Sunteți pe pagina 1din 2

John Dewey

Repere biografice:

John Dewey (n. 20 noiembrie 1859 în Burlington, Vermont, SUA;


d. 1 iunie 1952) a fost un filozof, psiholog şi pedagog american. Aparţine
grupului de psihologie funcţionalistă care a activat la Şcoala de la Chicago.
Poziţia sa se detaşează ca instrumentalistă. A avut preocupări speciale pentru
problemele educaţiei copilului. Lucrările fundamentale ale lui John Dewey:
Copilul şi curriculumul, Crezul meu pedagogic, Democraţie şi educaţie,
Şcoala şi societatea, Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei

Concepţia pedagogică
Contribuţia lui John Dewey este remarcabilă la nivel de psihologie
generală prin depăşirea tendinţelor behavioriste de abordare a acţiunii umane
la nivelul simplei relaţii stimul – răspuns. Din aceasta perspectivă, este de
actualitate accentul pus de John Dewey pe progresul unei relaţii curriculare
care evidenţiază rolul activ, constructiv al subiectului în cunoaştere într-un
context social deschis, stimulativ pe multiple planuri (culturale, economice,
social-politice, pedagogice), aceasta fiind acţiunea care conferă eficienţă
conduitei umane. John Dewey susţine importanţa experienţei ca o
componentă esenţială în dezvoltarea copilului. Curriculumul este promovat
la nivelul unităţii dintre abordarea psihologică şi socială a educaţiei, între
iniţiativa profesorului şi acţiunea elevului („learning by doing”).
Anticiparea paradigmei curriculumului prin corelarea abordării
psihologice a educaţiei cu abordarea socială este sursa generatoare a unei
teorii generale a educaţiei, construite ca filosofie a educaţiei într-o societate
democratică. John Dewey are în vedere proiectarea unei educaţii libere, dar
sistematice, necesare într-o societate modernă, industrializată, democratică.
Practicile de predare-învăţare susţinute de John Dewey sunt direct
legate de misiunea şcolii de a forma deprinderi pe care viitorii cetăţeni
trebuie să le pună în aplicare într-o societate democratică. Mesajul de
actualitate transmis de John Dewey este acela că tinerii absolvenţi ai şcolii
vor fi buni cetăţeni în măsura în care şcoala îşi propune să asigure
alfabetizarea civică prin practici educaţionale cu character democratic şi în
măsura în care prin curriculumul predat şi curriculumul ascuns vor fi
transmite valori şi practici democratice.
Ideile lui John Dewey sunt valabile şi în prezent întrucât, încă din
perioada preşcolarităţii, copiilor trebuie să li se ofere oportunităţi de formare
a deprinderilor de gândire critică, de participare la procesul de luare a
deciziilor la nivel personal, la nivelul unităţii de învăţământ, la nivelul
familiei.

O parte din ideile pe care le-a susţinut în educaţia copiilor:

1. Materiile trebuie să fie concordante cu interesele copilului şi centrate


pe elevi nu pe teme;
2. Atmosfera şcolii trebuie să fie democratică;
3. Sarcinile trebuie să fie relatate copilului, sprijinite pe experienţa sa şi
oferite atunci când el este gata pentru ele;
4. Învăţarea devine reală când se problematizează pentru copil
materialul;
5. Experienţa şcolară să se convertzească doar în perfomanţe academice,
ci să impregneze tânărului un spirit de investigaţie şi să-l pregătească
totodată pentru participarea activă la locul său în comunitate.

Şcoala experimentală de la Chicago, iniţiată şi condusă de John Dewey


(1896- 1904) a fost concepută ca „societate embrionară” şi ca o
„întreprindere de cooperare”adaptată în spirit pragmatic cerinţelor social-
politice ale democraţiei şi socialeconomice ale industrialismului, specifice
S.U.A., la graniţa dintre secolele XIX -XX.