Razele X

Radiația (razele) X sau Röntgen sunt radiații electromagnetice ionizante, cu lungimi de

undă mici cuprinse între 0,01 și 10 nanometri, corespunzând frecvențelor cuprinse între 30
petahertz și 30 exahertz și energii cuprinse între 100 și 100 keV. Lungimile de undă cu raze
X sunt mai scurte decât cele ale razelor UV și mai lungi decât cele ale radiațiilor gamma.
Descoperirea razelor X
În timpul unor experimente, in 1985, fizicianul german  Röntgen, bombardând un corp
metalic cu electroni rapizi, a descoperit că acesta emite radiații foarte penetrante, radiații pe
care le-a denumit raze X. Radiațiile X au fost numite mai târziu radiații Röntgen.
Descoperirea i-a adus in 1901 Premiul Nobel.
Cercetarea timpurie
Utilizarea razelor X în scopuri medicale (care a evoluat în domeniul radioterapiei) a fost
pionieră de către maiorul John Hall-Edwards din Birmingham, Anglia
În 1914 Marie Curie a dezvoltat mașini radiologice pentru a sprijini soldați răniți în primul
război mondial Mașinile ar permite imagistica rapida cu raze X de soldați răniți pe câmpul de
luptă, astfel chirurgii ar putea rapid și să opereze cu mai multă acuratețe.

Intervale de energie
Razele X moi si dure
Razele X cu energii fotonice ridicate (mai mari de 5-10 keV, sub lungimea de undă de 0,2-
0,1 nm) se numesc raze X dure, în timp ce cele cu energie mai mică se numesc raze X moi

Proprietati
Fotonii cu raze X transporta suficientă energie pentru a ioniza atomii și pentru a întrerupe
legăturile moleculare. Aceasta face ca acesta să fie un tip de radiație ionizantă și, prin
urmare, dăunătoare țesutului viu. O doză foarte ridicată de radiații într-o perioadă scurtă de
timp provoacă boală prin radiații, în timp ce dozele mai mici pot da un risc crescut de cancer
indus de radiații.
Razele X au lungimi de undă mult mai scurte decât lumina vizibilă, ceea ce face posibilă
cercetarea structurilor mult mai mici decât se poate vedea utilizând un microscop normal.
Această proprietate este folosită în microscopia cu raze X pentru a obține imagini de înaltă
rezoluție și în cristalografia cu raze X pentru a determina pozițiile atomilor în cristale.

Interactiunea cu materia
Razele X interacționează cu materia în trei moduri principale, prin fotoabsorbție,
împrăștiere Compton și împrăștiere Rayleigh. Rezistența acestor interacțiuni depinde de
energia razelor X și de compoziția elementară a materialului, dar nu și de proprietățile
chimice, deoarece energia fotonilor cu raze X este mult mai mare decât energiile de legare
chimice. Absorbția fotoabsorbției sau fotoelectrică este mecanismul de interacțiune dominant
în regimul cu raze X moi și pentru energiile mai joase ale raze X. La energii mai mari,
împrăștierea Compton domină.

Obținerea razelor X
Producerea de catre electroni
Razele X pot fi generate de un tub de raze X, un tub de vid care utilizează o tensiune
ridicată pentru a accelera electronii eliberați de un catod fierbinte la o viteză mare. Electronii
cu viteză mare se ciocnesc cu o țintă metalică, anodul, creând raze X.
O sursă specializată de raze X care devine larg utilizată în cercetare este radiația sincrotronă,
care este generată de acceleratoarele de particule. Caracteristicile sale unice sunt ieșirile
cu raze X de mai multe ordine de mărime mai mari decât cele ale tuburilor cu raze X,
spectrele de raze X largi.
Razele X pot fi de asemenea produse prin protoni rapizi sau prin alți ioni pozitivi. Emisia
de raze X induse de protoni sau emisia de raze X induse de particule este larg utilizată ca
procedură analitică.
Proprietățile radiațiilor X

 în vid ele se propagă cu viteza luminii;

 impresionează plăcile fotografice;
 nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice;
 produc fluorescența unor substanțe (emisie de lumină);
 sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul omului;
 pătrund cu ușurință prin unele substanțe opace pentru lumină, de exemplu prin corpul
omenesc, lamele metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă ș.a., dar sunt absorbite de
metale cu densitatea mare ca plumbul care este folosit ca material de protectie.
 ionizeazǎ gazele prin care trec. Numǎrul de ioni produși indica intensitatea radiațiilor. Pe
această proprietate se bazeazǎ funcționarea detectoarelor de radiații.
 au acțiune fiziologicǎ, distrugând celulele organice, fiind nocive pentru om. Pe această
proprietate se bazeazǎ folosirea lor în tratamentul tumorilor canceroase, pentru
distrugerea țesuturilor bolnave.

Utilizari medicale
Radiografiile au fost folosite pentru imagistica medicala. Prima utilizare medicală a fost mai
mică de o lună după ce a fost publicată această lucrare. Până în 2010, au fost efectuate 5
miliarde de examinări medicale la nivel mondial.
Radiografia proiectionala
Radiografia este practica de a produce imagini bidimensionale utilizând raze X. Oasele
conțin calciu, care datorită numărului său atomic ridicat absoarbe razele x eficient. Aceasta
reduce cantitatea de raze X care ajung la detector în umbra oaselor, făcându-le vizibile clar
pe radiograf. Radiografiile proiecționale sunt utile în detectarea patologiei sistemului schelet
si al țesutului moale.
Tomografia computerizata
Tomografia computerizată este o modalitate imagistică medicală în care imaginile
tomografice sau felii de zone ale corpului sunt obținute dintr-o serie mare de imagini cu raze
X bidimensionale luate în diferite direcții.

Fluoroscopia
Fluoroscopia este o tehnică de imagistică utilizată pentru a obține imagini în mișcare în
timp real ale structurilor interne ale unui pacient prin utilizarea unui fluoroscop. Un
fluoroscop constă dintr-o sursă de raze X și un ecran fluorescent, între care este plasat omul.
Radioterapia
Utilizarea razelor X ca tratament este cunoscută sub denumirea de radioterapie și este
folosită în mare măsură pentru managementul (inclusiv paliație) a cancerului

Efecte adverse
Radiografie abdominala pentru a determina pozitia capului unui fat cauzeaza copilului.
Diagnosticarea cu raze X (în principal din scanările CT datorită dozei mari utilizate) crește
riscul de apariție a problemelor de dezvoltare și a cancerului la cei expuși
Radiografiile sunt clasificate ca fiind cancerigene de către Agenția Internațională pentru
Cercetare a Cancerului
Dozajul datorat razelor X dentare variază în mod semnificativ în funcție de procedură și
tehnologie (film sau digital).

Alte utilizari

 Cristalografia cu raze X în care se înregistrează modelul obținut prin difracția razelor X

prin rețeaua de atomi într-un cristal, distanțat îndeaproape, și apoi analizat pentru a
descoperi natura acestei laturi. O tehnică înrudită, difracția fibrelor, a fost folosită de
Rosalind Franklin pentru a descoperi structura dublu elicoidală a ADN-ului.
 Astronomia cu raze X se ocupă de studiul emisiei de raze X din obiecte celeste.
 Analiza microscopică cu raze X, care utilizează radiații electromagnetice în banda de
raze moi pentru a produce imagini cu obiecte foarte mici.
 Fluorescența cu raze X, o tehnică în care sunt generate raze X în interiorul unui eșantion
și sunt detectate. Energia de ieșire a razelor X poate fi utilizată pentru a identifica
compoziția eșantionului.
 Radiografia industrială utilizează raze X pentru inspecția sudurilor.
 Autentificarea și controlul calității, radiografia este utilizată pentru controlul calității
produselor ambalate.
 Tomografia computerizată este un proces care utilizează echipamentele cu raze X
pentru a produce reprezentări tridimensionale
 Spectromicroscopia cu raze X a fost utilizată pentru a analiza reacțiile pigmenților în
picturi. De exemplu, în analiza degradării culorii în picturile lui van Gogh. Arta
fotografica cu ajutorul razelor X.
 Dispozitivele de scanare pentru bagajele de securitate din aeroport folosesc raze X
 Controalele pentru auto de control al conturului utilizează raze X pentru inspectarea
interiorului
 Arta fotografică utilizeaza artistic razele X, de exemplu lucrările lui Stane Jagodič
Explozia radiațiilor este utilizarea de raze X de înaltă energie generate de o explozie de
fisiune (o bombă A) pentru a comprima combustibilul nuclear până la punctul de aprindere
prin fuziune (o bombă H).

Vizibilitate
In general este invizibilă pentru ochiul uman, în cazuri speciale pot fi vizibile razele X.
Brandes, într-un experiment la scurt timp după hârtia de referință din 1895 a lui Röntgen, a
raportat după adaptarea întunecată și plasându-și ochiul în apropierea unui tub de raze X,
văzând o strălucire slabă "albastru-cenușie", care părea să aibă originea în ochiul însuși.
După ce a auzit acest lucru, Röntgen și-a revizuit cărțile și a găsit că și el văzuse efectul.
Când plasa un tub cu raze X pe partea opusă a unei uși de lemn, Röntgen observase aceeași
strălucire albastră, care părea că emana din ochiul însuși,

Unitati de masura si expunere

Măsura capacității de ionizare a razelor X se numește expunere:

 Coulombul pe kilogram (C / kg) este unitatea SI a expunerii la radiațiile ionizante și

este cantitatea de radiație necesară pentru a crea un coulomb de încărcare a fiecărei
polarități într-un kilogram de materie.
 Roentgen (R) este o unitate tradițională de expunere învechită, care reprezintă cantitatea
de radiație necesară pentru a crea o unitate electrostatică de încărcare a fiecărei polarități
într-un centimetru cub de aer uscat. 1 roentgen = 2,58 x 10-4 C / kg.
Efectul radiației ionizante asupra materiei (în special a țesutului viu) este legat de cantitatea
de energie depusă în ele, în loc de încărcarea generată. Această măsură a absorbției de
energie se numește doza absorbită:

 Grey (Gy), care are unități de (jouli / kilogram), este unitatea SI a dozei absorbite și este
cantitatea de radiații necesară depunerii unui joulu de energie într-un kilogram de orice
fel de materie.
 Rad este unitatea tradițională corespunzătoare (învechită), egală cu 10 millijouli de
energie depusă pe kilogram. 100 rad = 1 grey
Doza echivalentă este efectul biologic al radiației asupra omului. Pt raze X este egal cu doza
absorbită.

 Omul echivalent Roentgen (rem) este unitatea tradițională de doză echivalentă. Pentru
raze X este egal cu rad, sau, cu alte cuvinte, 10 millijouli de energie depus pe kilogram.
100 rem = 1 Sv.

 Sievert (Sv) este unitatea SI a dozei echivalente și, de asemenea, de doză eficientă.
Pentru raze X, "doza echivalentă" este egală numeric cu un Gray (Gy). 1 Sv = 1 Gy.
Pentru "doza efectivă" de raze X, de obicei nu este egală cu cea a gri (Gy).
Rază gamma · Rază X · Ultraviolet · Spectru vizibil · Infraroșu · Radiație Terahertz · Microundă · Unde radio

←  lungimi de undă scurte        lungimi de undă lungi→

 APARATUL ROENTGEN

Aplicatii in agricultura si alimentatie

Radiaţiile ionizante emise de radioizotopi sunt utilizate pt obţinerea de culturi mai

rezistente la secetă şi boli si un timp mai scurt de creştere. Această tehnică este utilizată de
mai multe decenii, şi a contribuit la asigurarea hranei pentru unele ţări din lumea a treia.
Controlul insectelor
 Pentru a controla această ameninţare, în perioadele specifice de împerechere sunt eliberate
în mediul înconjurător insecte sterilizate artificial în laborator, cu ajutorul radiaţiilor
ionizante. Insecte femele care se împerechează cu insectele sterile masculine nu se
mai pot reproduce. În consecinţă, populaţia de insecte dăunatoare poate fi
diminuată rapid, metoda de eliberare a insectelor sterile în natură fiind cunoscută
sub denumirea “tehnica insectelor sterile”(SIT).
Tehnica SIT este utilizată în mod curent în unele ţări, cu sprijin din partea Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi a Agenţiei Internaţionale pentru
Energie Atomică.
Tratamentul şi conservarea alimentelor
Radiaţiile ionizante pot fi folosite pt a prelungi perioada de valabilitate a
produselor alimentare.
În carne iradierea distruge bacteriile care cauzează alterarea, otrăvirea cu salmonella. Acest
lucru permite alimente sigure, care pot fi stocate timp îndelungat.
Iradierea inhibă formarea tuberculilor de fructe şi legume, pt a întârzia coacerea
lor. Rezultatul este că fructele şi legumele proaspete pot fi stocate mai mult timp înainte de
maturare.
Tehnica de iradiere este importantă când se exportă alimente în ţările cu climă tropicală.
Iradierea produselor alimentare se realizează cu electroni accelerati
(radiaţii beta), cu radiaţiile ionizante emise de surse ca radioizotopii cobalt-60 si cesiu-137si
cu  Razele X. Aceste surse de radiatii utilizate nu determina o radioactivitate remanentă în
produsele alimentare tratate.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Radia%C8%9Bie_X
https://www.slideshare.net/raulsipos/aplicatii-ale-radiatiilorx-44263070
http://www.agentianucleara.ro/article-aplicatii-in-agricultura-si-alimentatie-1175.html