Sunteți pe pagina 1din 4

ICCJ. Decizia nr. 49/2016.

SECŢIA PENALĂ

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 49/A/2016

Dosar nr. 1125/105/2015

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2016

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 20 din data de 19 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 459
alin. (5) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul U.G. împotriva sentinţei
penale nr. 394 din 22 octombrie 2014 a Tribunalului Prahova, ca inadmisibilă.

În esenţă, s-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă pronunţată de Judecătoria Văleni de Munte, la data de
09 septembrie 2014, în Dosarul nr. 1527/331/2014, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior,
a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul U.G. în contradictoriu cu intimaţii U.S. şi
B.M. şi s-a menţinut ordonanţa nr. 2191/P/2013 din data de 19 martie 2014 a Parchetului de pe lângă
Judecătoria Vălenii de Munte, hotărâre care, conform dispoziţiilor C. proc. pen., este definitivă.

Revizuientul U.G. a formulat contestaţie împotriva acestei hotărâri ce a fost înregistrată pe rolul
Tribunalului Prahova la data de 16 octombrie 2014.

Prin sentinţa penală nr. 394 din 22 octombrie 2014 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul nr.
1527/331/2014 a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul U.G. împotriva încheierii
din data de 09 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, avându-se în vedere
dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. conform cărora încheierea prin care s-a pronunţat Judecătoria
Vălenii de Munte nu este supusă cu nici unei căi de atac.

împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire petentul U.G., ce a fost înregistrată pe rolul
Tribunalului Prahova, secţia penală, sub nr. 1125/105/2015.

Tribunalul Prahova a apreciat că cererea de revizuire formulată de petentul U.G. este inadmisibilă, faţă de
împrejurarea că petentul a solicitat revizuirea unei sentinţe prin care a fost respinsă ca inadmisibilă
contestaţia împotriva unei hotărâri definitive pronunţate în baza art. 278 din vechiul C. proc. pen., hotărâre
ce nu face parte dintre cele ce pot face obiectul unei cereri de revizuire.

1/4
ICCJ. Decizia nr. 49/2016. SECŢIA PENALĂ

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul U.G., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

Prin decizia penală nr. 1215 din data de 08 decembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 1125/105/2015,
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. l lit. a)
C. proc. pen., a respins apelul formulat de apelantul-revizuient U.G. împotriva sentinţei penale nr. 20 din
data de 19 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Prahova, ca inadmisibil şi a obligat apelantul la plata sumei
de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că sentinţa penală nr. 20 din 19 iunie 2015 are caracter definitiv, dat fiind
faptul că sentinţa penală de revizuire este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea la care se referă,
aspect faţă de care exercitarea căii ordinare de atac a apelului împotriva sentinţei penale de revizuire a unei
hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, apare ca inadmisibilă, deoarece nu este prevăzută de lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat „contestaţie" apelantul-revizuent U.G.

În motivarea „contestaţiei" apelantul a arătat că, în conformitate cu art. 408 alin. (1) din C. proc. pen.,
sentinţele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel. Faţă de aceste aspecte, a apreciat că apelul
formulat împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 19 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Prahova este
admisibil.

Pe fondul căii de atac, apelantul-revizuient a susţinut că rectifică cererea de revizuire datorită apariţiei
unor situaţii noi şi a precizat, în esenţă, următoarele:

- numiţii U.S. şi B.M. au intervenit la instanţele din jud. Vrancea pentru a modifica hotărârile judecătoreşti
având ca obiect dezbaterea succesiunii părinţilor lui B.S., fapt pentru care a sesizat DNA Ploieşti;

În cursul lunii ianuarie 2016 sus-numiţii au adus şi au vândut în mod ilegal lemne din punctele Valea
Cernii şi Valea Adâncă, fapt pentru care a solicitat intervenţia poliţiei la 15 ianuarie 2016, şi 25 ianuarie
2016, fapt ce demonstrează că folosesc veniturile de pe loturile pe care le au în administrare din 2001 şi pe
care le-au lăsat în paragină, contrar declaraţiilor false cum că nu au calitatea de moştenitori.

Încheierea din 09 septembrie 2014 a fost pronunţată în baza art. 2781 C. proc. pen. anterior, calificare ce îi
permitea exercitarea căii de atac a recursului, însă în mod greşit aceasta a fost calificată drept contestaţie.

Revizuirea este o cale de atac care se exercită împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, iar sentinţa
penală nr. 394 din 22 decembrie 2014 este probabil o hotărâre definitivă, însă nu îi este opozabilă.

Calea de atac exercitată de apelantul-revizuent U.G. a fost calificată de Înalta Curte ca fiind apel, faţă de
dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen., potrivit cărora calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai
atunci când legea o prevede expres.

în şedinţa publică din data de 09 februarie 2015, Ministerul Public a ridicat excepţia inadmisibilităţii căii
de atac declarate de apelantul-revizuent U.G.

Analizând admisibilitatea apelului declarat de apelantul-revizuent U.G., Înalta Curte constată următoarele:

2/4
ICCJ. Decizia nr. 49/2016. SECŢIA PENALĂ

Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenţei sale stabilite prin art.
126 alin. (2) din Constituţie. În exercitarea acestei atribuţii, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 452-465
C. proc. pen., dispoziţiile aplicabile căii extraordinare de atac a revizuirii.

Conform art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire,
după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă
revizuirea.

Totodată, atât la nivel constituţional (art. 129 din Constituţia României), cât şi în cuprinsul art. 16 alin. (2)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a statuat că hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate
sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale. Prin
urmare, exercitarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.

Înalta Curte constată că Tribunalul Prahova a fost învestit de către apelantul U.G. cu cererea de revizuire a
încheierii din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Prahova, având alocat în baza de date Ecris nr. 394 (nu
sentinţa penală nr. 394 din 22 octombrie 2014, cum de eroare s-a menţionat în hotărârea atacată),
pronunţată în Dosarul nr. 1527/331/2014, care la rândul său a avut ca obiect soluţionarea contestaţiei pe
care acesta o declarase împotriva încheierii de şedinţă pronunţată de Judecătoria Văleni de Munte, la data
de 09 septembrie 2014, în Dosarul nr. 1527/331/2014.

Prin această din urmă hotărâre, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, Judecătoria Văleni
de Munte a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul U.G. în contradictoriu cu intimaţii
U.S. şi B.M. şi s-a menţinut ordonanţa nr. 2191/P/2013 din data de 19 martie 2014 a Parchetului de pe
lângă Judecătoria Vălenii de Munte, hotărâre care, conform dispoziţiilor C. proc. pen., este definitivă,
având în vedere că plângerea petentului, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1527/331/2014, a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Văleni de Munte la data de 08 iulie 2014, după intrarea în vigoare a C.
proc. pen. (la data de 01 februarie 2014).

Este adevărat că în dispozitivul încheierii contestate se menţionează ca şi temei de drept art. 2781 alin. (8)
lit. a) C. proc. pen. anterior, însă aceasta reprezintă o evidentă eroare materială, având în vedere că
dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 care prevăd că doar „plângerile împotriva soluţiilor
procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii noi,
continuă să se judece de către instanţele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de
aceeaşi lege".

Soluţiile de netrimitere în judecată cu privire la care termenul de formulare a plângerii la instanţă nu a


expirat la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse plângerii la judecătorul de cameră preliminară, în
condiţiile prevăzute de art. 340 C. proc. pen., conform prevederilor alin. (3) al art. 15 din Legea nr.
255/2013, iar plângerea se soluţionează potrivit legii noi.

Or, în noua reglementare legiuitorul urmărit ca în materia soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în
judecată să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să
fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului în cadrul special al procedurii prevăzută de
art. 340-341 C. proc. pen., procedură care, în cazul respingerii plângerii, nu prevede posibilitatea
exercitării unei căi de atac, stipulându-se expres, în dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., că hotărârea
în această materie este definitivă, fapt ce determină şi caracterul definitiv al sentinţei prin care a fost

3/4
ICCJ. Decizia nr. 49/2016. SECŢIA PENALĂ

respinsă cererea de revizuire formulată de petentul U.G., în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (7)
teza a II-a C. proc. pen., anterior citat.

Prin urmare, decizia penală nr. 1215 din data de 08 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel
Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1125/105/2015 este la rândul
său definitivă, dat fiind că în legislaţia naţională nu este reglementată o cale de atac împotriva acesteia. Pe
cale de consecinţă, această hotărâre nici nu poate fi supusă controlului instanţei superioare, indiferent de
denumirea dată de către revizuient căii de atac formulate, fapt ce determină inadmisibilitatea acesteia.

Totodată, faţă de motivele concrete ale căii de atac exercitate, Înalta Curte constată că la acest moment
procesual nu se poate reţine abuzul de drept prin exercitarea consecutivă a unor căi de atac inadmisibile,
apreciind că în speţă nu se poate reţine reaua-credinţă a revizuientului.

Faţă de aceste considerente şi constatând că această cale de atac exercitată de revizuient a fost calificată
apel, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul-revizuent U.G. împotriva
deciziei penale nr. 1215 din data de 08 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 1125/105/2015.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul-revizuent U.G. împotriva deciziei penale nr. 1215
din data de 08 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie, în Dosarul nr. 1125/105/2015.

Obligă revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 februarie 2016.

LegeAZ.net

4/4

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)