Caraiman Ana-Maria

„Moara cu noroc”
de Ioan Slavici
– Temă și viziune –

Ca scriitor, Ioan Slavici aparține epocii marilor clasici (1870-1890), alături

de Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă. Una dintre cele mai
reprezentative nuvele ale sale este „Moara cu noroc”.
Opera literară „Moara cu noroc”, a fost publicată în anul 1881, făcând parte
din volumul de debut „Novele din popor”, volum ce este reprezentativ pentru
viziunea autorului asupra lumii satului ardelenesc.

1. Încadrare într-un curent, într-o specie literară

„Moara cu noroc” se încadrează în specia literară a genului epic, nuvela,

operă de dimensiune medie, în care conflictul este puternic, iar accentul cade pe
conturarea personajului principal, care este urmărit de-a lungul evoluției sale.

Opera „Moara cu noroc” este o nuvelă realist-psihologică, ce reprezintă

aspecte din societatea rurală de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Are o structură
viguroasă, unde fiecare episod literar aduce elemente esențiale la nivelul firului
epic, conflictul desfășurându-se liniar și ascendent pe parcursul a 17 capitole.
Conflictul social si psihologic are în vedere două planuri etice: sărăcia și bogăția,
astfel reliefând destinul tragic, dar previzibil, al zbuciumatului suflet omenesc.

2. Tema și viziunea despre lume

Tema, specifică unei nuvele psihologice, este constituită de dezumanizarea

individului sub influența nefastă a banului, prin repetata abatere de la principiile
fundamentale ale omenirii. La baza operei se află convingerea arzătoare a autorului
Caraiman Ana-Maria

cum că insațiabilitatea pentru bani creează un conflict tumultos, atât interior, cât și
exterior, fapt vizibil din comportamentul protagonistului.

3. Elemente de structură

Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcătuit din două substantive
comune. În sens denotativ, face referire la un spațiu amenajat pentru a măcina
cereale. În sens conotativ, titlul ilustrează, în primul rând, ironia naratorului pentru
soarta protagonistului. Fostă moară ce a fost transformată în han, acest loc trebuia
să aducă prosperitate noului venit. În schimb, „Moara cu noroc” este un spațiu
nefast, care are să își pună amprenta asupra personajului principal și a familiei sale.

4. Compoziție
În cele 17 capitole se urmărește căderea continuă sub aspect moral și
spiritual a personajului literar Ghiță. Opera are o construcție circulară, simetrică și
atrage toate personajele într-un conflict major.

În incipit, personajul secundar, mama Anei (bătrâna), avertizează despre

faptul că nu banii contează, ci liniștea sufletească, dar nu intervine în viață
tinerilor, lăsând totul în voia destinului. Finalul este reprezentat de reluarea
incipitului, prin faptul că bătrână pune întâmplările pe voia sortii și a destinului
care își urmează cursul.

5. Scene reprezentative

Una dintre scenele reprezentative ale nuvelei “Moara cu noroc” este

constituită chiar de intriga operei. Apariția antagonistului Lică Sămădăul la han
determină o schimbare semnificativă în cursul evenimentelor vieții lui Ghiță, astfel
tulburând echilibrul familiei. După plecarea porcarilor de la cârciumă, Lică se
oprește și el, la rândul său în același loc, și este întâmpinat de protagonist.
Atitudinea căpeteniei porcarilor este dominantă și inspiră un aer de superioritate.
"Om aspru si neîndurat", Lică se dovedește un foarte bun manipulator și bun
cunoscător al psihologiei umane, atunci când profită de naivitatea și îngăduința
Caraiman Ana-Maria

binevoitoare a lui Ghiță. Sămădăul îi cere hangiului să îi devină complice, fiind

conștient că cel mai favorabil pentru el ar fi să-l aibă alături precum un aliat, și nu
dușman, exploatându-i astfel patima pentru îmbogățire. Această întâlnire dintre cei
doi are să producă prăbușirea etică și socială a protagonistului.

Starea materială a lui Ghiță se îmbunătățește, însă acesta începe să se

obișnuiască cu răul. El își îndeamnă soția să joace cu Lică, aruncând-o definitiv în
brațele lui, și ajunge să fie implicat în furtul de la arendaș și în uciderea unei femei
și a unui copil. Reținut de poliție, i se dă drumul acasă numai pe “chezășie”. Prin
faptul că jură strâmb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lică, Ghiță devine
complice la crimă. Hotăraște să-l prindă până la urmă cu ajutorul lui Pintea, însă nu
este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovăția lui doar după ce-și vă
putea opri jumătate din bani.

O altă scenă reprezentativă se desfășoară atunci când Ghiță vrea să se

răzbune pe Lică, astfel aruncându-și soția în brațele acestuia. El o va ucide pe Ana
și, la rândul său, este ucis de Răuț, din ordinul lui Lică. Sămădăul se sinucide
izbindu-se cu capul de un copac, pentru a nu cădea în mâinile jandarmului Pintea.

6. Personaje

Ghiță este personajul principal al cărui statut social și moral se schimbă pe

parcursul nuvelei. La începutul operei, apare în ipostaza de cizmar cinstit, dar
sărac, dornic de a se îmbogăți, ca urmare devine hangiu. La început este apreciat
pentru onestitatea sa , însă se transforma și decade, atât spiritual, cât și sufletește,
nuvela urmărind degradarea morală în toate etapele.

7. Concluzie

În concluzie, opera literară “Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă

psihologică, deoarece surprinde evoluția conflictului interior al personajului
principal, care se dezumanizează sub efectul devastator al dorinței de îmbogățire.
Caraiman Ana-Maria

„Moara cu noroc”
de Ioan Slavici
– Caracterizarea unui personaj –

Opera literară „Moara cu noroc”, ce îi aparține lui Ioan Slavici, a fost

publicată în anul 1881, în perioada marilor clasici, făcând parte din volumul de
debut „Novele din popor”, volum ce este reprezentativ pentru viziunea autorului
asupra lumii satului ardelenesc.

1. Încadrare într-un curent, într-o specie literară

„Moara cu noroc” se încadrează în specia literară a genului epic, nuvela,

operă de dimensiune medie, în care conflictul este puternic, iar accentul cade pe
conturarea personajului principal, care este urmărit de-a lungul evoluției sale.

Opera „Moara cu noroc” este o nuvelă realist-psihologică, ce reprezintă

aspecte din societatea rurală de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Are o structură
viguroasă, unde fiecare episod literar aduce elemente esențiale la nivelul firului
epic, conflictul desfășurându-se liniar și ascendent pe parcursul a 17 capitole.
Conflictul social si psihologic are în vedere două planuri etice: sărăcia și bogăția,
astfel reliefând destinul tragic, dar previzibil, al zbuciumatului suflet omenesc.

2. Tema și viziunea despre lume

Tema, specifică unei nuvele psihologice, este constituită de dezumanizarea

individului sub influența nefastă a banului, prin repetata abatere de la principiile
fundamentale ale omenirii. La baza operei se află convingerea arzătoare a autorului
cum că insațiabilitatea pentru bani creează un conflict tumultos, atât interior, cât și
exterior, fapt vizibil din comportamentul protagonistului.
Caraiman Ana-Maria

3. Elemente de structură

Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcătuit din două substantive
comune. În sens denotativ, face referire la un spațiu amenajat pentru a măcina
cereale. În sens conotativ, titlul ilustrează, în primul rând, ironia naratorului pentru
soarta protagonistului. Fostă moară ce a fost transformată în han, acest loc trebuia
să aducă prosperitate noului venit. În schimb, „Moara cu noroc” este un spațiu
nefast, care are să își pună amprenta asupra personajului principal și a familiei sale.

4. Personajul

Personajul principal, Ghiță, este un personaj complex în jurul căruia se

desfășoară întreaga acțiune, intrând în relație cu toate celelalte personaje. Acesta se
încadrează în tipul țăranului sărac care dorește să se îmbogățească. Frământările și
transformările sale interioare sunt urmărite și redate fie direct de către narator, fie
indirect, prin acțiunile sale. Din punct de vedere social, acesta este căsătorit cu Ana
și au împreună doi copii, locuind, de asemenea, cu soacra sa, mama Anei. La
începutul operei, apare în ipostaza de cizmar cinstit, dar sărac, dornic de a se
îmbogăți.

Ghiță este caracterizat în mod direct de către narator ca fiind ,,un om harnic
și sârguitor, era mereu așezat și pus pe gânduri, se bucura când o vedea pe dânsa
veselă”. Tot în mod direct, Ana, soția sa, spune despre el: ,, Ghiță este un om drept
și blând la fire, dar e un om cuminte”. Când observă schimbările negative din
comportamentul său, Ana îi spune direct: ,,ești un om netrebnic și grozav, trebuie
să te fi ticăloșit tu în tine”. În mod direct, Lică Sămădăul, care intenționa în
permanență să îl atragă pe Ghiță de partea banilor, îi hrănește orgoliul și prezintă
câteva trăsături ale cizmarului (,,Tu ești om Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău,
și ești om cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine aș rade și de dracul și de mumă-
sa”).

Propriile afirmații ale lui Ghiță într-un monolog interior evidențiază în

același timp slăbiciunile lui, prin autocaracterizare, dar și un mijloc de autoapărare
prin victimizare (,,Ei! Ce să-mi fac?... Așa m-a lăsat Dumnezeu!.... Ce să-mi fac
dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea?).

Acțiunile, gesturile și atitudinea lui Ghiță scot în evidență, în mod indirect,

incertitudinea și nesiguranța care îl domină, teama și suspiciunea instalată definitiv
Caraiman Ana-Maria

în sufletul lui. Ghiță se dezumanizează treptat, fascinat de puterea banului și de

rapiditatea cu care se îmbogățește alături de Lică Sămădăul. Alegerea pe care o
face duce la înstrăinarea de familie și la eșecul acestuia.

5. Scene reprezentative

Reprezentativă, în acest sens, este scena întâlnirii de la han, dintre cei doi, în
care Ghiță este suspicios, neînțelegând propunerea pe care o face Lică cu scopul
asocierii celor doi.

O altă secvență reprezentativă pentru involuția personajului Ghiță este cea în

care își va ucide soția. El o folosește pe Ana drept momeală, pentru a-l demasca pe
Lică, dintr-o gelozie ajuns la paroxism. De la complicitate la crimă mai este doar
un pas, iar Ghiță devine însuși un ucigaș, înjunghiind-o pe Ana și devenind, la
rândul său, victima lui Răuț, care îl împușcă. Patima pentru bani îl transformă
treptat din omul cinstit și harnic în complice la afaceri necurate și crimă.

6. Concluzie

În concluzie, în opera literară ,,Moara cu noroc” de Ioan Slavici este

surprinsă evoluția conflictului interior al personajului principal Ghiță, care se
dezumanizează sub efectul devastator al dorinței de îmbogățire.
Caraiman Ana-Maria

„Moara cu noroc”
de Ioan Slavici
– Relația dintre două personaje –

Opera literară „Moara cu noroc”, ce îi aparține lui Ioan Slavici, a fost

publicată în anul 1881, în perioada marilor clasici, făcând parte din volumul de
debut „Novele din popor”, volum ce este reprezentativ pentru viziunea autorului
asupra lumii satului ardelenesc.

1. Încadrare într-un curent, într-o specie literară

„Moara cu noroc” se încadrează în specia literară a genului epic, nuvela,

operă de dimensiune medie, în care conflictul este puternic, iar accentul cade pe
conturarea personajului principal, care este urmărit de-a lungul evoluției sale.

Opera „Moara cu noroc” este o nuvelă realist-psihologică, ce reprezintă

aspecte din societatea rurală de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Are o structură
viguroasă, unde fiecare episod literar aduce elemente esențiale la nivelul firului
epic, conflictul desfășurându-se liniar și ascendent pe parcursul a 17 capitole.
Conflictul social si psihologic are în vedere două planuri etice: sărăcia și bogăția,
astfel reliefând destinul tragic, dar previzibil, al zbuciumatului suflet omenesc.

2. Tema și viziunea despre lume

Tema, specifică unei nuvele psihologice, este constituită de dezumanizarea

individului sub influența nefastă a banului, prin repetata abatere de la principiile
fundamentale ale omenirii. La baza operei se află convingerea arzătoare a autorului
cum că insațiabilitatea pentru bani creează un conflict tumultos, atât interior, cât și
exterior, fapt vizibil din comportamentul protagonistului.
Caraiman Ana-Maria

3. Elemente de structură

Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcătuit din două substantive
comune. În sens denotativ, face referire la un spațiu amenajat pentru a măcina
cereale. În sens conotativ, titlul ilustrează, în primul rând, ironia naratorului pentru
soarta protagonistului. Fostă moară ce a fost transformată în han, acest loc trebuia
să aducă prosperitate noului venit. În schimb, „Moara cu noroc” este un spațiu
nefast, care are să își pună amprenta asupra personajului principal și a familiei sale.

4. Personaje

În această nuvelă se prezintă relația dintre protagonist, Ghiță, și antagonist,

Lică Sămădăul. Aceasta este evidențiată cu ajutorul statutului social, moral și
psihologic al celor doi.

Personajul principal, Ghiță, este un personaj complex, în jurul căruia se

desfășoară întreaga acțiune. Acesta se încadrează în tipul țăranului sărac care
dorește să se îmbogățească. Din punct de vedere social, este căsătorit cu Ana, iar
împreună au doi copii, locuind, de asemenea, și cu soacra sa. La începtului operei,
apare în ipostaza unui cizmar cinstit, care dorește să ofere un trai mai bun familiei
sale. Astfel, ia în arendă localul ce avea să fie „Moara cu noroc”, devenind în cele
din urmă, cârciumaș. Dacă la început Ghiță era un om tandru și cinstit, familist
convins, cu principii bine conturate, pe parcurs devine un om corupt lacom, rece și
agresiv față de familie.

Antagonistul, Lică Sămădăul, este un personaj realist, static, un spirit

satanic, ce exercită asupra celorlalte personaje o dominație fascinantă. Din punct
de vedere social, acesta este șeful porcarilor, fapt ce îi oferă puterea de a guverna
toate afacerile, cinstite sau necinstite, din Câmpia Ardealului. Din punct de vedere
moral, Lică rămâne neschimbat, fiind încă de la început un bărbat ambițios,
calculat, dar în acelaşi timp, mincinos, corupt, având o duritate dusă la extrem.
Caraiman Ana-Maria

5. Relația dintre cele două personaje

Relația dintre cele două personaje poate fi reprezentată ca fiind una între
manipulator, Lică Sămădăul, și manipulat, Ghiță. Lică reprezintă factorul ce
determină dezumanizarea protagonistului, influența anevoioasă care duce la
distrugerea propriei persoane.

O secvență narativă care surpinde legătura dintre cei doi poate fi constituită
chiar de intriga nuvelei, atunci când antagonistul își face apariția, pentru prima
dată, la cârciumă. Atitudinea căpeteniei porcarilor este dominantă și inspiră un aer
de superioritate. „Om aspru și neîndurat”, Lică se dovedește a fi un foarte bun
manipulator si cunoscător al psihologiei umane, atunci când își impune în fața
noului venit propriile reguli, profitând astfel de naivitatea și îngăduința
binevoitoare a lui Ghiță. Îi intuiește cu ușurință slabiciunile, în încercarea sa de a-l
face să i se supună. Inițial, încearcă să îl îndepărteze de familie, apoi îi pătează
imaginea de om cinstit, implicându-l în jaful de la arendaș și în uciderea văduvei și
a copilului acesteia. Caracter slab, ușor impresionabil, Ghiță își procură, mai întâi,
doi câini de la Arad, apoi pistoale, urmând să își angajeze o sluga nouă, pe Marți,
un ungur înalt. Toate aceste măsuri de siguranță, însă, nu îi puteau aduce
sentimentul de securitate desăvârșită. Ulterior, cârciumarul nu rezistă tentației
banilor și are să sufere un sfârșit tragic.

6. Concluzia

Prin urmare, având în vedere transformările prin care protagonistul trece

odată cu îndepartarea sa față de locurile natale, acesta întruchipează chiar tema
operei: dezumanizarea individului sub influența nefastă a banului, prin voința sa de
a-și depăși propria condiție. Antagonistul este cel care reprezintă dorința ispititoare
spre îmbogățire, astfel relația dintre cele două personaje reflectând un semnal
moralizator pentru societatea rurală a secolului al XIX-lea.