitei între normalitate și anormalitate. Vampirul Dracula al
irlandezului Bram Stoker nu este numai o creatură furnizoare de teamă, o încarnare a răului, o
ființă subversivă care amenință ordinea naturală și socială, ci și un reprezentant al amantului
suprem, un cuceritor periculos care periclitează nu numai ordinea stabilită de societatea
bărbaților, ci şi norma morală.
Dracula este de departe imaginea eroticului care pervertește virtutea şi grandoarea
oamenilor. El este, ca şi Don Juan, un seducător fără greșeală, victimele sale erotice îi vor
deveni tovarăși fideli. Dracula este un personaj în mod particular fascinant, un fel de avatar al
lui Don Juan, prin eleganța sa aristocratică, prin senzualitatea și seducția sa irezistibilă, dar şi
un moștenitor al sceleratului gotic, o figură diabolică în măsura în care el unește puterea erotică
şi capacitatea de a suscita oroare și groază.
Dracula interoghează complexitatea dorinței, seducția se reduce la el mai ales prin
impunere, prin metode vrăjitorești, misterioase și violente. Obscen şi plin de farmec în același
timp, Dracula, ca şi Don Juan, este atras de frumusețea viitoarelor sale partenere. Dacă Don
Juan reprezintă amantul de profesie, inteligent, curajos, atrăgător, uneori şi laş, Dracula
cucerește nevoit de circumstanțe. Dracula este imaginea seducătorului trist, pentru că
sentimentul iubirii nu intră în calculele sale. Seducând din pragmatism, el nu descoperă plăcerea
erotică a simțurilor şi nici pe cea intelectuală a lui Don Juan. La el seducerea nu e decât o
necesitate, un element primordial al supraviețuirii, în timp ce pentru Don Juan este o continuă
confirmare a posibilităților sale de cuceritor absolut: „Să seduc oricând femeia/ Este propriu-
mi obicei”, afirmă eroul în piesa lui Tirso de Molina. Sexualitatea lui Dracula este sterilă, ca şi
cea a lui Don Juan și a sceleraților gotici. El nu are copii, nu are prieteni, ci doar slujitori.
Dracula nu trăiește eroticul nici după conveniențele aristocratice, nici după cele ale poporului
de rând, ci într-un mod personal. Dorinţa lui de a-şi prelungi existența îl obsedează atât de mult,
încât nu mai percepe just realitatea, ajunge să se izoleze de ceilalți, să trăiască în singurătate şi
să fie văzut ca un pericol extrem. În fond, Dracula, asemenea lui Don Juan şi a sceleraților
gotici, se iubește doar pe sine, și de aici tragismul său, iar acest egoism excesiv, acest narcisism
îl duce la prăbușire. Drama lui Dracula este drama căutătorului de absolut, care prin erotism
încearcă să atingă nemurirea. Spre deosebire de Don Juan, care urmărește satisfacerea dorinței
31
şi confirmarea de fiecare dată a virtuților sale de cuceritor, Dracula vede în eros un mijloc de a
accede la nemurire. Dacă Don Juan clocotește de viață reală, animalică și pură, Dracula, ca şi
Faust, nu e decât un bătrân întinerit prin artificiu diabolic, prin puterea miraculoasă a sângelui.
Care ar fi atuurile și armele vampirului ce fac din el un cuceritor absolut? Bram Stoker
refuză să descrie direct momentul seducerii victimei, însă lasă câteva portițe de interpretare.
Femeile cucerite de Dracula nu provin din toate mediile sociale, ca la Don Juan, ci manifestă
preferință pentru un anume tip de feminitate. Preferă femeile educate, de condiție nobilă şi cu
o sensibilitate aparte. Modalitățile de seducție sunt generale: noblețea comportamentului,
poziția socială a partenerului, puterea pe care o emană, bogăția și, nu în ultimul rând, virilitatea
sa. În mecanismul seducerii infailibile, Dracula face uz direct sau indirect de toate avantajele
sale. Să vedem, așadar, care sunt resursele de seducție ale acestui personaj.
În primul rând, statutul personajului, pe care scriitorul insistă încă de la începutul
romanului, îi conferă lui Dracula numeroase avantaje. Dracula este un aristocrat, e conte,
noblețea și eleganța sunt trăsăturile sale de caracter moștenite de veacuri. El fascinează prin
noblețe, dar și prin aroganță, trufie și autoritate, impuse de rangul deținut. Comportamentul său
față de Jonathan este aparent de o politețe excesivă, dincolo de convențiile epocii și de statutul
său social. Dracula are conștiința acestei purități a sângelui, iar ideea de rasă este afirmată direct,
ceea ce îi creează o superioritate de care este conștient și de care face uz.
Pentru a-şi prelungi viața, Dracula trebuie să seducă, iar seducerea nu e altceva decât o
luptă erotică pe care seducătorul o câștigă mereu. El este un războinic care își schimbă de data
aceasta natura războaielor sale, ele sunt acum de esență erotică, ontologică şi mistică.
Mijloacele sale sunt infailibile: virilitatea emană din înfățișarea sa, puterea seducției sale este
nelimitată, ea ține de orgoliul său nemăsurat, care sfidează în cele din urmă şi legile naturale
ale omenirii.
Contele Dracula posedă o avere considerabilă, pe care o etalează fără rezerve. El are un
castel, cumpără nenumărate case în Anglia și face uz de o enormă sumă de bani. De asemenea,
dispune şi de o cultură intelectuală solidă, e poliglot și are cunoștințe militare temeinice, e un
om remarcabil cu un spirit subtil, e în definitiv un alchimist.
A vorbi de frumusețea fizică a vampirilor și implicit a lui Dracula este un efort dificil.
Criteriile frumuseții sunt de altfel greu de stabilit, niciodată definitive şi sunt, în general,
subiective. Vampirii, în genere, nu sunt frumoși. Nicăieri Dracula nu apare în ipostaza unui
bărbat frumos, el nu e un Adonis. El nu are o înfățișare atrăgătoare, însă nici una banală,
comună. Spre deosebire de lordul Ruthven a lui Polidori, care este un vampir frumos, Dracula
32
captează interesul mai cu seamă prin ineditul înfățișării sale, chiar prin urâțenia sa care intrigă
şi atrage în același timp. Costumul său se remarcă prin originalitate și încearcă să pună în
valoare farmecul fizic, devenind un instrument cu substrat erotic. Îmbrăcat cu o pelerină neagră,
Dracula își sporește puterea de seducție prin misterul de care se înconjoară. El își ascunde figura
sa demoniacă, vestimentația sa funcționează ca o momeală sexuală, căci camuflează misterul și
funcția sa diabolică.
Prima descriere este cea a lui Jonathan, însă este făcută după canoanele estetice
masculine. El remarcă în primul rând forța şi vitalitatea pe care le exprimă înfățișarea lui
Dracula, calități definitorii care fac din Dracula un cuceritor imbatabil. La rândul său, Mina
remarcă figura aparte a contelui, ce are aspectul unui dandy: „un bărbat înalt, subțire,
înveșmântat în negru”. Realismul macabru al înfățișării sale diurne nu exclude apariția
seducătoare în regimul nocturn, care înfrumusețează imaginea vampirului. Dracula izbește prin
înfățișarea sa inedită: cu „fața ca de ceară”, cu „nasul lung acvilin” și „buzele roșii”, inspiră,
prin aparițiile sale misterioase, teroare, dar și seducție extremă. Culorile utilizate, negrul, albul
și roșul, sunt culori vampirice prin excelență. Roșul traduce violența pasiunii erotice şi o
voluptate extraordinară, în timp ce negrul semnifică, în plan erotic, lumea misterioasă, obscură,
universul inconștient al instinctelor sexuale, al erotismului frustrat și violent, care agresează
liniștea și puritatea fecioarelor engleze.
Ochii şi privirea lui Dracula sunt elementele-cheie ale seducerii. Ambivalența privirii a
fost discutată încă din cele mai vechi timpuri. Ea poate transmite un mesaj pozitiv, însă, ca orice
simț, ea poate fi supusă și păcatului. Armă de seducție, de o strălucire ieșită din comun, privirea
hipnotică a lui Dracula fascinează și e devastatoare, Dracula întâlnindu-se cu mituri precum cel
al Popeei, al lui Orfeu, Narcis, Psyche, Medusa sau a lui Melmoth. Privirea vampirului Dracula
arde de dorințe, pe care le induce şi victimelor, şi, în consecință, anulează orice efort de salvare:
„Eram încremenită și, lucru destul de ciudat, nu voiam să-l împiedic” afirmă una dintre
victimele vampirului. Ființă josnică care nu caută decât să-şi corupă victimele, Dracula seduce
şi pervertește pe tinerele fete inocente şi pe femeile cinstite. Figura emblematică a lubricității,
Dracula constituie o amenințare împotriva ordinii morale prin practicarea poligamiei, deoarece
cele trei femei-vampir, pe care Harker le întâlnește în castelul său par să fie soțiile sale.
Însă contele Dracula nu își iubește victimele, el se situează la antipodul unei atitudini
de iubire. El seduce, supune și le domină prin puterea sângelui. Dacă iubirea presupune fuziunea
aspectului senzual cu cel spiritual, în cazul lui Dracula întâlnim numai componenta senzuală,
care este una violentă. În comportamentul său nu regăsim nimic din suavitatea gesturilor
33
amoroase. Actele erotice, la care Dracula își supune victimele, sunt distrugătoare, duc la o
disoluție a ființei. Dacă dragostea este creatoare, pentru că îmbogățește spiritul, sexualitatea
debordantă și violentă a lui Dracula corupe și dizolvă ființa. De aceea, în urma întâlnirilor
vampirice, eroinele se simt slăbite, lipsite de vlagă. Vampirul Dracula nu-și poate asuma
iubirea, pentru că iubirea este substanța relației dintre om și divinitate. Absența sentimentului
iubirii îi este reproșată direct de către una dintre cele trei consoarte ale sale: „ -Tu, care n-ai
iubit niciodată; niciodată n-ai iubit”. Ceea ce-şi asumă Dracula sub forma iubirii este o
sexualitate pură, sterilă, care ține de latura instinctuală. Dracula este astfel expresia pulsiunilor
erotice ascunse în ființa umană.
Mitul lui Dracula cunoaște probabil cea mai mare notorietate dintre miturile moderne,
activând structuri mitice ce fac parte din imaginarul nostru colectiv. Dracula reprezintă
fascinația fantasmatică a sângelui, a sexului, a violenței și a morții care este prezentă în fiecare
individ.
METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Profesor învățământ primar, Ivan Ana-Maria,
Școala Gimnazială Nr. 1 Băilești, jud. Dolj
Școala are ca preocupare permanentă găsirea unor metode active și interactive de

predare-învățare-evaluare care să contribuie la conturarea personalității elevului, școala primară
având ca sarcină formarea primelor deprinderi de muncă intelectuală.
Metodele modern de învățare nu au ca scop substituirea metodelor tradiționale, ci vin
ca o adaptare la noile cerințe și la mijloacele actuale de învățare. Pentru a crea un cadru optim
de învățare, învățătorul trebuie să țină cont de anumite aspecte în utilizarea metodelor inovative
de învățare: competențele ce urmează a fi dezvoltate la elevi, nivelul de dezvoltare intelectuală
și capacitățile elevilor, resursele materiale accesibile și gradul de complexitate al conținutului.
Metodele inovative presupun o învățare prin comunicare, prin colaborare, care produce
o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe
34
disponibilitatea și dorința de cooperare a elevilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența

reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
Metodele active au la bază conceptul de învățare activă presupunând operații de
gândire și de imaginație utilizând structuri de care elevul se folosește ca de niște instrumente
în vederea unei noi învățări. Se pot considera activ participative acele metode capabile să-l
angajeze pe elev în activitate concretă sau mentală cu valențe formative cu mare impact
asupra personalității.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune mai multe calități si
disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorința de autoperfecționare, gândire reflexive modernă, creativitate, inteligența
de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și
creativitatea elevilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, învățătorul depășind optica tradițională
prin care era un furnizor de informații. În organizarea unui învățământ centrat pe copil,
profesorul devine un coparticipant alături de elev la activitățile desfășurate. El însoțește și
încadrează copilul pe drumul spre cunoaștere.
Utilizarea metodelor inovative în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea
calității procesului instructiv-educativ, având un caracter active-participativ, o reală valoare
activ-formativă asupra personalității elevului. În școala modernă, dimensiunea de bază în
funcție de care sunt considerate metodele de învățământ este caracterul lor activ, adică măsura
în care sunt capabile să declanșeze angajarea elevilor într-o activitate, concretă sau mentală,
să le stimuleze motivația, capacitățile cognitive și creatoare.
Metodele interactive îl motivează pe elev, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită. Prin
metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învăța
lucruri de care vor avea nevoie în viața de adult.
În procesul de învățământ, cadrul didactic, împreună cu elevii, acționează prin
intermediul unor metode de predare învățare. Calitatea muncii lor este în funcție de aceste
metode, ele constituie o sursă însemnată de creștere a eficacității eficienței învățământului.
Implicarea activă a elevilor cu întregul lor potențial intelectual, fizic, afectiv-motivațional, cu
creativitatea și productivitatea lor, reprezintă premisa unei instruiri eficiente, interactive, care
își propune ca rezultat, elaborarea de noi structuri cognitiv-intelectuale, acționale, afective și
motivaționale.
35
Bibliografie:
• Oprea, Crenguța-Lăcrămioara (2009): Strategii didactice interactive. Editura Didactică și
Pedagogică ,Ediția a IV-a, București;
• Cerghit, I. (2005): Metode de învățământ. Editura Polirom, Iași.
METODE DE EVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR

Profesor învățământ primar, Ivan-Ana-Maria
Școala Gimnazială Nr. 1 Băilești, jud. Dolj
Alegerea celor mai adecvate metode de evaluare reprezintă o decizie importantă în

vederea realizării unui demers evaluativ pertinent și util. Pedagogul belgian Gilbert De
Landsheere aprecia că: „O evaluare corectă a învățământului nu va putea fi posibilă niciodată
cu ajutorul unui instrument unic și universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare
multidimensională (...)". (Stanciu, M., 2003, p.284)
Evaluarea didactică este o componentă esențială a procesului de învățământ, alături de
predare și învățare și furnizează informații despre calitatea și funcționalitatea acestora.
Metodele complementare de evaluare utilizate în ciclul primar sunt: observarea sistematică a
activității și comportamentului elevilor, investigația, portofoliul, proiectul și autoevaluarea.
Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor oferă cadrului didactic
informații relevante asupra performanțelor elevilor din perspectiva capacității lor de acțiune și
reacționare, a competențelor și abilităților de care dispun. Permite cunoașterea unor
performanțe greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului școlar:
conduita morală, trăsături de personalitate și implicit pentru calitatea și eficiența demersului
didactic. Pentru ca metoda să conducă la obținerea unor informații cu adevărat relevante, utile
actului evaluativ, foarte important este modul în care acestea sunt înregistrate și prelucrate.
Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul Național de Evaluare și Examinare indică trei
modalități de înregistrare a acestor informații: fișa de evaluare; scara de clasificare; lista de
36
control/verificare. Aceste instrumente se utilizează atât pentru evaluarea procesului, cât și a

produselor realizate de către elevi, cu ajutorul lor putând fi surprinse atât obiectivări
comportamentale ale domeniului cognitiv, cât și ale domeniilor afectiv și psihomotor.
Portofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o selecție
sistematică, făcută, de regulă, de către elevi (dar și de către cadrele didactice) a unor produse
relevante ale activității elevilor (individual sau în grup). Portofoliul include și rezultatele
relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele
orale, scrise și practice, observarea sistemică a comportamentelor școlare, proiectul,
autoevaluarea, precum și sarcini specifice fiecărei discipline. Notarea se va face într-o manieră
holistică pe baza unor criterii clare, care vor fi comunicate elevilor înainte să înceapă proiectarea
portofoliului.
Exemple: Fișe de lucru pentru părțile de vorbire învățate, poezii, texte narative folosite
pentru identificarea părților de vorbire învățate; desene realizate de ei sau ilustrații care pot fi
folosite pentru identificarea unor părți de vorbire.
Proiectul este o activitate mult mai complexă decât investigația. Începe în clasă și
continuă în afara școlii (individual sau în grup) câteva zile sau săptămâni. Se încheie tot în clasă
prin prezentarea unui raport sau a produselor realizate. Permite o abordare interdisciplinară. La
început titlul poate fi sugerat de învățător, apoi de către elevi. Sugerăm câteva titluri: ,,Jurnalul
meu”, ,,Iarna în imagini”, ,,Eu și mediul înconjurător” etc.
Combinarea instrumentelor de evaluare scrisă cu cele de evaluare orală, cu metodele
complementare de evaluare vor asigura realizarea unei imagini globale a capacităților elevilor.
Bibliografie:
• Cerghit I. ( 2002): Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri,
strategii. Editura Aramis, București;
• Cucoș C. (2008): Teoria și metodologia evaluării. Editura Polirom, Iași;
• Manolescu M. (2005): Evaluarea școlara: metode, tehnici, instrumente. Editura Meteor
Press, București.
37
METODE INOVATIVE DE PREDARE - ÎNVĂŢARE-EVALUARE

CENTRATE PE ELEV
Profesor, Bujgoi Anișoara
Liceul Tehnologic „Alexe Marin“, Slatina, jud. Olt
Procesul de învățământ reprezintă mijlocul principal prin care societatea noastră educă
și instruiește noile generații, responsabilitatea organizării și conducerii acestui proces revenind
școlii.
Procesul de învățământ ne apare, astfel, ca un ansamblu de activități organizate și
dirijate, care se desfășoară etapizat, în cadrul unor instituții specializate, sub îndrumarea unor
persoane pregătite în acest scop, în vederea atingerii anumitor obiective instructiv-educative.
Dacă știința fundamentală și de sinteză a educației este pedagogia, știința și arta
procesului de învățământ este didactica.
Educația are o sferă mai largă decât procesul de învățământ, ocupându-se cu toate
tipurile și formele ei: educația formală, non-formală, informală. Procesul de învățământ are un
caracter predominant formal, se desfășoară în mod special în școală de diferite tipuri și nivele.
Didactica are în centrul preocupărilor sale tehnologia procesului de învățământ:
metodele, mijloacele și formele de organizare și evaluare a procesului educațional. În școala
modernă, dimensiunea de bază în funcție de care metodele de învățământ sunt considerate
inovative este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanșeze angajarea
elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivația, capacitățile cognitive și
creatoare.
Aceste metode inovative se numesc metodele interactive centrate pe elev, acele
modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii,
instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe.
Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o
confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea
și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din
interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități
și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența
de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții.
38
Uneori considerăm educația ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât

schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui mișcare este nu numai rapidă ci
și imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai știm dacă ceea ce ni se întâmplă este „bine” sau „rău”.
Cu cât mediul este mai instabil și mai complex, cu atât crește gradul de incertitudine.
Datorită progresului tehnologic și accesului sporit la cunoaștere și la resurse ne putem
propune și realiza schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam gândi.
E bine ca profesorul să modeleze tipul de personalitate necesar societății cunoașterii,
personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de
comunicare și cooperare, abilități de relaționare și lucru în echipă, atitudini pozitive și
adaptabilitate, responsabilitate și implicare.
Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și creativitatea
copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valențe, depășind optica
tradițională prin care era un furnizor de informații.
În organizarea unui învățământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant
alături de elev la activitățile desfășurate. El însoțește și încadrează copilul pe drumul spre
cunoaștere. Utilizarea metodelor interactive de predare-învățare în activitatea didactică
contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv-educativ, având un caracter activ–
participativ.
CONCLUZII
• Inovarea didactică este un proces progresist, în derulare, se poate continua și în alte
ocazii;
• Elevul trebuie pus permanent în situația de a face, a judeca, a coopera, a da răspunsuri,
a avea păreri pentru a deveni responsabil și creativ;
• Pentru a realiza un învățământ de calitate și pentru a obține cele mai bune rezultate
trebuie să folosim atât metodele clasice de predare-învățare-evaluare cât și metodele
moderne;
• Profesorii trebuie să posede pe lângă cunoștințele teoretice și practice aferente
disciplinei studiate și abilități de utilizare a TIC.
Bibliografie:
• Oprea, Lăcrămioara - „Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP, București, 2008;
39
• Pânișoară, Ion-Ovidiu - „Comunicarea eficientă”, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași,

2006;
• Cojocariu, Venera Mihaela – „Teoria și metodologia instruirii”, EDP, București, 2004.
PROIECTUL - METODĂ DE EVALUARE TRANSDISCIPLINARĂ

Profesor învățământ primar, Ciobanu Nicoleta
Școala Gimnazială Brastavățu, Județul Olt
În munca mea cu fiecare copil în parte, în activitatea pe care o desfășor pentru a le forma
cele mai frumoase calități omenești, studiez copiii, căutând înainte de toate să găsesc în fiecare
o trăsătură pozitivă și să-l fac să aibă încredere în aceasta. De aceea încerc să „centrez” elevul
în procesul instructiv-educativ, să-i cunosc problemele, tulburările și cauzele ce le-au
determinat, mergând până la apropierea afectivă și crearea unei atmosfere de securitate
emoțională și de înțelegere. Traversând barierele disciplinelor, concentrând aspecte ale
curriculumului în asociații semnificative, favorizând adoptarea unei tematice globale de interes
pentru elevi, am putut renunța cu ușurință la stilul de lucru fragmentat. Abordarea de tip
transdisciplinar mă ajută să realizez o decompartimentare a obiectelor de studiu implicate.
Cunoștințele specifice diferitelor discipline fuzionează și conduc la dezvoltarea unor proiecte
integrate. Pentru aceasta sunt preocupată de proiectarea și realizarea dezvoltării curriculare
intra-, inter- și transdisciplinare, de a construi demersuri didactice interactive.
De altfel, proiectarea activității școlare și extrașcolare o realizez pe teme, modalitate
care îmi permite culegerea cunoștințelor relevante, în jurul unui subiect, din cât mai multe
discipline. Avantajul constă în flexibilitate și combinare a acestor teme cu altele, fiecare dintre
ele pregătindu-ne să utilizăm altele. Temele constau în lecții planificate pe o perioadă de
învățare de câteva săptămâni. Tărâmul copilăriei, Tradiții și obiceiuri, Cartea, Salutare,
primăvară!, Ce ne comunică plantele?, Simfonia florilor sunt câteva dintre temele pe care le-
40
am cuprins în proiectarea transdisciplinară a activității didactice la clasa a –III – a. Elevul vine

cu „bagajul” de cunoștințe din viața de zi cu zi, iar eu le „conturez”, valorificându-le. Pentru
mine este foarte important să valorific întreaga realitate înconjurătoare a copilului, să-i ofer o
varietate de situații educative favorizante, care îi permit să facă sinteze, să sesizeze lumea
văzută ca întreg, dar în același timp să priceapă și sistemele, subsistemele acesteia,
interdependența dintre ele. Prin transdisciplinaritate, ca modalitate de intersectare a diferitelor
arii disciplinare, reușesc să pun în valoare ceea ce știe elevul, pentru a învăța să cunoască, a
învăța să facă, a învăța să fie, a învăța să construiască. Numai oferindu-le un mediu care le
generează experiențe incitante, relevante pentru vârsta lor ca individualități, elevii au
posibilitatea de a se descoperi, de a se exprima, de a pune probleme și, în același timp, de a
rezolva probleme. Desigur că e importantă și alegerea celor mai eficiente metode activ-
participative, metode și tehnici interactive moderne: dezbaterea, studiul de caz, proiectul,
interviul, dilema, jocul teatral, brainstormingul, diamantul, ciorchinele, floarea de nufăr,
colajul, aplicațiile practice.
Proiectul este o formă activă, participativă care presupune transferul de cunoștințe,
deprinderi, facilitează și solicită abordări transdisciplinare. Titlul proiectului poate fi sugerat de
învățător, apoi de elevi. Se pot acorda două calificative (unul la elaborare și altul la prezentare).
Am propus ca temă pentru elevi proiectul CARTEA, folosind ca obiecte de studiu: limba
și literatura română, științe ale naturii, educație civică, educație pentru sănătate), pe parcursul a
două săptămâni. Elevii sunt împărțiți în trei grupe.
Ca subiecte de dezbatere, am propus următoarele:
1) Povestea unei cărți (de la tăierea copacului uscat și până când o citim);
2) Metoda Ciorchinele - identificarea tipurilor de publicații ce pot fi găsite într-o bibliotecă
(activitate pe grupe la biblioteca școlii);
3) Cartea – comoară de înțelepciune – compunere;
4) Joc de rol: La bibliotecă, Dialog între carte și elev/cititor, De ce trebuie să citim? (fiecare
grupă va avea un joc de rol pe care îl va interpreta în fața clasei la prezentarea proiectului);
5) Respectul pentru cărți înseamnă respectul pentru semeni (câteva argumente);
6) Sfaturi pentru cititori;
7) Elaborarea regulamentului de funcționare a bibliotecii din sala de clasă – codul etic de
lecturare;
8) Legarea cărților (activitate practică de lipire a foilor desprinse în fascicule și prinderea lor la
cotor).
41
Finalizarea proiectului se realizează prin confecționarea unui jurnal de către fiecare

copil în care va trebui să noteze evenimentele importante pe parcursul anului școlar.
Abordând teme transdisciplinare, elevii colaborează în grup, învață să se ajute între ei,
să se bucure de succesele colegilor, înțeleg și își asumă roluri în funcție de context și de
competențe personale, se formează și dezvoltă deprinderi practice elementare și de muncă
organizate. De asemenea, ei învață să comunice cu claritate, într-o varietate de forme (verbal,
artistic, non-verbal) exprimă idei, sentimente.
În baza rezultatelor obținute, a experiențelor dobândite și a introducerii alternativelor și
a noilor strategii de învățare prin cercetare și descoperire, prin reconsiderarea rolului
învățătoarei și a responsabilităților elevilor, metoda proiectului este o foarte bună strategie de
organizare, desfășurare și evaluare a procesului educațional din ciclul primar.
Bibliografie:
• Cristea, S., (2008)-Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică, București,
• Grigore, A., Ionică, Nicoleta-Sonia, Anghel, Augustina (2016) - Limba și literatura română,
manual pentru clasa a III-a, Editura Ars Libri, Costești, Argeș,
• Preda, Viorica, Borţeanu, Silvia, Vodiţă, Anca-Camelia (2002) – Metoda proiectelor la
vârstele timpurii, Editura Miniped, București,
42
CUNOAŞTEREA GRUPEI DE COPII PREŞCOLARI - ELEMENT ESENŢIAL ÎN

MANAGEMENTUL GRUPEI
Profesor învățământ preșcolar, Mirea Cioroianu Elena Simona
Grădinița cu Program Normal Nr. 4, Caracal, județul Olt
Cunoașterea concretă, corectă și adecvată a grupului de copii trebuie să ne conducă spre

acțiune, spre intervenția în grup pentru ameliorarea activității lui, pentru antrenarea membrilor
și nu doar a câtorva dintre ei, îndeosebi a conducătorilor și coordonatorilor grupului, la
realizarea tuturor secvențelor activității, începând cu elaborarea scopurilor, cu luarea deciziilor
și terminând cu îndeplinirea lor, constituie condiția sine qua non a existenței grupului și a
sporirii eficienței sale sociale și umane.
Astfel, cunoașterea caracteristicilor și problemelor grupului de copii reprezintă o
premisă necesară pentru intervenția în structura, în dinamica și comportamentul său ca grup.
Grupa de copii preșcolari face parte din categoria grupurilor informale pentru că:
• dezvoltă unele norme de comportament admisibil;
• dezvoltă spontan relații de simpatie și solidaritate;
• consolidează unele norme prin alegerea unui lider de către membrii grupului;
• are loc o schimbare a credințelor și a normelor;
• acțiunile sunt bogate și se bazează pe spontaneitate și puncte de vedere comune;
• grupul este susceptibil să devină agent de schimbare socială în ansamblul
colectivității;
Pentru cunoașterea grupei de 5-7 ani am utilizat ca metodă de cunoaștere observația iar
ca tehnică testul sociometric și sociomatricea.
OBSERVAŢIA
Observația este una dintre metodele cele mai des utilizate în cercetările de tip
psihosocial, dat fiind faptul că este relativ ușor de organizat și de aplicat, poate fi rapid adaptată
și folosită în cele mai diverse situații din evoluția grupurilor, permite folosirea unor forme
variate și suple în funcție de natura grupului, dispune de nenumărate valențe pozitive și
avantaje. Ea presupune urmărirea și consemnarea manifestărilor de comportament individual,
psihosocial, interacţional în diferite situații de joc sau învățare, precum și analiza
particularităților psihologice ale copilului sau ale grupei.
43
Pentru ca observația să fie sistematică am utilizat în calitate de „revelatori” ai

fenomenelor psihosociale din cadrul grupei, o serie de categorii comunicaţional -informaționale
care încearcă să răspundă la întrebări precum: ce se întâmplă în grupă la nivelul
microinteracţiunilor dintre copii, cine cu cine comunică, ce comunică, care este sensul și
valoarea celor comunicate, cum participă fiecare copil din grupă în ansamblul grupului, cum
debutează și cum evoluează comunicarea? Categoriile interacţionale utilizate în cadrul
observației realizată la grupa de 5-7ani sunt:
Manifestarea solidarității - conține toate comportamentele care exprimă solidaritatea:
- cine adresează cuvinte agreabile copiilor, în special celor nou veniți;
- cine se oferă să acorde ajutor celor care-l solicită;
- cine participă la concilierea grupului atunci când se ivește o neînțelegere.
Manifestarea destinderii - conține acte ce vizează diminuarea tensiunilor din grupă:
- cine participă la rezolvarea conflictelor;
- cine manifestă bucurie, voioșie, plăcere;
- cine emite glume, lipsite însă de ironie la adresa altor copii;
- cine manifestă reacții de bucurie și mulțumire la propunerile grupului.
Aprobarea pasivă - exprimă acordul dat de copil la cele ce se discută:
- copilul este de acord cu ceea ce se discută;
- copilul este de aceeași părere fără să aibă tendința de a se afirma, de a se pune în valoare.
Emiterea de sugestii - conține sugestiile aduse de un copil în diferite situații:
- copilul propune soluții fără a-și impune punctul de vedere;
- copilul nu depreciază și nu pune în inferioritate alți copii sau alte puncte de vedere emise
de alți copii;
Emiterea de informații - se referă la actele prin care se aduc informații noi sau suplimentare
care facilitează înțelegerea:
- vreau să îți spun că…
- trebuie să știi că…
- a trecut ceva timp de când discutăm și nu am ajuns la nici un rezultat;
Solicitarea de informații - cuprinde actele care solicită aducerea în grup a unor informații noi
sau suplimentare menite a facilita înțelegerea:
- ce copil cere clarificări ca urmare a unui deficit de informare;
- ce copil cere informații ca urmare a lipsei de cunoaștere;
44
- aceste acte sunt neutre din punct de vedere afectiv, nu cuprind evaluări de tipul: „Ce vrei
să spui cu asta?”, „Ce ai mai aflat în legătură cu…?”.
Solicitarea de opinii - se referă la actele prin care se cere copiilor să-și spună propria lor
părere, propriile lor aprecieri și judecăți de valoare:
- ce gândești despre asta?
- ce părere ai despre această soluție?
- cum apreciezi modul lui de a se purta?
- nu înțeleg de ce reacționezi așa; ai putea să-mi spui?
Solicitarea de sugestii - presupune solicitarea formulării unor direcții de acțiune, fixarea unor
scopuri noi:
- ce crezi că ar trebui făcut?
- la ce soluție de rezolvare te-ai gândit?
- ce propuneri poți să faci pentru a ieși din impas?
Dezaprobarea pasivă - cuprinde actele de dezacord pasiv ale unor copii față de propunerile
făcute de grup:
- cine nu dorește să se angajeze și rămâne indiferent sau îmbufnat;
- cine face afirmații de genul „nu sunt de acord”;
Manifestarea tensiunii - conține actele care induc tensiune în grup și dau naștere la atmosfere
grupale greu de suportat:
- ce copil se autoacuză și cedează în favoarea altuia;
- ce copil spune „faceți ca el că este mai deștept decât mine”;
- ce copil exagerează unele atitudini pentru a demonstra că el este umilit, neînțeles, ignorat.
Manifestarea antagonismului - presupune prezența opoziției nete, deschise, dezacordul activ,
violent, afirmarea de sine prin înjosirea altora, tendința de a dirija fără a se sinchisi de părerea
altora:
- ce copil își impune punctele de vedere prin furie, amenințare;
- ce copil manifestă violență verbală sau fizică pentru a-și impune punctul de vedere.
Utilizând aceste categorii în procesul observațional am reușit să valorific informațiile recoltate
pe baza cărora am desprins o serie de aspecte cu privire la dinamica grupei. Analizând procesul
comunicaţional-interacţional am obținut informații de genul:
Care copii sunt subiecții comunicării?
Cine cu cine comunică în mod direct și concret?
Care sunt copiii care aduc informații, sugestii?
45
Care copii își exprimă deschis opiniile?

Ce copii sunt capabili să emită judecăți de valoare?
Ce copii aduc soluții de rezolvare a unor probleme în situații concrete de lucru?
Care sunt copiii care manifestă neîncredere, sunt taciturni, brutali, violenți?
Bibliografie:
• Cerghit I., Metode de învățământ, București, E.D.P., 1976;
• Iucu R., Managementul și gestionarea clasei de elevi, Iași, Editura Polirom,2000;
• Dragomir M., Managementul activității didactice-eficiență și calitate, Cluj-Napoca,
Editura Eurodidact, 2002.
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE LA GRADINIȚĂ
Profesor învățământ preșcolar, Ciurez Geta Mirela

Grădinița cu Program Normal Nr. 1 Balș, județul Olt
Activitățile extracurriculare își au importanța lor în activitatea educațională. Din ce în

ce mai multe sisteme educaționale le adoptă și le recunosc meritele în îmbunătățirea
performanței copiilor la școală. S-a observat faptul că activitatea de învățare dă rezultate mult
mai bune dacă este îmbinată și cu câteva momente de distracție și detensionare.
Educația extracurrriculară își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității
preșcolarilor. În grădinița contemporană eficiența educației depinde de gradul în care se
pregătește copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine și de măsura în care reușește să
pună bazele formării personalității copiilor. În acest cadru, învățământul are misiunea de a-i
forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară
integrare socială.
46
Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu

cele extracurriculare, iar parteneriatul educațional, ca set de intervenție complementară, apare
ca o necesitate.
Activitățile extracurriculare organizate de grădiniță au conținut cultural, artistic,
spiritual, științific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activități de joc sau de participare
la viața și activitatea comunității locale.
Activitățile extracurriculare de masă reprezintă activități care cuprind aproape întreaga
masă a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai multe grădinițe.
Aceste activități le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacțiile atmosferei de grup, iar
unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și recunoaștere a aptitudinilor. Aceste activități au
caracter ocazional și iau forme foarte variate.
- sărbătorirea zilei de naștere a unui copil la care participă colegi din toată grădinița;
- aniversarea zilei de naștere a unor copii care au frecventat grădinița și acum sunt la școala
primară;
- vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuși;
- vizitarea centrului de plasament;
- excursii;
- plimbări în parc;
- vizită la diferite muzee.
Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre
frumusețile țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit și luptat înaintașii lor învățând
astfel să-și iubească țara, cu trecutul și prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaște realizările
oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit și au creat opere de artă scriitori și artiști.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacție, bucurii, creează buna dispoziție.
Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea
și realizarea serbărilor, copiii participă cu însuflețire și dăruire, din dorința de a oferi
spectatorilor momente de ținută estetică, distracție, satisfacție, făcându-le viața mai frumoasă,
mai plină de sens.
- Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârșit de an
- Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae,
Crăciun, Paști, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval.
47
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinațiilor artistice ale copiilor contribuind
la dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor.
Vizionările şi spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în
grădinițe, prin care copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei.
Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursa inepuizabilă de impresii
puternice, precum și în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum și a emisiunilor TV,
poate constitui de asemenea o sursă de informații, dar în același timp un punct de plecare în
organizarea unor acțiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de
copii, distractive sau sportive, urmată de discuții pregătite în prealabil, pe lângă faptul că
realizează completarea unor aspecte educative, stimulează și orientează copiii spre unele
domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură etc.
La copilul de vârstă preșcolară este strâns legată de activitățile desfășurate în grădiniță
și în afara ei sub forma jocului, a învățăturii și a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie
acordată particularităților de vârstă și individuale ale copilului.
Activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de
învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea rațională și
plăcută a timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism,
cu însuflețire şi dăruire, la astfel de activități. Potențialul larg al activităților extracurriculare
este generator de căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația,
bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni
frumoase și valoroase.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educațională
valoroasă și eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenție, adoptând el în
primul rând o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activității, cât și în relațiile cu
copii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.
Bibliografie:
• Ionescu M. Chiș „Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de
instruire și autoinstruire”. Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca,2001;
48
• Lespezeanu M., „Tradiționalism și modern în învățământul preșcolar’’ Editura S.C.

Omfal, Bucureşti, 2007;
• Preda V., „Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Editura
,,Gheorghe Cârţu Alexandru”, Craiova 2009.
UTILIZAREA INTERNETULUI DE CĂTRE COPII - TENDINȚE

Bibliotecar, Corbeanu Aurelia
Liceul Tehnologic Iancu Jianu, județul Olt
,,O buna soluție în prevenirea riscurilor online este explicarea pericolelor la care copiii
se expun dezvăluindu-și identitatea pe internet persoanelor necunoscute. Acest lucru trebuie
făcut de către părinți și în școli pe înțelesul fiecărei categorii de vârsta, de către fiecare învățător,
diriginte și profesor” ( Mihaela-16 ani)
Internetul a schimbat în mod spectaculos modul în care copiii interacționează cu lumea.
Ei au acces la un volum copleșitor de informații și la căi infinite de exprimare a creativității
putând comunica fără costuri și instantaneu cu persoane din întreaga lume. Cu toate acestea,
mediul online, pe lângă beneficii evidente, comportă în lipsa unei informări corecte și a unei
orientări adecvate, riscuri în fața cărora cei vulnerabili sunt în special copiii.
În ultimul deceniu, evoluția utilizării Internetului de către copii a fost caracterizată prin
două mari direcții, ambele punând în sarcina părinților și a cadrelor didactice un rol crucial în
protecția copiilor împotriva riscurilor în mediul online:
1. Copiii accesează internetul de la vârste din ce in ce mai mici;
2. Tehnologia utilizată a devenit mobilă și accesibilă oriunde și oricând.
Cifrele din România și din întreaga lume demonstrează că mulți dintre copiii preșcolari
sunt în măsură să folosească diferite dispozitive de accesare a internetului și chiar o fac cu sau
fără supravegherea părinților. Acest lucru este un argument pentru pregătirea și mobilizarea
49
inclusiv a educatorilor din sistemul preșcolar de educație și cu atât mai mult pentru învățătorii
sau cadrele didactice de la nivelul primar și gimnazial.
Telefoanele „smart” și tabletele ca dispozitive mobile sunt prevăzute, fără excepție, cu
tehnologia necesară conectării la internet, la prețuri din ce în ce mai accesibile.
Spre deosebire de calculatoarele din mediul școlar sau conexiunile wireless oferite în
acest spațiu, care pot fi cu ușurință filtrate pentru a evita conținutul dăunător sau ilegal,
dispozitivele mobile ale copiilor dispun de propria lor legătură cu mediul online, iar acest aspect
presupune expunerea copiilor la anumite riscuri.
Deși la prima vedere pare a fi o problemă insurmontabilă, educatorii și profesorii pot
stabili împreună cu elevii reguli pe care fiecare trebuie să le respecte în utilizarea tehnologiei
mobile pentru comunicare online:
Reguli generale „Fii online în siguranță”
1. Nu vorbi cu necunoscuți! Deși pare prietenoasă, o persoană pe care o cunoști doar pe internet
ar putea avea intenții rele.
2. Nu da informații personale! Numele tău, școala la care înveți, pozele tale sunt date personale.
3. Parolele sunt secrete! Ai grija de conturile tale având parole sigure pe care să le știi doar tu
și să nu le împărtășești cu nimeni.
4. Daca cineva sau ceva te supără sau te face sa te simți incomod, poți oricând sa întrerupi
discuția sau navigarea și să vorbești cu părinții tăi sau cu specialiștii noștri.
5. Ai grija de reputația ta! Înainte de a posta ceva online pe o rețea socială, gândește-te dacă ai
vrea ca la acea informație sa aibă acces toata lumea. Nu uita, internetul este un loc public!
6. Respectă-i pe ceilalți pe internet! Comportă-te cu toți așa cum ai vrea să se comporte și ei la
rândul lor cu tine!
7. În cazul în care cineva te deranjează, poți bloca și raporta persoana respectivă.
8. Ai grija pe ce site-uri intri! Pe internet pot exista imagini supărătoare sau informații false.
9. Protejează-ți computerul! Instalează un antivirus bun și actualizează-l regulat!
10. Cere ajutorul când te simți nesigur pe net.
Prin urmare e falsă credința că utilizarea calculatorului dezvoltă gândirea și-l face pe
copil mai inteligent. Copiii sunt mai puțin vinovați. Ei nu știu încă să se apere, încă nu sunt
conștienți de ce li se întâmplă, nu au perspectiva a ceea ce înseamnă o infirmitate mentală, o
viață marcată de suferința neîmplinirii. Rămâne ca noi, părinții și profesorii lor, pe măsura
dragostei ce le-o purtăm și a conștientizării fenomenelor descrie în acest material, să încercăm
să-i păzim de tentația evaziunii în spațiul realității virtuale, iar aceasta până nu este prea târziu.
50
Bibliografie:
• Roman G., Majina O., Pufu A., Un internet mai sigur pentru toți elevii! sigur.info - București
2014;
• Gheorghe V., Criveanu N., Drăgulinescu A., „Efectele micului ecran asupra minții copilului
”- Ed. Prodromos – Bucuresti – 2007.
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

IMPORTANȚA EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ
Profesor învățământ primar, Dia Ștefania Roxana
Școala Gimnazială Nr. 1 Slatina, jud. Olt
„Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă”
Pentru noi profesorii, evaluarea este o parte importantă a procesului de învățământ
alături de predare și învățare. Ea are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse și
reglarea și eficientizarea procesului instructiv-educativ. Evaluarea determină în ce măsură se
ating prin rezultatele concrete obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în
programele școlare. Consider că evaluarea este la fel de importantă ca predarea și învățarea și
trebuie planificată cu multă grijă.
După criteriul scopului distingem:
- Evaluarea inițială
- Evaluarea formativă
- Evaluarea sumativă
Evaluarea inițială se efectuează la începutul unui program de instruire. Este inițială în
sensul că face intrarea într-o nouă treaptă de abordare a activităților (semestru, an, capitole),
articulând starea precedentă cu cea viitoare. Rolul ei este de a permite atât profesorului cât și
elevului să-și formeze o reprezentare cât mai concretă asupra situației existente și asupra
cerințelor cărora urmează să le răspundă. Profesorul indică nivelul de pregătire al elevilor, poate
să verifice punctele forte și punctele slabe ale elevilor. Prin evaluarea inițială se verifică
51
volumul de cunoștințe de care dispun elevii, gradul de stăpânire și aprofundare al acestora, care
reprezintă premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de
instruire, pentru reușita viitoarei activități didactice.
Pentru ca evaluarea inițială să fie eficientă, trebuie elaborate criterii și modalități de
verificare, măsurare și apreciere a nivelului de pregătire al elevilor, pornind de la obiectivele
propuse. Evaluarea inițială se poate realiza prin metode tradiționale și moderne. Cele
tradiționale sunt: examinări orale, probe scrise și practice.
Ele trebuie concepute în așa fel încât să realizeze un echilibru între cele trei probe. În
conceperea testelor de evaluare sunt parcurse următoarele etape:
- Stabilirea exemplelor de comportamente, în funcție de obiective;
- Formularea itemilor;
- Stabilirea timpului necesar fiecărui item;
- Fixarea punctajului pentru fiecare item;
- Stabilirea unei scări de apreciere;
- Centralizarea rezultatelor în grafic.
In evaluarea inițială metodele moderne sunt: observarea sistematică a elevilor în timpul
activității didactice, referatul, investigația, autoevaluarea. Toate aceste metode complementare
de evaluare asigură o alternativă la formulele tradiționale, oferind opțiuni metodologice și
instrumentale, care îmbogățesc practica evaluativă.
Rezultatele evaluării inițiale conturează trei direcții principale pe care trebuie să se
acționeze în planificarea activității pentru etapa următoare a activității didactice:
- proiectarea activității viitoare din perspectiva adecvării acesteia la posibilitățile de care
dispun elevii pentru realizarea sarcinilor noului program;
- conceperea modului de organizare și desfășurare a programului de instruire;
- aprecierea necesității de a iniția un program de recuperare pentru întreaga clasă când se
constată rămâneri în urmă la învățătură care ar putea împiedica desfășurarea eficientă a
activității;
- adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiți elevi.
În concluzie, se poate afirma că profesorul dispune de o multitudine de instrumente de
evaluare. Opțiunea pentru anumite instrumente depinde de specificul disciplinei, natura
conținutului, obiectivele urmărite prin actul evaluativ. O dată ce s-a ales un anumit tip de
instrument, elaborarea acestuia trebuie făcută științific și cu maximum de responsabilitate.
Bibliografie:
52
• Cerghit I, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2006;

• Cucoș C, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2000;
• Manolescu M, Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, București, Editura Meteor
Press, 2006;
• Mogonea, Remus F., Pedagogie pentru viitori profesori, Craiova, Editura Universitaria,
2010.
ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR – FERESTRE DESCHISE CĂTRE EDUCAȚIA

VIITORULUI
Profesor învățământ primar, Fulgă Mihaela Florica
Școala Gimnazială Izbiceni, jud. Olt
Educația outdoor se pliază cel mai bine cu cea non-formală, întrucât ca și aceasta,
educația outdoor se bazează foarte mult pe activitate în mijlocul naturii dincolo de hotarul
clasei, maximizează procesul de învățare, minimalizând constrângerea specifică școlii, oferă o
utilitate practică imediată cunoștințelor învățate, se desfășoară în context diferite având un
cadru de învățare și un conținut lejer, folosește metode care stimulează implicarea și
participarea, are o structură și o planificare flexibilă, procesul învățării este orientat spre
participant, se bazează pe experiența participanților.
Atât educația non-formală cât și educația outdoor pot fi integrate cu succes în educația
formală cu scopul de a maximiza efectele procesului de învățare, tendința actuală fiind aceea
de amplificare a celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un sistem
educativ mult mai valoros din punct de vedere al calității, produc avantaje pe termen lung,
permit acoperirea unei game largi de discipline și cel mai important, actul educațional se axează
în aceeași măsură și celor care o implementează, în speță profesorilor, și celor care fac obiectul
învățării, elevii.
Deseori, educația outdoor este confundată cu educația pentru mediu-ecologică, asta
53
pentru că cele două se întâlnesc în aer liber, educația outdoor nu înseamnă numai acest lucru,
ea are nenumărate valențe în toate domeniile nu doar în cel al protecției mediului. Activitățile
de tip outdoor au o importanță deosebită în rândul elevilor mereu pregătiți să descopere lumea
prin intermediul simțurilor, a experiențelor trăite, a jocului.
Din punctul meu de vedere, prin conținuturile și obiectivele propuse, aceasta este una
dintre formele cele mai eficiente ale educației nonformale, având ca scop creșterea calității
procesului instructiv – educativ prin contactul direct cu realitatea înconjurătoare. Ceea ce în
sala de clasă este teoretizat în mare parte, acum devine palpabil și vizibil. Orice întrebare
primește un răspuns evident atunci când vine vorba de artă, cultură, istorie, geografie și chiar
timp liber. Feed-back-ul primit de fiecare dată în urma desfășurării acestui tip de activitate a
fost unul pozitiv și constructiv.
Pentru că acest tip de activități se bazează pe activitatea în echipă, putem realiza
coeziunea grupului printr-o serie de activități în echipă. Munca în echipă antrenează toți elevii:
pe cei curajoși, stăpâni pe cunoștințele și deprinderile lor, dar și pe cei timizi, nesiguri,
stârnindu-le interesul și ajutându-i să depășească anumite bariere existente între ei și restul
clasei, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce, dezvoltă
spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului.
O activitate didactică bazată pe interdisciplinaritatea și munca în echipă este excursia.
Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate
în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărgindu-și în
acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare
pe care le are la dispoziție, excursia înviorează activitatea școlară, stimulează curiozitatea de a
descoperi noi fenomene, formează o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale
unor sentimente patriotice.
În cadrul proiectului de educație outdoor „Excursia-fereastră deschisă către cultură”
desfășurat împreună cu elevii clasei a IV-a am avut ocazia de a vizita ca obiective – locația “Ha,
ha, ha la țară” Recea, Olt, grădina botanică și teatrul pentru copii Craiova, Dolj.
Această excursie a constituit un mijloc didactic de o mare importanță pentru că a oferit
elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze și să cunoască în mod direct o mare varietate de
aspecte din natură, de ordin biologic, geografic sau ecologic, despre mediul natural și factorii
de mediu, să înțeleagă mai bine legătura dintre organism și mediu, să colecționeze un bogat
material didactic necesar pentru desfășurarea orelor viitoare.
54
În același timp excursia a contribuit la educarea și dezvoltarea simțului estetic, a trezit

dragostea și interesul pentru natură și respectul pentru frumusețile ei. Excursia i-a ajutat pe elevi
să ajută la cunoască diversitatea plantelor din mediul înconjurător. De asemenea, cu o cheltuială
extrem de redusă din partea elevilor am putut face o lecție atractivă în natură. Consider că,
observațiile, impresiile, amintirile s-au fixat în memorie prin valorificarea lor în cadrul
activităților ulterioare- pregătirea materialelor culese – realizarea ierbarelor, a insectarelor,
realizarea „Culoarului naturalistului” – panou care să cuprindă aspecte din excursie, aspecte ale
adaptării organismelor la mediul de viață, și multe fotografii.
Acționând individual sau în cadrul grupului, copiilor li s-a dezvoltat spiritul practic,
operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale.
Astfel, cu ajutorul excursiilor școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de
disciplină, inițiativă, precum și deprinderi, proceduri gospodărești, toate acestea fiindu-le utile
în viață.
Prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și
responsabilități, elevii se autodisciplinează.
Ca și cadrul didactic, prin acest tip de activitate, am avut posibilitatea de a cunoaște elevii
în alte contexte, să-i dirijez spre observarea celor din jur, să le influențez dezvoltarea, să realizez
mai ușor și mai frumos obiectivul principal al învățământului – pregătirea copilului pentru viață.
După trecerea anilor, ei își vor aminti cu plăcere de întâmplările din timpul acestei activități.
Consider că participarea directă a elevilor la astfel de activități, sensibilizarea acestora cu
informații și dovezi directe, palpabile referitoare la frumusețea și bogăția acestor meleaguri le
va induce elevilor o mai bună înțelegere a culturii române, a diversității mediului înconjurător.
Lumea în care trăim nu se termină la marginea localității, este mult mai amplă, mai frumoasă
și mai complexă, cu atât mai mult atunci când ni se înfățișează în fața ochilor.
Frumusețile naturii, tradițiile și obiceiurile românești, precum și atracțiile turistice pentru
copii i-au încântat și le vor încânta mereu sufletele, de aceea suntem datori să păstrăm și să
transmitem mai departe aceste valori.
Cum măsurăm succesul/insuccesul activității derulate?
Pentru a ne asigura că activitatea ce tocmai am derulat-o a avut efectul scontat, este
necesar să măsurăm acest impact prin:
- chestionare de evaluare atât pentru personalul implicat cât mai ales pentru copii,
chestionarele trebuie realizate în funcție de profilul fiecărui participant la activitate, va trebui
55
să conțină atât întrebări închise pentru a realiza o evaluare cantitativă a activității( spre ex.
numărul de participanții, resursele utilizate, etc), cât și întrebări deschise pentru a realiza
evaluarea calitativă a activității (spre exemplu gradul de implicare în activitate, motivația de
participa, măsuri de îmbunătățire a activităților viitoare);
- deși este mult mai complex, se poate realiza o evaluare a activităților prin chestionare
adresate părinților copiilor – petrecând mare parte din timp cu copiilor, părinții pot fi în măsură
să ofere o imagine de ansamblu asupra a ceea ce s-a întâmplat – această sesiune de evaluare cu
părinții poate fi un aspect important în păstrarea contactului permanent cu aceștia, astfel ei sunt
informați în permanență cu privire la ceea ce învață copiii lor sau pot oferi un real sprijin în alte
activități viitoare;
- discuții interactive între cei implicați – este necesară o atenție sporită în timp ce derulăm
activitatea asupra nivelului de implicare al tuturor copiilor, să angrenăm fiecare participant la
discuții, să le oferim posibilitatea de a pune întrebări atunci când nu le este clar un anumit aspect
și mai ales să le oferim posibilitatea de a-și exprima părerea cu privire la respective activitate.
În concluzie: Ce este totuși Educația Outdoor? – În sens larg am putea spune că Educația
Outdoor reprezintă procesul educațional, indiferent de subiectul predat/învățat, care are loc într-
un cadru natural.
Sensul restrâns și mult mai corect specific faptul că Educația Outdoor reprezintă suma
acțiunilor întreprinse de personalul calificat (traineri, formatori, profesori, instructori), într-un
mediu natural/sălbatic, folosind metode experiențiale, pentru a produce schimbări la nivelul
abilităților fizice, intra și interpersonale și al comportamentului față de mediu, în rândul
participanților.
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR ANTREPRENORIALE ÎN ȘCOALĂ

Profesor, Ghiță Mihaela
Liceul Tehnologic „Petre S. Aurelian” Slatina, Jud. Olt
Problema aptitudinilor și a alegerii școlii și ulterior a profesiei a devenit o problema

educativă de larg interes. Mai ales în clasele terminale ale ciclurilor școlare munca diriginților
a devenit un suport solid al orientării elevilor. Nu numai informațiile furnizate, ci, mai ales,
56
contactul elevilor cu diverse sectoare de activitate joacă un rol esențial în consolidarea

preferințelor profesionale care stau la baza opțiunilor tinerilor.
Prin înțelegerea muncii și a diferitelor tipuri ale ei (muncă fizică, muncă intelectuală,
etc.) se construiește și o înțelegere a spiritului antreprenorial. Puterea oportunităților și
alegerilor poate fi achiziționată prin exemple din câmpul muncii și viața de zi cu zi, în general,
acestea fiind cunoștințe de bază pentru un bun antreprenor.
România trebuie să dezvolte o nouă generație de antreprenori cu abilități caracteristice
precum responsabilitate, spontaneitate, adaptabilitate, clarviziune, inițiativă și spirit
managerial, care le permite să identifice și să implementeze strategii adecvate pătrunderii și
menținerii pe piață. Aceste abilități personale trebuie să fie cultivate începând cu școala primară
și dezvoltate la nivel superior, în licee și facultăți.
Paleta ariilor curriculare din învățământul preuniversitar și universitar trebuie să
cuprindă expuneri despre mediul antreprenorial și contribuții efective la susținerea acestuia.
Introducerea unor scheme bazate pe practică aplicată, cum ar fi microîntreprinderi create sau
firme de exercițiu și conduse de elevi/studenți, reprezintă un instrument eficient pentru
dezvoltarea abilităților antreprenoriale.
Educația antreprenorială este, necesară deoarece aceasta contribuie la formarea și
consolidarea unui set de competențe (cunoștințe, abilități, atitudini) care conduc la:
➢ Cunoașterea și aprecierea corectă a posibilităților personale;
➢ Orientarea activă în mediul economic și social de-a lungul întregii vieți;
➢ Adoptarea unor decizii optime în raport cu informațiile disponibile în momentul respectiv;
➢ Manifestarea unui comportament orientat spre realizarea personală, valorificarea propriului
potențial și construirea unei cariere de succes;
➢ Conștientizarea dinamicii mediului economico-social și a responsabilității față de calitatea
acestuia.
De ce este importantă studierea educației antreprenoriale:
➢ Înțelegerea problemelor economice în perspectiva interesului personal şi a interesului
comunitar;
➢ Gestionarea eficientă a resurselor;
➢ Orientarea către schimbare, gândire critică și abilități de luare a deciziilor;
➢ Deschiderea față de opțiunile de dezvoltare profesională.
57
Scopul final al educației antreprenoriale este acela ca cei aflați încă la o vârstă fragedă
să înceapă să își dezvolte atitudinile, abilitățile și cunoștințele în ceea ce privește
comportamentul antreprenorial de succes.
Cele mai eficiente metode de dezvoltarea a competențelor antreprenoriale sunt:
învățarea prin experimentare, învățarea prin cooperare, proiectul, studiul de caz, dezbaterea,
lucrul în echipă etc. Putem spune că toate metodele activ-participative se pot constitui în
modalități de formare a competențelor antreprenoriale ale elevilor. O cantitate mai mare de
noțiuni fundamentale în ceea ce privește economia este necesară pentru oricine, pentru că
activitățile noastre zilnice, reprezentate de achiziții și vânzări (angajarea este, de fapt, vânzarea
serviciilor noastre unui cumpărător), se bazează, de fapt, pe ele.
De asemenea, la fel de important este, pentru un tânăr, să înțeleagă și modelele
organizaționale de business și procesele prin care se pot aplica acestea. Un exemplu negativ în
acest sens sunt miile de tineri care cred că a fi șeful unei echipe înseamnă să muncești mult mai
puțin decât echipa când, de fapt, lucrurile stau invers. De aceea, întâlnim de multe ori angajați
care contestă deciziile șefilor sau care cred că ei sunt mult prea buni pentru locul lor de muncă.
Bibliografie:
✓ Heyne P, (1991), Modul de gândire economică, E.D.P., București;
✓ Marin L., (2007), Antreprenori și antreprenoriat, Editura EFI ROM, București.
58
CULTURE, CREATIVITY, INCLUSION

Consilier școlar, Donciu Marilena Victoria
Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională Olt
Profesor, Diaconescu Florina,
Liceul Tehnologic „Petre S. Aurelian” Slatina, Olt
Start: 01-05-2021 - End: 30-04-2023

Project Reference: 2020-1-IT02-KA227-SCH-094804
EU Grant: 155.850 EUR
Programme: Erasmus+
Key Action: Cooperation for innovation and the exchange of good practices
Action Type: Partnerships for Creativity
Coordonatorul proiectului:
IISS Jacopo del Duca - Diego Bianca Amato – Italy
PARTENERI:
1. ASOCIAȚIA EDUPURTUS – Romania
2. Rigas 80 vidusskola – Latvia;
3. SEPUGS "Vasil Antevski Dren" - Republic of North Macedonia;
4 ANAPTIXIAKO KENTRO THESSALIAS – Greece;
5. Özel Antalya Vizyon Koleji Anadolu Lisesi – Turkey.
Pentru realizarea proiectului „Culture, Creativity, Inclusion”, instituțiile din Italia,
România, Turcia, Grecia, Macedonia, Letonia, școlile și ONG-urile implicate în educația
interculturală au pornit de la următoarele aspecte: valoarea socială și educațională a culturii,
existența în regiunile lor a unor contexte similare, grupuri de studenți multiculturale cu tendințe
discriminatorii, nevoile lor în educația interculturală ca strategie de incluziune socială, de
reducere a marginalizării și de diversificare a Curriculumului, nevoia de strategii de educație
non-formală care să înlocuiască predarea clasică bazată doar pe transmiterea cunoștințelor, să
creeze o atmosferă de lucru pozitivă, lecții atractive și resurse TIC, o bogată moștenire culturală
națională folosită ca suport pentru educația interculturală.
Obiectivele strategice sunt orientarea către o didactică europeană inovatoare și atractivă.
59
Scopul proiectului este dezvoltarea interculturalității, creativității și inovației în

practicile instituțiilor partenere, de a dezvolta competențe prin cultură și creativitate.
Obiectivele proiectului pentru profesori ca grup țintă principal și pentru instituțiile partenere:
• Să ofere însușirea de strategii inovatoare şi motivante pentru incluziunea socială a
elevilor, folosind ca suport elementele culturale şi artistice naționale şi europene.
• Asigurarea achiziției de tipul activităților de educație interculturală non-formală, prin
schimbul de bune practici între parteneri.
• Să ofere posibilitatea de a crea, prin colaborare, resurse digitale eficiente în învățarea
despre diversitatea culturală europeană și aprecierea valorilor europene comune.
• Să ofere instituțiilor partenere dezvoltarea profesională, să promoveze o predare non-
formală atractivă și să sprijine școlile din regiunile lor cu resurse educaționale digitale
europene.
În perioada 1 – 5 noiembrie 2021,
România a participat la întâlnirea cu tema
„Learning Teaching Training”, organizată de
ANAPTIXIAKO KENTRO THESSALIAS,
în orașul Trikala, Grecia, cu o delegație
alcătuită din trei profesori și un reprezentat al
elevilor. Temele abordate în cadrul întâlnirii
au fost utile și interesante, având în vedere
domeniul activității profesorilor participanți. După prezentarea și stabilirea siglei proiectului de
către partenerii implicați, au fost dezbătute și proiectate teme precum „Echitate și incluziune în
educație”, „Valoarea socială și educațională a patrimoniului cultural european, vizibil prin
efectul pe care îl are asupra coeziunii sociale a elevilor din grupurile multiculturale și în
impactul lor” și „Sugestii pentru managementul clasei pentru educație incluzivă”.
Fiecare partener a prezentat, ca
exemplu de bune practici, planurile
individuale de educație și strategiile
didactice utilizate în recuperarea copiilor cu
cerințe educative speciale. Am împărtășit
din experiențele integrării copiilor speciali
în școlile de masă, accentuând nevoia de
acceptare, echitate și incluziune în educație.
60
Partea inovativă a întâlnirii a constat în diseminarea activităților creative TIC, tendințe

digitale și inovație media, de unde ne-am însușit instrumente (site-uri și platforme) pe care le
putem utiliza ca și resurse digitale în activitatea noastră.
LANGRES - SLATINA, LET’S MAKE EUROPE LIVE TOGETHER /

ENSEMBLE FAISONS VIVRE L’EUROPE
Profesor, Radu Georgina Andreea
Colegiul Național „Radu Greceanu” Slatina, jud. Olt
Se împlinesc aproape doi ani de când s-au pus bazele parteneriatului între cele două
licee din două orașe de provincie: Liceul Polivalent Denis Diderot din Langres, Franța și
Colegiul Național „Radu Greceanu” din Slatina, România.
Langres, deși are doar 10.000 mii de locuitori este un încântător orășel medieval, iar
Liceul Polivalent Denis Diderot este implicat în foarte multe proiecte Erasmus+ cu țări nu doar
din Europa dar și de pe alte continente: (Costa Rica, Statele Unite ale Americii și Emiratele
Arabe Unite). Cele doua instituții de învățământ au același număr de elevi iar cele două orașe
sunt cunoscute prin faptul că orășelul Langres este locul nașterii marelui iluminist francez Denis
Diderot, iar Slatina, este orașul unde s-a născut creatorul teatrului absurdului, Eugen Ionescu.
În urma scrierii proiectului și aprobării acestuia, au fost planificate cele patru mobilități
ale proiectului, dar din păcate calendarul nu a putut să fie respectat din cauza pandemiei de
Covid 19. Proiectul se desfășoară pe o perioadă de doi ani (1.09.2020-31.08.2022).
În perioada 5-7 septembrie, o delegație de 4 profesori de la Liceul Polivalent Denis
Diderot din care au făcut parte: Inès Boutiller, profesor de limba engleză, Rémy Chamousset,
profesor de istorie, Elsa Guéniot, profesor de limba engleză și Amandine Rohrbarch, profesor
de limba latină, au venit la Slatina pentru a stabili activitățile care vor avea loc atunci când
elevii francezi vor veni în România. Profesorii francezi au vizitat orașul, Muzeul Județean de
61
Istorie și Mânăstirea Clocociov. De

asemenea, delegația franceză nu a ratat ocazia
de a vizita capitala, București.
Cea de-a doua mobilitate a
profesorilor a avut loc în perioada 1-4
octombrie 2021. O delegație de 8 profesori
români din care au făcut parte: Gianina Pîrvu
(director al Colegiului Național „Radu G), Popescu Flavius (fost director adjunct) și în prezent
inspector ISJ Olt, Andreea Radu profesor de limba engleză și coordonatorul proiectului, Valeria
Badea, profesor de limba engleză, Daniela Iancu, profesor de educație plastică, Daniela Ilie,
profesor de istorie, Alin Dumbrăvescu, profesor de informatică și Rodica Diaconu profesor de
geografie și inspector ISJ Olt, au aterizat pe aeroportul Mulhouse unde au fost așteptați de
directorul liceului Michel Lesage.
Orășelul Langres, se află situat în regiunea Champagne-Ardenne, care face parte din
regiunea Le Grand Est, departamentul Haute Marne. Liceul polivalent Denis Diderot este cel
mai mare din zonă și are mai multe specializări: teoretică, tehnologică, profesională și hotelieră.
Această ultimă ramură, cea hotelieră, le-a permis să-și deschidă propriul restaurant, unde sunt
pregătiți bucătari care apoi vor lucra în marile restaurante ale Franței care fac parte din lanțul
Michelin. Seara a avut loc o recepție la primăria orașului unde delegația de profesori români a
fost primită de d-na. primar Anne Cardinal și d-nul. viceprimar Nicolas Fuertes și unde s-a
discutat o posibilă înfrățire între cele două orașe. Orașul Langres este deja înfrățit cu orașul
Beaconsfield din Marea Britanie și Ellwangen din Germania și orașul Abbiategrasso din Italia.
A doua zi, dimineața, delegația de profesori români a vizitat orașul Langres, un oraș fortăreață
și cel mai cunoscut turn al orașului, Turnul Navarre. După amiaza, ne-am deplasat în orășelul
Vaux-sous-Aubigny unde am vizitat o cramă de vinuri, Le Muid Montsaugeonnais și am
degustat vinurile și brânza specifice regiunii.
În ultima zi am descoperit catedrala orașului, a cărei construcție a început în 1150 și
muzeul de istorie. De asemenea s-au stabilit activitățile care vor avea loc în luna aprilie atunci
când o delegație formată din 24 de elevi români de la Greceanu, însoțită de 3 profesori se va
deplasa în Franța. Cele două echipe pregătesc punerea în scenă a unei piese de teatru scrisă de
marele dramaturg Matei Vișniec.
62
Pentru anul școlar 2022-2023 se intenționează continuarea proiectului și implicarea unui

număr cât mai mare de elevi din ambele licee care vor fi înscriși pe platforma e-Twinning unde
vor începe să comunice între ei.
63
DEMAIN TOUS SOLIDAIRES

LE SYSTÈME SCOLAIRE PORTUGAIS
Événement conjoint de formation du personnel de courte durée
Professeur, Pinto Sónia,

Agrupamento de Escolas Frei Gonçalo de Azevedo,
PlaceSão Domingos de Rana, Portugalia
uc s c c u un n c s u c c nt nt ns n uc n s st n ts st uctu t t
64
t nt t
t nt t
t nt t
t nt t
t nt t c us n
c us n
u c s c c u u n n c s u c c nt nt ns n uc n s st n ts st uctu t t
c c tu s t u s stu sc nc s
n nn nt st ss ns ts t t uc n
s u n s s ns
tu s t u s sc nc s n tu s st t
c c
n s uc n s u uc n su t
t c n u us u
c c t u s sc nc s n tu s s u c st
tu s n s n u t n uc n
s u uc n su
65
tu s u
n n u t n
n
s
uc n s u
n s u
s c u n nt
c s
66
67
CUM NE MOTIVĂM ELEVII SĂ CITEASCĂ?

Profesor învățământ primar, Stoichicescu Daniela-Cristina
Școala Gimnazială „Ion Conea” Coteana, jud. Olt
„...cartea e o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri si frumuseți.”

Tudor Arghezi
Gustul pentru lectură se dobândește din fragedă copilărie, cu îndrumarea părinților și

mai târziu a dascălilor, pornind de la cele mai simple întâmplări, basme și, pe măsură ce
creștem, ajungând la intrigi mai complicate, personaje formate, însă din ce in ce mai captivante
si mai pline de sens. Și așa, încetul cu încetul, învățăm despre lumea care ne înconjoară, despre
viată, despre oameni si noi înșine, căci „nu exista cunoaștere înnăscută, pentru motivul că nu
există copac care să iasă din pământ cu frunze si fructe.” (Voltaire).
Dascălul are astfel dificila misiune de a-l apropia pe elev de carte folosind diverse
metode, cât mai active, mai antrenante si mai atractive. Interesul pentru citit nu vine de la sine,
ci se formează printr-o muncă a factorilor educaționali (familia și școala), o muncă ce presupune
răbdare, perseverență, voință.
Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o
necesitate dorită și trăită, e potrivit ca și familia să se implice activ în apropierea copilului de
miracolul cărții, încă înainte de învățarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viață
socială și culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării
intelectuale, morale și estetice ale acestuia.
Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reușește singur să descifreze
cu ușurință ideile ascunse în spatele semnelor grafice. Învățătorul sau părintele trebuie să
sesizeze acest moment dificil din viața micuțului, pe jumătate înspăimântat de tainele scrisului,
pe jumătate crispat de efortul făcut de descifrarea acestor semne curioase și pline de mister.
De-a lungul carierei mele didactice, am observat că mulți copii se luptă ani de-a rândul
cu lecturarea cursivă a unui text, rămânând în imposibilitatea de a savura propriile lecturi. În
locul curiozității, apare efortul inhibant al descifrării semnelor grafice, dincolo de care se
ascund idei atât de frumoase și interesante.
O primă formă de îndrumare a lecturii o constituie formarea bibliotecii de clasă, precum
și a bibliotecii personale. Prima se compune din cărți aduse de copii și învățător, se stabilește
un bibliotecar al clasei și se apoi se trece la împrumutarea cărților.
68
Ghicitorile literare sunt mijloace pasionante ce-i invită pe copii la lectură. Acestea se
pot desfășura astfel: se citește un fragment și se cere elevilor să indice opera și autorul, sau să
recunoască lectura în care erou principal este Nică, Buratino, etc.
Foarte apreciat de elevi este și jocul cu versurile: învățătorul recită unu-două versuri
dintr-o poezie, iar elevii continuă.
Diafilmele, benzile audio și video cu povești constituie un alt important mijloc de
îndrumare a lecturii. Ele prezintă operele literare în imagini vizuale și auditive. După lectură
elevii pot face comparații, stabilind asemănări și deosebiri între întâmplările prezentate.
Lecțiile de popularizare a cărților, a unor scriitori, reprezintă, de asemenea, un mijloc
de îndrumare a lecturii particulare. O carte pentru copii nou apărută se citește mai întâi de către
învățător, apoi se prezintă elevilor. Aceștia își notează titlul și autorul, pentru a o putea procura.
Expozițiile de carte se pot organiza în clasă și cuprind cărți despre o temă anume ce
pot fi lecturate de elevi - ex. Din viața plantelor, Trecutul glorios al patriei, Povestiri despre
animale.
Șezătorile și medalioanele literare invită din nou elevii la lectură.
Importanța lecturii este evidentă și mereu actuală. Lectura este un instrument care
dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de gândire și
limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat
de școală și familie. Printr-o strânsă colaborare între școală și familie, micii școlari vor reuși să
descopere bucuria lecturii și să aleagă din fiecare text citit ceea ce este esențial și util.
Bibliografie:
• Cornea, Paul (1988): Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva, București;
• Pânișoară, Georgeta (2011): Psihologia copilului modern, Editura Polirom, Iași.
69
STRÂNSA LEGĂTURĂ DINTRE DASCĂL, ELEV ȘI FAMILIA SA,

ÎN CONSOLIDAREA REUȘITEI EDUCAȚIONALE
Profesor învățământ primar, Tănase Ștefania-Verginica

Școala Gimnazială Vădăstrița. Jud. Olt
Instruirea este mult mai eficientă în contextul unei relații complexe și foarte dinamice
de atitudini și relații reciproce între învățător și elevi, între elev și elevi, între elevi și clasa de
elevi. Printre calitățile unui dascăl bun, cele mai importante sunt tactul și talentul pedagogic, de
a preda în mod creativ și de a nu se limita la un monolog plictisitor. Este știut că tactul pedagogic
poate să devină un factor ce stimulează geneza unei motivații pentru învățătură, pentru
comunicare.
Un învățător care are o comunicare cât mai bună cu elevii trebuie să știe să gândească
modalități de înlăturare a unor dificultăți și obstacole posibile. Comunicarea trebuie făcută cu
toți elevii, antrenându-i pe fiecare în parte, în funcție de particularitățile și caracterul fiecăruia.
Depinde, în primul rând de conduita învățătorului, pentru ca toți elevii să fie implicați în actul
didactic.
Având în vedere acestea am urmărit să promovez relațiile de simpatie între mine și elevi
pentru a obține rezultate bune în actul de comunicare. Am încurajat tot timpul interesul pentru
conținutul predării ca să evit apariția unor antipatii ce ar fi putut frâna dezvoltarea acestui
interes.
Un dascăl bun trebuie să știe calea pe care s-o aleagă pentru ca relația învățător-elev să
fie cât mai eficientă. Învățătorul trebuie să-i dea încredere elevului în forțele sale, să prindă
curaj, să-l facă să se implice în relația de comunicare, să reușească să-l antreneze într-o discuție
constructivă. E necesar ca elevilor să li se transmită acea sete de cunoaștere, acea disponibilitate
și flexibilitate în gândire, dorința de comunicare. Dascălul trebuie să țină seama de opiniile
elevilor, de dorințele acestora, de personalitatea fiecăruia în parte. Elevii trebuie considerați
niște persoane responsabile.
Pentru a stimula participarea activă a elevilor în actul comunicațional am optat
întotdeauna pentru o atitudine afectivă față de copil și mi-am adaptat comportamentul în așa
fel încât să le creez copiilor senzația că sunt parte integrantă din colectivul lor. M-am identificat
în permanență cu viața și activitatea elevilor, evitând să adopt o poziție dominatoare care ar fi
putut să inhibe manifestările spontane și creative ale copiilor.
70
Cadrul didactic este un modelator al structurii personalității umane, într-o perioadă

hotărâtoare a devenirii sale. La clasă am abordat o atitudine deschisă, antrenându-i pe elevi în
diverse activități, i-am atras în discuții colective și cooperare colegială intensă, care au facilitat
şi intensificat schimbul spontan de informații și de idei, de impresii și păreri, confruntarea de
opinii în cadrul clasei.
În calitate de învățător, dar mai ales de diriginte, am realizat și o comunicare
extraordinară cu familiile elevilor. Părinții au colaborat și s-au implicat activ în actul
educațional, punând accent pe rolul pe care îl au aceștia în educația copiilor.
Dragostea pentru copii este esențială. Dascălul are o vocație interioară pentru
comunicarea adecvată a informației, dar el trebuie și să iubească și să înțeleagă copiii. Pentru o
bună comunicare cu elevii săi trebuie să fie sociabil, deschis, să aibă abilități de relaționare
dezvoltate, să respecte personalitatea elevului, să gândească pozitiv, să dezvolte stima de sine
a copilului, să-i considere pe elevi parteneri în propria lor educație, etc..
Relația dintre un învățător și elevul său este asemănătoare celei dintre părinți și copii.
Elevul trebuie să-și respecte învățătorul în același mod în care își respectă și părinții. Părinții
ți-au dăruit viață, iar învățătorul îți dăruiește cunoaștere.
Bibliografie:
• Constantin Cucoș C., „Pedagogie", Editura Polirom, Iași, 1998;
• Cerghit I., Neacșu I., Negreţ Dobridor I., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iași,
2001.
71
PREDAREA DIFERENȚIATĂ - O PROVOCARE PENTRU CADRUL DIDACTIC

Profesor învățământ primar, Popa Dorina-Ileana
Școala Gimnazială Bircii, jud. Olt
Vă propun câteva exerciții cu sarcini diferențiate care se pot realiza în învățământul

primar/gimnazial:
1. Pentru elevii de clasa a II-a, se poate folosi următorul joc cu sarcini diferențiate pentru
consolidarea deprinderii de a citi: „Cine știe răspunsul?” Elevii primesc benzi de hârtie cu
întrebări şi răspunsuri. Fiecare copil citește întrebarea scrisă la care va răspunde un elev ce are
pe banda lui răspunsul corespunzător. Întrebările și răspunsurile se împart elevilor în funcție de
complexitatea lor.
a) Pentru elevii care au nevoie de sprijin:
• Ce fac mașinile? Ioana desenează.
• Ce fac păsările? Mașinile râd.
• Ce face Ioana? Păsările cântă.
b) Pentru elevii de nivel mediu:
• Cum învață școlarii? Primăvara ne aduce verdeață.
• Ce ne aduce primăvara? Porumbul se coace pe câmp.
• Unde se coace porumbul? Școlarii învață bine.
c) Pentru elevii avansați:
• Ce a desenat Ioana? Școlarii se bucură de note bune.
• Cine sunt cele patru prințese? Ioana a desenat patru prințese.
• Cine se bucură de note bune? Cele patru prințese sunt anotimpurile.
După realizarea corespondenței între întrebări și răspunsuri elevii vor scrie pe caiet
întrebarea şi răspunsul potrivit.
Acest joc se poate realiza și sub formă de muncă independentă. Elevii din fiecare grupă
primesc și întrebările și răspunsurile, sarcina lor fiind aceea de a găsi pentru fiecare întrebare
răspunsul potrivit.
2. Cu sarcini diferențiate, pe aceleași grupe de nivel, se poate desfășura și jocul „Cine știe
mai multe cuvinte?”
a) Găsiți cât mai multe cuvinte formate din două silabe prima dintre ele fiind silaba „ta”.
b) Găsiți cât mai multe cuvinte formate din două silabe astfel încât „ta” să fie a doua silabă.
c) Găsiți cuvinte formate din trei sau mai multe silabe astfel încât una dintre ele să fie silaba „ta”.
72
3. Clasa a II-a
Tema lecției: Propoziția – parte din text.
Obiective:
Formarea deprinderilor de a alcătui texte pe baza legăturii de înțeles dintre propoziții.
Consolidarea cunoștințelor despre alcătuire corectă a propozițiilor și despre îmbinarea
acestora în text.
Activitate frontală: Învățătorul prezintă elevilor un scurt text scris pe tablă sau pe o planșă.
Textul are propozițiile încurcate.
‫ ڤ‬Așa i-a pierit lupului pofta de iezi.
‫ ڤ‬Într-o zi lupul s-a apropiat de o capră și de iedul ei.
‫ ڤ‬Prețul îl am scris pe copitele din față.
‫ ڤ‬Câte parale face iedul?
‫ ڤ‬Capra l-a lovit atât de tare că a văzut stele verzi.
‫ ڤ‬Lupul s-a dat mai înapoi să vadă prețul.
Elevii vor citi textul în întregime și vor explica de ce nu înțeleg conținutul acestuia. Apoi
vor citi din nou oprindu-se asupra primei propoziții. Vor motiva alegerea. Se va citi iarăși textul
şi se va alege cea de-a doua propoziție motivându-se de fiecare dată de ce se alege o propoziție
sau alta. În căsuțele din stânga propozițiilor se vor nota numerele care vor indica ordinea
propozițiilor. Elevii vor transcrie propozițiile și vor citi din nou textul. Se va concluziona că
fiecare propoziție are un anume loc în text. Schimbând locul propozițiilor dispare legătura de
înțeles între ele.
ACTIVITATE DIFERENŢIATĂ:
a) Pentru elevii ce întâmpină dificultăți:
1. Citește textul următor, formulează-i titlul și adaugă la final încă o propoziție.
Rândunica a plecat după hrană. Ea a lăsat în cuib patru puișori. Deodată a apărut Miaunica.
Ea le-a pus gând rău puișorilor.
De ce stai la pândă? A întrebat-o Nicuşor.
2. Alcătuiți un text alegând numai propozițiile care au legătură de înțeles. Dați un titlu
textului.
• Ursul a pornit spre pădure. Ce mult ar vrea niște miere de albine!
• Ion scrie pe caietul cel nou.
• „Îl voi păstra curat” își zice băiatul.
73
• Deodată apare cumătra vulpe.

• Încotro, dragă ursuleț?
• Cărțile stau bine rânduite în bibliotecă.
• Spre zmeuriș, cumătră.
b)Pentru elevii de nivel mediu
- Aranjează propozițiile de mai jos așa încât să formeze un text. Dă textului un titlu potrivit.
• Le-am scris bine și frumos.
• Ioan îl întreabă pe Mihai.
• Ioan și Mihai merg la școală.
• Mihai, ți-ai scris temele?
• Ce mult se va bucura doamna învățătoare!
Alcătuiește două texte din următoarele propoziții. Dă fiecărui text un titlu potrivit.
Andrei este un băiat harnic. Grivei stă la soare. El învață bine. Un pisoi trece pe aproape.
Adesea își ajută părinții la treabă. Câinele latră la el.
c) Pentru elevii fără dificultăți în asimilare:

Înlocuiește în textul următor cuvintele care se repetă în mod supărător.
Dă un titlu potrivit textului.
Eu am o prietenă. Pe prietena mea o cheamă Maya. Calificativele prietenei mele foarte
bune. Ieri am luat-o pe prietena mea la plimbare.
Alcătuiește un text în care să folosești și următoarele cuvinte: vacanță, mare, munte, bunici,
excursie, nisip, brazi, munți împăduriți, valuri înspumate.
Dă un titlu potrivit textului format.
Activitate frontală: Se analizează cu toată clasa sarcina dată fără dificultăți de asimilare şi
se corectează în caiete exercițiile diferențiate ale elevilor din grupele a) și b) se corectează de
către profesor și se discută în orele următoare.
Se vor alcătui oral și alte scurte texte cu titluri la alegere.
74
METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE, METODĂ MODERNĂ DE EVALUARE A

CUNOȘTINȚELOR ELEVILOR
Profesor învățământ primar, Tănase Ștefania-Verginica

Școala Gimnazială Vădăstrița, jud. Olt
Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

Clasa: a IV-a B
Disciplina: Literatura română
Tema: „La cireșe” după Ion Creangă
Obiective:
• să înțeleagă semnificația globală a mesajului oral;
• să formuleze clar și corect enunțuri verbale potrivite unor situații date;
• să manifeste inițiativă și interes pentru a comunica cu ceilalți;
• să desprindă semnificația globală a unui text citit;
• să răspundă la întrebări în legătura cu povestea „La cireșe”, oferind informații despre
personaje (faptele lor, trăsături de caracter, greșelile comise), identificând alternative la
anumite întâmplări și atitudini;
• să prezinte argumente pertinente care să susțină un anumit punct de vedere.
ETAPELE
PĂLĂRIA ALBĂ: informează

„Informează-ne care sunt personajele din această poveste.”
PĂLĂRIA ROŞIE: spune ce simte

„Spune, ce simți pentru Nică? Dar pentru mătușa Mărioara? De ce?”
75
PĂLĂRIA GALBENĂ: aduce beneficii

„Cum ar fi trebuit să se comporte Nică cu mătușa Mărioara ca să-i
fie și lui bine?”
PĂLĂRIA NEAGRĂ: identifică greșelile

„Unde a greșit Nică?”
PĂLĂRIA VERDE: generează idei noi

„Ce s-ar fi întâmplat dacă nu l-ar fi găsit mătușa Mărioara pe
Nică?”
PĂLĂRIA ALBASTRĂ: clarifică

„Clarifică prin ce peripeții a trecut Nică”.
CEI 7 ANI DE ACASĂ

Profesor învățământ primar, Zoican Liliana Elena
Liceul Tehnologic Iancu Jianu, jud. Olt
Când vorbim despre cei 7 ani de acasă ne gândim la educația pe care copilul o primește
de la părinți, la formarea personalității și comportamentului copilului până merge la școală.
Când spunem că un copil are cei 7 ani de acasă ne gândim la un copil bine crescut, care știe să
salute, să spună mulțumesc, te rog, care se comportă cuviincios cu cei de vârsta lui și cu adulții.
Educația, bunele maniere, regulile morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate.
Un copil manierat se va descurca mult mai bine în relațiile cu cei din jur decât unul căruia îi
lipsesc cei 7 ani de acasă.
76
Copilăria reprezintă cea mai bună perioadă a vieții pentru educație, pentru formarea și
instruirea caracterului psiho-social. Familia este cea care răspunde de trebuințele elementare
ale copilului și de protecția acestuia, exercitând o influență atât de adâncă, încât urmele ei rămân
uneori, întipărite pentru toată viața în profilul moral-spiritual al acestuia.
Dacă unui copil familia nu-i satisface nevoia de confort fizic și afectiv, atunci pe viitor
va apărea acel sentiment de neîncredere în mediu, teama de viitor sau îndoieli de sine, o lipsă a
încrederii în propriile sale forțe, dar va apărea și acel sentiment de rușine. Tot timpul familia
trebuie să încurajeze copilul, să îl îndrume și să îi arate ce e bine și ce e rău. Familia este cea
care oferă copilului primele informații despre lumea ce-l înconjoară, primele norme și reguli de
conduită, dar și climatul socio-afectiv necesar trebuințelor și dorințelor sale.
Influențele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta atât
direct, prin acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate cât și indirect, prin modele de conduită oferite
de membrii familiei. Modelele de conduită oferite de părinți, pe care copiii le preiau prin
imitație și învățare, și climatul socio-afectiv, în care se exercită influențele educaționale,
reprezintă primul model social cu o influență hotărâtoare asupra copiilor privind formarea
concepției lor despre viață, a modului de comportare și relaționare în raport cu diferite norme
și valori sociale.
Procesul educativ al copilului trebuie condus cu grijă și caldă afecțiune în concordanță cu
etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-l solicita prea de timpuriu cu lucruri ce nu sunt pe
măsura forțelor lui, oferindu-i și cerându-i numai ce nu-i depășește capacitatea de înțelegere.
În familie se dezvoltă sprijinul de afirmare a idealurilor tânărului, dorința sa de
participare la viața socială, culturală și politică a țării sale. În familie se formează primele
deprinderi de viață sănătoasă ale copilului, de conduită igienică individuală și colectivă și de
altruism, componente majore ale moralei elementare a indivizilor societății, constituind bagajul
educativ al „celor 7 ani de acasă”. Viața copilului acasă, alături de părinții săi, toate activitățile
care se desfășoară împreună consolidează anumite deprinderi, abilități ce contribuie la
autonomia copilului, conviețuirea socială, sănătatea, igiena și protecția lui. În familie copilul
începe să se cunoască pe sine, să se definească prin jocul imitațiilor, comparațiilor și își
însușește modele la care se poate referi în mod constant în devenirea sa ca adult.
După ce ajunge la vârsta preșcolară educația copilului se împarte între familie și dascălii
și pedagogii din școală; cei din urmă vor fi chemați să șlefuiască ceea ce a realizat familia, să
completeze golurile din procesul instructiv-educativ care au scăpat până la această vârstă și
să-l ajute pe copil în înțelegerea și lămurirea unor probleme.
77
„Cei 7 ani de acasă” își pun accentul cel mai mult în ceea ce devine un copil mai târziu și
anume – OM. Aceasta este perioada cea mai importantă, fiind temelia pe care se clădește o
ființă cu diverse aptitudini și preferințe, cu un comportament normal sau deviant. Așa cum ne
creștem și ne educăm copiii, așa cum ne comportăm noi, așa vor trăi și se vor manifesta pe
viitor. Copii cresc și se formează în viață într-un univers pe care-l creează părinții.
Bibliografie:
• Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundației România de Mâine,
București;
• Negovan, V., (2003), Introducere în psihologia educației, Editura Curtea Veche, București;
• Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educației, Editura Polirom, Iași.
INTEGRAREA SENZORIALĂ
Terapeut ocupațional, Pisică Marina Adriana

Psihomed Olt Center SRL
Încă de la o vârstă fragedă, copiii învață despre mediul ce îi înconjoară și despre ei

înșiși prin intermediul jocului, explorând și experimentând. Cu ajutorul simțurilor, a rutinei
zilnice și interacționând cu cei din jur, copiii colectează, organizează și răspund continuu la
informațiile senzoriale primite.
Sunt cunoscute 7 simțuri și anume:
− vizual, auditiv, tactil, olfactiv, gustativ reprezentând surse senzoriale externe(aceste simțuri
preiau stimuli din mediu înconjurător);
− vestibular și proprioceptiv reprezentând surse senzoriale interne (aceste simțuri preiau
stimuli din mediu intern-echilibru și conștientizarea propriului corp).
78
Persoanele ce prezintă tulburări de integrare senzorială, pot întâmpina dificultăți în una

sau mai multe dintre ariile de dezvoltare, inclusiv comunicare, interacțiune socială, aria
cognitivă dar și în activitățile de timp liber.
Integrarea senzorială ajută la corectarea interpretării experiențelor de acest fel și
dezvoltarea răspunsurilor adecvate la contactul cu stimulii din jurul nostru. Abilitatea de a
organiza și procesa diferitele informații senzoriale, aparține sistemului nervos central și are ca
scop crearea unui răspuns corect la întâlnirea unui anumit tip de stimul. Sistemul nervos central
preia informațiile și permite creierului să le înregistreze, sa le filtreze pe cele nefolositoare, ca
mai apoi să le integreze și să le organizeze funcțional.
Integrarea senzorială stă la baza tuturor comportamentelor având o influență foarte
mare asupra cogniției, limbajului, abilităților motorii, abilităților de auto-îngrijire, bună stării
sociale și emoționale, a căror subdezvoltare afectează direct calitatea comportamentelor și
abilităților persoanei.
Cea mai importantă perioadă în dezvoltarea senzorio-motorie în care copilul explorează
începe de la naștere până în jurul vârstei de 10 ani și continuă pe durata întregii vieți. Pentru
persoanele cu tulburare de integrare senzorială progresele pot avea loc mai rapid la o vârstă
fragedă datorită plasticității creierului. Pentru copiii mai mari de vârstă și pentru adulți pot fi
implementate strategii senzoriale care îi pot ajuta la o participare mult mai activă în activitățile
zilnice.
Atunci când o persoană prezinta tulburare de integrare senzorială, aceasta nu poate
organiza sau interpreta corect informația senzorială, astfel apar comportamente care derutează
și frustrează, poate deveni agresivă sau retrasă când este într-un grup sau refuză să participe la
diverse activități sau jocuri sportive. Experiențele senzoriale pot fi imprevizibile, lipsite de sens
afectând persoana de fiecare dată în mod diferit. Din cauza acestei lipse de consistență individul
poate deveni stresat, anxios, nefiind capabil să dezvolte noi abilități sau să participe în
activitățile de zi cu zi.
Există o varietate de grade de afectare care, de exemplu, la un copil cu tulburare de
spectru autist, poate afecta simultan simțurile indiferent de care anume sunt acestea. De
asemenea, persoanele cu alte diagnostice precum sindromul Down, deficitul de atenție,
dificultăți de învățare și multe altele, pot experimenta astfel de tulburări senzoriale. Chiar dacă
diagnosticele sunt diferite, problemele de natura senzorială pot fi aceleași.
În funcție de simțurile și gradul de afectare, terapeutul poate conceptualiza un plan de
intervenție ce conține activități bine planificate, stabilește anumite strategii senzoriale, supune
79
copilul la anumiți stimuli în mod controlat, având ca principale obiective îmbunătățirea

modulării senzoriale, creșterea abilităților de interacțiune socială, a abilităților academice, și
autonomiei personale, înlăturarea comportamentelor stereotipe, adaptarea răspunsurilor la
stimuli din mediu.
Terapia de integrare senzoriala poate aduce o multitudine de beneficii în recuperarea
copiilor cu nevoi speciale și ar trebui să facă parte din planul complex de intervenție al fiecărui
copil.
STUDIU PRIVIND INTERVENȚIILE PSIHOPEDAGOGICE DE FORMARE A

CARACTERULUI COPIIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ
Profesor consilier școlar, Țecu Elena Teodora,

Centrul Județean de Resurse și de Asistență Psihopedagogică, Slatina, jud. Olt
Profesorul consilier școlar poate facilita procesul educativ al preșcolarilor prin

conturarea unor strategii de intervenție cognitivă, motivațională, emoțională și
comportamentală, atât la nivel individual, cât și de grup. Băban (2009) precizează scopul
fundamental al consilierii educaţionale: „funcţionarea psihosocială optimă a persoanei/grupului
prin urmărirea realizării obiectivelor: (1) promovarea sănătății şi a stării de bine, (2) dezvoltare
personală și (3) prevenţia comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a
dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a disfuncțiilor psihosomatice, a situațiilor de
criză”.
Prin arsenalul de metode și instrumente deținute, consilierul psihopedagog școlar
acționează în acord cu prioritățile beneficiarilor săi pentru a oferi șanse egale, pentru a promova
demnitatea şi valorile individuale în vederea creșterii calității vieții copiilor/elevilor/tinerilor.
Astfel, promovarea sănătății și a stării de bine, dezvoltarea personală și prevenția și intervenția
în situații de risc reprezintă dezideratele activității sale (Băban, 2009).
80
Scopul activităților de consiliere psihopedagogică la nivelul preșcolar este de a oferi

resurse formative pentru dezvoltarea personală a copiilor, pentru buna adaptare în mediul
educativ și pentru generarea stării de bine în pregătirea pentru școală și pentru viață.
Dumitru (2008) explică principiile după care se organizează și se desfășoară activitățile
de consiliere în mediul preșcolar:
(1.) Utilizarea unui limbaj accesibil și adecvat vârstei și nivelului de înțelegere;
(2.) Diferențierea și individualizarea intervențiilor în raport cu personalitatea și problemele
copiilor;
(3.) Stimularea motivației și atenției copiilor prin activități atractive de joc, desen, modelaje,
roluri din povești;
(4.) Dezvoltarea unor relații de apropiere, încredere, protecție emoțională pentru copii,
părinți, personalul grădiniței;
(5.) Desfășurarea activităților într-un ritm agreabil, pe o durată de 25-30 minute;
(6.) Asigurarea confidențialității informațiilor;
(7.) Organizarea activității astfel încât să ofere fiecărui copil bucurie de joc, interacțiune
plăcută, prin care facilităm dezvoltarea personală.
Consecința aplicării acestor principii în interacțiunile de consiliere este aceea că sunt
oferite copiilor importante resurse psiho-comportamentale în pregătirea pentru școală și pentru
viață, într-un climat tonic de joc și bucurie, specifice vârstei preșcolare.
Ștefan și Kallay (2009) au elaborat un ghid practic în vederea educării eficiente a
copiilor de vârstă preșcolară. Acesta este considerat un instrument valoros deoarece, prin
activitățile propuse oferă o sursă de informare care sprijină consilierii școlari în identificarea
unor soluții pentru situațiile cu care se confruntă în practica zilnică. Fiind bazat pe o
documentare riguroasă a literaturii de specialitate care demonstrează că nu este suficientă
dezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor, ci este necesară dezvoltarea competențelor
emoționale și sociale. Autorii pun accent pe capacitatea copiilor de a-și conștientiza propriile
emoții și de a le gestiona în mod adecvat, materializate într-un set de activități practice.
Cercetători și practicieni din cadrul Institutului de Etică Josephson au dezvoltat un
program pentru tineri denumit „Six Pillars of Character” care urmărește Dezvoltarea
caracterului prin activități concepute pentru șase virtuți caracteriale:
(1.) Încredere – teme abordate: Fii sincer în comunicare și acțiuni; Nu înșela, sau fura; Ai
curajul de a face ceea ce trebuie; Construiește o bună reputație; Ține-ți promisiunile.
81
(2.) Respect – teme principale: Tratează-i pe ceilalți cu respect; Fiți toleranți și acceptați
diferențele; Folosiți bunele maniere; Fiți atenți la sentimentele celorlalți; Nu-i răniți pe
ceilalți.
(3.) Responsabilitate - Faceți ceea ce trebuie să faceți; Perseverenți; Folosiți autocontrolul; Fiți
autodisciplinați; Gândiți-vă înainte de a acționa; Fiți responsabili pentru cuvintele, acțiunile
și atitudinile voastre;
(4.) Corectitudine - Fiți deschiși; Ascultați-i pe ceilalți; Nu dați vina pe alții; Tratați-i pe toți în
mod corect;
(5.) Grija - Fiți amabili; Arătați empatie; Exprimați-vă recunoștința; Ajutați oamenii care sunt
în situații dificile; Fiți altruiști;
(6.) Cetățenie - Implicați-vă în acțiuni comunitare; Votați; Respectați legea și regulile sociale;
Respectați autoritatea; Protejați mediul; Angajați-vă în acțiuni de voluntariat.
Bibliografie:
• Băban, A. (2009). Consiliere educațională. Editura ASCRD, Cluj-Napoca;
• Dumitru, I. (2008). Consiliere psihopedagogică, Iași: Editura Polirom;
• Ștefan, C. A.; Kallay, E. (2009). Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la
preșcolari. Ghid practic pentru educatori. Cluj-Napoca: Editura Aqua Forte.
EDUCAȚIA SOCIO-EMOȚIONALĂ ÎN PRACTICA DIDACTICĂ

DIN GRĂDINIȚĂ
Consilier școlar, Davidoiu Monica Ștefania
Dezvoltarea educației socio-emoționale, a formării abilităților și educării unui

comportament corect din punct de vedere socio-emoțional, presupune ca educatoarele de la
grupele de copii preșcolari să poată lucra în funcție de următoarele variante:
82
- Integrarea conținuturilor educației socio-emoționale în toate categoriile de activități de

învățare ce se desfășoară în grădiniță;
- Predarea sau învățarea integrată în grădinițe, susținută de toate documentele curriculare
în vigoare în vederea realizării obiectivelor;
- Desfășurarea unor activități opționale la nivelul grupelor cu tema educației socio-
emoțională;
- Derularea unor proiecte cu tema dezvoltării emoționale cu accent pe activitățile
extracurriculare în parteneriat cu școala, părinții și comunitatea.
Vârsta de trei ani, ca și debut al preșcolarității, presupune o diversificare și o îmbogățire
a stărilor afective. Mediul de apartenență al copilului se lărgește (familie, grădiniță) și lumea sa
interioară cu eforturi de adaptare la cerințele sociale. Adesea, situațiile sociale diverse în care
copilul este implicat devin surse de neliniște și nervozitate din cauza lipsei de experiență. Este
o etapă de instabilitate a trăirilor afective, cu modificări bruște de la o stare pozitivă la una
negativă și invers.
Abilitățile sociale și emoționale dezvoltate până la vârsta de 6-7 ani sunt baza pentru
performanța și adaptarea școlară până la 10 ani. Studiile au demonstrat că motivele care asigură
adaptarea la viața adultă nu sunt notele școlare sau un potențial cognitiv ridicat, ci abilitatea
copiilor de a stabili relații cu cei din jur, anulând ideea ca acei copii considerași deștepți vor
reuși în viață. Competența emoțională are un rol foarte important în adaptarea copilului de
vârstă preșcolară la mediu și susține dezvoltarea cognitivă, pregătirea și adaptarea la școală,
atât direct cât și indirect.
O componentă de bază a competenței emoționale este abilitatea unui individ de a
recunoaște ceea ce simte, deoarece o recunoaștere greșită a mesajului atrage după sine apariția
unor dificultăți în relațiile sociale, de exemplu, un copil are probleme dacă nu identifică furia
de pe fața educatoarei și o ignoră continuând să facă ceva greșit. Astfel, emoțiile furnizează
informații, atât pentru persoana care le trăiește cât și pentru cei din jur, cu care interacționează
persoana respectivă. Exprimarea adecvată a emoțiilor este esențială în cadrul interacțiunilor
sociale, deoarece contribuie la menținerea lor și asigură sănătatea emoțională a copilului.
Conversațiile educator-părinte-copil despre dorințe, sentimente, comportamente și
gânduri îi ajută pe copii să înțeleagă mecanismele care antrenează oamenii în diferite acțiuni.
Înțelegerea emoțiilor constituie cheia dezvoltării competențelor emoționale,
presupunând identificarea cauzei și a consecințelor exprimării unei emoții fiind strâns legată de
83
recunoașterea și exprimarea acestora. După ce este recunoscut, apoi mesajul afectiv trebuie
interpretat în mod corect.
Înțelegerea emoțiilor presupune o evaluare inițială a mesajului emoțional transmis de
celălalt, interpretarea acurată, înțelegerea mesajului prin intermediul regulilor contextului
social, care trebuie respectate fiind baza interacțiunilor dintre persoane. În această etapă de
vârstă copilul dobândește o abilitate esențială pentru dezvoltarea ulterioară și anume
autoreglarea emoțională (controlul propriilor emoții și dorințe). Aceasta implică abilitatea de
inițiere, inhibiție sau modulare a proceselor fiziologice, a cognițiilor și a comportamentelor
relaționate cu emoțiile, astfel încât să fie atinse scopurile individuale.
Este esențial să le dezvoltăm copiilor, astfel de mecanisme care să îi poată ajută în
relațiile sociale, încă de la grădiniță unde se formează primele prietenii și îl dezvoltă ca individ
pe acesta pentru viitor. Părinții trebuie învățați cum să încurajeze copilul în exprimarea
emoțională și să lucreze cu el diferite jocuri care să îl învețe să identifice corect emoțiile și să
decodeze mesajul din spatele lor.
Bibliografie:
1.Cemortan, St. Educația copiilor prin jocuri. Chișinău, 2008.
2. Mendjeriţkaia, D. Despre jocul copiilor. Chișinău: Lumina, 1985.
3. Mocanu, L. Învață jucându-te, jocuri și exerciții verbale pentru cei mici. Chișinău:
Ruxanda, 1988.
4. Perspective și tendințe moderne în educația și instruirea copiilor din grupele pregătitoare
(5-7 ani). Vol. I, Vol. II. Coord. S. Cemortan. Chișinău, 2000.
IMPORTANȚA EDUCAȚIEI INCLUZIVE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Consilier școlar, Zoican-Marinescu Ileana-Cristina,
Educația incluzivă presupune un proces constant de dezvoltare și de îmbunătățire a

instituției școlare, având ca scop utilizarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane,
84
pentru a susține participarea la procesul de învățământ a tuturor elevilor din cadrul unei
comunități oferindu-le șansa de a învăța.
În sistemul de educație românesc, un nou început a fost reprezentat de integrarea
copiilor cu cerințe educative speciale în școlile de masă care se poate realiza în mai multe forme:
clase compacte, grupuri de 3-4 copii cu CES integrate în școlile de masă, iar cea mai folosită
formă de integrare este integrarea individuală în clasele obișnuite din școlile de masă cele mai
apropiate de domiciliul elevilor. Serviciile de sprijin sunt insuficiente și ineficiente atât pentru
copiii cu CES și familiile lor, cât și pentru cadrele didactice, copiii și familiile copiilor din
școlile de masă, nefiind familiarizați cu politicile de incluziune care încă, sunt necunoscute.
Nu avem încă în România școli incluzive în adevăratul sens al cuvântului, nu există
transparență în rolurile și responsabilitățile cadrelor didactice, serviciile educaționale de sprijin
sunt ineficiente și prea puțin dezvoltate, iar mentalitatea comunității, încă, este limitată și lipsită
de empatie față de incluziunea tuturor copiilor în orice școală. Cu toate acestea, în cursul
ultimilor ani, au fost derulate o serie de proiecte, coordonate de organisme neguvernamentale,
care au avut drept scop creare școlilor incluzive în România.
Abordarea incluzivă se regăsește, nu numai, la nivelul sistemului de educație, ci și la
nivelul procesului didactic, unde există curriculum adaptate, planuri de intervenție
personalizate și planuri de servicii personalizate. Principalele trăsături ale procesului didactic
de tip incluziv se referă la adaptarea conținuturilor la particularitățile elevilor.
Profesorii, în unele cazuri folosesc relația cu părinții și cu alți membri ai comunității
pentru a-și îmbunătăți metodele folosite în predarea-învățarea la clasă, de a învăța modalități
eficiente de relaționare cu elevii cu cerințe educaționale speciale. Relațiile dintre profesori sunt
o sursă de învățare și un schimb de experiență continuu, cursurile de formare continuă pot
reprezenta punctul de reper în aceste practici de incluziune. Practicile curente duc prin
reflexivitate la acumulare de experiență care trebuie împărtășită cu colegii pentru a deveni o
altă sursă de îmbunătățire a învățării, care ajută la evoluție și reformarea unui sistem educațional
pasiv, care are nevoie de interactivitate și adaptare la mediul în care trăim. Profesorul este cel
care organizează situațiile de învățare în care implică toți elevii și el poate valoriza potențialul
fiecăruia, într-o manieră pozitivă și flexibilă.
Învățarea școlară este un proces continuu care se desăvârșește în urma interacțiunilor
din clasă și pune în valoare acumulările fiecărui elev, noțiunile care îi dau șansa de a fi autonom
și capabil de rezolvarea de probleme. Pentru dezvoltarea personalității elevului și construirea
competențelor lui psihosociale, procesul de învățare este mai important ca produsul. Școala
85
incluzivă este tolerantă, prietenoasă, valorizează toți elevii, se adaptează la diversitatea

nevoilor educaționale și la particularitățile de învățare și dezvoltare.
Este indicat ca elevul cu CES să învețe cu ceilalți copii, și nu separat de ei. De aceea
cadrul didactic trebuie să stabilească concret timpul de lucru al copiilor cu CES în activitate, ce
sarcini didactice le va propune, pentru ca ei să participe alături de ceilalți elevi în procesul de
învățare. Elevul cu CES trebuie să fie inclus, atât, în activitățile frontale, precum și în activitățile
de grup. La anumite etape ale lecției poate primi sarcini individualizate, inclusiv de evaluare.
În cazul în care copilul cu CES are doar sarcini individuale, având profesor de sprijin și nu
participă cu ceilalți elevi la activitățile de grup desfășurate în clasă, incluziunea educațională și
socială a copilului nu există.
Bibliografie:
• Gherguț, Alois, Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iași, 2005;
• Gherguț Alois, Educație incluzivă și pedagogia diversității, Editura Polirom, Iași, 2016
• Cristea, S., „Fundamentele pedagogice ale reformei învățământului“, EDP, București, 1994;
• Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu, L. – „Didactica“, manual pentru clasa a X-a,
școli normale, EDP, București, 1994;
• Cucoș, C. „Pedagogie“, Ed. Polirom, Iași,
• Dan Potolea, Ioan Neacșu, Romiţă Iucu, Ion Ovidiu Pânişoară – Pregătirea
psihopedagogică, Editura Polirom, Iași, 2008;
CONFLICTUL INTERGENERAŢIONAL INTRAFAMILIAL
(PĂRINŢI – ADOLESCENŢI)
Consilier școlar, Donciu Marilena Victoria

Conflictul dintre generații, tot atât de vechi pe cât de nouă este omenirea, a fost și mai
este încă tema de predilecție pentru numeroși și reputați specialiști în domenii ca sociologia,
psihologia, psihosociologia, psihanaliza etc.
86
Încă de la primele încercări de analiză și explicare a conflictului intergeneraţional au

apărut o serie de păreri diferite, începând cu existența sau inexistența acestui conflict și mergând
până la găsirea mecanismelor de rezolvare a acestuia.
Conflictele intergeneraţionale trebuie explicate și înțelese în termeni de neînțelegeri,

divergențe, diferențe, nepotriviri, neconcordanțe. Conflictul intergeneraţional reprezintă starea
tensionată creată de interacțiunea sau confruntarea unor opinii diferite ce aparțin și sunt
susținute de către generații diferite și care poate avea, atât efecte negative, distructive pentru
părțile preopinente sau pentru grupul din care acestea fac parte, cât și efecte pozitive,
constructive pentru acestea.
În cadrul conflictului intergeneraţional intrafamilial putem vorbi de trei entităţi care

trebuie tratate laolaltă, ca un tot unitar: adultul-părinte, copilul-adolescent, mediul confruntării-
familia. Adultul-părinte este primul agent care echilibrează relațiile din interiorul familiei, care
creează, susține și promovează sentimentul de siguranță în tot grupul familial, care echilibrează,
prin urmare, atmosfera familială pentru asigurarea bunei funcționalități a acestui grup.
În genere, părinții nu sunt pregătiți pentru a face față noului status social și, implicit,
problematicii specifice vârstelor prin care trece propriul copil. Dacă în prima parte a vieții
copilului (în copilărie) părinții tind să dea o importanță majoră îndatoririlor lor față de copil
(apelând la sfatul medicului, la experiența și sprijinul celor mai în vârstă etc.), în partea a doua
a vieții copilului – denumită chiar „a doua naștere” sau „nașterea întru maturitate” – acesta este
privit oarecum cu superficialitate. Obișnuiți cu un copil mai mult sau mai puțin ascultător,
părinții se simt proprietarii acestuia: ei l-au conceput, ei l-au iubit, ei l-au crescut, ei l-au
protejat, ei l-au supravegheat, ei l-au educat, ei l-au îndrumat pe un drum în viață. S-a ajuns
așadar la formarea și consolidarea unui anumit climat social, a unui anumit stil, a unor
deprinderi sau automatisme, a unui anumit tip de echilibru. Surprinși de un sentiment de panică
față de transformarea fiului lor, din copil în adolescent cu un comportament diferit de cel
anterior, uneori părinții se dedau la manifestarea unor acte autoritare excesive, la imixtiuni în
intimitatea adolescentului, cu frecvente consecințe negative.
Alteori, părinții se calmează, se liniștesc și rămân indiferenți, neintervenind, lăsând

lucrurile să se desfășoare de la sine. Se vorbește, deci, de o oarecare dezorientare a părinților ca
urmare a imprevizibilității scăzute în ceea ce privește dezvoltarea fiului lor și a problematicii
acestei dezvoltări.
87
„În meseria de părinte, afirmă P. Osterrieth, fiecare vine cu modele interne anacronice
în raport cu familia actuală, fiecare este îndemnat să acționeze, ca tată sau ca mamă, conform
cu modelele de care este impregnat de la cea mai fragedă vârstă, fiecare este îndemnat să-şi
joace rolul conformându-se exemplului părinților. Și fiecare, în fața unei situații noi și în fața
unor principii noi, poate fi cuprins de îndoială, dacă nu chiar de anxietate, căci vechile imagini
nu se potrivesc cu împrejurările noi.[…] Fiecare părinte trebuie să reinventeze rolul de părinte
și deci să-l gândească. Nu este de mirare, deci, că această situație generează incertitudini,
dezorientare și incoerențe în atitudinea părinților, de pe urma cărora copilul are de suferit”.
Relația dintre părinte și copilul său poate fi perturbată de o serie de exagerări ale
părinților ca urmare a lipsei de afecțiune („avitaminoză afectivă”) și interes, fie unui interes și
control exacerbate.
Familia rămâne instituția cu o mare răspundere în ceea ce privește conduita și

comportamentele adolescenților ce o compun. Părinții sunt, așadar, arhitecții ființei sociale a
fiului lor. Acțiunile de tip moralizator realizate de către părinți și cu repercusiuni asupra
copilului nu au nici o urmare, nici un rezultat atâta vreme cât aceștia nu fac un efort pentru a
înțelege specificul procesului de formare și desăvârșire a personalității copilului. Din această
cauză deosebit de negativă apare tendința unor părinți de a identifica moralitatea
comportamentului copilului cu cea a adultului și de a-i cere primului o moralitate matură,
desăvârșită.
Educând așa cum au fost educați, fără a fi originali și fără a se adapta noilor condiții de
viață, părinții comit o serie de greșeli în educarea și formarea copiilor lor, în sensul că ei, fie
manifestă atitudini educative diferite între membrii familiei, fie nu sunt consecvenți în ceea ce
privește transmiterea de norme educative la copii.
Bibliografie:
• Ciofu, C., Interacțiunea părinți-copii, E.S.E., București, 1989;

• Banciu, D., Rădulescu S., şi Voicu M., Adolescenții și familia, E.S.E., București, 1987;
• Osterrieth, P., Copilul şi familia, E.D.P., București, 1974;
• Rudică, T., –Maturizarea personalității, ed. Junimea, Iași, 1990;
88
MEDIU DE ÎNVĂȚARE INCLUZIV,

ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN ȘCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU CES
Profesor consilier școlar, Andronie Elena Nineta,

Școala, ca instituție publică de formare şi socializare umană, trebuie să răspundă

cerințelor tuturor elevilor, atât celor care au un ritm de învățare şi un potențial intelectual şi
aptitudinal peste medie, dar și celor care manifestă deficiențe de învățare. Ambele categorii
necesită un program individualizat de învățare. Având în vedere că existența copiilor cu CES
este o realitate permanentă, școala trebuie să se adapteze și să ofere un mediu de învățare
incluziv în care toți copiii să aibă posibilitatea să se dezvolte. Este necesar ca școala să creeze
parteneriate educaționale cu personal specializat, cu centrele de resurse și asistență
educațională, ca profesorii din școli să devină ei înșiși agenți ai educației incluzive și, în același
timp, să aibă o colaborare mai strânsă cu părinții. Toți elevii care participă la procesul de
educație trebuie să beneficieze de o diferențiere educațională pentru că: au abilități diferite, au
interese diferite, au experiențe anterioare de învățare diferite, provin din medii sociale diferite,
au diferite comportamente afective (timiditate, emotivitate), au potențial individual de învățare,
învaţă în ritmuri diferite, au stiluri de învățare diferite.
Adaptarea curriculum-ului realizat de cadrul didactic la clasă pentru predarea, învățarea,
evaluarea diferențiată se poate realiza prin:
adaptarea conținuturilor, având în vedere atât aspectul cantitativ, cât şi aspectul calitativ,
planurile şi programele școlare fiind adaptate la potențialul de învățare al elevului prin
extindere, selectarea obiectivelor şi derularea unor programe de recuperare și remediere școlară;
adaptarea proceselor didactice având în vederea mărimea şi gradul de dificultate al
sarcinii, metodele de predare (metode de învățare prin cooperare, metode active-participative,
jocul didactic), materialul didactic (intuitiv), timpul de lucru alocat, nivelul de sprijin (sprijin
suplimentar prin cadre didactice de sprijin);
adaptarea mediului de învățare fizic, psihologic şi social;
adaptarea procesului de evaluare, având ca finalitate dezvoltarea unor capacități
individuale ce se pot exprima prin diverse proiecte și produse (scrise, orale, vizuale,
kinestezice).
Idei de activități pentru elevi:
89
✓ jocuri de socializare
✓ jocuri de stimulare senzoriala (,,Modelaj din aluat’’, ,,Cursa broscuțelor’’)
Modelaj din aluat – copiii amestecă făină cu apă și din aluatul rezultat pot modela
animăluțe, figuri geometrice, oameni de zăpadă, etc. După uscare, își pot picta figurinele cu
acuarele de apă.
Cursa broscuțelor - Într-o cutie se pun două broscuțe făcute din hârtie (origami).
Fiecare copil primește câte un pai de suc în care trebuie să sufle până când animăluțul său ajunge
la linia de final. Activitățile care implică suflatul ajută de asemenea și la corectarea dificultăților
de vorbire, pronunție a sunetelor.
✓ jocuri de autonomie personală (,,Azi ne ordonam lucrurile’’, jocuri de rol)
✓ jocuri cu elemente de abstractizare și generalizare, jocul omisiunilor (excluderea
elementelor nepotrivite dintr-un ansamblu/ sesizarea elementelor lipsă dintr-un ansamblu);
jocuri asociative („Jocul categoriilor”, „Familia de animale“; „Salata de legume”; „Care este
casa lui?”, „La ce folosește …?”); – jocul ghicitorilor.
Strategii de învățare:
✓ munca in echipa, prin colaborare si cooperare
✓ activități desfășurate cu ajutorul profesorului itinerant, psihopedagogului școlar
✓ dezvoltarea relațiilor de colegialitate
✓ sprijin individual in rezolvarea temelor
✓ alegerea rolului si a responsabilităților pe care le va avea in clasa
✓ alegerea rolului pe care îl va îndeplini in diverse jocuri si activități școlare si extrașcolare
✓ lucrul în echipă
✓ utilizarea imaginilor pentru indicarea semnificației unui mesaj audiat
✓ audierea unor povești cu mesaj
Resurse:
✓ Material didactic atractiv, adecvat și ușor de folosit
✓ Jetoane
✓ Mijloace de predare/învățare multisenzoriale și distractive;
✓ mijloace IT (calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.);
✓ cărți frumos ilustrate/reviste cu imagini;
✓ fișe cu scheme de fixare;
✓ resurse educaționale deschise;
✓ planșe tematice afișate la vedere.
90
Evaluare:
✓ Fișe de observare a evoluției (progres/regres);
✓ Observare sistematică;
✓ Aprecieri verbale;
✓ Proiecte individuale și de grup
91
92
THE OFFLINE HAS TO COME TO AN END
Diaconescu Ștefan Viorel, 16 ani, clasa a X a,

Colegiul Național „Radu Greceanu”, Slatina, Olt
Due to the pandemic, schools had to rediscover and adapt quickly to a new way of
learning, online learning. Following my understanding, the online school has more drawbacks
than offline school.
Firstly, the attention and concentration that the offline school implies are unmatchable,
and the online school stands no chance against it. However, now that the pandemic is beginning
to drift away, we go back to the old-fashioned offline school. But the question is about what
makes the offline school so expected by many but so unwanted for others.
On the one hand, the most significant benefit of offline learning is that we can engage
and socialize with our classmates. That might have a more profound effect on students` social
life than people realize. Moreover, the same type of interaction that has been cut off during
online school is the student-teacher relationship which fonds the very base of the educational
system. Another benefit is that we can understand easier as there cannot be a problem with the
device because there is no device. A pen and paper and a good night's sleep are all we need.
On the other hand, one drawback is that teachers might not be as considerate and
forgiving as they were during online school. Sure, it was a time of adaptation, the rise of the
new generation, but like everything on this Earth, have to come to an end. The next disadvantage
is that students now have to wake up earlier to prepare for school and have much more effort
and stress.
To sum up, if there were a choice, I would confidently choose offline learning. Although
it is hard, this is the only way, the right way for society to advance.
93
THE POWER OF MUSIC
Popescu Simona, 14 ani, clasa a VII a,

Școala Gimnazială Nr. 3, Slatina, Olt
Have you ever thought about why do we like music? Why do we feel the need for
music...? People sing, play an instrument, or whisper their favorite lyrics, even when they are
sad, not only when they are thrilled. I think that one of the answers to these questions might be
that music plays a significant role in human life, and it has the power to relax or increase our
concentration, its effects on the brain being beneficial.
For me, music is one of my all-time passions. In the beginning, I started singing classes
as an extracurricular activity from an early age, when I was six. Every day, my free time
activities were more and more exclusively related to singing and dancing. I couldn't stay away
from the music phenomenon for too much time: I was either singing or listening to my favorite
songs and artists. Finally, my parents and I discovered that music had become one of my
favorite hobbies, and we decided to move on to fulfill my dream.
After I had decided that I wanted to be an artist, there followed thousands of hours of
rehearsals, recordings, and hundreds of hours spent in the recording studios. It was both
exhausting and satisfying, the tiredness of hard work and the results of satisfaction. Sometimes
there were antisocial working hours for a child, but it was worth the entire effort. Music gave
me wings, and I had been struggling to become the best at singing for seven years, but now, I
am very proud of what I managed to do: to sing the songs of one of the greatest Romanian
artists.
Moreover, I can proudly say that I have evolved both as an artist and a person. This
great passion, music, has made me reach an even higher level. In addition, to become a complete
artist, not only a musician, I started taking piano and dance lessons. My achievements in the
field of dancing appeared quite quickly. I participated in a lot of Romanian dance competitions.
Being all this time involved in the music field, I realized the importance of music in our
lives, and how much music and everything that involves music helped me.
On the one hand, music has many positive effects that improve our mental health, such
as the secretion of dopamine, the proper functioning of the brain, and the improvement of
emotional health. That helped me become a more focused, active, and cheerful person.
94
On the other hand, music also develops us intellectually, cultivating us, being forced to
understand the most hidden messages written by the composers and to convey, in our turn,
emotions, during the interpretation. Socially, music helps us be more empathetic, more
optimistic, and more motivated.
To sum up, music, in any form, is an essential element in the lives of each of us, having
many benefits. Various musical styles allow us to select music that makes us feel better,
depending on our personality, preferences, and level of education.
95
LEARNING TOGETHER
Bodescu Maria Andreea, 14 ani, clasa a VIII a,

Radu Alexia Teodora, 14 ani, clasa a VIII a,
Diaconescu Stefan Viorel, 16 ani, clasa a X a,
Erasmus project means getting to know other cultures,

personalities, languages, and traditions. It is also about making
friends and accommodating to new countries and lifestyles.
We think that an Erasmus project can help a lot with our
growth. It increases our social skills and opens up our minds
to new opportunities. Having a chance to meet new people
from different countries is quite rare. We are aware of that, therefore we will not hesitate to turn
this into a memorable and helpful experience.
In the first place, through this program, we can make new friendships, socialize and
practice our English and French. Also, the correspondents’ arrival helps you accommodate their
character and makes you integrate them into your family. Being aware or not, this requires a lot
of effort and it is far from easy to take someone unknown under your roof and offer him a
glimpse of your life in your city. From the other perspective, flying to a new country and
integrating into their home and lifestyle is not something anyone can do. To sum up, our
development from these opportunities is very appreciated.
In the second place, due to this project, we have the chance of traveling around the world
and discovering a new country, tourist objectives, and traditional food. It is said that this might
be the main reason students want to participate in an Erasmus project because of the great
chance of traveling to another country which is highly appreciated, but we know it means much
more than that. Being our first attendance, we are very excited and eager to meet our fellow
teenagers face to face. At the same time, we can have fun in an interactive mode by participating
in various games and activities. Organizing them with our teachers takes a lot of time and
dedication to creating attractive interesting, fun, and helpful experiences.
On the other side, we can see the world from different perspectives by their side. Through
this project, we find out about other learning methods and it opens new paths to our future.
Looking at your future through different lenses can sometimes change or shape your targets,
96
but it always gives you more clarity. Also, meeting new people makes you more open-minded,
empathetic, and supportive. In life, these qualities are above important, therefore we are looking
forward to evolving our inner selves with this opportunity.
In conclusion, we are very grateful for receiving the chance to participate in the Erasmus
K229 project and we hope that we will have more opportunities alike to meet other people and
nationalities!
97
ONLINE EDUCATION - A TEMPORARY SOLUTION
Enache Denisa Maria, 16 ani, clasa a IX a,

Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina, Olt
During the pandemic and long after that, online school seemed like a good idea, and
students enjoyed it. Personally, online school is the most efficient and valuable both for our
personal and professional development, and online school should remain just a temporary
solution, even if it has developed a lot recently.
Firstly, the offline school offers us the opportunity to understand the scientifical content
better. In other words, to strengthen our knowledge and understand its applicability, we interact
with different people, various teaching methods and techniques, equipment, do practical
activities, and have a more complex assessment.
Moreover, we are more involved, competitive, and attentive to classes, and we prepare
better our projects and tasks. On the other hand, many students still rejoice when they hear
about the online school system, associating online with the comfort of their home, inactivity
during the lessons, and cheating on the tests.
Furthermore, studying online, the inner motivation disappears, the interest in knowledge
and science is quickly lost, and students are attracted to spending more and more time on social
media, sometimes without teachers even noticing.
However, as a result of online, many children suffer from anxiety, they are afraid of
socializing and expressing their opinions, and they have lost their self-esteem. Still, other
children feel safer and more confident behind their screens' gadgets because no one judges them
by their appearance.
To sum up, the offline school should be not only the perfect environment but also a
normal lifestyle, and the online school-just an educational tool.
98
CLASSROOM, MY FIRST OPTION
Vitășoiu Tania, 17 ani, clasa a XI a,

Education is power, it is about opening up your mind and gaining the skills necessary
to seek information, find joy in discoveries, reason through arguments, make sound decisions
and, most importantly, make the best use of your innate intelligence. I believe that school is
much more efficient offline than online, given the transmission, acquisition, and evaluation of
knowledge, accessibility, safety, and health, developed social and personal skills, as well as the
interaction between the factors involved in education.
To begin with, the link between teachers and students is stronger and more cohesive in
offline classrooms, as they interact physically every day. Due to this cohesion the information
reaches the student better, without any obstacles, the topics are better understood, and the
activities have mainly a practical approach. Moreover, in the offline classroom, teachers pay
more attention to those students who need to be helped to improve their skills and offer them
additional information, support, and feedback.
Secondly, in offline school, are developed students social and personal skills that are
less involved online: competitiveness, foresight, persuasion, team spirit, confidence, public
speaking, willingness, and self-control.
In addition, the use of technology is less obvious than in online school, it is controlled,
geared to apply information creatively, and teach in a more efficient and enjoyable style.
To conclude, the offline school gives people a wider view on different topics, develops
social abilities and thinking, offers unity in the educational system, and might provide more
educational opportunities for the future
99
BENEFITS AND DRAWBACKS OF LEARNING ONLINE
Bodescu Maria Andreea, 14 ani, clasa a VIII a,

In recent years, students have faced many challenges, and the most important was the
online education system with all its benefits and drawbacks. In the beginning, we tried to adapt
and get used to the idea, but we ended up learning almost exclusively online for the last two
years.
In line with my understanding, both types of learning can be beneficial, depending on
the lesson aims and educators' teaching methods and assessment strategies. Accordingly to
traditional face-to-face school, learning is thus more disciplined and organized, as classes are
planned and structured according to a fixed schedule. Moreover, classroom learning also
happens in a group setting and may enhance debate, interaction, creativity, team spirit, and
involvement.
On the contrary, online education offers a lighter schedule, and students feel less of the
pressure given by assessments because they are at home, in a space where they feel relaxed and
comfortable.
In addition, emphasizing another straight of online education, I would underline the
support in finding ourselves, getting more time for our interests and hobbies. Instead, offline
school seems more exhausting, too competitive, and stressful, and there is less free time to carry
on with our hobbies and learning until unsocial hours.
Nevertheless, online education can be beneficial only if teachers are involved and try to
find the most ingenious solutions to help students understand the lessons.
In conclusion, both approaches have benefits and drawbacks, and switching online has
made us more individualistic, and taught us to love ourselves more!
100
ON-school, OFF-line
Necșoi Maria Alexandra, 16 ani, clasa a X a,

Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina, Olt
Due to the pandemic, we could say that we have spent our lives almost online lately.
The online school had a strong impact not only in the educational field but also on the labor
market. However, are the effects positive or negative?
On the one hand, the advantages of online school are noticeable. Firstly, we are more
relaxed and energetic, as we start our day later, and have the chance to sleep more. Secondly, it
is common knowledge that sleep makes a person more efficient than usual, and the more
efficient you are, the more productivity increases. Furthermore, you have the opportunity to
work in a more familiar setting, and safety provides better results in the long run.
On the other hand, the disadvantages of online learning are many more than the
advantages. Above all, given efficiency, physical presence is by far the best. Meeting face to
face makes communication easier for both teachers and students, and social life is improved.
Hence, students have the opportunity to ask questions, meet other people than their
acquaintances, share ideas and learn from others. Teachers can check if students understand,
offer feedback, or do complex evaluations.
Last but not least, offline learning helps you keep fit thanks to the effort you put into
physical education classes, during the breaks, and walking to and from school.
To sum up, I prefer offline education because it is highly efficient, it forces you not to
have a sedentary life, makes you interact better, and improves your social skills.
101
NEW YORK - 4 REASONS TO VISIT NEW YORK
Cojocaru Ana, clasa a VII a – A,

Școala Gimnazială Nr. 1, Slatina, Olt
The city I want to visit is New York because it gives you a unique experience, is a city
where you have hundreds of places to visit, can walk miles and you will not get bored and you
will find hundreds of restaurants, shops and activities to do. It is one of those cities where not
only is it worth coming back to, but you also have to because your days will not be long.
The greatness of New York is emerging when you walk in Central Park…and you find
a Zoo, a lake, a baseball field.
Places I want to visit in New York:
➢ Central Park - a place you must visit regardless of the season.
➢ Brooklyn Bridge
➢ Brooklyn Bridge Park
➢ DUMBO - that neighborhood where a lot of American movies were made.
➢ Upper East Side -the neighborhood of the ”rich people”, that also have an architecture
that you don’t see very often.
➢ Times Square - Something iconic for New York
➢ Bryant Park - An oasis of nature
➢ Flatiron Building
I really want to visit New York.
102
ADVERTISEMENTS
Donciu Ștefan Bogdan, clasa a XII-a

Colegiul Național „Radu Greceanu” Slatina, Olt
Advertisements have always been an important part when it comes to mass media, those
being wildly spread across various social media network and across global television.
In my opinion, advertisements have become the opium of the masses rather than the
educator, those being highly influential no matter the message.
Firstly, advertisements have shifted their purpose across the years, those being great for
sharing information about certain products back then, now that might have some downsides
that the respective company doesn’t want you to hear about. Nowadays, they will do everything
in their power to make the product as appealing to the public as possible without caring about
the quality.
Secondly, advertisements have turned from a source of great information into ones that
are made from rumors, made up stories and baseless conjecture that only spread
misinformation. People who aren’t used to verify those are most likely to believe this
misinformation and spread it.
In conclusion, advertisements have become the opposite of what they were initially
meant for because of either bad journalism or corporate greed.
103
JURNAL DE CALATORIE ERASMUS+ VET
Gună Corina Emanuela, clasa a XII a D,

Drăgoi Alexandra Andreea, clasa a XII-a D,
Liceul Tehnologic ,,Petre S. Aurelian”
Slatina, Olt
După un zbor de 3 ore și 40 de minute în

care am încercat să stăm liniștiți, ținându-ne
entuziasmul sub control, am ajuns, în sfârșit, în
primitorul aeroport din Malaga. A urmat o oră de mers până în Granada, orașul în care trebuia
să ajungem, admirând frumosul peisaj pe lângă care aveam privilegiul să trecem. Eram cu
adevărat fascinați, totul era diferit, frumos, iți lua pur și simplu ochii. Ajunși în Granada, am
fost cazați la HOTEL YIT CASABLANCA, un hotel primitor, drăguț, cu un personal foarte
amabil. Ajunși în camere, despachetam cât se poate de repede, servim prânzul și începem să
descoperim, puțin câte puțin, zona turistică a Granadei.
Stagiul de practică de specialitate l-am realizat, timp de trei săptâmâni, în unități
comerciale și turistice din Granada: Rodriguez Primentel 2015, Abadia Hotel Granada Centro,
Hotel YT Casablanca, Dia Cullar Vega si Artega Hostal Y Banos De Elvira.
Ce am aflat despre cultura Granadei?
• Granada este sufletul Andaluziei, un loc de
frumusețe uluitoare la poalele Munților Sierra
Nevada.
• Palatul Alhambra este unul dintre cele mai
importante monumente de arhitectură islamică,
un ansamblu de clădiri într-o fortăreață care
domină câmpia și orașul Granada, situat în fata
un cartier popular și pitoresc.
• Cartierul Albaicin de a cărui frumusețe am
rămas cu adevărat uimiți.
• Am descoperit Flamenco - un gen muzical, care
a apărut și s-a dezvoltat în Spania, preponderent în regiunea Andaluzia. Impresia pe care
104
ne-a lăsat-o nouă acest gen de dans este ca merita vizionat măcar o dată în viață deoarece
este într-adevăr un dans uimitor care te umple de viață.
• Sevilla, capitala regiunii autonome Andaluzia, este al 4-lea oraș ca mărime din Spania,
după Madrid, Barcelona, si Valencia).
• Cordoba, un oraș minunat (găzduiește exemple notabile de arhitectura maura, cum ar fi
Mezquita-catedrala care a fost
desemnata ca sit UNESCO.
• Malaga, unde ne-am petrecut tot
timpul în apă ,simțindu-ne minunat. A
fost o zi plină de zâmbete și fericire,
că, doar tuturor ne place la mare.
• Biodomul si Parcul de știință din
Granada, unde am văzut proiecte astrologice, diferite specii animale și vietăți marine, dar
și o impresionantă zona botanică.
În călătoria noastră profesională și culturală am descoperit că Spania este o țară despre
oameni și despre emoții, nu doar despre locuri frumoase, iar vizitele turistice au arătat, ceea ce
mulți dintre noi știm, că Spania știe să-și respecte oaspeții, să-şi prezinte frumusețile.
Mobilitatea a fost o experiență deosebită, din care am avut din plin ce învăța și prin
care ne-am dezvoltat atât profesional, cultural, cât și personal, ne-am exersat și îmbunătățit
competențele lingvistice.
Cele trei săptămâni de stagiu ne-au ajutat să ne îmbunătățim abilitățile și ne-au ajutat să ne
dezvoltăm în plan profesional. Un astfel de stagiu ne-a ajutat să cunoaștem persoane noi, diferite
de noi și, totodată, locuri cu o istorie impresionantă. Din acest proiect am învățat cum să ne
comportăm într-un grup, cum să reacționăm în cazuri diferite și, totodată, am învățat să lucrăm
cu alți oameni, colegi de echipă, cu răbdare și cu încredere în propriile forțe.
Personal, putem spune că datorită acestui proiect suntem mult mai responsabile,
punctuale si independente. Este cu adevărat o șansă unică în viață, pe care ne bucuram enorm
ca am trăit-o și, cu siguranță, am mai repeta-o oriunde în lume, deoarece a însemnat pentru noi
șansa de a trăi un stil de viață diferit de al nostru.
Prin acest articol, le mulțumim tuturor organizatorilor proiectului ERASMUS+
KA1,VET-EURO-COMPETENTE PENTRU SERVICII COMERCIALE SI TURISTICE DE
CALITATE pentru că ne-au oferit nouă, elevilor, șansa de a trăi astfel de experiențe unice!
105
ANDRONIE ANASTASIA
Școala Gimnazială „Eugen Ionescu” Slatina;
CLASA a III-a, 9 ani;
Prof. îndrumător, Andronie Elena Nineta
106
GHEORGHE CRINA PATRICIA

COLEGIUL NAȚIONAL „ION MINULESCU” Slatina;
CLASA a IX-a.
107
DIACONESCU ANDREI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3 SLATINA;
Clasa a III-a, 9 ani;
Profesor îndrumător, BRÎNZAN DANIELA
108
ISPAS MARIA ISABELLE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „GEORGE POBORAN” SLATINA;
Clasa pregătitoare, 6 ani;
Asociația Sentire, Atelier EduKids
109
CIUCĂ TIMEEA
COLEGIUL NAȚIONAL „ION MINULESCU” SLATINA;
Clasa a VIIII-a, 14 ani;
Profesor îndrumător, BARBU NARCISA
110
ALEXANDRU ARIANA ELENA

Școala Gimnazială „Nicolae Iorga” Slatina;
CLASA a III-a, 9 ani;
Prof. îndrumător, Carmen Cârciumaru.
111
COJOCARU ANA
Școala Gimnazială Nr. 1 Slatina;
CLASA a VII-a.
SZILAGYI ȘTEFAN ALEXANDRU

Școala Gimnazială „ȘTEFAN PROTOPOPESCU”
Slatina;
CLASA a II-a.
112
MIRESCU DARIA MARIA

COLEGIUL NAȚIONAL ,,ION MINULESCU” SLATINA
CLASA A II-A
Asociația Sentire, Atelier ,,EDU Kids”
,,MELANCOLIE”
113
MIRESCU NATALIA
GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 8, SLATINA
GRUPA MARE
Asociația Sentire, Atelier ,,EDU Kids”
114
LUCRĂRI TERAPIE OCUPAȚIONALĂ
115
116
117
OFERTA DE FORMARE
EDUCAȚIE ÎN ZIZAG organizează următoarele cursuri de
formare autorizate ANC (Autoritatea Națională pentru Calificări)
și avizate de Ministerul Educației și Ministerul Muncii:
1. Curs de specializare – CONSILIER VOCAȚIONAL, Cod COR: 242315 - 120

ore
Condiții de acces: persoane licențiate în științe socio-umane, asistență socială, științele
educației, psihologie, psihopedagogie sau drept şi/sau persoane cu studii la nivel de masterat
în științele socio-umane care doresc să se specializeze în consiliere vocațională.
Module:
1. Conținutul si specificul consilierii vocaționale;
2. Bazele teoretice ale consilierii vocaționale;
3. Abilități de comunicare și procesul de suport în consiliere;
4. Procesul de evaluare în consilierea vocațională;
5. Elemente de etică și deontologie privind profesia de consilier.
2. Curs de specializare – DEZVOLTATOR DE eLEARNING, Cod COR: 235905

- 120 ore
Condiții de acces: studii superioare
Module:
1. Aspecte generale despre e-Learning;
2. Platforme de e-Learning;
3. Utilizarea platformei Moodle de e-Learning;
4. Creare de site-uri web.
3. Curs de specializare – FORMATOR, Cod COR: 242401 - 120 ore

Condiții de acces: studii superioare
Module:
1. Fundamentele procesului de formare profesională a adulților;
2. Pregătirea formării;
3. Realizarea activităților de formare;
4. Evaluarea participanților la formare;
5. Aplicarea metodelor și tehnicilor speciale de formare;
6. Marketing-ul formării;
7. Proiectarea programelor de formare;
8. Organizarea programelor și a stagiilor de formare;
9. Evaluarea, revizuirea și asigurarea calității programelor și a stagiilor de formare.
118
4. Curs de perfecționare – COMUNICARE ÎN LIMBA ENGLEZĂ - 120 ore

Condiții de acces: studii medii
Module:
1. A f b tu ș s b u f n tc ;
2. Vocabular elementar;
3. Gramatica – n ț un nt ;
4. A socializa – n z c n s ț n ă;
5. Ab tăț sc în b n ză
5. Curs de perfecționare – OPERATOR INTRODUCERE, VALIDARE ȘI

PRELUCRARE DATE, cod COR: 413201- 120 ore
ț de acces: Studii medii
Module:
1. Concepte de bază pentru utilizarea calculatorului personal;
2. Utilizarea sistemului de operare Windows;
3. Procesare de text (Microsoft Word);
4. Prezentări Microsoft PowerPoint;
5. Calcul tabelar Microsoft Excel;
6. Baze de date Microsoft Access;
7. Internet și poștă electronică;
8. Comunicarea la locul de muncă;
9. Sănătatea, securitatea în muncă și protecția mediului.
6. Curs de specializare – EVALUATOR ÎN SISTEMUL FORMĂRII

PROFESIONALE CONTINUE, Cod COR: 242411 - 120 ore
ț de acces: studii superioare
Module:
1. Sistemul de evaluare a competențelor profesionale;
2. Etapele procesului de evaluare;
3. Elaborarea instrumentelor de evaluare;
4. Evaluatorul de competențe profesionale;
5. Asigurarea calității procesului de evaluare;
6. Evaluarea furnizorului de formare de către specialiștii desemnați de comisiile de
autorizare;
7. Monitorizarea furnizorilor de formare profesionala de către comisiile de autorizare;
8. Desfășurarea examenului de absolvire.
7. Curs de perfecționare – EXPERT ÎN EGALITATE DE ȘANSE, Cod COR:

242230 - 180 ore
ț de acces: Studii superioare absolvite cu diploma de licență, minim 3 ani experiență în
muncă sau în domeniul voluntariatului
119
Module:
1. Elemente de planificare a activităților de prevenire și intervenție în vederea respectării
principiului egalității de șanse;
2. Managementul cazurilor de nerespectare a principiului egalității de șanse și
gestionarea resurselor;
3. Elemente de planificare a activităților de prevenire și combatere a violenței
domestice;
4. Managementul cazurilor de violență domestică;
5. Prevenirea/combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia;
6. Comunicarea și relaționarea interpersonală, intra- și interinstituțională;
7. Evaluarea și optimizarea activităților profesionale.
8. Curs de perfecționare – EXPERT ACCESARE FONDURI STRUCTURALE ȘI

DE COEZIUNE EUROPENE, Cod COR: 242213 - 120 ore
ț de acces: Studii superioare
Module:
1. Oportunități de finanțări prin intermediul instrumentelor structurale la nivelul UE;
2. Instrumentele structurale de finanțare în România;
3. Ciclul de viață al unui proiect;
4. Identificarea - etapa importanta în scrierea unui proiect;
5. Documentația de proiect;
6. Completarea unor secțiuni importante ale cererii de finanțare;
7. Evaluarea proiectului;
8. Etapa de contractare.
9. Curs de perfecționare – MANAGER DE INOVARE, Cod COR: 242106 – 120

ore
ț de acces: Studii superioare
Module:
1. Creativitatea în companie;
2. Elementele esențiale ale inovării;
3. Inovarea în companie;
4. Strategiile tehnologice;
5. Inovarea și calitatea produselor;
6. Instrumentele managerului de inovare.
120
SO I ȚI SENTIRE ă ă cursuri de formare cu credite

profesionale transferabile acreditate de Ministerul ț
„I ORM TI Ă ȘI TIC Î U ȚI ”
Program de formare c nt nuă acreditat prin O.M.E.N. nr. 4482/15.07.2019
30 Credite Profesionale Transferabile, cu durata de 120 de ore

Grup țintă: Personal didactic de predare din învățământul preuniversitar
Modulele tematice parcurse în cadrul programului de formare continuă:

Modulul 1 –Concepte de bază ale tehnologiei informației și editarea documentelor;
Modulul 2 – Aplicațiile Excel, PowerPoint, Prezi și utilizarea sistemului de operare Windows.
Instrumente online;
Modulul 3 – Utilizarea TIC pentru optimizarea procesului educațional;
Modulul 4 – Instrumente de comunicare.
„ U ȚI R M I Ă PENTRU ELEVII CU I I U TĂȚI DE Î VĂȚ R ”

Program de formare c nt nuă acreditat prin O.M.E.N. nr. 3559/29.03.2021

Grup ț ă: Personal didactic de predare din în ăță ntu preuniversitar

Modulul 1 – Educația remedială. Metode și strategii în educația remedială;
Modulul 2 – Instruirea diferențiată a copilului cu dificultăți de învățare, în școlile de masă;
Modulul 3 – Managementul comunicării și al conflictului în clasa de elevi;
Modulul 4 – Prevenirea și combaterea abandonului școlar prin activități extrașcolare.
121
„M M T STR T I Î U ȚI ”
f c nt nuă acreditat prin O.M.E. nr. 5752/08.12.2021

Grup țintă: Personal didactic de predare din învățământul preuniversitar

Modulul 1: Managementul strategic al resurselor umane;
Modulul 2: Managementul calității;
Modulul 3: Managementul carierei didactice;
Modulul 4: Managementul proiectelor.
122
CUPRINS
GÂNDURI ……….................................................................................................................... 1
UN EROU PENTRU FIECARE COPIL, Boldurescu Natalia …......................................... 2
LE LYCÉE DENIS DIDEROT DE LANGRES - ÉCOLE AMBASSADRICE DU
PARLAMENT EUROPÉEN, Lesage Michel și Tremblot De La Croix Victor …............... 4
IMAGINAȚIA-METODĂ DE PREDARE LA PREȘCOLARI, Dădulescu Mariana ....... 6
VLAD ŢEPEŞ: ÎNTRE ADEVĂRUL ISTORIC ȘI LITERATURĂ, Nistor Dorel ........... 9
MOTRICITATEA FINĂ ȘI ROLUL SĂU LA COPIII CU TULBURĂRI DIN SPECTRU
AUTIST, Deaconu Mirabela …..…………………………………………………………… 12
DEVELOPING LEARNER AUTONOMY IN LANGUAGE LEARNING, Diaconescu
Florina .…………...………………………………………………………………………..... 14
CREATIVITATEA - PARTE IMPORTANTĂ ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR,
Dumitru Florina Dorina ......................................................................................................... 17
FIRMA DE EXERCIŢIU, MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU DEZVOLTAREA
COMPETENŢELOR ANTREPRENORIALE, Urdeș Jenica, Bîzu Ramona ..............…. 19
ONOMASTICA UNUI MIT: DE LA DRAC LA DRACULA, Nistor Dorel ..................... 23
GEOMETRIA ȘI ORIGAMI, Licsandru Anne Marie ......................................................... 26
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ-EDUCAȚIE DE CALITATE PENTRU TOȚI, Tudor
Margareta Ana …………………………………................................................................… 28
EROTISMUL LUI DRACULA, Nistor Dorel ...................................................................... 30
METODE ACTIV - PARTICIPATIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR, Ivan Ana-
Maria ....................................................................................................................................... 34
METODE DE EVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR, Ivan Ana-Maria .............................. 36
METODE INOVATIVE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE CENTRATE PE
ELEV, Bujgoi Anișoara ...................................................................................................….. 38
PROIECTUL – METODĂ DE EVALUARE TRANSDISCIPLINARĂ, Ciobanu
Nicoleta …………………………………………………………………………………...... 40
CUNOAŞTEREA GRUPEI DE COPII PREŞCOLARI-ELEMENT ESENŢIAL ÎN
MANAGEMENTUL GRUPEI, Mirea Cioroianu Elena Simona ……..…...............…..… 43
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE LA GRADINIȚĂ, Ciurez Geta
Mirela ...................................................................................................................................... 46
123
UTILIZAREA INTERNETULUI DE CĂTRE COPII-TENDINȚE, Corbeanu Aurelia

…..................……………………………………………………………………................… 49
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IMPORTANȚA
EVALUĂRII INIȚIALE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ, Dia Ștefania Roxana ......... 51
ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR – FERESTRE DESCHISE CĂTRE EDUCAȚIA
VIITORULUI, Fulgă Mihaela Florica .............................................................................… 53
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR ANTREPRENORIALE ÎN ȘCOALĂ, Ghiță
Mihaela ……………………………………………………………………………………... 56
CULTURE, CREATIVITY, INCLUSION, Donciu Marilena, Diaconescu Florina ......... 59
LANGRES-SLATINA, LET’S MAKE EUROPE LIVE TOGETHER/ENSEMBLE
FAISONS VIVRE L’EUROPE, Radu Georgina Andreea .........................................…….. 61
DEMAIN TOUS SOLIDAIRES LE SYSTÈME SCOLAIRE PORTUGAIS, Pinto Sónia
.............................................................................................................................................…. 64
CUM NE MOTIVĂM ELEVII SĂ CITEASCĂ? Stoichicescu Daniela-Cristina .......…. 68
STRÂNSA LEGĂTURĂ DINTRE DASCĂL, ELEV ȘI FAMILIA SA, ÎN
CONSOLIDAREA REUȘITEI EDUCAȚIONALE, Tănase Ștefania-Verginica ............. 70
PREDAREA DIFERENȚIATĂ - O PROVOCARE PENTRU CADRUL DIDACTIC,
Popa Dorina-Ileana ............................................................................................................….72
METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE, METODĂ MODERNĂ DE EVALUARE A
CUNOȘTINȚELOR ELEVILOR Tănase Ștefania-Verginica ........................................... 75
CEI 7 ANI DE ACASĂ, Zoican Liliana Elena ..............................................…....………...76
INTEGRAREA SENZORIALĂ, Pisică Marina Adriana ………….……………….….… 78
STUDIU PRIVIND INTERVENȚIILE PSIHOPEDAGOGICE DE FORMARE A
CARACTERULUI COPIIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ, Țecu Elena Teodora ...80
EDUCAȚIA SOCIO-EMOȚIONALĂ ÎN PRACTICA DIDACTICĂ DIN GRĂDINIȚĂ,
Davidoiu Monica Ștefania …………………………………………………………….....…. 82
IMPORTANȚA EDUCAȚIEI INCLUZIVE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT, Zoican-
Marinescu Ileana-Cristina …......…………………………………………………………... 84
CONFLICTUL INTERGENERAŢIONAL INTRAFAMILIAL, Donciu Marilena
Victoria …………………………………………………………………………………….... 86
MEDIU DE ÎNVĂȚARE INCLUZIV, ÎN VEDEREA INTEGRĂRII ÎN ȘCOALA DE
MASĂ A COPIILOR CU CES, Andronie Elena Nineta ..................................................... 89
EDU KIDS .…………………………………………………………................................…. 92
124
THE OFFLINE HAS TO COME TO AN END, Diaconescu Ștefan Viorel …………….. 93

THE POWER OF MUSIC, Popescu Simona ……………………………………………...94
LEARNING TOGETHER, Bodescu Maria Andreea, Radu Alexia Teodora, Diaconescu
Stefan Viorel ………………………………………………………………………................ 96
ONLINE EDUCATION - A TEMPORARY SOLUTION, Enache Denisa Maria ….….. 98
CLASSROOM, MY FIRST OPTION, Vitășoiu Tania …………………………………... 99
BENEFITS AND DRAWBACKS OF LEARNING ONLINE. Bodescu Maria Andreea 100
ON-school, OFF-line, Necșoi Maria Alexandra ………………………………………….. 101
NEW YORK- 4 REASONS TO VISIT NEW YORK, Cojocaru Ana …………………. 102
ADVERTISEMENTS, Donciu Ștefan Bogdan, …...…………………………………….. 103
JURNAL DE CALATORIE ERASMUS+ VET, Gună Corina Emanuela și Drăgoi
Alexandra Andreea ............................................................................................................... 104
LA MARE, Andronie Anastasia ......................................................................................... 106
DESEN, Gheorghe Crina Patricia ....................................................................................... 107
DESEN, Diaconescu Andrei ………………….....................................................................108
DESEN, Ispas Maria Isabelle ............................................................................................... 109
DESEN, Ciucă Timeea ......................................................................................................... 110
DESEN, Alexandru Ariana Elena ........................................................................................111
DESEN, Cojocaru Ana și Szilagyi Ștefan Alexandru …………………………………….. 112
DESEN, Mirescu Daria Maria …………………………………………………………… 113
DESEN, Mirescu Natalia ………..………………………………………………………... 114
Lucrări terapie ocupațională PSIHOMED OLT CENTER ............................................ 115
OFERTA DE FORMARE ................................................................................................... 118
125

Educatie in Zig Zag 4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Educatie in Zig Zag 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EDUCAȚIE ÎN ZIGZAG

Revistă internațională de știință și educație

REDACTOR ȘEF: Prof. Marilena Victoria DONCIU

COLECTIVUL DE COORDONATORI ȘI INDRUMĂTORI:

- Prof. Marilena Victoria DONCIU

Str. Pitești Nr. 56A, Slatina, jud. Olt

Tel./fax: 0349 407 792

„E multă diferenţă între educaţiune şi cultură.

UN EROU PENTRU FIECARE COPIL

Învățător, Boldurescu Natalia

Adevăratul dascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mișcă în armonie cu

3. Perspective în integrarea copiilor cu CES în învățământul de masă, 2015, disponibil pe

LE LYCÉE DENIS DIDEROT DE LANGRES - ÉCOLE AMBASSADRICE DU

Lesage Michel, directeur Lycée Polyvalent Diderot de Langres, France

IMAGINAȚIA – METODĂ DE PREDARE LA PREȘCOLARI

,,Pentru a fi educatori perfecți, ar trebui să fim într-una conștienți nu numai de ceea ce

Imaginația este proprie omului și interacționează cu memoria, cu gândirea, cu limbajul

VLAD ŢEPEŞ: ÎNTRE ADEVĂRUL ISTORIC ȘI LITERATURĂ

MOTRICITATEA FINĂ ȘI ROLUL SĂU LA COPIII CU TULBURĂRI DIN SPECTRU

Pedagog de recuperare, Deaconu Mirabela

Motricitatea fină reprezintă capacitatea de coordonare și precizie a mișcărilor și are un

− băgarea șiretului prin găurile pantofului și legarea acestora;

DEVELOPING LEARNER AUTONOMY IN LANGUAGE LEARNING

CREATIVITATEA – PARTE IMPORTANTĂ ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR

Creativitatea este o trăsătură general-umană, existând în formă latentă la toți oamenii,

Strategia didactică, ce permite activarea și stimularea potențialului creativ, este bazată

FIRMA DE EXERCIŢIU, MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU

Profesor Urdeș Jenica

În încercarea de analiză a conținutului educației și culturii oferite de școala tradițională

încercări de creștere a calității procesului de dobândire a cunoștințelor practice, astfel s-a

Puterea firmei de exercițiu stă în relaționarea determinată de derulare de tranzacții pe

ONOMASTICA UNUI MIT: DE LA DRAC LA DRACULA

Profesor, Nistor Dorel

lui Stoker, o suprimare a identității feminine, de origine vestică, de către masculinitatea

În luna august 2021 am participat la Proiectul transnațional de mentorat „Educație

EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – EDUCAȚIE DE CALITATE PENTRU TOȚI

În perioada 2018-2022 în școala noastră, Liceul cu Program Sportiv, Slatina, s-a

EROTISMUL LUI DRACULA

Profesor, Nistor Dorel

Vampirul Dracula continuă să frământe imaginația contemporanilor, iar constatarea

METODE ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

Școala are ca preocupare permanentă găsirea unor metode active și interactive de

disponibilitatea și dorința de cooperare a elevilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența

METODE DE EVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR

Alegerea celor mai adecvate metode de evaluare reprezintă o decizie importantă în

control/verificare. Aceste instrumente se utilizează atât pentru evaluarea procesului, cât și a

METODE INOVATIVE DE PREDARE - ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Uneori considerăm educația ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât

• Pânișoară, Ion-Ovidiu - „Comunicarea eficientă”, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași,

PROIECTUL - METODĂ DE EVALUARE TRANSDISCIPLINARĂ

am cuprins în proiectarea transdisciplinară a activității didactice la clasa a –III – a. Elevul vine

Finalizarea proiectului se realizează prin confecționarea unui jurnal de către fiecare

CUNOAŞTEREA GRUPEI DE COPII PREŞCOLARI - ELEMENT ESENŢIAL ÎN

Cunoașterea concretă, corectă și adecvată a grupului de copii trebuie să ne conducă spre

Pentru ca observația să fie sistematică am utilizat în calitate de „revelatori” ai

Care copii își exprimă deschis opiniile?

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE LA GRADINIȚĂ

Profesor învățământ preșcolar, Ciurez Geta Mirela

Activitățile extracurriculare își au importanța lor în activitatea educațională. Din ce în

Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților curriculare cu

• Lespezeanu M., „Tradiționalism și modern în învățământul preșcolar’’ Editura S.C.

UTILIZAREA INTERNETULUI DE CĂTRE COPII - TENDINȚE

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

• Cerghit I, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom, 2006;