Internetul

Internetul asa cum il stim noi astazi a inceput pe taram american, imediat dupa
Razboiul Rece, pentru a face posibila comunicarea intre bazele militare si a
preveni atacurile nucleare.

Parintele Internetului este considerat Tim Berners-Lee, un programator

englez care a inventat World Wide Web-ul. A venit cu propunerea in martie
1989, iar in 1990, de Craciun, a realizat prima comunicatie HTTP intre un client
si un server prin Internet. Tim Berners-Lee lucra atunci la CERN. El a absolvit
facultatea Oxford in 1976, iar momentan este director la sindicatul World Wide
Web, care se ocupa cu impunerea standardelor in Internet.

Internet Protocol, pe scurt IP, este o metoda prin care datele sunt transmise de
la un calculator la altul prin intermediul Internetului. Calculatorul fiecarui
utilizator este denumit ”gazda” si are o adresa IP unica, un fel de nume, sau de
CNP, care il identifica printre toate celelalte calculatoare din retea.

Atunci cand trimiti sau primesti informatii, prin Internet, transmiti informatia
impartita in blocuri mici, numite pachete sau datagrame. Un pachet are doua
parti: antet si text.

In trecut, principala modalitate de interactiune online intre persoanele

particulare o reprezenta email-ul sau chat-ul. Si astazi ele sunt folosite zilnic,
insa web 2.0 reuseste sa puna in centrul comunicarii online individul, in dubla
lui calitate de creator si destinatar al continului web.

Exemple cele mai bune sunt blog-urile, retelele sociale (Hi5, MySpace,
Facebook), YouTube, partajarea fisierelor, portalurile de stocare

România este una dintre ţările cu cea mai rapidă viteză de acces internet din
lume. Astfel, în orele de vârf viteza medie de transfer este de 34 Mbps, şi trei
oraşe din ţară sunt în primele zece oraşe cu cele mai rapide viteze de acces la
internet din Europa, potrivit lui Eduard Lovin, director executiv în
Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. 
O reţea globală de calculatoare conectate între ele, aceasta este definiţia
clasică a internetului. Este o reţea de comunicaţii care nu are un punct
central. Există o mulţime de hub-uri distribuite geografic. Internetul ajunge în
ţara noastră prin cabluri de fibră optică având debite foarte mari de
transport, prin cabluri pe cupru, conexiuni radio şi conexiuni prin satelit.
Hub-urile din România sunt interconectate cu alte hub-uri din lume, într-un
sistem care te duce cu gândul la o reţea mesh. Nu se poate spune că internetul
intră în România printr-un anume punct. Există o mulţime de interconectări.
România este asigurată de zeci de reţele, nu toate de aceeaşi mărime şi nu
toate asigurând acelaşi spaţiu geografic, sunt suprapuse parţial sau total în
aşa fel încât oricând există acces la internet.
Reţelele globale, care nu se limitează la nivelul unui continent, sunt
administrate de companii precum AT&T, Vodafone, France Telecom,
Deutche Telecom şi Telefonica. În România, printre cei mai mari furnizori
de internet se numără RCS&RDS, Romtelecom, UPC, Teletrans, Digital
Cable Systems, GTS Telecom, Euroweb, Cobalt IT (iLink). Spre exemplu,
GTS Telecom deţine în ţara noastră o reţea MPLS (Multi Protocol Label
Switching) de 72,5 Gbit/secundă, pe care o operează la nivel naţional şi care
include 21 de puncte de prezenţă (PoP) deschise în mari oraşe.
În Bucureşti există o reţea metropolitană MPLS  de fibră optică de 600 km,
cu o capacitate de transport de 72,5 Gbit/secundă şi o reţea radio în bandă de
5,8 GHz prin care se asigură acoperirea integrală a oraşului.
Tarifele la internet scad de ani de zile.
De câțiva ani și televizoarele, DVD playerele și alte gadget-uri inteligente pot fi
conectate la Internet.

Numarul utilizatorilor retelei crește, iar în anii viitori cercetătorii se așteaptă ca

aproape 3 sferturi din populația globului să se poată conecta la Internet din orice
loc de pe pământ.

Schema unei rețele intranet/extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei companii

Virusul informatic este în general un program care se instalează singur, fără
voia utilizatorului, și poate provoca pagube atât în sistemul de operare cât și în
elementele hardware (fizice) ale computerului.
Un virus, în înţelesul strict al termenului, este un program care, odată pătruns în
computer, se ataşează, în general, de fişiere executabile; când acestea sunt
deschise, virusul se răspândeşte şi la alte asemenea fişiere. Deşi există şi unii
viruşi creaţi doar ca să se răspândească, pur şi simplu, fără alte consecinţe,
aproape întotdeauna viruşii poartă şi instrucţiuni menite să modifice (în general
deteriorându-le) fişierele din computerul infectat.

Worm ("vierme") este un program capabil să se răspândească în mod autonom,

fără a fi necesar să se ataşeze de alte programe din computer. Pot consuma din
lărgimea de bandă necesară transmiterii de date, încetinind traficul.
Troian (de la "cal troian" ) este un program dăunător deghizat într-unul paşnic
sau chiar dezirabil, tentându-l astfel pe utilizator să îl descarce de pe Internet,
după care, precum grecii înarmaţi din burta calului, iese la iveală pericolul:
software-ul malefic poate şterge documente sau poate instala alte programe
vătămătoare.

Un troian, un worm sau un alt tip de malware poate fi utilizat pentru a instala un
sistem de acces fraudulos, backdoor ("uşa din dos", cum ar veni), care permite
unor operatori rău-intenţionaţi să se strecoare în sistem eludând procedurile de
autentificare. Aşa reuşesc crackerii să pătrundă în computere, trecând de
barierele de siguranţă care îi opresc pe alţi utilizatori.

Rootkits sunt tehnici folosite pt a ascunde faptul că au fost instalate programe

nedorite; se modifică sistemul de operare al computerului-gazdă, astfel încât
programul malware să fie disimulat, ferit de sistemele de detecţie. Uneori,
asemenea tipuri de malware conţin instrucţiuni care nu numai că le fac aproape
de nedetectat, dar împiedică şi ştergerea lor.

Spyware este un tip de malware care, instalat pe un computer fără ştirea

utilizatorului şi greu de detectat, adună informaţii despre acesta şi le face
accesibile altor persoane, care utilizează aceste informaţii în propriul lor interes.
Un program spyware poate afla fel de fel de date: ce fel de site-uri web
vizitează adesea utilizatorul, dar şi date de logare pe diverse site-uri, informaţii
legate de finanţele personale şi altele, care, ajunse în mâinile cui nu trebuie, pot
genera probleme. Uneori, e vorba de bombardamente cu mesaje publicitare;
alteori, e vorba despre aflarea numărului cărţii de credit (urmată de golirea
contului).
ILOVEYOU a fost un worm care, pornind din Filipine, a infectat iniţial
computerele prin e-mail. 
Melissa, creat de americanul David L. Smith în 1999, a fost unul dintre primii
viruşi care a atras atenţia publicului. Melissa era un virus care se răspîndea prin
e-mail; odată activat (prin deschiderea mesajului infectat), virusul se autoreplica
şi era transmis la alte 50 de persoane din lista de contacte 
Klez putea acţiona ca un virus obişnuit, ca un worm sau ca un troian; unele
variante puteau dezactiva sistemul anti-virus al computerului, 
Nimda (2001) a fost un worm destinat să infecteze serverele, încetinind
considerabil traficul .
Storm Worm (Nuwar) a fost un troian care permitea controlul de la distanţă al
computerelor de către crackeri.
Software-ul antivirus este folosit în general pentru prevenirea și
eliminarea virușilor de computer, viermilor și cailor troieni.
 Consiliul Europei a iniţiat o serie de reglementări cu privire la criminalitatea
informatică- infracţiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice.
Criminalitatea informatică în România este într-un trend crescător, a precizat
şeful Serviciului de Combatere a Criminalităţii Informatice din IGPR, Virgil
Spiridon. Anul trecut poliţiştii au înregistrat peste 1.000 de astfel de cazuri. 
https://www.capital.ro/cum-ajunge-internetul-in-romania-165291.html
http://www.yoda.ro/techschool/istoria-internetului-de-la-prima-conectare-la-
mereu-conectati.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Internet
https://ro.wikipedia.org/wiki/Virus_informatic
https://www.descopera.ro/capcanele-internetului/9604415-internetul-sub-
amenintare-virusii-informatici
https://www.cotidianul.ro/peste-1-000-de-cazuri-de-criminalitate-informatica-
inregistrate-anul-trecut/