METODE INTERACTIVE UTILIZATE LA CLASĂ PENTRU ELEVII CU

CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE

Redactat de profesor Viorica Greab, CSEI NR.2 Bistrița

Activitatea elevilor cu nevoi speciale reprezintă o permanentă provocare pentru cadrele

didactice în ceea ce priveşte, diferenţierea demersurilor curriculare, adaptarea la capacităţile lor
de comprehensiune, găsirea celor mai potrivite strategii de intervenţie care facilitează
recuperarea şi permit în condiţii optime realizarea învăţării şi parcurgerea conţinuturilor.

Elevii cu cerinţe speciale prezintă multiple tulburări asociate, de intelect şi hipoacuzie

care fac dificilă organizarea şi realizarea actului lexico-grafic în ceea ce priveşte comunicarea.
Este nevoie de o activitate susţinută atent monitorizată şi coordonată de o echipă de specialişti,
în care fiecare are un rol bine determinat în elaborarea şi realizarea programelor individualizate
de învăţare.

Voi prezenta în continuare un studiu de caz referitor la un elev cu tulburări asociate care a
necesitat particularizarea actului educaţional pentru a fi realizată recuperarea curriculară.

Elevul aflat în studiu are 14 ani şi 3 luni şi s-a internat în centrul incluziv în clasa a VI-a, după
un traseu dificil pe care l-a parcurs în şcoala de masă, conturat cu nenumărat eşecuri în ceea ce
priveşte adaptarea la sarcinile şcolare.

În urma evaluării complexe, elevul a fost diagnosticat cu hipoacuzie şi deficienţe

asociate –deficienţă intelectuală, alte deficienţe ale psihismului şi deficienţe ale limbajului,
vorbirii şi comunicării. Problemele cu care se confruntă elevul sunt complexe şi constau în
deficienţă mintală uşoară cu un scor de IQ-57, manifestându-se prin lentoare ideatică, dislalie,
tulburări de învăţare, discalculie, dislexie, vocabular sărac, retard curricular sever. In urma
diagnosticării, planul de servicii personalizat indica multiple intervenţii pentru acest elev:
recuperare curriculară în special în domeniul limbajului şi al comunicării, terapii complexe şi
integrate, terapie de limbaj, consiliere pentru susţinerea învăţării. Elevul face parte dintr-o
familie numeroasă, dezorganizată, cu copii proveniţi din mai multe relaţii pe care le- a avut
mama sa, fără un domiciliu clar, în prezent aflându-se în grija bunicii materne. În aceste condiţii,
familia nu se poate constitui ca mijloc de suţinere a acţiunii educaţionale.
 Dată fiind situaţiile expuse mai sus, o echipă de specialişti de la C.S.E.I.Nr.2 Bistriţa
formată din profesorul de psihopedagogie care predă limba română, psihologul şcolii, profesorul
logoped şi asistentul şcolar au elaborat un plan de intervenţie personalizată pe domeniul Limbă şi
comunicare. Fiecărui membru al echipei i-a revenit un rol bine structurat pentru a se evita
suprapunerea de conţinuturi şi pentru a crea situaţii de activare a resorturilor mnezice şi de
intelect, alături de cele ale recuperării auditive, aceasta făcându-se la indicaţiile audiologului prin
protezare auditivă. De asemenea, s-a cerut sprijinul ortofonistului în ceea ce priveşte modalităţile
cele mai potrivite de abordare şi compensare pentru deficienţa de auz.
Planul de intervenţie personalizat s-a derulat de la internarea lui în centru în luna
octombrie 2019, până în luna decembrie 2019, cînd s-a revizuit mecanismul de evaluare a PIP-
ului şi s-a considerat că este necesară continuarea acţiunii terapeutice şi recuperatorii.
Scopul acestei intervenţii a fost acela de activare continuă şi consolidare a citit-scrisului,
a exprimării orale şi a producţiilor scrise. Elevul prezenta frecvente disfuncţionalităţi în ceea ce
priveşte organizarea actului verbal şi grafic, dislexie manifestată prin omisiuni, inversiuni,
incapacitate de exprimare orală şi scrisă, de aceea recuperarea a fost extrem de dificilă. În ceea
ce priveşte comunicarea orală, obiectivele intervenţiei s-au axat pe dezvoltarea abilităţilor de
receptare a mesajului oral, dezvoltarea abilităţii de exprimare orală şi de comunicare
independentă, dezvoltarea abilităţii de citire corectă, în ritm propriu, a cuvintelor, a propoziţiilor
şi textelor scurte. La exprimarea scrisă, au fost identificate următoarele obiective ale terapiei:
dezvoltarea abilităţii de scriere corectă şi lizibilă de cuvinte, propoziţii, texte scurte respectand
regulile de punctuatie, înţelegerea semnificaţiei globale a mesajului scris. Intervenţia pentru
ameliorarea dislexiei s-a axat pe: dezvoltarea abilităţilor de pronunţie şi citire corectă şi clară.
Exersarea comunicării verbale şi nonverbale cu caracter aplicativ, stimularea curiozităţii faţă de
mesajele emise de diverşi interlocutori, în situaţii de comunicare concretă au constituit obiective
axate pe comunicare.

Alte obiective ale intervenţiei au fost ancórate în domeniul dezvoltării competenţei

lingvistice prin completarea propoziţiilor eliptice, consolidarea abilităţii de producere orala şi
scrisă a unui mesaj cu sau fără suport intuitiv, formarea şi exersarea deprinderilor de exprimare
corectă şi clară in scris- raspunsuri la intrebari, exerciţii pentru dezvoltarea competenţei
lingvistice, formarea abilităţii de scriere corecta respectand regulile de scriere şi exersarea
deprinderii de scriere la tastatura a cuvintelor, propozitiilor sau a unui text scurt după copiere sau
dictare, în programul Word.

Metodele didactice care le-am aplicat în vederea diferenţializării şi individualizării au

fost cu atenţie selecţionate din vasta arie de cuprindere a metodologiei educaţionale pentru a se
plia pe nevoile reale ale copilului. Am optat pe o combinaţie între metodele tradiţionale
expozitive: explicaţia, expunerea, conversaţia, exerciţiul, alături de cele moderne activ-
participative. Precizez că metodele activ- participative îi activează capacităţile intelective şi
permit favorizarea învăţării şi dezvoltarea altor laturi ale comunicării asertive, ale colaborării şi
cooperării, ale muncii în echipă, ale socializării alături de alţi elevi cu deficienţe de auz.

Una dintre aceste metode este Ciorchinele- în care elevul a avut de sintetizat conţinutul unei
lecţii sau de precizat trăsăturile fizice şi sufleteşti ale personajului principal. Am utilizat-o cu
succes la lecţia: “Vizită…” de I.L. Caragiale şi la lectura “Puiul” de Ioan Alexandru Brătescu-
Voineşti.

O altă metodă utilizată a fost Metoda pălăriilor gânditoare utilizată la lecţiile în care au avut
de analizat critic întâmplările şi acţiunea unui text literar. Am utilizat-o la lecţia “Senin de
august” de D.R.Popescu. Elevul a avut în acest caz de expus aspectele negative ale întâmplării,
respectiv descrierea momentului fatal pentru personajul principal. Schimbând pălăria neagră cu
cea verde a creionat un altfel de sfârşit povestirii, la cea galbenă a precizat ce l-a impresionat mai
mult, la cea roşie a descris emoţiile personajului şi ale cititorului, cea albă de expunere a faptelor
iar când a avut pe cap pălăria albastră a desprins concluzia- războiul răneşte foarte mult în jurul
lui şi provoacă victime inutile.

Una dintre cele mai agreate metode a fost metoda Cubul în care alături de colegii lui a avut
de analizat, de comparat faptele de le sintetizat sau de făcut analogii. Am utilizat acestă metodă
la lecţia: “Pupăza din tei” de Ion Creangă. Elevul alături de colegii săi au anlizat
comportamentul lui Nică, au făcut comparatii cu comportamentul altor copii, au dezbătut ideea
dacă a greşit sau nu faţă de mama sa, au făcut analogie cu întâmplări din copilăria proprie.

Am utilizat de asemenea, Cvintetul pentru a-i dezvolta gândirea critică şi în special,

capacitatea de sinteză şi de reflecţie a comportamentului, la balada populară “Pintea Viteazul”,
unde au avut de făcut portretul lui Pintea şi la basmul “Prâslea cel Voinic şi merele de aur” după
Petre Ispirescu. Elevul a avut de organizat pe cinci nivele caracterizarea personajelor după
următoarea structură: pe primul nivel precizarea numelui personajului, pe nivelul al doilea
identificarea a două însuşiri ale acestuia, pe nivelul al treilea descrirea prin trei verbe la gerunziu
a acţiunilor eroului, pe nivelul patru o propoziţie din patru cuvinte, iar pe nivelul cinci , de
sintetizat o concluzie printr-un cuvânt- acţiune. În această metodă am observat cum se implică cu
deosebită plăcere căutând cele mai potrivite idei pentru realizarea cvintetului.

O altă metodă pentru dezvoltarea comunicării a fost Pro- Contra, când elevii împărţiţi
în două echipe au avut de dezbătut o idee, de a argument alegerea făcută prin cât mai multe
propoziţii. Am utilizat-o la lecţia “Puiul” de Ioan Alexandru Brătescu Voineşti, tema dezbaterii
fiind decizia prepeliţei de a pleca în ţările calde alături de puii sănătoşi, lăsându-şi puiul bolnav
să moară. Am observant cum în acest joc, elevul se antrenează în actul comunicării dorind după
posiblităţile lui să transmit propriile gânduri şi idei.

Metoda Turul galeriei este deosebit de agreată de către elevi şi în special, de elevul aflat
în studiu, deoarece facilitează munca în echipă şi capacitatea de exprimare a ideilor orale şi
scrise. Am utilizat deseori acesată metodă antrenantă, mai ales la lecţiile “Cuiele “de I. Simion şi
“Banul muncit” de Alexandru Mitru, când au avut de identificat cauzele şi consecintele
neascultării copiilor de către părinţi. Alături de aceste metode jocul didactic organizat şi selectat
cu grijă, coordonat şi monitorizat completează acţiunea educaţională.Dintre jocuriledidactice
pentru formarea abilităţii de comunicare pe care le-am utilizat la clasă cu rezultate foarte bune,
amintesc: “În coşul toamnei”, “Al cui este?”, “Ghiceşte ce s-a schimbat?”, “Ce-a greşit
pictorul ?”, “ Descoperă greşeala!”, “Jocul silabelor , “Lanţul cuvintelor”, “Telefonul fără
fi”r etc.

În concluzie, precizez că proiectate, organizate şi desfăşurate cu atenţie, metodele didactice

au un rol decisiv în realizarea acţiunii educaţionale permiţând cu succes, atingerea obiectivelor
propuse.

Bibliografie:

1. Aniţei, M. (2010). Fundamentele Psihologiei, Ed Universitară, Bucureşti.

2. Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.S. (2002), Introducere în psihologie, Ed.
Tehnică, Bucureşti.
3. Ciolan, Lucian (2008) Invatarea integrata. Fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar Iasi: Polirom
4. Rusu C-Tin și Colab., „Deficienţă, incapacitate, handicap”, Bucureşti, Ed.
ProHumanitate, 1997.