ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. CURS 2.

DISCIPLINA NURSING ÎN ORL

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

EXPLORAREA MORFO-FUNCTIONALĂ A ORGANELOR OTO-RINO-
LARINGOLOGICE

A. EXAMENUL AUZULUI
Examenul functiei auditive se face cu scopul stabiliri capacitatii auditive si a sediului
topografic al leziunii.

In acest sens se practica urmatoarele examinari:

- acumetrie fonica : se foloseste vocea;
- acumetrie instrumentală : se folosesc: ceasul , acumetrele, diapazoamele;
- audiometrie cu aparat.
1. ACUMETRIE FONICA - este explorarea functionala a capacitatii de auz folosindu-se
vocea. Prin aceasta metoda se masoara distanta la care urechea percepe distinct, in mod
clar, vocea soptită.
ETAPE DE EXECUTIE:
a). Asigurarea conditiilor de examinare si pregatirea bolnavului;
- bolnavul este adus intr-o încapere cu izolare fonica;
- persoana este asezata pe un scaun, in profil cu urechea de examinat spre directia de unde vine
vocea examinatorului, la distanta de 6m;
- se executa o OTOSCOPIE (inspectie, să nu fie dop de cerumen );
- urechea cealalta se acoperă cu mâna.
b). Examinarea
- examinatorul pronunta cu voce șoptita cuvinte bisilabice de tonalitate joasa (“noua”,”luna”) si
de tonalitate inalta (“trei”,”cinci”)
- daca persoana examinata nu aude, examinatorul se apropie progresiv si repeta cuvintele.
- se noteaza distanta de unde persoana repeta cuvintele (le aude).

1
c). Interpretarea
- vocea soptita se aude in mod normal la distanta de 6 metri;
- vocea de conversatie se aude in mod normal la 20 metri;
- când vocea nu se aude decat sub 5 metri inseamna ca este o surditate usoară;
- când vocea nu se aude sub 1m vorbim de surditate accentuată.
OBSERVATIE: Prin aceasta metoda nu se poate defini tipul de surditate, ci numai gradul.
2. ACUMETRIE INSTRUMENTALA
Se efectueaza o serie de probe cu DIAPAZOANELE pentru a face diagnosticul
diferential intre surditate de tip transmise și cea de tip perceptie (proba Rinne’, proba
Schwabach, proba Weber). Pentru examinare, DIAPAZONUL se pune in vibratie strângând intre
police si index extremitatea liberă a celor doua ramuri ale DIAPAZONULUI si eliberandu-le
brusc (ca o piscătura).
Diapazonul pensat cu degetele se pune in vibrație în fata pavilionului urechii (proba
Rinne’), pe mastoidă (proba Schwabach) si pe vertex (proba Weber). Se compara auditia pe cale
obisnuita aeriana ( timpanica ) cu auditia pe cale osoasa si in acest fel se stabileste sediul leziunii,
deci si tipul de surditate.
3. EXAMENUL AUDIOMETRIC
Definiție
Audiometria este o metoda moderna prin care se stabileste tipul de surditate si gradul
deficientei auditive cu ajutorul unui aparat electronic numit audiometru. Cu ajutorul acestuia se
inregistreaza automat audiogramele care sunt niste curbe audiometrice - grafice ale tonurilor
inregistrate de intensitati percepute diferit. Tonurile sunt emise de generatorul acustic al
audiometrului. Se stabileste pentru fiecare ton limita inferioara pana la care poate fi perceput. Pe
audiograma se noteaza frecventa sunetului emis de audiometru din octava in octava si
intensitatea sunetului din 10 in 10 decibeli.
Materiale necesare
 aparat electronic audiometru cu căsti de receptive;
 materiale pentru spalarea conductului auditiv in caz de dopuri de cerumen.
Pregătirea bolnavului
 psihica: se informeaza , se ia consimtamantul;
 fizica: se explica ce are de facut; pozitia bolnavului este sezand in fata aparatului;
2
- medicul va face examenul otoscopic pentru a se verifica daca pacientul prezinta dopuri
de cerumen; daca sunt, vor fi indepartate prin spalatura;
- se aplica pacinetului niste casti de receptie pe urechi;
- se sfatuieste sa sesizeze perceperea sunetelor prin ridicarea mainii sau cand aude apasa
pe un intrerupator;
Tehnica
- este efectuata de asistenta medicala la recomandarea medicului specialist.
- evaluarea deficitului are o deosebita importanta practica cu deosebire in activitatea de
expertiza medicala a deficientelor auditive.
- determinarea se face pentru fiecare ureche separat. Asistenta va alege o frecventa cu
tonuri grave catre cele mai inalte incadrate la intervale succesive de 5 db: pana pacientul
ajunge sa perceapa un sunet pe care ar trebui sa il semnalizeze ridicand mana.
Momentul semnalizat se noteaza pe o diagrama pe care se inregistreaza audiograma.
Audiograma se obtine unind cu o linie pragurile semnalizate de bolnav.
- Examinarea dureaza 15 - 20 minute. Examenul se face intr-o camera izolata fonic,
pentru ca nici un zgomot exterior sa perturbe auditia pacientului.
Evaluarea rezultatelor
Deficitul de auz se exprima in decibeli(db):
 pierderea auditiva intre 0 - 20 db nu are semnificatie patologica, persoana examinata este
considerata fara deficienta auditiva;

 pierderea auditiva intre 20 - 35 db este deficienta usoara de auz;

 pierderea auditiva intre 36 - 70 db este deficienta medie;

 pierderea auditiva intre 71 - 80 db este deficienta accentuata;

 pierderea auditiva > 100 db este deficienta grava auditiva numita cofoza.

Pierderea de auz poate fi unilaterala sau bilaterala. Deficitul functional trebuie sa aiba in
vedere ambele urechi. Cand exista deficiente la ambele urechi se corecteaza urechea cu
un grad mai mic de hipoacuzie.

Deficientele de auz se corecteaza cu aparate numite proteze auditive.

Audiometria nu are efecte secundare. Pacientul trebuie lamurit pentru o buna cooperare.

3
B.EXAMENUL FUNCTIEI DE ECHILIBRU
Functia de echilibru se controleaza prin semne spontane vestibulare si probe provocate.
1. SEMNE SPONTANE
-Nistagmusul spontan ( miscarea ritmica a globilor oculari, care poate fi orizontala, pe verticala
sau rotatorie ).
-Proba bratelor intinse ( persoana examinata trebuie sa tina bratele intinse, in pozitie fixa, timp
de doua minute, cu ochii inchisi ). In cazul unei alterari functionale bratele deviaza pe partea
labirintului in hipofunctie.
-Proba Romberg ( cand bolnavul sta in pozitie verticala, cu bratele lipite de corp si picioarele
apropiate, cu ochii inchisi). Exista trei posibilitati: pozitia capului nu deviaza ( normal ), deviaza
in dreapta sau deviaza in stanga.
-Proba mersului in stea ( Weil-Babinsky ) : bolnavul legat la ochi si supravegheat de un ajutor
face 5 pasi inainte si 5 pasi inapoi intr-o directie indicate. Daca exista o leziune labirintica,
bolnavul, in loc sa urmeze o linie dreapta, va devia progresiv spre labirintul in hipofunctie.
2. SEMNE PROVOCATE
-Proba calorica ( irigatia timpanului cu apa calda 40*C si apa rece 25*C; se urmaresc
nistagmusul si celelalte reactii vestibulare).
-Proba rotatorie ( bolnavul este asezat pe un scaun rotator care se invarteste cu 10 turatii in 20
secunde, apoi se opreste brusc; se masoara durata nistagmusului, care in mod normal este de 10 -
20 sec.).
-Proba pneumatica cerceteaza nistagmusul prin compresiunea si decompresiunea cu un dus de
aer cu para Politzer a labirintului membranos in cazul unei fistule labirintice.
-Proba electrica se face cu un curent continuu de intensitate mica. Doi electrozi inveliti in tifon
se aplica, unul pe un tragus si al doilea pe celalalt tragus. La trecerea curentului electric, de la un
pol la altul, la un individ normal se constata deviatia capului intodeauna spre polul pozitiv.
Examene Radiologice

1.Radiografia piramidei nazale reprezinta examenul radiologic al

piramidei nazale cu ajutorul razelor Roentgen
Se executa radiografia craniana din doua incidente: fata si profil.
Pregatirea psihica: se informeaza, se ia consimtamantul;

4

Definitie
Tomodensitometria
Computertomografia
Pregatirea fizica:- pozitia pacientului pentru radiografie din fata -
decubit ventral cu nasul si regiunea mentoniera la placa fotografica;
alta pozitie - fruntea si nasul lipite de placa fotografica; pentru
profil - pozitia sezanda sau decubit lateral culcat pe masa
radiologiei;
2. Radiografia de baza de craniu pentru evidentierea sinusurilor se
face cu pacientul in pozitie ventrala pe masa de radiologie cu gura
deschisa cu barbia sprijinita pe masa;
3. Radiografia sinusurilor anterioare ale fetei (SAF = sinusuri
anterioare fata) se efectueaza cu pacientul in pozitie sezand;
radiografiile sunt efectuate de asistentii medicali de radiologie;
asistentii medicali de salon pregatesc bolnavul, il insotesc la
radiologie si asigura pozitia necesara examinarii.
Reprezinta examinarea radiologica utilizata ca metoda de
investigatie cand apar complicatii in sinuzitele cronice, sinuzite
etmoidale. Se inregistreaza pe un film radiologic imagini ale
craniului pe sectiune.
CT craniana este utila in diagnosticul tumorilor benigne sau
maligne. Examinarea radiologica in 3 planuri sagital, transversal,
longitudinal pe sectiuni a craniului.

Examenul Ecografic
Ecografia nazala
Este o metoda rapida , nedureroasa, neinvaziva care pune diagnosticul in afectiunile mucoasei
nazale si endosinusale; se efectueaza atat la copii cat si la adulti; efectuata de medic cu ajutorul
ultrasunetelor prin intermediul unei sonde emitatoare si captatoare de ecouri in serviciu de
ecografie. Rolul asistentilor medicali este de a pregati bolnavul fizic si psihic, asigurarea pozitiei
si ajutarea bolnavului dupa examinare.

Endoscopia nazala
Definitie Endoscopia nazala reprezinta examinarea directa a foselor nazale, faringe,
laringe cu ajutorul unui fibroscop si poarta numele de rinofibroscopie

Psihica: - se explica, se obtine consimtamantul;

Pregatirea Fizica: - se recomanda pacientului sa nu manance, sa nu bea, sa-si sufle

bolnavului nasul; pozitia este sezand in fata medicului.

5
 Fibroscop este un tub subtire cu diametru de 3mm, flexibil din fibre de
sticla cu sistem optic si de iluminare ce permite medicului sa observe
printr-un ocular fosele cavitatii nazale si sinuzale;

Materiale necesare - spray cu anestezic, mese de tifon sterile, comprese, medicamente sub
forma de solutie pentru decongestionarea mucoasei.

- Medicul orelist efectueaza tehnica ajutat de asistenta:

- se practica la adulti cu anestezie locala , iar la copii cu anestezie
generala; asistenta va pregati spray cu anestezic pentru pulverizat in
cavitatea nazala in vederea anesteziei locale;

Tehnica - medicul va introduce mese de tifon in cavitatea nazala pentru

decongestionarea mucoasei, pacientul va fi asezat in decubit lateral cateva
minute;
- apoi medicul lubrefiaza endoscopul si il introduce in cavitatea nazala.
Examinarea dureaza cateva minute.Medicul va examina pe rand fiecare
fosa nazala. Endoscopia nazala se foloseste in scop diagnostic pentru
examinarea leziunilor, dar si cu scopul de tratament local (mici interventii
chirurgicale). Este efectuata de medic ajutat de asistenta care pregateste
materialele si bolnavul, serveste medicul.
In clinica ORL se practica endoscopia cavitatii nazale, a laringelui,
esofagului cu scop atat explorator cat si terapeutic

Ingrijiri - repaus la pat, supravegherea functiilor vitale, supravegherea

pansamentului; adiministrarea medicatiei recomandate.

Punctia sinusala
Definitie Patrunderea cu un ac de punctie steril in cavitatea sinusala.

Se efectueaza in scop diagnostic cat si in scop curativ. Se efectueaza la

adulti, la copii mai rar, in cazurile rebele la tratament cu antibiotice si in caz
de aparitie a complicatiilor. La copiii necooperanti este necesara anestezia
Scopul generala. Este efectuata de medic ajutat de asistenti care pregatesc
materialele necesare si bolnavul, servesc medicul in timpul tehnicii.

6
 - trusa speciala de unica folosinta pentru punctie ce contine: ac de punctie,
pensa anatomica, seringa, ace pentru injectii, solutie dezinfectanta, solutie
pentru anestezie locala, tampoane de vata, comprese, toate asezate pe un
Materiale necesare camp steril;- manusi sterile 2 perechi; tavita renala; container pentru
deseuri.

Se efectueaza de catre medic in cazul tumorilor nazale, faringiene,

laringiene sau alta localizare regionala.
Rolul asistentei:
Punctia/ Biopsia
- pregateste pacientul psihic si fizic;
- pregateste materialele necesare;
- serveste medicul;

- trusa pentru mici interventii chirurgicale specifice in ORL;

- ace de punctie speciale;
- endoscoapele cu toate anexele sterile;
- eprubete cu solutii fixatoare pentru piesele recoltate;
Materiale necesare
- materiale sterile pentru efectuarea unui pansament( comprese, tampoane ,
solutii dezinfectante, alcool iodat, leucoplast)

Dupa recoltarea biopsiei consta in :

- repaus la pat, repaus vocal;
- calmarea durerii cu antialgice si antiinflamatoare recomandate;
- supravegherea functiilor vitale.
Ingrijirea
bolnavului Timp de 2 ore dupa biopsie nu va manca si nu va bea pana nu trece efectul
anesteziei.
Regim alimentar hidric, apa, ceai la temperatura camerei. Aceste precautii
de ingrijire sunt necesare dupa efectuarea biopsiei faringiene sau laringiene.