John Dewey (n. 20 noiembrie 1859 în Burlington, Vermont, SUA;
d. 1 iunie 1952) a fost un filozof, psiholog şi pedagog american. Aparţine grupului de psihologie funcţionalistă care a activat la Şcoala de la Chicago. Poziţia sa se detaşează ca instrumentalistă. A avut preocupări speciale pentru problemele educaţiei copilului. Lucrările fundamentale ale lui John Dewey: Copilul şi curriculumul, Crezul meu pedagogic, Democraţie şi educaţie, Şcoala şi societatea, Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei
Concepţia pedagogică Contribuţia lui John Dewey este remarcabilă la nivel de psihologie generală prin depăşirea tendinţelor behavioriste de abordare a acţiunii umane la nivelul simplei relaţii stimul – răspuns. Din aceasta perspectivă, este de actualitate accentul pus de John Dewey pe progresul unei relaţii curriculare care evidenţiază rolul activ, constructiv al subiectului în cunoaştere într-un context social deschis, stimulativ pe multiple planuri (culturale, economice, social-politice, pedagogice), aceasta fiind acţiunea care conferă eficienţă conduitei umane. John Dewey susţine importanţa experienţei ca o componentă esenţială în dezvoltarea copilului. Curriculumul este promovat la nivelul unităţii dintre abordarea psihologică şi socială a educaţiei, între iniţiativa profesorului şi acţiunea elevului („learning by doing”). Anticiparea paradigmei curriculumului prin corelarea abordării psihologice a educaţiei cu abordarea socială este sursa generatoare a unei teorii generale a educaţiei, construite ca filosofie a educaţiei într-o societate democratică. John Dewey are în vedere proiectarea unei educaţii libere, dar sistematice, necesare într-o societate modernă, industrializată, democratică. Practicile de predare-învăţare susţinute de John Dewey sunt direct legate de misiunea şcolii de a forma deprinderi pe care viitorii cetăţeni trebuie să le pună în aplicare într-o societate democratică. Mesajul de actualitate transmis de John Dewey este acela că tinerii absolvenţi ai şcolii vor fi buni cetăţeni în măsura în care şcoala îşi propune să asigure alfabetizarea civică prin practici educaţionale cu character democratic şi în măsura în care prin curriculumul predat şi curriculumul ascuns vor fi transmite valori şi practici democratice. Ideile lui John Dewey sunt valabile şi în prezent întrucât, încă din perioada preşcolarităţii, copiilor trebuie să li se ofere oportunităţi de formare a deprinderilor de gândire critică, de participare la procesul de luare a deciziilor la nivel personal, la nivelul unităţii de învăţământ, la nivelul familiei.
O parte din ideile pe care le-a susţinut în educaţia copiilor:
1. Materiile trebuie să fie concordante cu interesele copilului şi centrate
pe elevi nu pe teme; 2. Atmosfera şcolii trebuie să fie democratică; 3. Sarcinile trebuie să fie relatate copilului, sprijinite pe experienţa sa şi oferite atunci când el este gata pentru ele; 4. Învăţarea devine reală când se problematizează pentru copil materialul; 5. Experienţa şcolară să se convertzească doar în perfomanţe academice, ci să impregneze tânărului un spirit de investigaţie şi să-l pregătească totodată pentru participarea activă la locul său în comunitate.
Şcoala experimentală de la Chicago, iniţiată şi condusă de John Dewey
(1896- 1904) a fost concepută ca „societate embrionară” şi ca o „întreprindere de cooperare”adaptată în spirit pragmatic cerinţelor social- politice ale democraţiei şi socialeconomice ale industrialismului, specifice S.U.A., la graniţa dintre secolele XIX -XX.
